283 matches
-
adevărului legionar și apărarea dreptății neamului meu, învăluită în lacrimi și ceață. Suind și coborând, aștept acum liniștea și odihna veșnică. Trăim un gol spiritual. Respectul între om și om a murit demult. Bolșevismul ne-a umilit și ne-a martirizat până a nu mai fi noi. Tot omul, ca la pușcărie, e un număr, numai că nu îl poartă la gât. Ținuta maiestuoasă a dispărut. Deși săraci, cârciumele și cafenelele nu duc lipsă de clienți. Sunt pline cu oameni valizi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ce fiersese o pisică Într-un agent cumva chimic) Își găsește animalul de casă lat pe carpetă, te poate apuca un sughiț animalic sau crampa rîsului deși fetița zice „mama”, În brațele căreia am urmărit drama. Motivul acesta cu iepurele martirizat În filme americane a devenit extrem de răspîndit, a ajuns chiar leit-motiv, cu toate că nu-i văd subsolul, Îi văd blana și mă gîndesc că-i gustos În sos de vin. Iepuri vom mai Întîlni așadar pe pelicule, În paginile astea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cadoul atât de insistent oferit de U.D.M.R. Visez eu, ori lumea aceasta s-a schimbat și-mi permite să văd o asemenea bunăvoință de la urmașii celor care au tras pe roată pe Horea și Cloșca în februarie 1785, au martirizat pe Avram Iancu în 1848 și după, iar când Hitler și Mussolini le-a făcut cadou nordvestul Transilvaniei au săvârșit masacrele de exterminare de la Ip, Trăsnea etc... În sinea mea mi-am zis să mă feresc de acest cadou. Deși
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ce să-i fac ca să mă răzbun; scorpie mică, neîmblânzită, ea simțea jocul și se Întorcea spre mine, privindu-mă cu prefăcută naivitate, iar eu o fulgeram cu o uitătură distrugătoare, la care ea răspundea cu falsă mirare de inocentă martirizată de obsesiile unui Othello bolnav de sine. Privirile noastre deveneau acum, când tandre chemări corporale spre ceva bănuit, dar Încă interzis din frică și timiditate, când cuțite de Înjunghiat pe la spate. Priviri inocente, priviri tandre, priviri cochete, priviri geloase, priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că te știu de undeva... — Oare sfinții au fost primii oameni ? întrebă Maca. Popa medită, privi parcă spre locul rămas gol de pe catapeteasmă și oftă iarăși : — Unii da, alții nu... Dacă ar fi fost primii, cine i-ar mai fi martirizat ? Imperiul Roman, de pildă, a fost o adevărată fabrică de făcut sfinți, Doamne, iartă-mă... Pentru a-și sublinia smerenia, trase o cruce largă. Și poate că lucrurile s-ar fi oprit aici, dacă în aceeași mână dreaptă n-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deopotrivă, în nordul și în sudul Dunării, în cadrul "romanității răsăritene", este firesc să amintim aici pe toți martirii creștini din aceste provincii, după cum subliniază Pr. Păcurariu în sinteza sa bisericească.17 Astfel, la Sirmium (Mitrovița-Serbia), în Panonia Inferior, au fost martirizați preotul Montanus și soția sa Maxima, înecați în râul Sava, din ordinul guvernatorului Probus, la 26 martie 304, când sunt pomeniți de biserică. Acest martir, Montanus, este considerat primul preot daco-roman cunoscut în istorie. În același loc, Sirmium, a pătimit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mediterranea, avem moaște ale martirilor la Naissus (Niș-Serbia), iar în Dardania, sunt cunoscuți martirii Flor și Laur. În Moesia Inferior, o altă provincie sud-dunăreană, pe malul drept, este amintit martirul Lupus la Novae (Sviștov-Bulgaria), iar la Durostorum (Silistra-Bulgaria), au fost martirizați soldații Pasicrat și Valention (frați), decapitați la 24 aprilie 298, Marcian și Nicandru, uciși la 8 iunie, veteranul Iuliu, la 27 mai, Hesichius, la 15 iunie. La Ozovia, lângă Durostorum, au fost decapitați trei creștini țărani, Quintilianus, Maximus și Dadas
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Nicandru, uciși la 8 iunie, veteranul Iuliu, la 27 mai, Hesichius, la 15 iunie. La Ozovia, lângă Durostorum, au fost decapitați trei creștini țărani, Quintilianus, Maximus și Dadas, la 28 aprilie 304credința ajunsese și la sate. Credincioși creștini au fost martirizați, pe vremea lui Diocletian și Maximian, și în provincia Scythia Minor (Dobrogea) în localități ca Tomis, Halmyris, Noviodunum, Dinogetia, Axiopolis, unde s-au aflat inscripții și s-au făcut descoperiri arheologice. Astfel, după unele acte martirice, la Tomis, a pătimit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după unele acte martirice, la Tomis, a pătimit ca martir episcopul orașului Efrem, la 7 martie 300, iar ulterior Macrobiu și Gordian, originari din Asia Mică, surghiuniți aici și arși, la 13 septembrie 320-323, sub Liciniu. Împreună cu ei, au fost martirizați și localnici, precum Heli, Lucian și Zotic, care au fost decapitați, urmați de Valerian. Martirii Argeu și Narcis (frați) au fost decapitați la 3 ianuarie 320-323, iar fratele lor Marcelin a fost chinuit și aruncat în mare. La Axiopolis (Cernavodă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cernavodă), au pătimit ca martiri Chiril, Chindeas și Tasius (Dasius), probabil în 303-moaștele celui din urmă, soldat, au fost duse la Durostorum, iar în 579 mutate la Ancona (Italia), unde se păstrează și azi. La Halmyris (Dunavăț-jud. Tulcea), au fost martirizați Epictet, preot, și Astion, tânăr convertit de el, la 8 iulie, între 298-303. Ei erau originari din Asia Mică, fiind refugiați la Halmyris, unde au predicat și au făcut convertiri, fiind închiși și apoi decapitați. La Noviodunum (Isaccea), sunt pomeniți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Gothia" era în relații strânse cu cea din Imperiu, cu Biserica din Capadocia (cf. actul de martiraj al Sf. Sava Gotul și scrisoarea Sf. Vasile cel Mare). Unii dintre creștinii supuși represiunii s-au refugiat în Imperiu, alții au fost martirizați, precum Nichita, Inna, Rhima. Alte comunități ortodoxe se aflau în Muntenia, în zona râului Musaeos (Buzău): se găseau aici biserici în "sate" și "orașe", unde slujeau preoți ca Sansalas, Guthicas și Sf. Sava. Un alt nucleu se afla în apropierea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este amintit și episcopul locului, Evangelicus, pe care unii istorici îl consideră primul episcop cunoscut al Tomisului. După păstorirea lui, avem informații despre un episcop, Efrem, pomenit în sinaxar la 7 martie, care a propovăduit în Sciția și a fost martirizat în timpul persecuției lui Diocletian. Alte sinaxare amintesc despre pătimirea ca martir a episcopului Tit, în vremea lui Licinius. La sinodul I de la Niceea, din 325, a participat și un episcop din părțile Sciției, cf. mărturiei lui Eusebiu de Caesareea: "nici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștine printre goții de la nordul Dunării de Jos, ajuns episcop, în 341. Wulfila se stabilește, în 348, cu un grup de creștini în sudul Dunării, dar nu abandonează propovăduirea noii religii printre populațiile din nordul fluviului. Astfel, Sava Gotul este martirizat, ca misionar creștin, în 372, fiind înecat în râul Buzău, prin hotărârea aristocrației gotice păgâne. Convertirea la creștinism a goților și a altor populații din nordul Dunării este confirmată nu numai de surse scrise, dar și de descoperiri arheologice. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ierarhii ecleziastice, bine organizateîn 1001, întemeierea arhiepiscopiei de Strigoniu (Esztergom) și, în 1008, a arhiepiscopiei de Kalocsa. De acestea depindeau episcopiile de pe teritoriul Transilvaniei, înființate în secolul al XI-lea, la Alba Iulia, Oradea, Cenadprimul episcop aici a fost Gerardus, martirizat în 1046 și canonizat în 1083. Prin instituțiile bisericii catolice au pătruns, în secolul al XI-lea, forme apusene de cultură și artă, în Banat și Transilvania, prin misionari benedictini, iar în secolele XII-XIII, prin misionari cistercieni, dominicani și franciscani
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Hoarda de Aur), apoi, pentru scurt timp, între 1307-1316, el trece în mâinile bulgarilor, însă mongolii l-au recucerit și l-au stăpânit până la sfârșitul secolului (1392), când a intrat în componența Moldovei. Din "Viața Sf. Ioan de la Cetatea Albă", martirizat aici în 1330, aflăm cum Ioan, grec din Trebizonda, vine la Cetatea Albă, cu corabia unui genovez (frânc), străbătând Marea Neagră ca să-și vândă marfa aici, unde orașul era controlat de tătari. Din textul lucrării amintite aflăm că aici se aflau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la cunoaștere la credință. Faptul că au acceptat un asemenea sacrificiu pentru a păstra unitatea clanului (am putea spune astăzi unitatea Bisericii, a partidului) îi umple pe indivizi de un sentiment de mîndrie care-i face să prefere să fie martirizați decît să abjure. Acuzații de la Moscova au fost întrucîtva exemplul: o astfel de renunțare la evidențele gîndirii este cu putință, ea este chiar necesară. Se pare că renunțarea la instincte este pivotul religiilor întemeiate pe sacru, în timp ce, renunțarea la adevăr
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru tot Imperiul: în Occident, cezarul Constantius Chlorus (293-306) i-a persecutat pe creștini cu moderație, în timp ce în zona dunăreană și în Orient au existat adesea amenințări de pedepse cu moartea și chiar aplicarea acestora. Cu acest prilej au fost martirizați următorii militari: a) în anul 298 a fost executat centurionul Marcellus, care renunțase la gradul său; b) în 299 la Cezareea, în Mauritania Cezareei, ofițerul Fabius a fost trimis la moarte pentru că a refuzat să ducă vexilla legiunii pe durata
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a aparține credinței pur creștine, este considerată neîntemeiată alții, în ciuda apartenenței lor la Africa proconsulară, unde se impusese doctrina antimilitaristă a lui Tertulian mai mult decât în alte provincii. Unii îi văd montaniști pe Maximilian, Marcellus, Tarachus, Probus și Andronicus, martirizați la Anazarb (Cilicia, 304); pe Tipasius, ucis la 304 la Cezareea (Mauritania) pentru că, fiind lăsat la vatră și dăruindu-se vieții ascetice, a refuzat să se mai întoarcă pentru a îmbrăca ținuta militară deși a fost chemat din oficiu; pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
actele martirice ale acestor soldați creștini au fost distruse de călăul blestemat, odată cu distrugerea arhivelor bisericilor de la începutul persecuției generale; existența actelor lor martirice pentru anul 303, pare să fie de dată anterioară. Imnul său ne spune că au fost martirizați pentru refuzul lor de a-și continua viața militară și de a se mai implica în războaie, deși luptaseră cu multă bărbăție până a-tunci, dobândind multe decorații, lanțul și medalia de aur pe care le purtau la gât. Refuzul lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
probabil în același an 298). Legiunea Gemina, cantonată în Spania, avea mulți soldați creștini, asemenea legiunilor Traiana și Fulminata. Tot acestei legiuni îi aparțineau și Faustus, Ianuarius și Martialus (decapitați la Cordova), precum și Servandus, Germanus, Victor, Claudius, Lupercus și Victoricus, martirizați la Merida. Unii dintre acești martiri, precum Martialus și Lupercus au fost evocați de Prudentius printre cei 18 martiri ai Cezareei Auguste, martirizați cu puțin înaintea declanșării persecuției generale. Refuzurile lui Maximilianus și Marcellus de a presta serviciul militar și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aparțineau și Faustus, Ianuarius și Martialus (decapitați la Cordova), precum și Servandus, Germanus, Victor, Claudius, Lupercus și Victoricus, martirizați la Merida. Unii dintre acești martiri, precum Martialus și Lupercus au fost evocați de Prudentius printre cei 18 martiri ai Cezareei Auguste, martirizați cu puțin înaintea declanșării persecuției generale. Refuzurile lui Maximilianus și Marcellus de a presta serviciul militar și de a continua viața militară din motive de conștiință, nu constituie indiciul unor cazuri izolate, ci a două situații dintre atâtea episoade de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spune că: Toți acești martiri, împreună cu tribunul Zenon, care excela între ceilalți prin gradul său, conduși în împrejurimile porții Trigemina, în adâncitura unei văi, într-un loc care se numește Gutta, unde izvorăște din vechime o apă salubră, au fost martirizați pe 7 iulie. Prin munca acestor militari și confesori și, în sfârșit, martiri, a fost construită acea imensă clădire a Termelor, iar aceasta a fost voită de Dumnezeu, pentru ca rămânând intactă (în timp ce celelalte terme au fost aproape distruse, deoarece erau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
militare, și nicidecum mărturii ale credinței propriu-zise. În timp ce-și scria opera, Constantin (306-337) era dispus să treacă la reforma armatei, dându-i primele elemente creștine. În această situație nu era convenabil și nici indicat să preamărească faptele soldaților martirizați pentru credința creștină, care puteau fi definiți în același timp rebeli față de ordinele comandanților legitimi. Același drept pe care l-au invocat cândva soldații creștini pentru a se revolta împotriva unui împărat păgân, îl puteau avansa acum soldații păgâni care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a plecat capul spunând: „O, Doamne, Isuse Cristoase, pentru al cărui Nume pătimesc aceste lucruri, binevoiește a-mi primi sufletul între sfinții tăi“. Ministrul diavolului scoțând sabia l-a ucis pe preafericitul martir. Venerabilul Iulius, servitorul lui Dumnezeu, a fost martirizat în provincia Moesia, în orașul Durostorum, pe 27 mai, pe când era guvernator Maximus, stăpânind Domnul nostru Isus Cristos, cu toată slava Sa în vecii vecilor. Amin». 4.2.4. Actele sfinților martiri Nicandros și Marcianus Mă apuc să relatez glorioasele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
executat împreună cu Probus și Andronicus (care se pare că nu au fost soldați) veteranul Tarachus (304) pentru refuzul sacrificării zeilor, deși ceruse și obținuse anterior permisiunea lăsării la vatră datorită condiției sale de creștin. O istorie identică a avut Tipasius, martirizat la Tigava în Cezareea Mauritaniei între anii 303-304, sub domnia lui Maximianus, după ce a primit permisiunea de a duce o viață ascetică. Între anii 297-298 a fost rechemat la oaste pentru războiul împotriva maurilor; refuzând să primească un donativum a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]