668 matches
-
s-a decis asupra surorii mai mici atât a Madame de Mailly cât și a Madame de Vintimille, Marie Anne, văduva marchizului de La Tournelle. În 1742, la un bal mascat Richelieu a prezentat-o pe Marie Anne regelui. Inițial, frumoasa marchiză a respins avansurile regale, ea având deja un iubit, tânărul duce d'Agénois. Ca urmare, Ludovic a conspirat cu Richelieu, care era unchiul lui d'Agénois, să scape de tânărul pretendent. Regele și-a trimis rivalul pentru a lupta în
Marie Anne de Mailly () [Corola-website/Science/321130_a_322459]
-
de Waldburg de Zeil și Trauchburg (n. 28 septembrie 1702, Zeil - d. 24 februarie 1739, Castelul Boxmeer)</br> 260. Henric Gabriel Joseph, Conte de Kyrburg (n. 21 iulie 1674 - d. 15 octombrie 1714, Nürnberg)</br> 261. Marie Therese de Croy, Marchiză de Warnecq (n. 1678 - d. 18 iunie 1713)</br> 262. Maximilian Emmanuel, Prinț de Hornes, Conte de Baucignies, Conte de Horn (n. 31 august 1695, Bruxelles - d. 12 ianuarie 1763, tot acolo)</br> 263. Marie Therese Charlotte Bruce, Baroneasă de
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
Isabella I (n. 1172 - d. 5 aprilie 1205) a fost regină domnitoare a Ierusalimului începând cu 1190/1192 și până la moartea sa. Prin cele patru căsătorii, a fost succesiv Lady de Toron, marchiză de Montferrat, contesă de Champagne și regină a Ciprului. A fost fiica lui Amalric I al Ierusalimului și a celei de a doua soții a acestuia Maria Comnena, fiind astfel soră pe jumătate cu regele Balduin al IV-lea al
Isabella I a Ierusalimului () [Corola-website/Science/324249_a_325578]
-
-l arate oamenilor din acea vreme.” Va lua numele de Louise de la Miséricorde. În mănăstire a fost vizitată de regină, care avea obiceiul să facă scurte sejururi, pentru a-i face companie și pentru a găsi consolare spirituală. O vizitează marchiza de Sévigné și ducesa de Orleans căreia îi încredințase educația fiului său, contele de Vermandois. Mai târziu va primi vizite de la Madame de Montespan, care dorea să ducă o viață evlavioasă și avea nevoie de sfaturi. Moare în 6 iunie
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
dar a divorțat în 1967. Se recăsătorește în 1968 cu Claude Borillot, de care divorțează în 1982. A mai avut relații cu Vittorio Gassman, Bettino Craxi și Silvio Berlusconi. Este descrisă de Ecaterina Oproiu ca fiind „...corupătoarea sultanilor, spaima eunucilor, marchiză a îngerilor și a producătorilor”.
Michèle Mercier () [Corola-website/Science/309200_a_310529]
-
reprezenta nu numai steaua, ci și denumirea sezonului. Culminarea sa din cadrul solstițiului de iarnă era marcată de celebrații în Hawaii, unde era cunoscută ca "Ka'ulua", „Regina Raiului”. Multe alte denumiri polineziene au fost înregistrate, printre care "Tau-ua" în Insulele Marchize, "Rehua" în Noua Zeelandă, "Aa" și "Hoku-Kauopae" în Hawaii, și "Ta'urua-fau-papa" "Festivity of original high chiefs" and "Ta'urua-e-hiti-i-te-tara-te-feiai" "Festivity who rises with prayers and religious ceremonies" în Tahiti. Populațiile indigene Boorong din Victoria de nord-vest numeau Sirius "Warepil". În
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
n-am pierdut nimic, în schimb, dacă există, am câștigat totul ? Hotărât, Laplace a fost un îngâmfat. Teoria lui cosmologică e falsă, iar răspunsul dat lui Napoleon, de neluat în seamă. Nu și răspunsul împăratului la întrebarea sarcastică a unei marchize sau ducese referitoare la strămoși: Doamnă, în familia mea eu sunt strămoșul. Mutatis mutandis, victoria asupra bolii este supremul titlu nobiliar. Ucigătoarele flori de mină din corp A venit ziua controlului medical. Într-o marți, în acel aprilie prietenos, cum
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Leist traduce din August Strindberg, H. Sudermann, Bret Harte, L.N. Tolstoi, Vsevolod Garșin, Jókai Mór, Alphonse Daudet, Grazia Deledda ș.a. Are căutare literatura umoristică (Mark Twain, Jerome K. Jerome, M.G. Saphir), precum și romanul foileton „emoțional”, „pasional” sau „de mare senzație” (Marchiza de Orandini, Banul și noblețea, Mister și tragedie, Romanul unei femei de J.J. Kraszewsky). Nu lipsesc nici Dostoievski, Maupassant, V. Korolenko, Bjșrnstjerne Björnson, Selma Lagerlöf, Jules Lemaitre. Ilustrațiile reproduc opere de Rubens, N. Vermont, Arthur Verona, Frederic Storck, Kimon Loghi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288154_a_289483]
-
literar. Omul ia foaia, foarfeca și papul și lipește 304. Ca și pentru Paul Valéry - de altfel, de foarte timpuriu, reacția antirealistă a folosit din plin argumentele poeților! -, care îi ironiza, se știe, pe cei ce încep să povestească „Doamna marchiză a ieșit la ora cinci”, pentru Arghezi întregul mecanism pus în mișcare de literatura realistă este, deopotrivă, monstruos și seducător. Există, întocmai ca la Valéry, și repulsie, dar și fascinație în această repudiere. După ce ridiculizează apoi dimensiunile exagerate ale romanelor
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cele de „tip psihologic” și de pattern. La rândul său, etnologul Ralph Linton (1893-1953), al cărui nume, alături de cel al lui Abram Kardiner, va rămâne veșnic legat de noțiunea de basic personality, și-a efectuat studiile de teren În Insulele Marchize (1920-1922), În Madagascar (1925-1927) și În statul Wisconsin (1932-1933). Această noțiune desemnează de obicei ansamblul elementelor constitutive ale personalității, modelată de cadrul cultural (proces de aculturație), și pe care le posedă În comun membrii unei societăți date. Aceștia, de altfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
teologie, și să ajungă astfel la rangul de universitate. În 1557, datorită numărului tot mai mare de studenți, colegiul a fost transferat în palatul Salviati, unde a rămas până în 1560, când iezuiții au primit în dar de la Victoria della Tolfa, marchiza della Valle, câteva clădiri învecinate, pe care le-au adaptat activităților didactice. Aici Colegiul Roman a ajuns să numere mai mult de o mie de studenți și astfel a fost înființată catedra de limbă arabă, cea de cazuistică și de
Universitatea Pontificală Gregoriană () [Corola-website/Science/305737_a_307066]
-
Eugène Henri (n. 7 iunie 1848, Paris - d. 8 mai 1903, Atuona/Insulele Marchize, Polinezia Franceză) a fost un pictor postimpresionist francez. Aventurier și geniu, a știut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne, influențându-i pe fauviști și pe artiștii din gruparea Nabis. Între mizerie și epuizare, călătorii și disperare, a ajuns să creeze
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
adună și concentrează aici mare parte a repertoriului său, cu mai multă vigoare decât în tablourile mai vechi. Armonia artistică și poetică a ideilor sale nu a fost niciodată atât de impresionantă. În septembrie 1899 se mută în arhipelagul insulelor Marchize, la Atuona, pe insula Hiva-Oa. Aici își construiește celebra " Casă a plăcerilor", unde se mută cu noua sa "vahine". Aceasta a marcat în pictura sa o nouă perioadă de activă fecunditate creatoare. Amatorul de artă care a comandat ""Calul alb
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
Strada Senatorska), iar după moartea lui a ajuns în posesia fiicei lui Sieniawska, Maria Zofia Czartoryska. Fiecare proprietar a schimbat interioarele și grădinile palatului în conformitate cu moda și nevoile actuale. În 1778 domeniul a fost moștenit de Izabela Lubomirska, numită și "Marchiza Albastră". Ea a renovat o parte din interioarele în stil neoclasic între 1792-1793 și a construit un corp de gardă, o clădire pentru bucătărie și o clădire pentru băi sub supravegherea lui Szymon Bogumił Zug. În 1805 proprietarul Stanisław Kostka
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
cel puțin la fel de mândru și de echipa de crichet a școlii care era neînvinsă În concursurile cu celelalte școli autohtone. Într-o zi, echipa a fost invitată să joace cu echipa britanicilor. Străinii stăteau pe partea umbrită, pe scaune sub marchize. Birmanezii stăteau la soare. Era o zi foarte călduroasă, iar când echipa birmaneză a câștigat, directorul a strigat: „Huzzah! Huzzah!“ și a căzut la pământ, mort. Cel mai probabil a făcut insolație, dar povestea despre stră-străbunicul lui Walter spunea altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iconoclast! Nici vorbă de-așa ceva!“ Era moartă după asemenea cuvinte, rare, delicioase, aproape parfumate. Le folosea de fiecare dată când se simțea bine, iubea sonoritățile lor ample și înfoiate: foaier, abscons, mefient, iconoclast, flamboaiant. Când le rostea, parcă întâlneai o marchiză desfăcându-și corabia rochiei, pânză cu pânză, șiret după șiret, fundă cu fundă, înainte să se lase privită de-admiratorii nocturni. Într-o după-amiază, ne oprisem într-o cofetărie belgiană numai ca s-o audă pe vânzătoare spunând: „Doriți trufine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doi în doi metri, parcă strada fusese decupată de-un dobitoc. Aveai impresia că te plimbi pe-o cartelă Jaquard; dacă le cercetai de-aproape, găurile erau deja înfundate cu crengi, noroi și frunze. Mai dispăruseră și casele vechi, cu marchiză de sticlă și îngerași grăsulii deasupra ferestrelor. Orașul le îngrămădise printre blocuri, fugărindu-le dintr-un cartier într-altul, până nu mai rămăseseră decât niște insule izolate, ascunse de ochiul trecătorului: la Izvor (de la biserica Elefterie spre Panduri); lângă Dorobanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
miile de milioane, tenace, vii, indestructibile. Treceau prin epoci ca particolele de praf, agățate de haine, frunți sau bronhiile plămânilor. Nimeni nu scăpa de ele. Îl morsecaseră pe Ludovic al XIV-lea și îi întinseseră gropi și creneluri pe-obraji marchizei de Pompadour. Lărgeau porii deschiși, săpau printre riduri și puncte de grăsime, mutau alunițe din loc, dezlipeau fondul de ten, înfloreau pete albinoase sub rujul vișiniu al buzelor. Arsura lor desfigura chipurile cele mai curate, intrând prin piele și colorând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și Economiștii ar fi împins granița Mittel-Europei vreo mie de kilometri mai la sud), dar nici nu-ți venea să mergi împăcat mai departe. Era ca la Eroilor, pe străzile vechi, cu nume de doctori: te-ai fi așezat sub marchizele încărcate de frunze sau ai fi dat obloanele la o parte, doar ca să prinzi holul sau un colț de sufragerie. Dintr-unul din cartierele uitate ale Bucureștilor, scăpat de furia lui Ceaușescu, îmi adunasem grosul Pif-urilor: vizitasem biblioteca unei bătrânici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Gianluca anunțase evenimentele, iar Alexandru, plecarea. La Început, asistența aplaudase, ca și cum abia atunci ar fi realizat scopul acelei serate, căci era, nu-i așa, o serată de rămas-bun. „Ah, contesă Fabiana, ai ținut secret un asemenea eveniment”, exclamase, fericită, bătrâna marchiză de Correlli. Tinerele frumuseți păliseră, asta mai lipsea, frumosul conte pleca la război, Montassini privea siderat spre contesă, care devenise albă la față, ca și cum i s-ar fi adus o jignire de neiertat, și se ridicase spunând doar „Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dimpotrivă - contradictorii stări ale spiritului -, la o comprimare a timpului, când, după un sfert de oră, în care eu însumi mă înveselisem, uitând de toate, tata deschise poarta, îl văzui prin geam, înainta prin prundișul curții dreptunghiulare, până în fața micii marchize, apoi intră în hol și de-aici în camera în care ne aflam, deschizând-o zâmbind. Apoi ceru Marcelei un rând de cafele. Se-nveselise văzându-și fiul. Frații mei lipseau. Pe peretele îngust (cât rămăsese din el), dintre fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cultivă multă vreme „harpistul” este aceea a unui trubadur nefericit, care își înstrunează, iar și iar, „liedul” afectuos, serenada palpitând de implorări, trista romanță, sub ferestrele „domniței” din impenetrabilul castel medieval. E un veac galant, de imagini vaporoase, în care marchize, prințese, cavaleri se înfiripă în diafane fulgurații. Și, brusc, din această lume de grații un salt în antica eră, unde delicatețea și toată gestica supravegheată, de salon, plonjează într-un „delir” orgiastic. Nimfe și bacante, în splendida lor nuditate, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
umeri când e vorba de operă, în special, de operă italiană. Dar Don Giovanni nu e altceva decât operă italiană. Iar Stendhal și Schopenhauer admirau fără jenă pe Rossini. În À la recherche du temps perdu, sora snobului Legrandin, devenită marchiză de Cambremer, persoană foarte à la page în materie de muzică, îl disprețuia de moarte pe Chopin și râdea crunt de soacra ei, care-l admira și-l cânta bine; dar într-o zi, din întâmplare, a aflat de la cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
eului liber”178, Fiammetta, spiritul ludic al Decameronului, aduce în prima povestire pe care o rostește, un nou elogiu înțelepciunii feminine, cuvântului de duh ce salvează onoarea unei femei renumite: „câtă putere ascunde o vorbă înțeleaptă și bine ticluită”179. Marchiza de Monfferato, „frumoasă și vrednică ca nimeni alta în lume”180, este râvnită pentru calitățile ei de regele Filip cel Chior al Franței (aluzie poate la cecitatea bărbaților în privința unor subtilități feminine), care deslușește în această femeie însușirile unei donna
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și în fața unei autorități cum era aceea a regelui. Inventează o strategie de apărare, servindu-i suveranului la masă doar bucate gătite din găini, spre nedumerirea și nemulțumirea bărbatului, care nu se oprește în a afla cauza acelei situații inedite. Marchiza este pregătită să dea lovitura decisivă a planului său: femeile, deși se deosebesc prin rang și prin vestimentație, sunt 176 Ibidem, p. 115. 177 Mirela Roznoveanu, Civilizația romanului. Arhitecturi epice, Editura Cartea Românească, București, 1991, p. 319. 178 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]