708 matches
-
firesc la sinteză, elaborând o construcție dificilă, precum Specificul național în doctrinele estetice românești (1977). Noțiunea de specific național este o categorie care a suferit deformări începând cu gherismul, continuând cu poporanismul și sămănătorismul și terminând cu așa-zisa „estetică marxist-leninistă”. Riscul abordării unui asemenea subiect, practic devalorizat prin supralicitare sociologizantă, este asumat și evitat. P. vrea să se pronunțe exact, în scopul reabilitării ideii în cauză, și de aceea partea teoretică are în vedere definirea „semnificațiilor estetice ale specificului național
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
1/1965 este menționat și un colegiu de redacție, din care fac parte Eugen Constant, Sina Dănciulescu, Petre Dragu, Ilarie Hinoveanu, C.S. Nicolăescu-Plopșor. Un cuvânt de deschidere afirmă, în spiritul ideologiei oficiale, că R. „își trage sevele din izvorul învățăturii marxist-leniniste, din tradițiile progresiste ale culturii noastre și din marile elanuri ale contemporaneității”. Era un protocol obligatoriu, în realitate R. dovedindu-se, în timp, un spațiu de manifestare pentru creatorii din Oltenia, dar și din întreaga țară. Tot în numărul 1
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
lume și viață a „avangardei clasei muncitoare”. O asemenea literatură a început să se scrie înainte de revoluția din octombrie 1917, prima operă exemplară fiind considerat romanul Mama (1906) de Maxim Gorki. Reflectarea realității din perspectiva „socialismului științific”, în lumina gândirii marxist-leniniste, ar însemna pătrunderea dincolo de componentele de suprafață, în esența fenomenelor, dezvăluirea mecanismelor interioare, a dinamicii proceselor de permanentă transformare socială, în virtutea legilor istorice. Produs și expresie a noii societăți, arta trebuia să înfățișeze opera de edificare a acesteia într-un
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
fenomenalităților social-istorice. „Problema tipicității - se afirmă în Enciclopedia literară sovietică (1935), și unele dintre propozițiile de aici vor apărea, aproape identice, în raportul lui G.M. Malenkov la Congresul al XIX-lea al PCUS - este totdeauna o problemă politică. În concepția marxist-leninistă, ceea ce e tipic nu înseamnă o anumită medie statistică. Tipic nu este numai ceea ce se întâlnește cel mai frecvent, dar ceea ce exprimă cu cea mai mare pregnanță și acuitate esența unei forțe sociale date.” La asemenea aserțiuni, Malenkov o adaugă
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
a fi contribuit la „mărirea confuziei ideologice” a intelectualității române. Încercările de disculpare nu au fost suficiente, efect nul având și declarația lui Călinescu privitoare la faptul că face „critică și literatură în baza ideologiei marxisto-leniniste” ( Spre o critică literară marxist-leninistă), ca și câteva articole în favoarea rapoartelor lui A. A. Jdanov. N. mai conține și impresiile din călătoria pe care G. Călinescu a întreprins-o în Uniunea Sovietică în 1946, împreună cu Cezar Petrescu, George Macovescu, Tudor Teodorescu-Braniște ș.a. În afară de paginile cu
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
impactul tradițiilor sociologice românești dominante În secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX asupra stilului de analiză și interpretare sociologică din epocă; ruptură și/sau continuitate teoretico-metodologică Între sociologia antebelică și sociologia din perioada comunistă: statutul paradigmei marxist-leniniste; strategii defensive ale sociologilor; reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului?; influența modelelor sociologice occidentale și/sau răsăritene asupra sociologiei românești În diferitele sale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
general, considerate ca discipline științifice mature - transcend, prin excelență, granițele disciplinare și dezvoltă, mai ales În ultima vreme, o linie a comprehensiunii În cercetările efectuate. În plus, nu trebuie să uităm că la noi În țară, din perspectiva așa-zis marxist-leninistă, raționalismul a fost promovat Într-o formă simplificată, adeseori primitivă, fiind tradus În voluntarisme puerile, generând exuberanță și entuziasm celor mai ignoranți dintre sociologi. Or, toată lumea știe că raționalismul voluntarist sfârșește Întotdeauna prin a substitui realitatea dată prin una reconstruită
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să fie amintite. Capcana cea mai frecventă constă În abordarea fenomenului gustian printr-un rechizitoriu - implicit sau explicit - adresat modului În care a fost repusă În drepturi În anii ’60 Școala monografistă. S-a creat impresia că, dacă Îndepărtăm interpretarea marxist-leninistă și corectăm falsurile și omisiunile din studii și reeditări ale vechilor apariții, totul este rezolvat. Nu s-a observat că reabilitarea lui Dimitrie Gusti era parte integrantă a strategiei comuniste de „revalorificare” a moștenirii cultural-științifice În scopul de a construi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de o nouă imagine, În primul rând În Occident. Firește, sociologia și istoria sociologiei practicată În comunism trebuie cercetate ca orice aspect al acestui regim sau ca orice perioadă a științei sociologice. Dar se impune o mare prudență, căci discursul marxist-leninist deseori camufla, acoperea dorința onestă de a repune În circulație o știință, un nume, o idee științifică izgonită din cetatea științei. Nu toți sociologii sau istoricii sociologiei au făcut apologia deșănțată a comunismului. Însă cercetarea sine irae et studio a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o capacitate de adaptare deosebită, folosindu-se din plin de aceste sondaje cu o subtilitate pe care partide cu tradiție din Occident o pot invidia. Ruptură și/sau continuitate teoretico-metodologică Între sociologia antebelică și sociologia din perioada comunistă: statutul paradigmei marxist-leniniste; strategii defensive ale sociologilor Virgil Măgureanu: În România a existat o ruptură În sociologie, cu accente chiar radicale, mai ales În primul și ultimul deceniu ale regimului comunist. Perioada interbelică a fost negată „creator” la Început, apoi a devenit istorie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
definitiv, oricâte eforturi s-ar face și oricât de vigilentă ar fi o tiranie. Unul dintre cele mai bune exemple ale acestei rezistențe o constituie și faptul că În cercetările sociologice de la noi nu se poate vorbi despre o paradigmă marxist-leninistă. Nimeni nu și-a Însușit serios o asemenea perspectivă, iar cei care au Încercat nu au avut forța intelectuală pentru a o impune, ei fiind niște simpli activiști de partid cu un orizont intelectual limitat și cu mijloace rudimentare de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Influența vechii Școli monografice se va resimți, În intensități variabile, Întreaga perioadă comunistă, prin reluarea, la Început disimulată, ulterior, după anii 65, deschisă a cercetărilor directe ale comunităților locale, zonale, după metodologia Școlii monografice, drapată Însă În veșminte marxiste. Schema marxist-leninistă tradițională va fi lărgită, specificată, amendată prin includerea În proiectele de cercetare a unor dimensiuni de status ale comunităților studiate, precum și a unor ipoteze mai puțin ,,ortodoxe”, cum sunt: rolul și semnificația raționalității individuale și sociale a țăranilor cooperatori și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
la spectrul marxism-leninismului a pus comunitatea sociologilor În fața unei probleme de mare dificultate privind definirea noilor abordări teoretice. Soluția a fost găsită În caracterul multiparadigmatic al disciplinei și În afinitățile mai vechi ale sociologilor față de diferitele orientări teoretice. În locul paradigmei marxist-leniniste, care a dominat scena sociologiei peste cinci decenii, au apărut o multitudine de paradigme sociologice. Absența formală a perspectivei marxiste din sociologia ultimului deceniu nu coincide, desigur, cu dispariția sa totală. Din punct de vedere informal, perspectiva marxistă se va
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cum sunt o serie de incongruențe teoretice, sincretism teoretic, dar și empirismul multora dintre cercetările efectuate, practici sociologice puerile de recoltare de opinii, motive pentru legitimarea tezelor din documentele de partid. Suprapunerea unor idei, teorii sociologice occidentale peste doctrina oficială marxist-leninistă a generat apariția pe scară largă a empirismului ca practică sociologică. A existat Însă și un efect neanticipat al cercetărilor influențate de teorii apusene, care a făcut din acestea pricină de respingere a disciplinei de către partidul-stat comunist după 1978. Testând
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să fie acceptată ideologic și politic de regimul comunist ca legitimă și utilă, dar și să evite să fie Înghițită de ideologia comunistă, dezvoltându-și organizarea sa de tip științific; În fine, să-și identifice o poziție În raport cu complexul teoretico-ideologic marxist-leninist. Strategia ,,valorificării elementelor valoroase” ale sociologiei românești antebelice și ale celei occidentale a fost principalul factor al adoptării paradigmei acesteia. Sociologia românească În perioada comunistă s-a plasat la un nivel micro și sectorial și a avut o orientare predominantă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociologiei românești antebelice și ale celei occidentale a fost principalul factor al adoptării paradigmei acesteia. Sociologia românească În perioada comunistă s-a plasat la un nivel micro și sectorial și a avut o orientare predominantă spre cercetarea empirică, spre deosebire de paradigma marxist-leninistă. Astfel, sociologia românească s-a orientat către o reformă socială semisubterană, de jos În sus, o reformă centrată pe sectoarele sociale. Opțiune metodologică Sociologia românească, prin Însăși vocația sa, nu poate fi tratată doar ca știință, deci exclusiv dintr-o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1982, 87). Legalizarea sociologiei În România a avut loc Într-un context internațional și național favorabil din punct de vedere politic și ideologic. Contextul internațional: critica neașteptată a stalinismului de către Hrușciov a reprezentat totodată și o deschidere ideologică. Zdruncinarea ideologiei marxist-leniniste a generat o deschidere față de științele sociale. Sistemul socialist a ridicat anatema asupra sociologiei, recunoscută ca știință legitimă. Contextul național a fost favorabil și din rațiuni distincte. Alături de Începutul deschiderii ideologice, s-a adăugat opțiunea fermă de detașare de Uniunea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și a celei occidentale. Circulă adesea, mai ales În cercurile sociologice occidentale, dar este acceptată și de unii sociologi din România, o formulare stereotipă pentru a caracteriza sociologia românească postbelică: ea este o „sociologie marxistă” sau e „fundată pe paradigma marxist-leninistă”. Această formulare este, după părerea mea, fundamental falsă. La o analiză mai atentă a producției sociologice din această perioadă, devine clar că sociologia din această perioadă, În majoritatea ei, nu este fundată pe paradigma marxist-leninistă. Cum se Întâmplă adesea, analiștii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sau e „fundată pe paradigma marxist-leninistă”. Această formulare este, după părerea mea, fundamental falsă. La o analiză mai atentă a producției sociologice din această perioadă, devine clar că sociologia din această perioadă, În majoritatea ei, nu este fundată pe paradigma marxist-leninistă. Cum se Întâmplă adesea, analiștii actuali iau drept adevăr declarațiile sociologilor care fac obiectul analizei. Este adevărat că mulți sociologi din perioada comunistă declară adesea că sociologia lor este „marxistă” sau că e „fundată pe marxism-leninism”. Dar aceste declarații au
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
comunistă declară adesea că sociologia lor este „marxistă” sau că e „fundată pe marxism-leninism”. Dar aceste declarații au avut funcția mai degrabă de protecție politică, și nu de a descrie structura paradigmatică efectivă a practicii lor sociologice, deși nici paradigma marxist-leninistă nu poate fi exclusă ca fiind complet prezentă, dar marginal. Trebuie să fac o precizare aici. Eu nu mă refer la opțiunile politice ale sociologilor, eventualele lor credințe/conformisme față de regimul comunist, ci la practica lor efectivă. Declarațiile de adeziune
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să fie acceptată ideologic și politic de regimul comunist ca legitimă și utilă, dar și să evite să fie Înghițită de ideologia comunistă, dezvoltându-și organizarea sa de tip științific; În fine, să-și identifice o poziție În raport cu complexul teoretico-ideologic marxist-leninist. Contextul ideologic și epistemologic al sociologiei române postbelice Poziția sociologiei În sistemul comunist are o sursă istorică. Acceptarea sociologiei ca disciplină legitimă În sistemul comunist s-a făcut istoric târziu. Legitimitatea sociologiei a fost recunoscută după mai mult de 15
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
din documentele PCUS; citate din documentele partidelor naționale; citate din studiile sovietice; eventual, dar destul de rar, trimiteri la lucrările naționale; În fine, cu o maximă prudență de a nu fi acuzat de „deviaționism” (adică de a se abate de la teoria marxist-leninistă), un punct de vedere personal, argumentând că este complet concordant cu marxism-leninismul. Marxism-leninismul a fost considerat drept o „concepție despre lume și societate”, o ideologie a proletariatului care a putut fi, pentru prima oară În istorie, științifică, pentru faptul că
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
caracterizat printr-o producție individuală mai degrabă cu titlu de excepție - și acestea ofereau aproape În exclusivitate explicări ale documentelor de partid. În ciuda denumirii de „socialism științific”, această teorie nu s-a fundat pe o „sociologie marxistă”, ci pe „filosofia marxist-leninistă”. Și, În fapt, profesorii și cercetătorii din acest domeniu nu aveau o pregătire sociologică, ci filosofică. Marxism-leninismul părea a ocupa integral teritoriul explicației societății. Mai ales În perioada revoluției și a introducerii modelului comunist de societate, nu era nevoie de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În zona filosofiei/ideologiei, o teorie considerată a conține un adevăr absolut, care exclude celelalte concepții filosofice/ideologii, Îl plasa În afara disputelor științifice, specifice sociologiei. Definirea marxismului ca „filosofie”, și nu „sociologie” a facilitat enorm eliberarea sociologiei de paradigma ideologică marxist-leninistă. Sociologia și-a putut astfel câștiga o anumită autonome față de marxism-leninism. Prima tentativă de reformă a programului stalinist declanșată de către Hrușciov a generat o anumită deschidere ideologică, complementar cu o mărire a gradului de libertate intelectuală. În a doua parte
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tentativă de reformă a programului stalinist declanșată de către Hrușciov a generat o anumită deschidere ideologică, complementar cu o mărire a gradului de libertate intelectuală. În a doua parte a anilor ’50 a Început să se pună sub Întrebării atât teoria marxist-leninistă ca sursă unică a științei, cât și capacitatea mecanismelor partidelor comuniste de a produce cunoașterea necesară. Criza dogmatismului marxism-leninismului a fost cauza schimbării atitudinii politice față de sociologie. Sociologia a Început să fie acceptată ca instrument de cunoaștere științifică util și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]