2,245 matches
-
logica dialectică” marxistă. A fondat Institutul de Logică al Academiei Române, unde au fost reintroduși profesional mulți filosofi interbelici, inclusiv Noica. Un alt personaj marxist a fost Henri Wald (1920-2002), a cărui gândire a fost un amestec dintre structuralismul fracez și marxism, și a scris de asemenea o "Introducere în logica dialectică". Ion Ianoși (n. 1928) este un filosof marxist dintr-o clasă diferită, mai apropiat de literatură, fiind timp de mulți ani secretar al secției de critică literară a Uniunii Scriitorilor
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
libertatea de întrunire, dreptul de a avea mai mulți copii, libertatea de fondare a organizațiilor sociale (ONG-uri) și libertatea religioasă. Sistemul său actual, politic și economic, a fost numit de către liderii săi ca „socialism cu caracteristici chineze” (fiind un marxism adaptat la circumstanțele din China) și ca o „economie de piață socialistă”. Țara este condusă de Partidul Comunist din China (PCC), a cărui putere este consfințită de către constituția Chinei. Sistemul electoral chinez este ierarhic, în care membrii Adunării Reprezentanților Poporului
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
un filozof polonez, scriitor, publicist literar și de critic de teatru. El este considerat a fi unul dintre cei mai importanți filosofi polonezi din toate timpurile și este cunoscut pentru conceptul său de „filosofie a forței de muncă”, înrădăcinată în marxism. În afară de Marx, printre inspirațiile sale majore au fost Sorel, Nietzsche, Bergson, Carlyle și Newman. Ideea de bază a lui Brzozowski a fost bazată pe conceptul de angajat intelectual social (artist). Deși a fost în favoarea materialismului istoric, el a pledat puternic
Stanisław Brzozowski (scriitor) () [Corola-website/Science/330463_a_331792]
-
a găsit-o deosebit de valoroasă. După ce, concentrându-se pe Nietzsche, Brzozowski s-a apropiat față de Kant care în cele din urmă i-a permis să dezvolte filozofia lui pe teren marxist. În afară de a avea mai multe surse de inspirații vitale, marxismul a jucat un rol central în biografia sa intelectuală și pentru cea mai lungă perioadă a vieții sale, scurtă de altfel, el a fost un gânditor marxist. Interpretarea sa asupra gândirii lui Karl Marx a fost anti-naturalistă și anti-pozitivistă. Brzozowski
Stanisław Brzozowski (scriitor) () [Corola-website/Science/330463_a_331792]
-
Karl Marx a fost anti-naturalistă și anti-pozitivistă. Brzozowski a fost un critic fervent al lui Friedrich Engels și al rolul său în dezvoltarea gândirii marxiste. El l-a acuzat pe Engels de "determinism vulgar" și de faptul că el conducea marxismul față de perspectiva naivă și reducționistă de "necesitate economică". În cele din urmă, el și-a dezvoltat propriul său program filozofic numit "filosofia forței de muncă", care a subliniat rolul activității umane în crearea și recrearea realității. Acesta a fost un
Stanisław Brzozowski (scriitor) () [Corola-website/Science/330463_a_331792]
-
În 1963 renunță la activitatea universitară, pentru a se consacra definitiv carierei de ziarist și scriitor. Cariera sa literară începuse deja în 1957 cu romanul "Histoire de Flore" și eseul "Pourquoi des philosophes ?", în care polemizează pentru prima oară cu marxismul. Într-un timp în care majoritatea covârșitoare a intelectualității franceze avea o fermă orientare de stânga, pro-sovietică și antiamericană, în mare măsură sub influența lui Jean-Paul Sartre, Revel - până în 1970 el însuși socialist în cluburile republicane conduse de François Mitterand
Jean-François Revel () [Corola-website/Science/302616_a_303945]
-
filozoful Robert Nozick crede că drepturile indivizilor sunt mai presus de interesul pentru bunăstarea lor. El crede ca o persoană are dreptul de a se vinde în sclavie, atâta timp cât dreptul e al ei. Ce pare că a trecut neobservat în marxism, feminismul marxist, si in feminismul radical este asumpția cum că în capitalism sunt rapițe calitățile spirituale ale vietii astfel o persoană este redusă la a fi doar o simplă rotita într-o mașinărie. Există o tendință în unele scrieri feministe
Feminism marxist () [Corola-website/Science/333667_a_334996]
-
rotita într-o mașinărie. Există o tendință în unele scrieri feministe de a discuta relația dintre feminism și prostituție în acești termeni, astfel neanalizând calitățile transcendente și spirituale ale prostituatelor, lăsând doar o perspectivă mecanicistică asupra acestora. Simone Weil descrie marxismul în Oppression and Liberty ca fiind o teorie destul de incompletă atâta timp cât aplicarea să se preocupă, desi foarte relevant, mai degrabă cu descrierea memcanismelor creșterii economice și ale economiei. O altă critică la adresa feminismului marxist tradițional vine tot din partea lui Heidi
Feminism marxist () [Corola-website/Science/333667_a_334996]
-
caracter violent al manifestației pentru a nu justifica un răspuns violent al autorităților la provocări. Studenții de la Facultatea de Filologie și Facultatea de Științe Juridice au elaborat o serie de manifeste pe care erau scrise lozinci ca: "Jos rusa și marxismul", "Vrem știință, nu politică în universitate" și "Urmați exemplul studenților unguri, cehi și poloni". În aceste manifeste își prezentau revendicările și care îndemnau restul populației să li se alăture. Ceea ce se urmărea era arătarea unei opoziții ferme la abuzurile partidului
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
Bibliotecii Naționale a Rusiei între 1926-1930 și al Institutului Iafetic al Academiei de Științe din 1921 până la moartea sa. A fost ales vicepreședinte al Academiei Sovietice de Științe în 1930. În faimosul lui atac împotriva lui Marr, Stalin scrie, în "Marxismul și problemele lingvisticii" (1950): "N. I. Marr a introdus în lingvistică o formulă incorectă și nemarxistă cu privire la '"caracterul de clasă" al limbii și a intrat într-o încurcătură și a pus lingvistica într-o încurcătură. Lingvistica sovietică nu poate avansa bazându
Nicolai Iakovlevici Marr () [Corola-website/Science/300516_a_301845]
-
după aceea a suferit de insomnie. Spre deosebire de mulți oameni de știință prerevoluționari, Pavlov a fost respectat de guvernul sovietic, și i s-a permis să își continue cercetările până la o vârstă înaintată. Pavlov însuși nu avea o atitudine favorabilă față de marxism, dar ca laureat al Premiului Nobel era văzut ca un atu politic important, și era puternic susținut. După asasinarea lui Serghei Kirov în 1934, Pavlov a scris mai multe scrisori lui Molotov, criticând persecuțiile în masă care au urmat, și
Ivan Pavlov () [Corola-website/Science/302153_a_303482]
-
istoria țării ne-a fost retezata de tancurile sovietice, trăiesc foarte mulți dintre cei pe care ocupantul sovietic i-a pus să se lupte între ei, după "cerințele" luptei de clasă", inventată de Lenin, ca formă vicleana de impunere a marxismului cu forța. Mulți mai sunt în viață dintre victime, cu mari traume fizice, nerefăcuți din loviturile psihice primite de două ori, odată în închisorile crâncene dar și mai mult după "căderea" sistemului dictatorial, dar nu și al comuniștilor, iar colaboraționiștii
Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_323]
-
scriitorului. Disidența ortodoxă s-a manifestat în primul rând prin predicile ținute de părintele Calciu-Dumitreasa în Biserica Radu Vodă din București. Adresate mai ales tineretului, ele ocoleau politica pentru a se concentra cu precădere asupra raportului dintre ateism, credință și marxism. Regimul le-a socotit însă suficient de periculoase pentru a-l condamna pe autorul lor, care petrecuse deja 16 ani în închisoare (1948-1964) la încă zece. O disidență muncitorească a fost înființarea unui sindicat liber, SLMOR (Sindicatul Liber al Oamenilor
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
fraudă și teroare, între anii 1939, respectiv 1940-1944, respectiv 1945, acordând tuturor acelor teritorii, încorporate în ”mâna tare” a lui I. V. Stalin în URSS, deplina libertate de a-și hotărî singure soarta în conformitate cu enunciațiunile categorice și lapidare ale clasicilor marxismului, pe care socotesc necesar să vi le reamintesc aici, dat fiind că teroarea lui Stalin le-a acoperit cu un văl gros de uitare. În Declarația sa de la 26 octomvrie 1917, când Lenin a luat în mâinile sale cârma Rusiei
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
este o teorie politică și economică având la bază marxismul. Este o ramură a marxismului, iar din deceniul al doilea al secolului XX a fost ramura dominantă a sa. ul a fost dezvoltat în principal de liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin, care de altfel l-a și pus în practică
Leninism () [Corola-website/Science/298234_a_299563]
-
este o teorie politică și economică având la bază marxismul. Este o ramură a marxismului, iar din deceniul al doilea al secolului XX a fost ramura dominantă a sa. ul a fost dezvoltat în principal de liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin, care de altfel l-a și pus în practică după Revoluția rusă. Teoriile lui
Leninism () [Corola-website/Science/298234_a_299563]
-
neîmpăcat. (Troțkiștii s-au opus a ceea ce ei considerau drept politici nedemocratice ale Uniunii Sovietice sub conducerea lui Stalin, ca și a altor țări care urmaseră exemplul acestuia, în vreme ce staliniștii se opuneau a ceea ce ei considerau drept o trădare a marxismului de către troțkiști ). Lucrări despre Lenin: Alte legături:
Leninism () [Corola-website/Science/298234_a_299563]
-
lui Ceaușescu, care a încurajat și amplificat discursul cultural și istoric, afirmând superioritatea culturii autohtone în fața oricărei influențe străine. Ideologia ceaușistă dezvoltă un concept aparte după 1974, când la al XI-lea Congres al Partidului Comunist din România atașează protocronismul marxismului oficial, afirmând că dacii fondaseră „un stat neorganizat” permanent. Civilizația geto-dacilor este prezentată ca una din marile civilizații ale antichității, la egalitate cu cea greacă și romană. În dezvoltarea sa, protocronismul a luat o valență puternic naționalistă, instrumentată politic de
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
constrângere, Bakunin consideră că statul nu are nicio legitimare pentru existența sa. Chiar dacă acțiunea statului poate apărea ca având scopul urmăririi unui bine public, acest bine public se transformă în ceva rău, deoarece este impus și, deci, contravine libertății individului. Marxismul, ca doctrină de stânga, împrumută o parte din ideile anarhiste despre stat. Karl Marx accentuează ideea anarhiștilor conform căreia statul este un instrument de lupta de clasă, el reprezentând interesele clasei aflate la guvernare și nu interesele cetățenilor, în schimb
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
la guvernare și nu interesele cetățenilor, în schimb trece în umbră ideea acestora despre libertatea absolută a indivizilor. Doctrina marxistă susținea nevoia implicării statului în acțiuni care să compenseze lipsa de resurse a celor defavorizați, prin redistribuire veniturilor. Spre deosebire de anarhism, marxismul proclama necesitatea existenței statului, dar cu o transformarea acestuia din reprezentant al unei minorități, adică a celor privilegiați, în reprezentant al majorității defavorizate și lipsite de resurse. Toate acestea fiind necesare pentru a putea îndeplini un ideal al indivizilor, conform
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
proclama necesitatea existenței statului, dar cu o transformarea acestuia din reprezentant al unei minorități, adică a celor privilegiați, în reprezentant al majorității defavorizate și lipsite de resurse. Toate acestea fiind necesare pentru a putea îndeplini un ideal al indivizilor, conform marxismului, și anume egalitatea pe toate planurile: politică, juridică, socială, economică. Social-democrația ca doctrină reprezintă o evoluție a teoriilor de stânga din secolul al XIX-lea. Diferența majoră dintre teoriile social-democrate și, bunăoară, cele marxiste în ceea ce privește imaginarea statului, rezidă din eliminarea
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
pas de melc” de la începutul anilor treizeci la industrializarea forțată a planurilor cincinale. Uneori, termenul compus marxism-leninism-stalinism, (sau "învățăturile lui Marx, Engels, Lenin și Stalin"), era folosit pentru a demonstra pretinsa moștenire și succesiune. În același timp, multe persoane credincioase marxismului sau leninismului, vedeau stalinismul ca o pervertire a ideilor marilor gânditori de stânga. Troțkiștii, în particular,sunt antistaliniști virulenți, considerând stalinismul o politică contrarevoluționară care folosește marxismul ca scuză. Staliniștii credeau că Stalin era cea mai înaltă autoritate în materie
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
pentru a demonstra pretinsa moștenire și succesiune. În același timp, multe persoane credincioase marxismului sau leninismului, vedeau stalinismul ca o pervertire a ideilor marilor gânditori de stânga. Troțkiștii, în particular,sunt antistaliniști virulenți, considerând stalinismul o politică contrarevoluționară care folosește marxismul ca scuză. Staliniștii credeau că Stalin era cea mai înaltă autoritate în materie de leninism (după moartea fondatorului statului sovietic din 1924), deseori subliniind că Lev Troțki nu a intrat în partidul bolșevic până în 1917 și argumentând că el nu
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
întrunirile unui grup de anarhiști cehi, "Klub Mladých" ("Clubul Tinerilor"), cu doctrină anticlericală și antimilitaristă. Un scurt memento din jurnal, « Să nu uiți de Kropotkin! » îi trădează interesul pentru filozoful anarhist Piotr Kropotkin. Kafka avea însă o importantă incompatibilitate cu marxismul sau anarhismul, și anume interesul tot mai pregnant pentru sionism. Povestirea "Șacalii și arabii" exprimă nostalgia legată de Țara Sfântă și pune în discuție tema unui Mesia care să elibereze poporul evreu. În 1931, Hellmuth Kaiser a fost primul care
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
a stabilit un guvern marxist sub controlul Consiliului militar al revoluției (CNR), și țara a fost renumită Republica Populară Benin în 1975. În 1979, CNR a fost dizolvat și au fost ținute alegeri. La sfârșitul anilor '80, Kérékou a abandonat marxismul după o criză economică și a decis restabilirea unui sistem parlamentar capitalist. A pierdut alegerile din 1991 devenind primul președinte african negru care s-a retras după un vot negativ. A revenit la putere câștigând alegerile din 1996. În 2001
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]