242 matches
-
Mai sunt și alte căi prin care îi poți face să se aglutineze. De pildă, dîndu-le un text și stîrnindu-le interesul în privința lui. Vor deveni furnici mărunțindu-i litera și asimilîn-du-i spiritul, ca într-o reacție în lanț de tip masoretic: textul va fi interpretat și răsinterpretat, născînd un jurul lui o literatură secundară ce va ajunge să echivaleze în timp cu o operă propriu-zisă. Și chiar acesta e cazul curentului noician din cultura română. Sunt cîțiva intelectuali al căror numitor
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
apropiată de intențiile autorilor. Nu există texte biblice originale, ci numai versiuni redactate la câteva secole după cele presupus originale. Astfel manuscrise ale Vechiului Testament încă existente își au originea în timpul după începutul erei creștine; (care confruntate, totuși, cu "textul masoretic" reiese că derivă direct din versiunile ebraice originale), cu excepția Septuagintei LXX, tradusă din ebraică în greacă în sec. al III-lea î.Hr. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, unii cercetători pun sub semnul întrebării însăși veridicitatea scrierilor
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
și coerenței logice a Bibliei. Despre copierea Bibliei: Cât despre coerența internă a Bibliei: <br> Afirmația că Biblia are o inerentă coerență internă conține o oarecare doză de subiectivitate, căci este evident că evreii vorbesc despre propria lor Biblie (textul masoretic) cu interpretarea ei, care diferă teologic de aceea despre care vorbesc creștinii (adică Biblia creștină, Vechiul Testament ce provine în unele traduceri ale Bibliei dintr-un document diferit de cel masoretic și care a primit o interpretare teologică diferită, de exemplu
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
este evident că evreii vorbesc despre propria lor Biblie (textul masoretic) cu interpretarea ei, care diferă teologic de aceea despre care vorbesc creștinii (adică Biblia creștină, Vechiul Testament ce provine în unele traduceri ale Bibliei dintr-un document diferit de cel masoretic și care a primit o interpretare teologică diferită, de exemplu interpretarea diverșilor profeți în chestiunea lui Mesia). <br> Azi teologii acceptă însă că în decursul timpului nu numai redactorii inițiali au pus text în Biblie, "ci și scribii", anume cei
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
în "Ghemara" (comentarii suplimentare la "Mișna" și "Baraitot"), alături de textul dominant scris in aramaică. După încheierea Talmudului (scris timp de câteva generații) a apărut o varietate de dialecte medievale ebraice. Cel mai răspândit dintre ele a fost ebraica tiberiană sau masoretică, un dialect din Galileea, care a devenit standardizat în vocalizarea textelor scrise. Ebraica tiberiană reprezintă lucrarea de vocalizare a textelor biblice, pentru a păstra exact pronunția corectă a cuvintelor. Cărturarii care au promovat-o, „masoreții”, au adăugat semnele diacritice ("nekudot
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
vocalizarea textelor scrise. Ebraica tiberiană reprezintă lucrarea de vocalizare a textelor biblice, pentru a păstra exact pronunția corectă a cuvintelor. Cărturarii care au promovat-o, „masoreții”, au adăugat semnele diacritice ("nekudot") pentru a folosi textele în cântările liturgice. Unicul text masoretic păstrat este "Codexul Aleppo", scris în secolul al X-lea e. n. În Secolul de Aur al culturii evreiești din Peninsula Iberică s-au scris cele mai însemnate lucrări la capitolul gramatică și lexicologie al ebraicii biblice. Necesitatea de a exprima
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
Conform legendei, David l-ar fi nimerit pe Goliat in frunte cu o piatră dibaci azvârlită dintr-o praștie, Goliat s-ar fi clătinat și prăbușit, camarazii lui Goliat părăsind apoi în fugă locul încăierării. Există diferențe semnificative între versiunile masoretic (ebraică), Septuaginta (greacă) și Manuscrisele de la Marea Moartă ale capitolului 1.Samuel 17. În Manuscrisele de la Marea Moartă scrie că uriașul Goliat avea o înălțime de șase coți și o palmă, aproximativ 200 cm. În manuscrisele târzii Septuaginta din Codexul
Goliat () [Corola-website/Science/319235_a_320564]
-
sau chiar mai veche, folosită de primii creștini, are cuvântul „virgină” (παρθενος - "parthenos") drept traducere grecească pentru „almah”: Deoarece Matei a fost scris inițial în greacă, el mai mult ca sigur s-a referit la Septuaginta în locul versiunii ebraice sau masoretice a Vechiului Testament. Bazându-se pe aceste scripturi mulți creștini cred că Isus Hristos este Immanuel cel profețit în și că El este „Dumnezeu cu noi”. Mulți cred de asemenea că Isus s-a născut printr-o concepție imaculată și prin
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
adevărata Scriptură autoritară de către o anume comunitate religioasă, în general, în iudaism sau creștinism. Termenul în sine a fost inventat de către creștini, dar ideea apare în surse ebraice. Formularea internă a textului poate fi de asemenea specificată, de exemplu textul masoretic este textul canonic în iudaism. Canonul muratorian, document anonim scris de un creștin, datând probabil de la sfârșitul sec. al II-lea, probabil din Vest (eventual din Roma), nu acceptă Epistola către evrei, Iacob, 1 și 2 Petru și 3 Ioan
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
sfârșitul domniei sale a avut mare nevoie de bani ca urmare a înfrângerilor din partea romanilor și a nevoilor financiare care au rezultat din asta. Cele trei mari variante ale Cărții lui Daniel sunt o versiune de douăsprezece capitole păstrată în Textul masoretic și două versiuni grecești mai lungi, varianta din Septuaginta originală, cca. 100 î.e.n. și versiunea mai târzie din Theodotion, o traducere din jurul secolulu al II-lea e.n. Theodotion este mult mai aproape de textul masoretic și devenise atât de popular încât
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
de douăsprezece capitole păstrată în Textul masoretic și două versiuni grecești mai lungi, varianta din Septuaginta originală, cca. 100 î.e.n. și versiunea mai târzie din Theodotion, o traducere din jurul secolulu al II-lea e.n. Theodotion este mult mai aproape de textul masoretic și devenise atât de popular încât înlocuise varianta Cărții lui Daniel din Septuaginta în toate manuscrisele ei, cu excepția a două manuscrise ale Septuagintei Trei narațiuni în plus au fost păstrate în versiunile din Septuaginta și din Theodotion, ele fiind considerate
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
opt manuscrise au fost copiate de-a lungul a 175 de ani, începând cu 125 î.e.n. (4QDan) până spre 50 e.n. (4QDan). Șapte din cele opt suluri conțineau la origini întreaga Carte a lui Daniel în forma scurtă din textul masoretic, totuși niciuna dintre ele nu a conținut forma lungă, păstrată în Septuaginta. Niciunul dintre cele opt suluri nu prezintă nepotriviri majore față de textul masoretic, deși James C. VanderKam observa că 1QDan este cea mai apropiată de textul tradițional. Dintre cele
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
cele opt suluri conțineau la origini întreaga Carte a lui Daniel în forma scurtă din textul masoretic, totuși niciuna dintre ele nu a conținut forma lungă, păstrată în Septuaginta. Niciunul dintre cele opt suluri nu prezintă nepotriviri majore față de textul masoretic, deși James C. VanderKam observa că 1QDan este cea mai apropiată de textul tradițional. Dintre cele patru suluri care păstrează secțiunile relevante (1QDan, 4QDan, 4QDan, and 4QDan) toate urmează aceeași structură bilingvă prin care cartea începe în ebraică, trece la
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
de la Iosua la Regi), și teorii similare pentru a explica problema sinoptică (interrelația dintre primele trei Evanghelii). Bursele de studiu biblic produc puține certitudini - în ziua de azi nimeni nu este destul de sigur de relația dintre Pentateuhul samaritean și textul masoretic mai familiar, sau răspunsul la întrebarea dacă ebraica veche a fost sau nu împărțită în dialecte. Abordările seculare sunt criticate de Allan Bloom în felul următor: Afirmația că Biblia are o inerentă coerență internă contine o oarecare doză de subiectivitate
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
sau nu împărțită în dialecte. Abordările seculare sunt criticate de Allan Bloom în felul următor: Afirmația că Biblia are o inerentă coerență internă contine o oarecare doză de subiectivitate, căci este evident că evreii vorbesc despre propria lor Biblie (textul masoretic) cu interpretarea ei, care diferă teologic de aceea despre care vorbesc creștinii (adică Biblia creștină, Vechiul Testament ce provine în unele traduceri ale Bibliei dintr-un document diferit de cel masoretic și care a primit o interpretare teologică diferită, de exemplu
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
este evident că evreii vorbesc despre propria lor Biblie (textul masoretic) cu interpretarea ei, care diferă teologic de aceea despre care vorbesc creștinii (adică Biblia creștină, Vechiul Testament ce provine în unele traduceri ale Bibliei dintr-un document diferit de cel masoretic și care a primit o interpretare teologică diferită, de exemplu interpretarea diverșilor profeți în chestiunea lui Mesia). În religia creștină, Dumnezeu este unicul creator al lumii văzute și nevăzute, este o entitate supremă care există dintotdeauna, nu are început și
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
este cel mai sfânt loc al Iudaismului. A doua cladire, Moscheea Al-Aqsa a fost de asemenea construită pe Muntele Templului în 705. Între secolele 7 și 11, scribii iudaici, numiți masoreți și stabiliți în Galilea și Ierusalim, au stabilit textele masoretice, partea finală a bibliei ebraice. Pe parcursul dominației cruciaților, atât musulmanii cât și evreii din Palestina au fost masacrați nediscriminat sau vânduți ca sclavi. Omorârea evreilor a început pe durata călătoriei de-a lungul Europei si au continuat până în Țara Sfântă
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]