2,194 matches
-
ce altă minune. Ceea ce a pornit ca un strigăt mânios de gelozie într-un bar a dobândit caracterul foarte nepractic al înfumurării printre oameni de rând. O observație care, în mod evident, n-avea nici legătură cu democrația sau cu marxismul s-a asociat imediat cu doctrina politică și economică, dând naștere la o harababură de nedescris. Presupun că și Mefisto ar fi șovăit să transforme un enunț atât de absurd în doctrină... Afront adus conștiinței sale. Toți oamenii sunt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fi șovăit să transforme un enunț atât de absurd în doctrină... Afront adus conștiinței sale. Toți oamenii sunt la fel. Ce observație meschină! Expresie umilitoare care înjosește oamenii. Lipsă de mândrie. Ceva care te face să abandonezi orice efort. Pentru marxism, omul muncitor are prioritate. Nu spune că toți oamenii sunt la fel. Democrația proclamă demnitatea umană. Nu se afirmă că toți oamenii sunt la fel. Doar mocofanul își dă aere și susține că e la fel ca toți ceilalți. „Oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
personaj la altul: Olimpia vorbește ca și soțul ei, Candid; șoferul Bura Brutus exprimă opinii de ideolog titrat (cap. I din vol. II); securistul Winter, fost student al urmăritului Candid, e un critic la fel de sever al regimului comunist și al marxismului ca și fostul său profesor (cap. II din vol. II); căruțașul Nea Vasile e expert în istorie, Yalta și conjuncturi politice, la fel de afectat ca și Candid de "pustiirea lumii" (cap. III și IV din vol. II); culmea discursului critic aparține
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
vol. II, 416). Sentimentul apocaliptic rezonează cu cel din romanele lui Dan Stanca. Romanul mustește de polemici ideologice, posibil a fi conspectate și comentate marginal. Direcția cea mai fertilă ar fi în glosarea lui Marx, de la situația de clasic al... marxismului și al revoluției mondiale la contrariul ei, adică "Marx, un antimarxist consecvent și periculos" (II, 325). Astăzi, la noi, numai Ion Ianoși ar fi în măsură să ne arate felul în care Marx are o bună doză de subversivitate pentru
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
tratat de victimologie. Elaborat în anii '80 și terminat în 1985, ar fi fost senzațional ca Adio, Europa! să fi circulat în samizdat, fie și în fascicule, dacă nu integral. O critică atât de virulentă a regimului comunist și a marxismului ar fi avut un ecou extraordinar. Îndrăznesc să cred că o astfel de carte, cu un atât de impresionant sarcasm al suferinței și al protestului, ar fi adus mai repede căderea lui Ceaușescu. Nu a fost doar literatură de sertar
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
mică istorie a României în "Encliclopedia Est-Europeană" de la 1800 până la 1989. Aici, am făcut și o privire sintetică asupra comunismului românesc. Subliniez, însă, că în istoria comunismului românesc nu a existat - cu o posibilă excepție, Lucrețiu Pătrășcanu - un teoretician al marxismului, nici măcar de mâna a doua. Partidul Comunist din România a fost complet minoritar și el a fost impus de sovietici ca partid unic conducător. Cartea lui Vladimir Tismăneanu face de prisos, cel puțin în acest moment, o altă lucrare pe
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
Imitatori servili ai stângiștilor din campusurile americane, promotori naivi ai "corectitudinii politice" de care lumea apuseană începe să se scuture ca de-o boală lumească "luată" după o beție, ei încă n-au aflat că la Washington, Berlin și Londra "marxismele" încep să fie privite la fel de jenat ca blenoragia, iar ceea ce părea "mișcare de stânga" se confundă tot mai mult cu grupuscurile galeriilor de bețivi ce se întorc de la stadion. Astăzi, nimeni nu se mai vrea "marxist" sau "comunist", ci "gânditor
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
pe superficia vieții, eficienți însă precari." (pp. 6-7). Ion Papuc este unul din cele mai pro-occidentale spirite pe care le știu. Este încredințat că locul României nu poate fi decît în Europa, dar o Europa curățată de formele deghizate ale marxismului contemporan. Iar o Europă puternică nu poate fi o băltoacă informă în care națiunile, dispărînd, vor lăsa locul unei fojgăieli turistice ușor manipulabile de factorii puterii. Din acest motiv, tocmai valorile pe care stînga nu le poate suferi - națiunea, creștinismul
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
Nancy etc. LP: Dar angajarea? Modul militant, ca să spunem astfel, de a practica filosofia: cazul Sartre. MD: Da, Sartre reprezintă un moment particular al angajării. Ce înseamnă această angajare? Este momentul în care el spune: existențialismul constituie o ramură a marxismului. Așadar, un moment în care articulația teoretică, practică, în vederea revoluției, dispozitivul acesta devenea mondial, cu tot ceea ce presupune ca lupte, războaie, conflicte. Din acest dispozitiv am ieșit. De pildă, am putea afirma că epocii angajării - aceea a mijlocului secolului al
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
frumușel, rotunjel la față, cu părul castaniu deschis, aproape blond, lipit lucios de craniu, tăiat just în două de o cărare inimitabilă, - părea, și după călătoria în etapa pe drumurile Siberiei, abia scos din cutie, - spălățel și curățel [...], profesa un marxism ortodox, feroce și intransigent, - care se potrivea cam rău cu ochii lui căprui, nevinovați, cu gulerul lui înalt, rigid amidonat, cu cutele impecabile ale pantalonilor, - cu toate manierele lui de băiețel de familie, bine crescut și delicat..."14 -, abundă diminutivele
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
publicate în prezentul volum. Împins cu destulă lipsă de delicatețe de Adrian Păunescu în colțul fără ieșire al unor mărturisiri politice riscante, Alexandru Paleologu are inteligența, șiretenia și ironia necesare pentru a scăpa nevătămat. Demonstrația sa are o logică impecabilă. Marxismul devine, în explicația de atunci a eseistului, extrasă parcă din lumea unuia dintre autorii săi de căpătâi, I.L. Caragiale, un fel de Biblie, în care se găsesc toate, domeniul tuturor libertăților, cu adevărat "visul de aur al omenirii". Probabil că
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
de aur al omenirii". Probabil că, la vremea respectivă, nici măcar Nicolae Ceaușescu nu ar fi avut argumente să îl contrazică. Iată ce îi răspunde Alexandru Paleologu întrebării lui Adrian Păunescu, puse în plin regim comunist: " - Sunteți marxist? - Cred că da. Marxismul, care este, cum se știe, o doctrină radicală și revoluționară, are totodată o forță integratoare și conservativă (nu conservatoare) prin care e solidar cu toate valorile trecutului. În esență, nu cred că există valori negative. Tot ce e valoare este
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
care e solidar cu toate valorile trecutului. În esență, nu cred că există valori negative. Tot ce e valoare este progresist, de multe ori împotriva părerii celor ce o creează. În sensul acesta, mă întreb cum poate cineva, cunoscând bine marxismul, să-i fie realmente potrivnic? (...) Marxismul îmi per-mite să fiu și platonician, și aristotelician, și kantian..." (p. 227) Curat murdar, coane Alecule! Astăzi ironia zdrobitoare a acestor afirmații sare în ochi. Nu pot însă să nu mă întreb dacă la mijlocul
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
trecutului. În esență, nu cred că există valori negative. Tot ce e valoare este progresist, de multe ori împotriva părerii celor ce o creează. În sensul acesta, mă întreb cum poate cineva, cunoscând bine marxismul, să-i fie realmente potrivnic? (...) Marxismul îmi per-mite să fiu și platonician, și aristotelician, și kantian..." (p. 227) Curat murdar, coane Alecule! Astăzi ironia zdrobitoare a acestor afirmații sare în ochi. Nu pot însă să nu mă întreb dacă la mijlocul anilor șaptezeci ele au putut trece
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
în 1954, este inspirat de amintirile scriitorului din Botoșani și București. în același an i se pune în scenă o piesă de factură DADA-istă, Marșul jonglerilor. Evoluează spre "afonism" și "alettrism", se consideră pe plan politic un reformator al marxismului, susținînd că tineretul are menirea de a aduce dreptatea socială în locul "proletariatului pervertit". Este anticomunist, protestează în 1972, la înmormântarea lui Tzara împotriva monopolizării faimei poetului de către stânga comunistă, dar totodată se apropie de "maoiști", participă la mișcările studențești din
Isidore Isou (1925-2007) by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9344_a_10669]
-
bucuriei lui Terray, un grav semn de întrebare. Cităm cu regretul că rubrica de față nu permite preluări integrale. "Și, în sfîrșit, despre lupta de clasă. S-a tot spus că, spre deosebire de nazism, care are ce are cu rasele, în marxism e vorba numai de luptă de clasă. Citat din Marx: ŤClasele și rasele care sînt prea slabe pentru a face față noilor condiții de existență vor fi înfrînteť. ŤPopoarele slabe sînt niște gunoaie etniceť. Engels: ŤUrmătorul război va face să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
Gheorghe Grigurcu Nicolae Manolescu ne mărturisește că și-a început cariera cu o mare rezervă față de istoria literară. După cum bine ne amintim cu toții, la începutul anilor '60 marxismul apăsa asupra acesteia, ca și de altminteri asupra oricărei forme de expresie literară, precum "o lespede de mormînt". Discursul istorico-literar, înfeudat accepției primitive a istoricismului cunoscute sub numele de sociologism vulgar, trebuia să ilustreze neapărat determinismul ideologic, acea concepție dogmatică
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
chiar dacă drumul urmat spre împlinirea lui era plin de injustiții și de crime: Idee pe care o consideram inacceptabilă. L-am citit mult mai tîrziu pe Popper, care identifica în relația dintre cauzalitate și finalitate în istorie eroarea capitală a marxismului, definindu-l, în Căutarea neterminată, drept o profeție istorică îmbinată cu un apel implicit la următorul comandament moral: contribuție la realizarea inevitabilului. Aceasta este chiar Ťidioțenia periculoasăť (...) a unui curs necesar al istoriei care justifică toate ororile". O astfel de
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
de mîncare oferit invariabil multă vreme și încă într-o variantă indigestă. Recunoscîndu-și o "aversiune față de istoricism", N. Manolescu își intitula, degajat, un eseu din 1968, Metamorfozele poeziei, sub impulsul nevoii de schimbare, care presupunea înlăturarea "falselor legități introduse de marxism în istoria literaturii". Aventura critică și eseistică era așadar efectul unei aprehensiuni față de istoria literară resimțită ca o capcană: Neputința aceasta de a scăpa din strînsoarea unui concept determinist și mesianic de istorie ne-a făcut pe unii dintre noi
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
o sociologie, o viziune specifică autorului despre idealismul vieții la țară, îndatorată poporanismului și tolstoianismului. Hallipii Hortensiei Papadat-Benges-cu sunt studiați prin prisma biologică a degenerării ereditare, o viziune sumbră deloc străină de naturalismul zolist. Cozienii lui Petru Dumitriu verifică justețea marxismului, adică sunt obiectul de aplicație a unei politizări a socialului, din perspectiva realismului socialist. Rezultă de aici că nu se face romanul unei familii fără o doctrină (socială, biologică sau politică), dintre care cea mai păguboasă e îndoctrinarea politică. Petru
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
des cuvântul, văzând situația, sări cu bricheta lui, scăpără la iuțeală și îi dădu foc, realizând asta cu un fel de servilism ironic, pentru că în timp ce se întorcea spre sală, îmi făcuse mie cu ochiul, ca și cum eu aș fi complicele lui. Marxismul profesat zi de zi făcuse din Pipoton, amicul meu ajuns departe, vorbitorul, profesorul cu reciclarea, colegul meu sărac de liceu, cu care mă dusesem prima dată la Crucea de piatră și pe urmă și la Șanhai, un bordel care nu
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
Pipoton, amicul meu ajuns departe, vorbitorul, profesorul cu reciclarea, colegul meu sărac de liceu, cu care mă dusesem prima dată la Crucea de piatră și pe urmă și la Șanhai, un bordel care nu mai era chiar așa de popular, marxismul, vreau să spun, făcuse din el un orator, un retor nemaipomenit, în timp ce vorbea nu de la catedră, ca alții, vorbind și gesticulând la nivelul podelei bine lustruite... Mai târziu, la ieșire, observasem în carnet că asta venea imediat după Ignațiu de
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
elegiac, dansant sau lăutăresc. Subiectele sunt inepuizabile, numai rostul să li se distingă: școală, bacalaureat, Universitate, Academie, Justiție, edituri, studenți, milionari, "șomeri bine educați", "revoluționari și răzvrătiți", "martiri", feminism, "amor și finanțe", "bunele moravuri", "formele fiscale", "problema invalizilor de război", "marxism retribuit", "obișnuința păcii" etc. etc. Bineînțeles, cele mai multe articole și comentarii sunt dedicate întâmplărilor culturale și artistice, eludate în textul de față. De mai multe ori, Sebastian afirmă că nu are vocație civică. Îl interesează însă viața publică, tabloul societății românești
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
poate fi purtată de exclusivitate nici în sînul creștinismului și nici doar în cadrul tradiției occidentale a rațiunii". Să adăugăm că, potrivit unui comentator, papa Ioan Paul al II-lea s-ar fi poziționat "de partea postmodernismului", grație atacului său împotriva marxismului și a liberalismului secular, pentru că "filosofiile secolului XX și-au pierdut farmecul iar vremea lor a trecut". Ni se pare nu numai dezirabilă ci și probabilă o nouă structurare a moralei într-un viitor poate nu foarte îndepărtat în care
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
de victime este necunoscut, deoarece evenimentul a fost mușamalizat. Presa comunistă nu a scris nimic despre incident. 2. Vladimir Tismăneanu. “Volodea”, una dintre vocile răsunatoare antitotalitare și anticomuniste de astăzi, a fost în tinerețea sa un comunist înfocat, promotor al marxismului. Astăzi scrie din perspectiva unui adept al liberalismului clasic și al democrației. Copilăria și tinerețea i-au fost tihnite în regimul comunist. A locuit într-o vilă din Primăverii, fiind fiul activistului comunist Leonte Tismăneanu (la un moment dat șeful
Cioran și Păunescu în topul intelectualilor ipocriți, după revista Renne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80457_a_81782]