348 matches
-
și coșurile piepturilor pline de țărână; Daniel, scos din groapa cu lei, mirosind încă, zile-n șir, a testicule de fiară; Ziua Urii, pogorâtă pe neașteptate, ca un fur, peste cătune, vii și livezi, pustiind totul într-o ambiguă slavă... Matroana se apropie de negresa nubilă, o luă de mână cu neașteptată gingășie și grație, și o conduse spre aparatul de la marginea golului. O-ntinse pe șasiul îngust și-i prinse încheieturile mâinilor și gleznelor în cătușe. Răstignită așa, pe o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-n pantaloni vărgați, speciali pentru demoazele, prir grădina Cișmegiului, făcând reclamă astfel croitorului viziona: Ițac (ce se alesese și el cu acea ocazie cu vitrina spartă și valur întregi de ștofă furate de pe tejghele), fuseseră aproape înecate în lac de matroanele ce se promenau pe acolo și de ofițeri, pe când polițaii se țineau cu mâinile de burtă de râs. Curând însă marea butaforie fu dată la o parte și defileul își putu relua cursul. Treceau carele mai puțin însemnate ale unor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ideea de spațiu s-ar fi ivit. Erau toți, toți care trăiseră vreodată, toți ce aveau să trăiască, toți la toate vârstele, toți cu toate posibilitățile, curățate de pe trunchiul vieții lor ca niște crengi inutile, așa-ncît se aflau acolo și matroana ce născuse nouă copii bărbatului ei lângă care îmbătrînise fericită, dar și târfa ce-ar fi devenit dacă nu-l întîlnea, și poeta ce ar fi ajuns dacă la bordel l-ar fi întîlnit pe Catullus, și sfânta ce-ar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alani cu o ostilitate prost mascată - considerau întregul lor popor prieten al hunilor. Gundovek îl însoți pe Sebastianus înaintea celor două catafalcuri. Dezlegându-și coiful cu pene, romanul își descoperi chipul leonin și cârlionții deși, castanii, prin care nu puține matroane din Roma găseau că e un deliciu să-și plimbe degetele inelate; îi dădu lui Vitalius coiful, își puse o mână pe piept și, contemplând cu o privire lungă trupul marelui războinic - pe care, de altfel, nu-l cunoscuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din partea acelor războinici îmbrăcați în armuri și cu înfățișare sinistră, necazurile de care scăpaseră până atunci. Mai mult chiar, ori de câte ori îi întâlneau, mamele își strângeau copiii lângă ele, păstorul alerga să aducă înapoi la turmă oaia care se îndepărtase, în vreme ce matroana se acoperea cu vălul, încercând să se piardă printre servitori, în mulțimea celor de condiție umilă, iar cei care aveau mai multe bagaje - uneori puse de-a valma, în grabă, pe spinarea vreunui catâr îndărătnic - căutau să mărească pasul. Diferitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cuvintele acelea, un freamăt străbătu mulțimea. Din pieptul câtorva femei se ridicară gemete și sughițuri de plâns, bărbați încă tineri și viguroși căzură în genunchi, în vreme ce, de undeva, un copil speriat de tonul mânios al abatelui izbucnea în plâns. O matroană între două vârste, cu fața acoperită de un văl negru, se aruncă la picioarele lui. Printre lacrimi, îl imploră: — Iertare, părinte sfânt! Penitență! Supune-ne la penitență! Purifică sufletele noastre mizerabile și primește-ne. Ai milă de noi! Ai milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
strângea ricinium-ul sub bărbie, incapabilă să suporte imaginea acelei mici ființe simple, însângerate. Așa era ea: curajul și fermitatea nu se numărau printre calitățile sale, nu puține, de altfel. întorcându-și privirea către figura austeră, osoasă, a lui Cetegus, haruspice-le, matroana nu putea să nu se simtă parcă subjugată de acel om, despre care, deși știa că e foarte bătrân, nu cunoștea nimic precis legat de vârstă sau de origine îera, probabil, dintr-o familie de servi, își imagina eaă. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noastră. Eram nu numai din aceeași familie, femeia mea și cu mine, dar doica ne alăptase în același timp. În plus mama soției mele era un pic și mama mea. Nu mi-am cunoscut niciodată părinții, am fost crescut de matroana asta impozantă, cu părul gri. Deci toată afecțiunea mea filială s-a transferat către mama soției mele, iar acest sentiment n-a rămas fără urmări în ceea ce privește căsătoria mea. Despre părinții mei am auzit mai multe istorisiri. Una doar, spusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se deslușea mai sus de gât. Pe scurt, încă eram copil de țâță, când am fost pus în brațele doicii, care-i dădea piept și verișoarei mele primare, o stricată, viitoarea mea soție. Am fost crescut de mătușa mea, o matroană corpolentă, cu fruntea acoperită de un păr cenușiu ce atârna în dezordine. Locuiam în aceeași casă cu târfa asta, verișoara mea. Din ziua în care am avut un licăr de rațiune, am prețuit-o pe mătușa mea ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai mare pe dinăuntru decât pe dinafară, și asta datorită faptului că arena era la mai mulți metri sub nivelul pământului. M-am așezat la locul meu, care era aproape de marginea pistei pentru alergări, lângă o femeie cu aer de matroană care-mi zâmbi și Înclină politicos din cap când m-am așezat. Locul din dreapta mea, care-mi imaginam că avea să fie ocupat de Marlene Sahm, era deocamdată gol, deși era deja trecut de ora 2. Chiar când mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
era deocamdată gol, deși era deja trecut de ora 2. Chiar când mă uitam la ceas, din cer se revărsă cea mai puternică aversă a zilei și am fost cât se poate de bucuros să mă las apărat de umbrela matroanei. Ea arătă cu degetul spre partea de vest a stadionului și Îmi Înmână un binoclu: — Acolo o să stea Führerul, zise ea. I-am mulțumit și, deși nu mă interesa absolut deloc, am privit către tribuna populată de câțiva bărbați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de câțiva bărbați În redingote și omniprezenții ofițeri SS, cu toții murându-se la fel de tare ca și mine. Inge ar fi fost satisfăcută, m-am gândit. Cât despre Führerul Însuși, nici urmă. — Ieri nu a venit decât aproape de ora 5, explică matroana. Deși, pe o vreme atât de groaznică, ar putea fi iertat și dacă nu ar veni deloc. Dădu din cap Înspre poala mea goală și remarcă: — Nu aveți programul. Ați vrea să știți ordinea de desfășurare a Întrecerilor? I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să umble din floare În floare și atât. Ea rămase tăcută preț de câteva minute după această remarcă a mea, iar pe pistă se dădu startul rundei următoare de calificări pentru garduri. Spre Încântarea mulțimii, alergătorul german, Nottbruch, câștigă cursa. Matroana se entuziasmă foarte tare, ridicându-se de pe scaun și fluturând programul. Marlene scotoci din nou În poșetă și scoase un plic: — Aceasta e o copie a scrisorii originale care-l Împuternicea pe Paul să pună bazele departamentului său, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fără umbră de Îndoială că Six avea legături puternice cu crima organizată. La semnalul pistolului de start, Jesse Owens luă un start bun și după primii treizeci de metri se detașă fără probleme preluînd conducerea cursei. De pe locul de lângă mine, matroana se ridicase din nou În picioare. M-am gândit că nu avusese dreptate să-l descrie pe Owens ca semănând cu o gazelă. Privindu-l pe negrul Înalt, plin de grație, cum accelera pe culoarul său, făcând de batjocură teoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ale amorului. Claudine este o femeie cu un trecut pre-marital aventuros, care și-a găsit Împlinirea În asocierea cu soțul pe care Îl admiră și Îl iubește. Ea nu visează la escapade senzaționale, doldora de clișeele feminismului provincial al micilor matroane nefericite. „Bovarismul” ei este nul. Eroina lui Musil ar avea, probabil, formulări drastice despre mediocritatea iluziilor și a eșecului În neautentica și, până la urmă, imposibila „eliberare” de sine la care aspira Emma. De altfel, „căderea” prin care se regenerează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
XXI -text pentru teatru memoriei lui Ion Luca Caragiale PERSOANELE: Leonida (care ia toate înfățișările omului așezat și conformist din Caragiale Dumitrache, Farfuridi etc. dar și, pentru momente scurte, altele). Tipologic este însă "majoritar" Leonida. Efimița (care ia toate înfățișările matroanei din Caragiale: Veta, o Zoe mai vîrstnică, Tarsița văduva etc.) Rică Venturiano (care ia înfățișările tineretului "progresist" din Caragiale precum Coriolan Drăgănescu, Leonică, Leonida Condeescu, Lt. Mișu, Tipătescu dar e și Chiriac sau Coriolan devenit procuror etc.) Grupul de agitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
soldați greci, privind la trei femei durdulii, parfumate, ce stau toate pe divanul de vizavi. (Dintr-un gramofon răsună șlagărul care se aude peste tot: Din zori și până-n seară...) Și iată că rugăciunea lui recentă e uitată complet, căci matroana spune: ― Pe care-o vrei tu, scumpete, iar privirea lui Lefty trece peste cercheza blondă cu ochi albaștri, peste americanca mușcând sugestiv dintr-o piersică și peste mongola cu breton. Ochii lui continuă să caute, oprindu-se pe o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mongola cu breton. Ochii lui continuă să caute, oprindu-se pe o fată tăcută din capătul Îndepărtat al divanului, o fată cu ochi triști, cu ten perfect și cu păr negru, Împletit În codițe. ― Orice sac Își are peticul, spune matroana În turcește și curvele râd. Inconștient de farmecele sale, Lefty se ridică, Își netezește haina, Își Întinde mâna către aleasa lui... și numai când aceasta Îl conduce În sus pe scări, o voce din minte Îi atrage atenția că fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
antice. 1Tinere prietene (fr.-n.red.). 2Poți rămâne indiferent la o asemenea frumusețe? (fr.-n.red.). 3Nu te sfii... (fr. - n.red.). - Papa! reproșă Georgeta în glumă. - Zic virtuți, corectă generalul, în sensul de perfecțiune. Efemeia perfectă, totală, nu o matroană, pentru Dumnezeu! - Va să zică, noi suntem matroane, bietele femei măritate! crezu Olimpia că trebuie să obiecteze, pentru întreținerea convorbirii. - Oh, madam, deloc. N-avem dreptul să calomniemfemeile înainte de a le cunoaște posibilitățile. Georgeta fu cam îngrijorată de această conversație, ce putea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
2Poți rămâne indiferent la o asemenea frumusețe? (fr.-n.red.). 3Nu te sfii... (fr. - n.red.). - Papa! reproșă Georgeta în glumă. - Zic virtuți, corectă generalul, în sensul de perfecțiune. Efemeia perfectă, totală, nu o matroană, pentru Dumnezeu! - Va să zică, noi suntem matroane, bietele femei măritate! crezu Olimpia că trebuie să obiecteze, pentru întreținerea convorbirii. - Oh, madam, deloc. N-avem dreptul să calomniemfemeile înainte de a le cunoaște posibilitățile. Georgeta fu cam îngrijorată de această conversație, ce putea degenera în altercații cu o femeie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pileala. Dacă ești cuminte, Îți dau voie să-ți alegi o sticlă numai a ta. CAPITOLUL 2 Preston Exley smulse pînza. Oaspeții lui scoaseră niște exclamații admirative. Ooo! Aaa! Un consilier municipal bătu din palme, vărsînd niște eggnog pe o matroană din Înalta societate. Lui Ed Exley Îi trecu prin cap că ăsta nu e un ajun de Crăciun tipic pentru un polițist de rînd. Se uită la ceas. Era 20.46. Trebuia să ajungă la secție pînă la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
deschis. Șeful n-a reacționat În nici un fel la auzul numelor lui Sharon Kostenza, Bobby Inge și a celor doi Bergeron. Comportament identic la vederea fețelor decupate din reviste. Tipele care lucrau În stabiliment au ridicat și ele din umeri. Matroana de la 1564 a fost cooperantă, dar nici ei, nici tîrfelor pe care le păstorea numele și figurile respective nu le spuneau nimic. Încă un burger și Înapoi la subsecția West Hollywood. O trecere În revistă a dosarului cu pseudonime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ce caută augusta pe aici. Rareori e văzută în public, în afara ceremoniilor religioase. Chiar și acum, cu capul și bustul acoperite de o manta scurtă, seamănă mai degrabă cu soția unui flamin. Aceeași sobrietate modestă. Este paragonul și mo delul matroanei perfecte, ocupată doar cu treburile casei și cu țesutul hainelor carei vor înveșmânta soțul, magistratul roman. Ajunsă în fața apartamentului imperial, Livia se întoarce către femeile din suita ei. — Așteptațimă aici! le poruncește scurt. Îndepărtează cu un gest maiestuos cele două
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și încremenește. Nu se poate! Niciodată nu i-ar fi trecut prin minte că ar purta așa ceva. Ea, care înainte nu se înveșmânta decât în stofe de lână, cum a învățat-o bunicul ei, din respect pentru decența tradițională a matroanelor romane. De ce încearcă acum să-și ascundă silueta diformă sub asemenea țesături de lux? Pânza asta translucidă tot bondoacă o arată. Foșnește mătasea grea între degete. Contactul cu materialul îi dă o senzație de bunăstare. Cât o fi costat-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în fiecare seară. O imagine cu totul insolită chiar și pentru el, pentru că în timpul zilei își înoadă părul la spate într-un coc, menținut cu bentițe și ace. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri nerostite. Soția perfectă. Idealul matroanei romane. Severă cu ea însăși, înainte de a pretinde bună-cuviință de la ceilalți. N-o vezi purtând ni mic altceva decât veșmântul decent al femeilor măritate, și doar din țesătură de lână, nu de in sau mătase, cum poartă cochetele din ziua
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]