5,675 matches
-
adormit, sau în orice caz adormeam imediat) și mă așezau în docar (Eu tot docar continui să-i zic, așa cum am apucat, deși cu timpul am aflat că de fapt se spune „drotkar” adică caruță pe arcuri, românii fiind mari meșteri în a româniza cuvintele străine, vezi „manșalierul” în loc „marche-arriere”, „cartier” în loc de „carter”, etc.) mă luau în față între dânșii atât ca să stau la căldură cât și să nu mă piardă pe drum căci deși pe scaunul din spatele docarului mergea fie
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
atitudine antioccidentală), Sergiu Nicolaescu (pentru că într-o carte a sa despre revoluție face numeroase greșeli de gramatică), poezia românească (pentru că nu s-a demodat ca gen, ceea ce dovedește primitivismul culturii noastre), balada Miorița (pentru că prezintă faptele din perspectiva persecutorilor), balada Meșterul Manole (din același motiv), Mircea Dinescu (pentru că în calitate de președinte al Uniunii Scriitorilor l-a reangajat pe Traian Iancu), postul de radio "Europa Liberă" (pentru că nu mai plătește 200-250 de dolari pe o colaborare, ca înainte de 1989), Mihai Ungheanu (pentru că apare
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
în mod evident, la Platon - părintele tuturor acestor idei. Deci, după părerea lui Platon, există o dublă minciună, căci lucrurile sunt deja o minciună în comparație cu prototipul lor, care e ideea celestă; de exemplu un pat. Ei bine, patul creat de meșter nu face decât să imite ideea patului care s-ar afla undeva, în altă parte... ...da, întâlnim acest raționament în Republica... ...da, iar artistul imită, la rându-i, patul pe care-l face meșterul și, ca atare, e o imitație
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
pat. Ei bine, patul creat de meșter nu face decât să imite ideea patului care s-ar afla undeva, în altă parte... ...da, întâlnim acest raționament în Republica... ...da, iar artistul imită, la rându-i, patul pe care-l face meșterul și, ca atare, e o imitație la două nivele; suntem, așadar, departe de realitate. Ideea fundamentală a lui Platon este aceea că nu în acest fel ar putea fi reprezentat Divinul. Ne apropiem Divinitatea printr-o dialectică și prin filosofie
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
din "scenariul" recent prea multele perle ale istoriografiei ceaușiste - azi savuroase în neverosimilul enormității lor - cu tot tacîmul cuvîntărilor conducătorului iubit și chiar al textului Internaționalei, mutat în "statul unitar geto-dac", unde "fierari muncesc cu voie bună sub porunca unui meșter care bate un fier cald", fiindcă (dialog) "la noi toată lumea muncește, cu sabia sau cu plugul", recte "pe ogoare fără haturi", fiindcă "cine nu ară și nu seamănă, nu culege". Ca să nu mai vorbim de sfruntata inadecvare a megalomanei maculaturi
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
în anii comunismului. Bineînțeles, atenția se îndrepta spre închisoarea de la Sighet, acolo unde, prin străduințele sale, prin exntuziasmul și abnegația - a sa și a lui Romulus Rusan - se găsește acum Memorialul Sighet ("loc de rugăciune/ și de închinăciune" - precum legenda Meșterului Manole...). Ana Blandiana aducea, în plus, la cunoștința noastră, o serie de documente pe care publicațiile Fundației Academia Civică (editor: Romulus Rusan) le-au oferit, de-a lungul anilor (din 1944!) istoriei României - și de care, vai nouă!, prea puțini
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
studiul , în care își propune să demonstreze valoarea, și nu în cele din urmă artistică, a baladei, numită "cântec povestitor", sau "cântec eroic", având părerea că asupra ei s-a insistat mai puțin decât asupra celorlalte două capodopere, Miorița și Meșterul Manole. Semnalând faptul că textul a fost cules prima dată în 1831, de către D. Ardelean, însă publicat peste mai bine de un secol de Romulus Todoran în studiul Poezii populare într-un manuscris ardelean din 1831, în Anuarul Arhivei de
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
și al conștiinței sale (al vieții), ci imagini impenetrabile și amintiri: pentru fiecare din purtătorii săi (și ei stăpîni ai unui univers, mici regi) Amun devine esența lumii în care ei se mișcă. Sticlă cu incredibile și pure irizări pentru meșterul sticlar, uriaș flacon cu parfum pentru negustorul de parfumuri, fagure imens pentru apicultor, vioară din care ies nepămîntene sunete, pentru lutier. Dar și în iluzie ei se mișcă în umbra Marelui Meșter-Negustor-Apicultor-Lutier, departe de Centrul spre care tind: "L. se
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
destinului, Sicriul la pagina Poeții premiați de către România literară. Alți colaboratori cu versuri: Em. Cobzalău (1913-1986), poet ardelean, Plecare spre somn, creație lirică premiată de către revista lui Cezar Petrescu, Ovid Caledoniu (1914-1974) nostalgic în Dar noaptea, poet din gruparea bucureșteană Meșterul Manole, apoi Teodor Scarlat (1907-1977) cu Har și Anotimp, cu exerciții de virtuozitate, George Sfîrlea (1915-1943) cu Glas peste lut, poetul a decedat pe frontul de răsărit. Const. Pârlea (1917-1985) livresc în Ultima carte și, de asemenea, în Cărți la
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
Constantin Țoiu În stânga, cum urci scara spre România literară, dai de atelierul-foto al meșterului Ion Cucu. De fapt, este o debara plină de materiale de tot felul, într-o dezordine boemă, de tipi aiuriți, în stare însă să dea dovadă de multă fantezie. Atelierul are două odăițe, dând una într-alta. În prima, cum
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
a existat, de fapt, niciodată. El este doar un Marin Preda surprins într-o fracțiune ideală, ce n-a trăit decât o fracțiune de secundă ideală în ochiul lui I. Cucu, în punctul de vedere, în unghiul de vedere al meșterului I. Cucu. La fel cum pictorii de mâna întâi suspendă durata, modelul din fața șevaletului, pătrunzând fără să știe în eternitate, care, fapt cunoscut, nici nu ne aparține, ea fiind treaba artistului sau a lui Dumnezeu... Nici aparatul-foto dus la ochi
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
cunoscut, nici nu ne aparține, ea fiind treaba artistului sau a lui Dumnezeu... Nici aparatul-foto dus la ochi de insul vioi, ager, numai priviri rapid ațintite; nici alcătuirea mecanică a uneltei sale de luat imagini nu fac excepție de la regula meșterilor transfigurând realitatea până la o a doua ei geneză... Pe cine l-a tras în poză I. Cucu, acela nu se mai recunoaște, fiind cum nu s-a mai văzut el singur niciodată... Cum nici măcar nu s-a închipuit el însuși
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
scrisori dintre Michnik și Leon Wiseltier pe aceeași temă din The New Republic. Foarte, foarte interesant totul! În fine, în nr. 29 din 17-23 iulie, 22 vine cu un instructiv și spiritual studiu al d-lui Andrei Oișteanu, intitulat Țara meșterului Manele. E vorba de tradiția manelei la români. Cronicarul nu îl recomandă amatorilor actuali de manele, nici copiilor-minune ai popularului gen. Se teme că îi va apuca durerea de cap. Tuturor celorlalți, da, cu entuziasm. Cravata premierului și sugestiile" președintelui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
dat roată prin mințile și sufletele noastre. Ne-a bîntuit existențele, fascinate, mereu, tocmai de existența lui tumultoasă. Vitalitatea și forța ultimului său spectacol, motoarele uriașe ale acestei montări nu ne dădeau voie să ne gîndim, deloc, că, prea curînd, "Meșterul" nu va mai fi. Că, prea curînd, spiritul său, mintea lui extraordinară, umorul său, cinic uneori, patima față de teatru și de valori, alintul plin de farmec și de paradoxuri, prietenia lui specială vor dispărea. Își vor topi contururile din lumea
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
stau roată și ascultă povestea ciudată a amicului lor. Orașul lor fusese, odată, altfel cu totul. Dar ansamblul se prăbușise în întregime, înecat în el însuși. Și asta din momentul cînd orologiul său imens din turnul bisericii încremeni în tăcere. Meșterul care-l crease nu se ocupase numai de meșterirea și asamblarea miilor de piese. Dar, într-un suprem efort, îi dărui și duhul vieții, dar al unei vieți de nimeni neînțeleasă. "Un îngrijitor bătrîn se urca în fiecare zi pe
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
pustiită, cum era, periodic, de hoardele tătărești, rîvnită de polonezi și suedezi. Rusia avea nevoie, înainte de toate, de o flotă puternică. Tînărul țar avu tăria să viziteze Arhanghelsk, unde se construiau, ce-i drept primitiv, vase, lucrînd alături de matrozi și meșteri. La 18 ani țarul se socoti dator să învețe cum se clădește și cum se conduce un astfel de vas. Pentru asta trebuia să obțină porturi la Marea Baltică sau la Marea Neagră. Mai întîi făcu slujbă de simplu tunar într-un
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
25 de ani ai săi, era imensă și atotfolositoare. Se instruia pe sine pentru a putea, apoi, transforma Rusia. În Olanda, lucră, ca muncitor pe șantierele navale, învățînd o meserie de care, știa că are nevoie. Și aduse cu el meșteri străini pricepuți. Ajuns acasă, știind că e detestat de boieri, tăie cu forța, cîteva sute de bărbi. În 1696 a întemeiat primul ziar moscovit (Gazeta Moscovei) prin care încerca să creeze o opinie publică, și-i sili pe boieri să
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
mă lovește ca un trăznet. Nu mi-aș fi imaginat că poate exista așa ceva tocmai aici, unde civilizația este necunoscută. Absentă. Caut niște brînză și îmi tîrîi ochii din dugheană în dugheană pînă la sibienii mei. O tocilărie și lamentațiile meșterului că meseria lui este pe cale de dispariție. Cui îi pasă? Într-un sordid magazinaș văd pe un raft o sticlă cu următoarea etichetă: "Băutură alcoolică cu gust de vodcă". 10.000 de lei jumătate de litru! Doamne, ce poate fi
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
Pătrate? Din nefericire, nu numai în materie de geografie nu putem schimba nimic. Politica, economia, sănătatea, educația, cultura, într-un cuvânt, totul, ne înfățișează ca prizonieri ai unui loc blestemat, născut din trădarea Mioriței și continuat cu prizonieratul mental al meșterului Manole. Cinismul și lăcomia, nesimțirea și aroganța nu și-au găsit nicicând - în ciuda temperat-continentalismului nostru! - un culcuș mai cald și-o hrană mai ușoară. Peștele se împute, desigur, de la cap, însă de faza asta am trecut demult. Putreziciunea a coborât
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
-i ultimele versuri scrise pe patul de suferință de la spital, am început să ezit... E în Sorescu, și el genial, ceva între cocaseria existenței imediate și gluma țărănească de dincolo de Olt, orișice ar fi. O artă avînd tăietura esențială a meșterului de la Hobița, precum și precizia geometrică a oltencelor țesînd covoare. O dată îl văzusem pe Nichita făcînd un gest nebun-nebun... Ne aflam mai mulți inși împreună la Șosea, cînd declarase din senin regină pe bătrîna femeie de serviciu a localului, pupîndu-i mîna
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
structural, un nărăvaș, reperele, modelele mele s-au conturat mai tîrziu, atunci cînd am conștientizat că fără ele nu se poate face nimic. Mi-aș fi dorit, desigur, o ucenicie de genul celei practicate în atelierele Renașterii, pe lîngă marele meșter, dar n-a fost să fie. Am rămas toată viața - o spun fără emfază nătîngă - un autodidact, dar unul înverșunat și sistematic. Studii libere de pictură, cum sună în dicționare. Ai ajuns la Iași și, împotriva voinței, ai dat la
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
totuși, ca director al Naționalului bucureștean, a întemeiat o sală "Studio" pentru încercări regizorale și reprezentarea pieselor străine, pe scena principală jucîndu-se dramaturgie originală și clasică universală, iar în 1929, a avut inițiativa punerii în scenă a piesei lui Blaga Meșterul Manole. Tot în 1929, ca președinte al S.R.R., se pronunța despre realitatea unei crize a cărții, declarînd: "ca s-ajungem la efect trebuie să pornim de la cauză. Criza cărții sau, mai exact, problema cărții, se compune, ca să zic așa, din
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
legende sau mituri cosmogonice statuează sacrificiul necesar unui act fondator, care să marcheze incipit vita nova: uciderea Șarpelui din Rig Veda, a Monstrului marin din legenda zeului Marduk, a lui Purusha din mitologia indiană etc. La noi, e faimoasă legenda Meșterului Manole, cel care și-a zidit soția în zidul Mănăstirii Argeș. În perspectiva istoriei recente, o jertfă a fost adusă pe altarul Revoluției din decembrie, și cu toate acestea de ce construcția unei lumi noi se surpă mereu? Să fie Meșterul
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
Meșterului Manole, cel care și-a zidit soția în zidul Mănăstirii Argeș. În perspectiva istoriei recente, o jertfă a fost adusă pe altarul Revoluției din decembrie, și cu toate acestea de ce construcția unei lumi noi se surpă mereu? Să fie Meșterul Manole doar un impostor? Nu, Manole nu e un impostor, răspunde prozatorul, ci impostori sînt acei politicieni ahtiați de putere care au încercat a-i prelua rolul: Dincolo de multiplele explicații ale "fenomenului românesc actual", o singură afirmație rezistă tuturor dubiilor
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
tuturor dubiilor: pentru prima oară în istorie cei care au fost "constructorii sistemului totalitar concentraționar" au ajuns după "revoluție" să-l reformeze și tot ei - paradoxal pînă la absurd - să joace rolul "ziditorilor noii Cetăți, a libertății și a democrației". Meșterul care a clădit o închisoare poate apoi să construiască - pe aceleași temelii - o Casă a luminii și a libertății? Nu! Închisoarea va rămîne închisoare, chiar dacă în loc de drugi de fier la ferestre va avea transperante fără... "transparență"". Deoarece nu e cu
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]