16,589 matches
-
târziu Visând la Pontul Euxin. Vibrație Ca și cum Mona Lisa Te-ar aștepta pe malul Senei La miez de noapte tăcut, Iar tu i-ai povesti Despre floarea de colț din Carpați. Cântă unda, steaua vibrează, Îți citește sufletul Precum un manuscris. Axiomă este raza fugară și o bei intuind consecința - Verbele se sinucid tot mai des. Când? Pe malul Senei cu tine la braț Nu mi-e dat să pășesc. Fiecare își trimite gândurile spre celălalt Cum niște zburătoare albe, prelungi
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
și conferințele publicate de M. Gaster, între anii 1877 și 1936, în vreo 13 publicații periodice românești, ni-l readuce în atenție pe „enciclopedistul în sensul concret al cuvântului” (Mircea Eliade), pe savantul și poliglotul, pe împătimitul cercetător de vechi manuscrise, pe acela despre care Nicolae Cartojan a scris că este deschizător de drumuri noi în literatura veche românească. De la descrierea exemplară a manuscriselor, a caracteristicilor lor paleografice, a modului cum au fost scrise și paginate, a numărului de pagini, a
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
enciclopedistul în sensul concret al cuvântului” (Mircea Eliade), pe savantul și poliglotul, pe împătimitul cercetător de vechi manuscrise, pe acela despre care Nicolae Cartojan a scris că este deschizător de drumuri noi în literatura veche românească. De la descrierea exemplară a manuscriselor, a caracteristicilor lor paleografice, a modului cum au fost scrise și paginate, a numărului de pagini, a celor deteriorate de umezeală, a calității hârtiei, a modului cum sunt scrise inițialele, cu ce culoare, de la considerații despre copiști, savantul trece la
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
cărui model ar fi Zacharias Lichter), precum și personajul-inspector care transformă căutarea adevărului într-o investigație pâcloasă, personaj arhiprezent în toată proza anilor ’60 care a supralicitat atât strategiile confuziei și ale indeterminării. Ar mai putea fi trecute la motive recurente manuscrisul fabulos de sertar și așa-zisul cerc al inițiaților cu rol de martori-propovăduitori. Rețin însă o semnificație profundă, și anume că, așa cum nici înainte de ’89 adevărul istoric nu putea fi rostit integral (motivele erau atunci exclusiv politice), nici după revoluție
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
Trebuia să facă o teză de doctorat cu Cartojan, dar nu a reușit, fiindcă a murit și Cartojan și au murit multe lucruri atunci, imediat după al doilea război mondial; apoi a lucrat la Arhivele Statului și la secția de manuscrise de la Biblioteca Academiei. Tatăl meu a făcut studii de sociologie (a fost în echipele lui Gusti) și a fost, de asemenea, stenograf la Parlament și a lucrat cu Henri Stahl, cel care a întemeiat sistemul românesc de stenografie. Atmosfera în
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
de fotbalist care tot aduce acasă tricouri schimbate la finalul meciurilor (în Tricouri). Cu atât mai gratuite și lipsite de efect sunt cele câteva proze cu trimiteri la scriitori (Ahura Christi, Nicolae Prepelicaru, Adriana Vitell ș.a.) sau cele în care manuscrisul și profesia de scriitor apar ca pretext narativ în încercări superficiale de metatext. Dar, apropo de stil, iată, în final, o mostră: „Erau șapte țărani voinici, cu capetele căptușite în jertfa brumărie a unor oi la fel de simple ca ei. Cu
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
Pandrea este unul din cazurile cu cea mai spectaculoasă posteritate. Nu e comparabil ca amploare a operei de sertar și virulență anticomunistă decât cu postumitatea lui I. D. Sârbu. Fondul documentar Petre Pandrea, recuperat într-un mod miraculos din „biblioteca” de manuscrise arestate a Securității, pare o arhivă inepuizabilă. Principalul merit al acestei recuperări ține, fără îndoială, de tenacitatea fiicei intelectualului ostracizat, Nadia Marcu-Pandrea, care, cu o rară perseverență, s-a ocupat și de transcrierea documentelor în vederea publicării. Volumul Călugărul alb, apărut
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
Mandarinului valah. Insolita moștenire a fost preluată apoi, cu consecvență și devotament, întru totul lăudabile, de Editura Vremea, făcând să apară următoarele volume, după cum le-a organizat d-na Nadia Marcu-Pandrea dintr-o masă enormă de dosare, file răzlețe și manuscrise învălmășite: Reeducarea de la Aiud. Jurnal penitenciar 1961-1964 (2000), Garda de Fier. Jurnal de filosofie politică (2001), Helvetizarea României (tot 2001) și Crugul Mandarinului. Jurnal intim 1952-1958 (2002). Editura Vremea anunță și un al șaptelea volum: Turnul de ivoriu. În anexele
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
început până la sfârșit numai calomnii grosolane și dușmănoase în legătură cu viața și activitatea conducătorilor de stat și de partid, a unor persoane cu munci de răspundere” (p. 269). Devine deci evident că a doua condamnare se bazează în formularea acuzelor pe manuscrisele confiscate, redactate în perioada de libertate 1953-1958. Petre Pandrea are o febrilitate a creației asemănătoare cu Vasile Voiculescu, în aceleași condiții vitrege și aproximativ în același interval de timp. V. Voiculescu a murit în 1963, la puțină vreme după ce a
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
personalități grecești și străine, dar și de la oameni simpli care l-au cunoscut pe Kavafis recompun biografia acestui artist al cuvîntului conștient de valoarea operei sale la a cărei nemurire a rîvnit ca nimeni altul. Bogata iconografie (fotografii, schițe, caricaturi, manuscrise) are darul de a reconstitui climatul uneia dintre cele mai efervescente epoci din istoria literaturii neoelene. Al treilea titlu, Bibliografia lui K.P. Kavafis (1886-2000), realizată de Dimitris Daskalopoulos și apărută în 2003 prin grija Centrului Limbii Grecești din Salonic, reprezintă
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
într-un fel, aceste două preocupări. Am schițat - ca să zic așa - istoria reînvierii poetului național după ce în Basarabia dispăruse forțat de pe scena literară pînă la anii ’50. - Studiul a fost remarcat la noi. Se citea în fotocopii și în copii manuscrise... Fiindcă și pentru noi, repet, era un teren necunoscut. Deci, veneați dumneavoastră, din Germania, și ne aduceați informații despre ce se întîmpla la doi pași de noi, peste Prut... - Așa a fost și cu primul meu studiu despre acea regiune
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
Întâi aș prospecta terenul. Am experiență în direcția asta, pentru că decenii la rând am susținut rubrici de “poșta redacției” în diverse publicații. În momentele de vârf (1981-1982 la SLAST, 1992-1993 la Zig-Zag) primeam și câte o mie de plicuri cu manuscrise pe săptămână, astfel încât mă specializasem, mai mult chiar decât în evaluarea textelor, în deschiderea plicurilor, cu ajutorul unui coupe-papier bine ascuțit. În acele împrejurări am alcătuit (și am publicat în România liberă, iar ulterior și în câteva reviste) Harta zăcămintelor de
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
ar pierde pentru că sunt o fire ordonată și am metode, de multă vreme verificate, de înregistrare, păstrare și administrare a hârtiilor (sunt mai bun, în privința asta, decât cei de la CNSAS). Cu ajutorul unei echipe de cititori profesioniști aș tria cu promptitudine manuscrisele și le-aș reține pe cele care mi s-ar părea demne de interes. Această operație, de triere, n-ar putea fi perturbată de nici o intervenție din partea autorilor sau a susținătorilor lor în favoarea vreunui text. Sticlele de whisky nu mă
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
ci și celor pe care îi dezaprob și cu care am polemizat de-a lungul anilor (mă gândesc, de pildă, la Ion Bogdan Lefter). Succesul “firmei” ar fi mai important decât vanitatea de-a avea numai eu dreptate. Practic, publicarea manuscriselor sub formă de cărți, în România, n-ar reprezenta decât încă o formă de verificare a valorii lor înainte de ducerea la îndeplinire a adevăratului obiectiv: exportul. Asta visez să fac: export de literatură română. De altfel, nici nu m-aș
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
cărți, în România, n-ar reprezenta decât încă o formă de verificare a valorii lor înainte de ducerea la îndeplinire a adevăratului obiectiv: exportul. Asta visez să fac: export de literatură română. De altfel, nici nu m-aș ocupa doar de manuscrisele care mi s-ar trimite pentru evaluare, ci de toate cărțile care apar în România, supunându-le și pe ele unei selecții riguroase. Faima sau lipsa de faimă a unui autor ar conta prea puțin în efectuarea acestei selecții. Necunoscuți
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
Cornelia Ștefănescu Editura „Muzeul Literaturii Române” a publicat în 2002, romanul Buga de Alexandru Lascarov-Moldovanu. Editarea s-a realizat după manuscrisul datat august-septembrie 1949, marcând astfel în finalul cărții timpul redactării sale. Descrierea acestui text inedit, dactilograma de 386 de pagini, cu intervențiile autorului pe pagină, corecturi și adăugiri, aparține dnei Dora Mezdrea. Pasiunea demonstrată de această cercetătoare față de manuscris, cu
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
după manuscrisul datat august-septembrie 1949, marcând astfel în finalul cărții timpul redactării sale. Descrierea acestui text inedit, dactilograma de 386 de pagini, cu intervențiile autorului pe pagină, corecturi și adăugiri, aparține dnei Dora Mezdrea. Pasiunea demonstrată de această cercetătoare față de manuscris, cu atât mai acuzat față de ineditul unui text, am descoperit-o când a semnat, alături de Marin Diaconu, Publicistica lui Nae Ionescu, și când a publicat independent cele două volume de Corespondență de dragoste, Nae Ionescu și Elena-Margareta Fotino, deopotrivă, Biografia
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
cu volumul 13. Noua angajare editorială răspunde, peste ani, dorinței scriitorului de a-și fi văzut publicată opera, în întregime. În 1962, când a înțeles că dorința îi rămâne numai la stadiul dezideratului, Ion Agârbiceanu solicită Editurii pentru Literatură restituirea manuscriselor, gest mărturisit poetului Ion Brad, în scrisoarea datată Cluj, 28. III. 1962. Limbajul solicitării respiră printre rânduri, intransigență și scepticism. La vedere însă, rămâne doar îngăduința, pusă pe seama vârstei și a consecințelor acesteia: „...vrând să-mi pun rânduială în lăsământul
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
predau fiicei mele, căci așa înaintat în vârstă cum sunt, ce mai știu când voi trece dealul.” Din punctul de vedere al editorilor, Mariana Iova și Victor Iova, ediția ineditelor egalează cu materializarea devotamentului literar de a se dedica editării manuscriselor inedite, continuând astfel o lucrare de mult începută. Ediția ineditelor continuă, după cum am mai arătat, de la volumul 13, vasta lucrare a cuprinderii în ansamblul de Opere, a scrisului „foarte fecundului preot ardelean”, cum îl caracterizează G. Călinescu pe Ion Agârbiceanu
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
încadrat în chenar negru, iar în Opere 18, Frământări (2002) ordinea enumerării se modifică. Prioritatea este acordată lui Victor Iova, cel a cărui cunoaștere îndeaproape a operei și a epocii, a bibliografiei, a bucuriei de a fi lucrat pe un manuscris, în a fi făcut din asemenea muncă o artă și nu o simplă incursiune materială într-un domeniu atât de sensibil personal, este recunoscută fără exces de modestie de Mariana Iova. La rândul ei, studiul rezultat din analiza limbajului și
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
Stat, în februarie 1944 să-l tipărească. Și aceasta, după publicarea în „Convorbiri literare”, din iulie 1941 până în martie 1943. Oarecum asemănătoare este situația textului povestirii Pustnicul Pafnuție și ucenicul său Ilarion. Spun, oarecum asemănătoare, deoarece editarea se face după manuscrisul lui Ion Agârbiceanu, confruntat cu textul tipărit în 1938 la Editura Fundației Culturale Regale „Principele Carol”, colecția „Cartea satului”. De aici sunt totuși reproduse primele trei file, care lipsesc din manuscris. Confruntarea scoate la iveală micile modificări stilistice ale autorului
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
Ilarion. Spun, oarecum asemănătoare, deoarece editarea se face după manuscrisul lui Ion Agârbiceanu, confruntat cu textul tipărit în 1938 la Editura Fundației Culturale Regale „Principele Carol”, colecția „Cartea satului”. De aici sunt totuși reproduse primele trei file, care lipsesc din manuscris. Confruntarea scoate la iveală micile modificări stilistice ale autorului pentru ediția din 1938. Fiecare „notă” privește strict textul avut în vedere. Există însă o schemă generală, și ea este respectată: istoricul scrierii și istoricul publicării. Istoricul scrierii privește anii prolifici
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
cenzurii. Atunci când vine ca aplicare din partea celor care nu admiteau criticarea dominației germane, ca în cazul romanului Vremuri și oameni, sau din partea comuniștilor. „Notele asupra ediției” abundă de exemple, modificări operate în text de lectorii prin mâna cărora a trecut manuscrisul și efortul scriitorului de a convinge editurile de stat, între anii 1950-1960, să-i publice opera. Editorii de azi urmăresc și semnalează cu acribie secționările, eliminările, înlocuirile, ilustrează natura eliminărilor și a modificărilor, cât și intervenția lui Victor Iova de
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
și semnalează cu acribie secționările, eliminările, înlocuirile, ilustrează natura eliminărilor și a modificărilor, cât și intervenția lui Victor Iova de a copia din „Gazeta literară” pentru a le introduce în romanul pregătit pentru editare (Prăbușirea), lipsind aproape șapte pagini de manuscris, rătăcite în redacția „Vieții românești”. Fiecare „Notă asupra ediției” ajunge în final treaptă în definirea personalității lui Ion Agârbiceanu, întreaga lucrare semnată de Mariana Iova și Victor Iova fiind o atentă și avizată punere în valoare a acestei opere.
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
apare apropiat de imaginea făurită de Eminescu cu câteva din postumele sale. Manifestările din ultima fază a bolii au cutremurătoare asemănări cu ale poetului ce l-a slăvit în Epigonii și a fost obsedat de imaginea bardului transilvan: își aruncă manuscrisele în foc, socotește ceasuri în șir, combinând cifre pe hârtie și se consideră foarte bogat. Poetul, care a avut un pretimpuriu sentiment al morții, exprimat frecvent în corespondența sa, se stinge din viață la 11/23 octombrie 186311. Poetul care
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]