461 matches
-
domestice, practice, printre care "aprovizionarea". Itinerariul bărbatului se construiește în continuare cu etape din traseul locativ: "Era drept că de la Dănculeț, din Piața Mare, pînă la moșica Mari, de la căpitanul de intendență cu nevasta cam ușurică, pînă la casa de marmoră a făinarului Razu, Lică nu ducea lipsă de aprovizionare." CASA DE ZID ȘI CASA DE SIMȚIRE Pentru a înțelege traiectoria personajelor, un avertisment explicit însoțește parcursul lor, contînd pe o adevărată depliere de "argumente" materiale, cele care compun habitatul, construit
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
materiale, cele care compun habitatul, construit pentru sine sau dobîndit, al protagoniștilor. Simbolismul parcă primar cu care este investit un detaliu al locuinței poate fi citit și în anticiparea tipică: "În urma lui Mini, Lina rămăsese pe loc, fixînd treptele de marmoră cu un aer prostănac. Acolo, în acele trepte, i se părea închisă toată problema acelei case noi, cu nemulțumirile și necazurile ei." Altfel spus, întreaga istorie de povestit în romanul abia deschis. Preocupată de interioritatea personajelor, însă cu o distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
s. n.)." FASCINAȚIA ASCUNSULUI ...generează, în romanul privirii nesățioase, veritabile puneri în scenă ale actului perceptiv. Universul Hortensiei Papadat-Bengescu se alcătuiește din viziuni arhitectural-ambientale întretăiate: camera de primire, salonul de boală și salonul de bal (reunite în palatul Walter), palatul de marmoră...mortuar (reședința Razu / Maxențiu), sanatoriul luminat de candelabre, pe jumătate confiscat de colecțiile muzeului, "apartamentul sanitar" al prințului tuberculos spații paradoxale, impregnate de "originalitatea" compromisului existențial. Spații devia(n)te, în care impuritatea se acomodează structural lumii personajelor. Viziunea "casei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
borsalină a devenit bască! Clădirea a fost înconjurată cu stâlpi care vor susține o suprastructură de câteva etaje (se pare trei, la ora actuală), cu săli de expoziții și alte acareturi. Fațada a început să fie placată cu brichete de marmoră rozalie. Artistic, vai ce artistic va fi Naționalul nostru! Va lua, probabil, un nou premiu! Ideea pusă acum în operă le aparține lui Ceaușescu și soției sale. Dar, modest, el vrea să rămână în umbră, tot astfel cum a rămas
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fumul perindat pe acolo în decursul timpului. În prima cameră ne întîmpină un fum greu de respirat. Am aprins focul în șemineu, ca să creez un pic de atmosferă..., se scuză avocatul. Ați reușit pe deplin, răspund înțepat inexplicabil. Ce șemineu! Marmora luase forme și contururi divine. Nici chiar timpul n-a reușit să-i știrbească noblețea și desăvîrșirea. Azi nu mai găsești așa ceva... Poate că nu mai sîntem demni de așa ceva... N-aveți dreptate. Omul a avut aceleași calități și aceleași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
1990, proiectul construirii "Farului lui Columb", care să adăpostească rămășițele Amiralului. Farul, în stil gotic, de 9 metri înălțime, ridicat pe o bază de 7/8 metri, adăpostește "monumentul" cu rămășițele lui Cristofor Columb. Construit din 280 de piese de marmoră de Carrara și ornamente de bronz, este flancat de patru lei de bronz și o figură feminină reprezentând Republica Dominicană! A fost inaugurat în octombrie 1992, la aniversarea a 500 de ani de la "descoperirea Americii", Mesa fiind rostită de papa Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Calixto de Loira Cadoso, cu două alei centrale ce se între-taie formând o cruce, în centrul căreia este plasată capela. Pe o suprafață de 60 de hectare se înșiruie mii de morminte, multe din ele adevărate monumente de artă, din marmoră și bronz, care fac din "El Cementerio Colon" unul din cel mai valoroase și interesante, sub aspect artistic și istoric, locuri de veșnică odihnă din America Latină. De la Havana căutările aveau să mă ducă la Matanzas, oraș-port pe malul Atlanticului. Fusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
într-un grai fermecător și de neînțeles - făcându-mă să descopăr în mine aceleași senzații pe care le încercam de copil, atunci când mă uitam la peștii aceia vii din mozaic. Credeam că, de la o clipă la alta, vor ieși din marmoră ca să-mi povestească secretele obârșiei lor acvatice. Epistulae ex Ponto În timpul oricărei călătorii, în orice loc al lumii, e necesar să știi să ceri hrană și găzduire, folosind limba ce se vorbește în locul acela. Când am ajuns la Tomis, această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de Zalmoxis și că zeul comunica realmente cu credincioșii. Sacrificiul pe care l-am urmărit la Sarmisegetuza era însă cu mult mai pompos: ceremonialul se desfășura pe altarul circular de lângă sanctuar, și acesta tot în formă de cerc. Era din marmoră sculptată, având în mijloc un soare cu douăsprezece raze negre și un canal pe care trebuia să se scurgă sângele. Mesagerul, după ce a fost instruit cu mult înainte asupra călătoriei care avea să-l ducă la zeu, era pus seminud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
E și ea tot o biată creatură, invadată de fiorii neputinței și zbătându-se permanent sub pânze grele de îndoială. Nu mă refer la extrema ei slăbiciune sau la sânii ei foarte mici, asemănători cu două fructe rotunde, crescute din marmora mată a pieptului. Cred că taina întregii ei ființe se ascunde în imprevizibilitatea feminină. De multe ori am rămas dezorientat, pentru că trupul ei a reacționat în mod opus față de așteptările mele, cedând în momentul cel mai neprevăzut și încordându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Sanctuarul la care m-a condus preotul e construit în mijlocul unei pajiști înconjurate de brazi. E vorba de un spațiu rectangular delimitat de coloane: sunt șaizeci cu totul, dispuse pe zece rânduri, fiecare de câte șase. Pe un postament de marmoră albă au fost ridicați niște piloni conici de piatră: pe aceste temelii sunt puse coloane formate din trunchiuri de brad sau de fag înalte cât un stat de om, deasupra cărora, în goluri practicate anume, sunt așezate torțe și vase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sunt bărbat; ca s-o mai sărut o da-tă fă tu, Doam ne, tot ce știi, de nu știi să faci nimica, fă-ne, Doam-ne, iar copii. (Romanță prin Bucureștii lui 1900) șI CÂND, ÎN SFÂRȘIT, PRINTRE PERDELELE SĂLII DE MARmoră a hotelului Bulevard mă zgâiam plin de o curiozitate precoce la prietenul simboliștilor, Catulle Mendșs, chel și burduhănos ca un Silen, venit să conferențieze la București, cum și la prea frumoasa lui soție, fiica marelui poet romantic Théophile Gau tier
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
miez de nucă, Înșirat pe sforicele lungi; sau pistilul acrișor din pulpă de caisă, Întins ca o piele de drac și făcut vălătuc; sau susanul și miezurile de nucă Încre menite În pasta tare de zahăr topit pe lespedea de marmoră; atâtea și atâtea, care mai de care și ca din povești, imaginate de Osman, vestit bragagiu de pe Calea Plevnei colț cu știrbei Vodă, personaj fudul și aspru cu noi, băieții, ca un prinț oriental În straiele lui de mare paradă, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui - și că din această cauză n-a reușit s-o termine. Meritul îi revine lui Eustratie Dabija voievod, care mântuiește înălțarea bisericii între anii 1661-1665. Dealtfel, Dabija vodă și fiica sa Maria își au mormintele în această biserică. Pe marmora de pe mormântul lui Dabija vodă, doamna Eufrosina-Dafina a scris în slavonește: „Această piatră o făcu și înfrumuseță Doamna Dafina Domnului seu, reposatului Io Eustratie Dabija-Vodă, Domnitorul Moldovei. Si s-a pus în ruga sa noua mănăstire ce se chiamă Bârnova
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
liceeni - veleitari în ale condeiului ca și mine - care locuiau nu departe de casa noastră, și ei fii de avocați: de primul, ca să mi aduc aminte numele lui, ar trebui să constrâng memoria să-mi reconstituie în ochi placa de marmoră de pe mausoleul din vârful cimitirului vechi al Clujului, unde adolescentul cu trăsături delicate, cu trupul fragil, cu pielea subțire, parcă ușor transparentă, de ftizic, a fost depus la nu multă vreme după ce ne-am cunoscut; al doilea se chema Alexandru
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
etc. Simbolul semnului (de la latinul signum) ne evocă analogic și convențional ideea, obiectul, valoarea, lăsându-ne o imagine mentală care ne va însoți un timp. Dar nu despre orice semn vorbim acum, ne oprim puțin asupra celor lăsate în piatră, marmoră și bronz. Și Iașul este plin de asemenea "semne". Dacă prin scris ne rămân memorii, confesiuni, amintiri, descrieri, însemnări meditative, iscoditoare, sentimentale, grave, cu frământări sufletești, înclinate spre ascunzișuri umane sau exteriorizate în diverse maniere, prin artă semnele fixate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
un teatru, nu numai actorii joacă piesa, o fac și spectatorii în interiorul lor, se bucură, se întristează, jubilează sau cad pe gânduri. În general, intensitatea plăcerii estetice variază în funcție de activitatea celui care o trăiește. Adevărat, sculptorul dă viață pietrei și marmorei cu dalta, talentul și fantezia lui iar admiratorii le descoperă frumusețea. Un cosaș poate fi în felul său la fel de elegant în mișcări ca un dansator? Pictorul îi va putea reprezenta la fel, el pune în valoare sentimentul sublimului în mișcări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
definitorii ale creatorilor. Inutil să polemizăm cu un Cioran (adept al scepticismului în această privință), pentru că el nu e poet, plastician sau compozitor. Cel care nu cunoaște prin propria experiență combustia cerebrală asupra manuscrisului unui poem, asupra unui bloc de marmoră ori asupra partiturii unei simfonii nu va înțelege niciodată că Shakespeare, Michelangelo, Beethoven au fost ceva mai mult decât niște oameni obișnuiți. Deci nu considerăm de bază opiniile celor care urmăresc de la distanță fenomenul (în fond, niște amatori fie ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
plecării. Cățeii au botniți și legători și sunt, din astă pricină, triști și umiliți. Balconul istoric de la palatul imperial de unde a vorbit Kaiserul la declararea războiului și de unde s-a proclamat și republica. Pe aleea Victoriei, 32 de nișe de marmoră de Italia ridicate de Wilhelm în amintirea strămoșilor săi. La sfârșitul parcului, societatea de tramvaie a așezat câteva grupe de animale scene de vânătoare în bronz pe care le-a făcut dar orașului. Monumente mari, artistice și simpatice. Eri am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
virgulă între sans și souci? Pentru că în partea stângă, a ofițerilor și a slujitorilor, în adevăr se poate spune sans, pe când dincolo, unde locuia regele, era souci. "Quand je serai là, je serai sans souci". Alăturea de o Floră de marmoră. Sans-Souci. Friederick cel mare și cânii. 11 câni morți ș-un cal, îngropați, unde avea și el plăcere să fie pus: C'est là que je serai sans souci. Voltaire câte odată stătea lângă rege la masă; alte ori vis-a-vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scoică deschisă, cu mărgărintarul ei într-însa. Bogăție și strălucire care stecleau în noaptea de Crăciun pe care kaizerul o petrecea aici. Kaizerul locuia în apartamentele dela etaj oglinzi mari, tapete aurite ori argintate, mesele oglinzilor dintre ferestre din diferite marmore și pietre frumoase. Sală de teatru, construită încă dela Frederic II. Les comens, două construcții, într-o parte ofițerii și bucătăria; în cealaltă, musafirii. Între ele o colonadă. În una din sălile de sus am văzut un tablou de G.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urâtă". Demnitarii cei mari ai republicii au privit de deasupra mauzoleului parada militară. O echipă a depus drapelele naziste cu zvastică în fața lui Stalin. Am vizitat palatele împărătești subpământene, minune de tehnică și artă metropolitanul, construit de lucrători pentru obște. Marmoră, agat, onix, bronzuri podoabe, statui, lumină, aer condiționat, covoare mișcătoare la coborât și la suit, compartimente pentru copii. Lume foarte multă circulă. Moscova circulă mai mult pe subt pământ. Când au dat de pături mari de apă, inginerii au înghețat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
64 metri și o suprafață de 3520 metri pătrați, biserica de stil neoclasic dispune de uși turnate în bronz la Bruzy (Franța) prezentate la Expoziția Universală de la Paris din 1889, iar altarul și navele laterale sunt decorate cu piese din marmoră de Carrara. Pe Avenida Chile a fost inaugurată în 1978 noua Catedrală, o construcție modernă piramidală, înaltă de 60 de metri, care poate primi 25000 de credincioși la slujbele oficiate sub lumina filtrată de ferestrele uriașe cu vitralii multicolore. Găseam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
folosit în prezent pentru organizarea de expoziții. La Petropolis, programul a mai cuprins vizitarea impozantei catedrale Sao Pedro de Alcantara, începută de Pedro II la 1884, dar terminată 55 de ani mai târziu, construcție în stil gotic, cu decorațiuni de marmoră de Carara, onix și bronz, care adăpostește mormintele familiei imperiale, precum și a Palatului Quitandinha, cazinou și hotel de lux, dat în folosință în 1944, dar închis doi ani mai târziu datorită interzicerii jocurilor de noroc și transformat în centru de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
civilizației islamice, creștine și iudaice. Alhambra, "fortăreața roșie", și fastuosul palat al sultanului Muhamed V, numit de poeți "o perlă încrustată în smaralde", ne-au depășit toate așteptările, nemaiștiind încotro să ne îndreptăm privirile spre havuzul cu lei, dantelăria de marmoră a ușilor și ferestrelor, pardoselile splendide, salonul ambasadorilor, grădinile și fântânile arteziene într-o armonie perfectă, totul creând o imagine de frumusețe, lux rafinat și artă adusă pe cele mai înalte culmi. Ne-am continuat drumul spre seara la Cordoba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]