288 matches
-
Marmotele (Marmota) sunt un gen de mamifere rozătoare plantigrade galericole din familia sciuride ("Sciuridae") de talie relativ mare (30-60 cm lungime și o greutate de 3-7,5 kg), cu corp greoi, membre scurte, coada ușor comprimată și acoperită de peri lungi
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
Marmotele (Marmota) sunt un gen de mamifere rozătoare plantigrade galericole din familia sciuride ("Sciuridae") de talie relativ mare (30-60 cm lungime și o greutate de 3-7,5 kg), cu corp greoi, membre scurte, coada ușor comprimată și acoperită de peri lungi. Au
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
coada ușor comprimată și acoperită de peri lungi. Au un cap masiv, urechile mici și rotunjite. Grosimea blănii lor este influențată de condițiile climatice, iar culoarea variază după specie, de la cafeniu-gălbui, la cafeniu-roșcat sau cafeniu închis pe spate și flancuri. Marmotele sunt animale diurne, bune săpătoare, dar se pot cățăra și în arbori. Galeriile sunt săpate în soluri afânate sau printre pietre și au o structură complicată cu mai multe ieșiri, iar pe traiectul lor se găsește camera principală, mare, unde
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
și au o structură complicată cu mai multe ieșiri, iar pe traiectul lor se găsește camera principală, mare, unde se odihnește întreaga familie. Galeria de iarnă este mai mare și mai profundă decât cea de vară. Când sunt în pericol marmotele emit șuierături puternice și se retrag în galerii. Sunt animale puțin sprintene, greoaie, cu sărituri scurte. În timpul mersului îndepărtează membrele, lăsând impresia că se clatină. Trăiesc în colonii sau sunt solitare. Hibernează în sezonul rece. Hrana este de natură vegetală
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
an 2-10 (de obicei 4-5) pui golași și cu pleoapele lipite. Genul cuprinde 14 specii răspândite în regiunile palearctice și nearctice. Se întâlnesc în Europa, Asia septentrională și centrală, Canada, Statele Unite (cu excepția părților sudice), regiunile muntoase din Alaska. În Europa marmotele trăiesc în Alpi, Pirinei, Tatra, Carpații românești. Pe verticală urcă până la altitudini de - m. În România viețuiește marmota alpină, în Munții Rodnei, Făgăraș și Retezat, iar în prezent își extinde continuu arealul. Marmotele sunt apreciate atât pentru blană și carne
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
palearctice și nearctice. Se întâlnesc în Europa, Asia septentrională și centrală, Canada, Statele Unite (cu excepția părților sudice), regiunile muntoase din Alaska. În Europa marmotele trăiesc în Alpi, Pirinei, Tatra, Carpații românești. Pe verticală urcă până la altitudini de - m. În România viețuiește marmota alpină, în Munții Rodnei, Făgăraș și Retezat, iar în prezent își extinde continuu arealul. Marmotele sunt apreciate atât pentru blană și carne, cât și pentru grăsimea lor, folosită în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor reumatice, respiratorii, și a colicilor etc.
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
sudice), regiunile muntoase din Alaska. În Europa marmotele trăiesc în Alpi, Pirinei, Tatra, Carpații românești. Pe verticală urcă până la altitudini de - m. În România viețuiește marmota alpină, în Munții Rodnei, Făgăraș și Retezat, iar în prezent își extinde continuu arealul. Marmotele sunt apreciate atât pentru blană și carne, cât și pentru grăsimea lor, folosită în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor reumatice, respiratorii, și a colicilor etc. Specia cea mai cunoscută în Europa este marmota alpină ("Marmota marmota") care trăiește în munți
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
iar în prezent își extinde continuu arealul. Marmotele sunt apreciate atât pentru blană și carne, cât și pentru grăsimea lor, folosită în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor reumatice, respiratorii, și a colicilor etc. Specia cea mai cunoscută în Europa este marmota alpină ("Marmota marmota") care trăiește în munți, în timp ce în America de Nord, e cunoscută "Marmota monax", denumită în mod obișnuit în Canada francofonă "siffleux" („fluieraș”). Termenul românesc marmotă este un împrumut din limbile franceză, "marmotte" și italiană, "marmotta". Părul marmotei este brun
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
prezent își extinde continuu arealul. Marmotele sunt apreciate atât pentru blană și carne, cât și pentru grăsimea lor, folosită în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor reumatice, respiratorii, și a colicilor etc. Specia cea mai cunoscută în Europa este marmota alpină ("Marmota marmota") care trăiește în munți, în timp ce în America de Nord, e cunoscută "Marmota monax", denumită în mod obișnuit în Canada francofonă "siffleux" („fluieraș”). Termenul românesc marmotă este un împrumut din limbile franceză, "marmotte" și italiană, "marmotta". Părul marmotei este brun, negru sau
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
își extinde continuu arealul. Marmotele sunt apreciate atât pentru blană și carne, cât și pentru grăsimea lor, folosită în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor reumatice, respiratorii, și a colicilor etc. Specia cea mai cunoscută în Europa este marmota alpină ("Marmota marmota") care trăiește în munți, în timp ce în America de Nord, e cunoscută "Marmota monax", denumită în mod obișnuit în Canada francofonă "siffleux" („fluieraș”). Termenul românesc marmotă este un împrumut din limbile franceză, "marmotte" și italiană, "marmotta". Părul marmotei este brun, negru sau maro
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
și carne, cât și pentru grăsimea lor, folosită în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor reumatice, respiratorii, și a colicilor etc. Specia cea mai cunoscută în Europa este marmota alpină ("Marmota marmota") care trăiește în munți, în timp ce în America de Nord, e cunoscută "Marmota monax", denumită în mod obișnuit în Canada francofonă "siffleux" („fluieraș”). Termenul românesc marmotă este un împrumut din limbile franceză, "marmotte" și italiană, "marmotta". Părul marmotei este brun, negru sau maro. Are corpul bondoc, urechile rotunde. Membrele marmotei sunt scurte și
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
afecțiunilor reumatice, respiratorii, și a colicilor etc. Specia cea mai cunoscută în Europa este marmota alpină ("Marmota marmota") care trăiește în munți, în timp ce în America de Nord, e cunoscută "Marmota monax", denumită în mod obișnuit în Canada francofonă "siffleux" („fluieraș”). Termenul românesc marmotă este un împrumut din limbile franceză, "marmotte" și italiană, "marmotta". Părul marmotei este brun, negru sau maro. Are corpul bondoc, urechile rotunde. Membrele marmotei sunt scurte și puternice, iar coada este lungă. Talia este de la 46 la 66 cm, cu
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
Europa este marmota alpină ("Marmota marmota") care trăiește în munți, în timp ce în America de Nord, e cunoscută "Marmota monax", denumită în mod obișnuit în Canada francofonă "siffleux" („fluieraș”). Termenul românesc marmotă este un împrumut din limbile franceză, "marmotte" și italiană, "marmotta". Părul marmotei este brun, negru sau maro. Are corpul bondoc, urechile rotunde. Membrele marmotei sunt scurte și puternice, iar coada este lungă. Talia este de la 46 la 66 cm, cu o greutate cuprinsă între 2 și 9 kg. Trăiește între 4 și
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
America de Nord, e cunoscută "Marmota monax", denumită în mod obișnuit în Canada francofonă "siffleux" („fluieraș”). Termenul românesc marmotă este un împrumut din limbile franceză, "marmotte" și italiană, "marmotta". Părul marmotei este brun, negru sau maro. Are corpul bondoc, urechile rotunde. Membrele marmotei sunt scurte și puternice, iar coada este lungă. Talia este de la 46 la 66 cm, cu o greutate cuprinsă între 2 și 9 kg. Trăiește între 4 și 10 ani în captivitate și între 4 și 8 ani în libertate
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
cm, cu o greutate cuprinsă între 2 și 9 kg. Trăiește între 4 și 10 ani în captivitate și între 4 și 8 ani în libertate. Este denumită „fluieraș” întrucât atunci când este în pericol, ea fluieră pentru a alerta celelalte marmote, care se vor refugia în vizuină. Marmota trăiește în munți la altitudini cuprinse între și de metri. Această amplitudine altitudinală ar putea fi explicată prin răcoarea hibernală pe care o caută cât și prin presiunea exercitată de om asupra speciei
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
și 9 kg. Trăiește între 4 și 10 ani în captivitate și între 4 și 8 ani în libertate. Este denumită „fluieraș” întrucât atunci când este în pericol, ea fluieră pentru a alerta celelalte marmote, care se vor refugia în vizuină. Marmota trăiește în munți la altitudini cuprinse între și de metri. Această amplitudine altitudinală ar putea fi explicată prin răcoarea hibernală pe care o caută cât și prin presiunea exercitată de om asupra speciei. Paleontologii au găsit deja în secolul al
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
altitudini cuprinse între și de metri. Această amplitudine altitudinală ar putea fi explicată prin răcoarea hibernală pe care o caută cât și prin presiunea exercitată de om asupra speciei. Paleontologii au găsit deja în secolul al XIX-lea oseminte de marmotă pe marile câmpii ale Europei de Vest (între care în Franța , bazinul parizian inclusiv și mai la vest în Poitou-Charentes) sau mai la nord în Belgia (în Paleoliticul mijlociu potrivit fosilelor din peștera Walou de la Trooz de exemplu) unde primii
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
între care în Franța , bazinul parizian inclusiv și mai la vest în Poitou-Charentes) sau mai la nord în Belgia (în Paleoliticul mijlociu potrivit fosilelor din peștera Walou de la Trooz de exemplu) unde primii paleontologi au fost surprinși să descopere că marmota viețuia altădată, pe teritoriul Belgiei de azi, alături de oamenii preistorici, dar și elefantul, rinocerul, hipopotamul, hiena, leul (care nu au supraviețuit astăzi decât în zona tropicală) și renul, glutonul, vulpea argintie, capra-neagră (astăzi refugiate în munți sau în zone circumpolare
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
excesive, specia putând să dăuneze primelor încercări de agricultură și constituind o sursă de proteine și de lipide relativ ușor accesibilă iarna (era suficientă balizarea vizuinilor toamna pentru a le găsi iarna sub zăpadă). Prezența exclusivă în zonele muntoase a marmotei ar putea, prin urmare, să nu fie decât consecința acțiunii omului, care, mai târziu, a început totuși să încerce să amelioreze soarta speciei reintroducând-o în diferite masive muntoase (de exemplu în Franța și în România). Totuși micul efectiv al
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
târziu, a început totuși să încerce să amelioreze soarta speciei reintroducând-o în diferite masive muntoase (de exemplu în Franța și în România). Totuși micul efectiv al unor populații noi și izolarea în raport cu celelalte pun problema fragilității și consangvinității lor. Marmotele trăiesc în colonii stabile sau solitar. Spațiul vital al familiei este de - m, și este marcat cu secreții odorante produse de glandele jugale. Sunt foarte legate de locul de trai și nu se depărtează mult de vizuini. Marmotele o activitate
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
consangvinității lor. Marmotele trăiesc în colonii stabile sau solitar. Spațiul vital al familiei este de - m, și este marcat cu secreții odorante produse de glandele jugale. Sunt foarte legate de locul de trai și nu se depărtează mult de vizuini. Marmotele o activitate exclusiv diurnă, fiind active îndeosebi dimineața, mai puțin după-amiaza. În orele călduroase se adăpostesc în galerii. Sunt bune săpătoare, dar se pot cățăra și în arbori. Marmotele sunt animale puțin sprintene, se deplasează greoi, cu sărituri scurte. În timpul
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
de locul de trai și nu se depărtează mult de vizuini. Marmotele o activitate exclusiv diurnă, fiind active îndeosebi dimineața, mai puțin după-amiaza. În orele călduroase se adăpostesc în galerii. Sunt bune săpătoare, dar se pot cățăra și în arbori. Marmotele sunt animale puțin sprintene, se deplasează greoi, cu sărituri scurte. În timpul mersului au mersul oarecum legănat, datorită faptului că își depărtează picioarele alternativ și lateral, lăsând impresia că se clatină. Sunt animale extrem de atente, dotate cu simțuri excelente, dintre care
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
un timp oarecare, în care inspectează amănunțit împrejurimile. În caz de pericol scot țipete sau șuierături ascuțite și puternice, de alarmă, după care toată colonia se refugiază în galerii. În perioada împerecherii își modulează glasul, care devine asemănător unui mieunat. Marmota are nevoie de foarte multă liniște în teren, nu suportă activitățile omenești în apropiere și cel mai mult o deranjează oile și câinii de la stânele din zonă. Ca adăpost servesc galeriile adânci, pentru o întreagă colonie, pe care marmotele le
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
mieunat. Marmota are nevoie de foarte multă liniște în teren, nu suportă activitățile omenești în apropiere și cel mai mult o deranjează oile și câinii de la stânele din zonă. Ca adăpost servesc galeriile adânci, pentru o întreagă colonie, pe care marmotele le sapă singur în soluri afânate sau printre pietre și care au o structură complicată cu mai multe intrări. Marmotele își sapă două feluri de galerii în funcție de sezon: galeriile de vară și galeriile de iarnă ("hibernaculum"). Solul aruncat din galerii
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
o deranjează oile și câinii de la stânele din zonă. Ca adăpost servesc galeriile adânci, pentru o întreagă colonie, pe care marmotele le sapă singur în soluri afânate sau printre pietre și care au o structură complicată cu mai multe intrări. Marmotele își sapă două feluri de galerii în funcție de sezon: galeriile de vară și galeriile de iarnă ("hibernaculum"). Solul aruncat din galerii formează o movilă în jurul galeriei, care uneori ajunge (de ex. la bobac) la un diametru de până la 20-25 m și
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]