635 matches
-
veacurilor XVII-XVIII, în Europa de Vest se conturează o orientare care urmărește eliminarea treptată a transcendentalului din modelele explicative ale lumii. Orientarea aceasta se accentuează în veacul luminilor (sfârșitul secolului XVIII), odată cu enciclopedismul francez care, în final, va culmina cu modelul monist materialist al unui Julien Offray de Lamettrie (L'homme machine, 1748), ce va fi considerat drept singurul valabil pentru cunoașterea științifică. Acest model implică - dintr-un anume punct de vedere - un reducționism. Acest reducționism a fost numit, de Schrodinger, principiul obiectivării
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
prețul excluderii spiritului din ea. Datorită acestei eliminări a transcendentalului, modelul lumii materiale a ieșit complet din sfera interpretărilor religioase, dar și a unei anumite speculații filosofice, cum a arătat în plin romantism părinte teologiei moderne protestante, Friedrich Schleiermacher. Modelul materialist s-a impus prin succesele mecanicismului veacului al XVIII-lea și apoi prin progresele realizate în cursul secolului al XIX-lea, care poate fi considerat secolul gândirii materialiste. În sprijinul reducționismului materialist a venit și metoda experimentală. Ea era cunoscută
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
romantism părinte teologiei moderne protestante, Friedrich Schleiermacher. Modelul materialist s-a impus prin succesele mecanicismului veacului al XVIII-lea și apoi prin progresele realizate în cursul secolului al XIX-lea, care poate fi considerat secolul gândirii materialiste. În sprijinul reducționismului materialist a venit și metoda experimentală. Ea era cunoscută de multă vreme (de exemplu de Galilei), dar a devenit o piatră unghiulară a cercetării, mai ales după ce Claude Bernard a publicat în 1865 vestita să Introduction à l'étude de la médicine
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
o personalitate care a reușit să înțeleagă, cum spunea și George Călinescu, problemele cele mai complicate ale gândirii. Și atunci aș începe această școală cu generația lui Maiorescu, Eminescu, Vasile Conta (cel care nu trebuie dat deoparte că a fost materialist). Orientările în filozofie sunt diferite și nu trebuie să-i categorisim după ceea ce, subiectiv sau ideologic, ne convine sau nu. După aceasta continuă cu Negulescu, cu Rădulescu-Motru... Ei nu numai că provin din medii diferite, dar au, după mine, și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
lui e, probabil, că și-a scris opera direct în franceză și nu a mai avut nevoie de intermediari. Asta a fost o greșeală a celor care, înainte de ´89, dădeau același nume, susținând că avem de-a face numai cu materialiști. Bineînțeles că puneau în evidență linia marxistă la nivelul marelui anonim, dar concluzia e că nu știm să ne popularizăm. Și mai există ceva care mi-a provocat adesea amărăciune: sunt colegi din diverse domenii care, atunci când merg în străinătate
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
nu ca printr-un profet sau printr-un preot. Meditația creștină, mediată sau nu, descoperă identitatea noastră cu Dumnezeu. "Din începuturile lumii s-au ivit umilele speranțe ca niște capete de pod, în Podul Curcubeu. Dar unde se ascund când materialiștii vor cu-n deget s-atingă măcar culorile luminii? În mijloc de furtună, am înțeles să plâng, să mă ridic și fruntea udată de fulgii cerului să se-nalțe spre cea hărăzită. Iubito, e timpul ca pomii-n floare să
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Independent de orice considerație partizană, nimeni nu poate nega că omul este o ființă care este în același timp materie și conștiință. Problemele esențiale asupra cărora punctele de vedere diverg se referă la: de ce și cum apare această dualitate. Pentru materialiști, ea este fructul întâmplării și rezultă din bâjbâiala oarbă pe care o urmează natura în procesele sale de creație. Ei sunt adepții realismului material în care numai lumea exterioară a materiei este adevărată, palpabilă, filosofie desființată de teoria cuantică. Pentru
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prețurile scad. Prin promovare se încearcă manipularea consumatorilor pentru a cumpăra produse de care nu au nevoie. Chiar și fără promovare, nevoile consumatorilor există. Prin promovare nu se pot crea nevoi ci numai cereri. Promovarea încurajează un stil de viață materialist. Promovarea oferă imaginea valorii, alegerea produsului cade numai în sarcina consumatorului. Prin ce mijloace ajută promovarea consumatorii astfel încât să merite costurile plătite. Consumatorii beneficiază de informații despre modul de utilizare al produsului, atribute, avantaje, preț sau localizare. Unele produse cărora
MARKETING şi AUDITUL în MARKETING by Costel MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/1601_a_2941]
-
istoria teoriei și a criticii literare românești, p. 288. 25 Spinoza a devenit o referință a unei sociologii contemporane aflate în căutarea de noi instrumente pentru înțelegerea efectului de contagiune care organizează acțiunea indivizilor în societate. Apropierea de gândirea filosofului materialist îmi e mediată de lectura propusă de Yves Citton (în Yves Citton et Frédéric Lordon (dir.), Spinoza et les sciences sociales. De la puissance de la multitude à l'économie des affects, Amsterdam, Paris, 2008, pp. 120-136), în contextul unei reevaluari a
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nici teistă, nici atee, este nihilistă". Și tocmai în Franța iluminismului și Revoluției s-a născut un mod de gândire precum cel al marchizului de Sade, care se constituie într-una dintre formele cele mai radicale ale nihilismului ateu și materialist. În romanele sale, dar și în cele două dialoguri filozofice ale sale (Dialog între un preot și un muribund, 1782 și Filozofia în budoar, 1795), Sade pune în scenă cu o fantezie debordantă toate consecințele corozive și nefaste pe care
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pe care viziunea sa nihilistă asupra Naturii și Rațiunii le presupune pentru conduita morală și pentru societate. Chiar de la început, așadar în răspunsul muribundului către preot din dialogul omonim, nihilismul său este formulat ca o consecință metafizică a unui raționalism materialist coerent: Ce sistem, prietene? Cel al nimicului. Nu m-a înspăimântat niciodată și nu văd altul care să fie la fel de simplu și consolator. Toate celelalte sisteme sunt lucrarea orgoliului, acesta este numai al rațiunii. De aceea nu este nici odios
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
parte Leucip, Democrit, Aristip, Diogene, Epicur, Lucrețiu, Horațiu etc. -, tradiția ale cărei mari figuri sunt puse laolaltă pentru prima dată în prezenta lucrare; de cealaltă parte, chiar contemporanii lor: Pitagora, Parmenide, Cleanthes, Chrysippos, Platon, Marcus Aurelius, Seneca. Atomiști, moniști, abderitani, materialiști, hedoniști, contraidealiști, dualiști, eleați, spiritualiști și partizani ai liniei ascetice. Filosofia, în perioada ei grecească, dar și mai târziu, n-a încetat să prezinte un dublu chip, din care nu este arătată, privilegiată, decât o singură față. Căci, câștigând confruntarea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atomiste ale Antichității și din perioadele care se vor reclama mai târziu de la ele - să ne gândim la libertinajul erudit din secolul al XVII-lea, care naturaliza aceste poziții filosofice mulțumindu-se adesea cu o simplă plagiere a opțiunilor primului materialist. În acest bazin vor veni să pescuiască toți gânditorii în căutarea unor concepții în stare să reziste creștinismului dualist, idealist și spiritualist. Așadar, chiar dacă e fără chip, Leucip nu e și fără operă, fiind mai ales autorul unei Mari ordini
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Ea pare cu atât mai scandaloasă cu cât Jean-Paul Dumont însuși - evident! - o semnalează, o remarcă și nu se abate de la regulă, instalându-l pe Democrit în această relație de supunere față de Socrate. Toți cei care se ocupă de filosoful materialist constată, bineînțeles, falsul, dar nimeni nu-l înlătură scoțându-l pe Democrit din acest corpus în care este înecat pentru a i se interzice să navigheze sub propriu-i stindard. Pierdut în masă, el pare mai ușor de evitat. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
presocratic, măsurarea performanței... - în agora, fără însă a-și dezvălui identitatea, plecând înapoi așa cum venise, în cel mai deplin anonimat, în ciuda imensei sale reputații. Într-adevăr, lectura publică a Marelui sistem al lumii i-a adus o faimă considerabilă gânditorului materialist. Trebuie adăugate prezicerile de tot felul, datorate faimoasei sale retorici și evidentei sale abilități de a surprinde cauzalitățile cele mai neașteptate, efectuate în joacă, dar care-i lăsau înmărmuriți pe numeroșii gură-cască. Admirația cetățenilor greci îi aducea venituri importante, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Întrucât forma atomilor determină natura senzației, ne aflăm în fața - termenul nu exista în epocă, e de la sine înțeles, dar ideea corespunde - unui senzualism precoce: cunoașterea pleacă de la simțuri și de la ceea ce surprind ele. Nicio esență nu bântuie lumea atomică a materialiștilor, pentru că nu există decât combinații de particule în mișcare și smulse obiectelor. Monismul, senzualismul atrag după ele perspectivismul și relativismul: ființa înseamnă mai întâi ceea ce este perceput. În speță, de un individ. În afara acestui proces simplu - un subiect, un obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a exploatat din plin contrastul dintre râsul lui Democrit, poetul cu scriitura limpede, și lacrimile lui Heraclit, ursuzul supranumit „Obscurul”. Și, de la Diogene din Sinope la Friedrich Nietzsche, de la Aristip din Cirene la Michel Foucault, regăsim, ca o trăsătură comună materialiștilor, hedoniștilor și altor mari subversivi din istoria ideilor, această capacitate de a râde de lumea asta așa cum e. Râd numai cei care iau lumea în serios, și tocmai pentru că o iau în serios. Să ne păzim ca de ciumă de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
douăzeci și cinci de veacuri tributul uriaș al unei proaste reputații și al unei definiții greșite. Însuși termenul sofist suferă de pe urma unei polisemii contradictorii - ca mulți alții care provin din această disciplină: a fi filosof, ba chiar a fi filosof idealist ori materialist, sau a merge la Liceu ori în Grădină, a trăi ca un epicurian, a te reclama de la hedonism, a suporta cu stoicism, a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fără să dispui de documente științifice în regulă; de asemenea, nu trebuie să te închini la cifre, la numere, așa cum apar ele în Timaios, ca niște concepte operatorii majore în cosmogonia platoniciană. Nicio reminiscență pitagoriciană, nicio umbră de împrumut de la materialiștii din Abdera, la care fizica atomistă conduce la o morală chietistă - o lecție reținută de către Epicur: nu, gândirea cirenaicului vizează în mod exclusiv o etică a jubilării la care se ajunge creându-ți libertate. Poziția lui față de bani ne arată
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care să permită identificarea hedonistului emblematic cu cirenaicul? De ce nu Aristip în locul lui Philebos sau Protarh, așa cum a procedat în cazul lui Protagoras sau al lui Gorgias, figuri istorice confirmate înrolate în teatralizarea platoniciană? Nu vom ști niciodată de ce Democrit materialistul și Aristip hedonistul, cei doi mari dușmani teoretici ai lui Platon, nu figurează nicăieri în operă ca interlocutori credibili... Închiși în această caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nicio clipă de osteneală... Dacă trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt; de cealaltă, o șansă făcând posibilă o eventuală mântuire. Sensibil și inteligibil. Dar ce înseamnă aceste cupluri de opoziții pentru un materialist? Pentru un filosof care afirmă compoziția atomistă a universului și a oricărei realități? Așadar, ce înseamnă o plăcere corporală pentru Epicur? Dar o jubilare a sufletului? Cine resimte plăcerea sufletului în trup, dacă nu trupul - deci sufletul? A mânca, iată
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ai stomacului, așa cum neuronii creierului se disting, la moderni, de celulele stomacale... Subtilitatea, finețea, căldura particulelor care compun sufletul permit, într-adevăr, numirea acestuia, dar nu ca un organ separat, ci doar ca o convenție de limbaj. Astfel încât, pentru un materialist hedonist ca Epicur, plăcerile trupului coincid cu plăcerile sufletului, căci numai acesta, prin alcătuirea sa atomică și prin funcția sa organică, face posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipiană pentru a putea afirma clar un
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
duci o viață filosofică singur, dar nici chiar cu oricine. Față de cei care nu pot intra în mod decent în comunitatea electivă epicuriană, punctuală sau durabilă, geografic reperabilă, sedentară, sau legată de fluxurile intersubiective, nomade, îți rămâne ultimul recurs al materialiștilor, al subversivilor și al maeștrilor imanenței: râzi - și bucură-te în altă parte... XIItc "XII" PHILODEM DIN GADARA și comunitatea hedonistătc "PHILODEM DIN GADARA și comunitatea hedonistă" 1 Efectele benefice ale catastrofei. Uneori, cel mai mare rău generează cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. În mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere unui prunc, de duh sfânt care copulează și de taumaturg care transformă apa în vin îi aduce reproșuri unui deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un impuls sufletului care comandă trupul și este localizat în partea mediană a pieptului. În schimb, sufletul este răspândit în tot trupul. Spiritul gândește, el experimentează sentimentele; în ceea ce-l privește, sufletul corespunde principiului vital. Foarte adesea, chestiunea vieții la materialiști e neglijată. Păcat, pentru că uneori am găsi la ei un vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]