3,725 matches
-
unul capabil să înțeleagă înțelegerea - foarte rar, cam o dată la cincizeci de ani. Aproape fiecare însemnare ar merita citată, pentru profunzimea și îndrăzneala ei ( o cronică literară cu adevărat corectă a jurnalului ar constitui-o transcrierea lui integrală!): "Cu cât meditez mai mult asupra Testamentului lui Avraam, cu atât îmi dau seama că nu am întâlnit încă niciodată până acum o asemenea mărturie despre actul morții. Moartea trebuie asumată ca un act, cel mai semnificativ și, desigur, cel mai important din
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
nu ești sigur de ceea ce faci. Responsabilitatea trebuie să domine ambiția. Am învățat foarte mult să operez ajutat de chirurgi din generația mai mare, cu mai multă experiență decît mine". E, aici, un învăț la care se cuvine să se mediteze. Dar visul viitorului mare chirurg era să ajungă intern la spitalul Colțea, unde șeful clinicii era prof. Hortolomei. Era, acolo, ca intern, tot timpul, la orice oră de zi sau de noapte. Și a rămas aici timp de 11 ani
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
pînă și timpul de cînd te-ai trezit din somn și pînă ajungi la spital, să știi ce s-a întîmplat cu bolnavii, este un timp de chin. Și doamne! Cît era de lung drumul pînă la Fundeni!". Acum, cînd meditează la cele ce au fost își spune că, totuși, și teama exagerată, controlată, este benefică... Te face să fii mult mai atent, mult mai grijuliu, să reflectezi mai mult la ceea ce faci. Teama de a nu oferi bolnavului soluția necesară
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
tu însuți, căci o dată ți-ai "ieșit din fire", iar altă dată ești prizonierul cătușelor tale. Să uiți de tine înseamnă, în fond, a nu te mai recunoaște pe tine însuți. A fi altcineva sau... nimeni." Oricum, există libertatea opțiunii. Meditați la ea căci asta ne propune Mihai Măniuțiu folosindu-se în sensul cel mai nobil de memoria unei experiențe extraordinare: cea a lui George Banu. Și în memoria mea toată povestea asta se va fixa de un ax major: prietenia
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
noi să ne facă de râsu' lumii... Un terchea berchea, un mațe-fripte!, să vie, să ne dea nouă lecții!... Dacă e un mare artist, vreun scriitor însemnat, acesta, având o conștiință estetică înaltă, în caz de nereușită, trecătoare, el tace, meditează, reexaminează construcția... Da, dar țuțerii nu te lasă. Țuțerii curățind de muște hipopotamul. Scandalul, ei îl fac, cu patima primitivă și cu limba ordinară a șușanelelor de fotbal în plin avânt. Sunt sigur că, fără aceștia, care, în viața lor
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
Mihai, directorul CRONICII, academicianul, totuși, Fănuș Neagu l-a declarat pe Antonescu un mare patriot care a fost vîndut de Rege. Același ziar n-a pregetat să facă lobby pentru eliberarea lui Miron Cozma în perioada în care Ion Iliescu medita asupra cererii acestuia de grațiere. În aceste din urmă privințe, CRONICA ROMÂNĂ pare mai aproiat de partidul lui CVTudor decît de actuala putere. De altfel deținătorul unei rubrici permanente în acest ziar îl consideră "un tinerel din Iași" pe autorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15848_a_17173]
-
este ilustrată cu reproduceri fotografice de bună calitate ale lucrărilor unui sculptor talentat, despre care probabil vom mai auzi: Constantin Brâncuși. Felicitări revistei Convorbiri literare! Felicitări și celor care au atacat-o! Cu degetul la tâmplă Cătălin Țîrlea continuă să mediteze periodic, cu un aer grav, pe ecranul televizorului. Ultima oară, ducându-și un deget la tâmplă, s-a întrebat dacă, după dezastrul provocat de atacurile teroriste din SUA, literatura va mai renaște și și-a răspuns singur - transformându-și invitații
Ochiul magic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15861_a_17186]
-
spovedim singurătăților muritorilor. Trebuie să fi fost odată lumea în Dumnezeu. Istoria se împarte în două părți: aceea în care, oamenii se simțeau atrași în neantul vibrant al Divinității și astăzi, cînd nimicul lumii este deposedat de suflul divin". Apoi meditează pe marginea ideii de sfințenie. Și notează: "Sfințenia este o fiziologie transfigurată; poate și mai mult: o fiziologie divină. Tot ce e funcție ca mișcare spre cer... Una din obsesiile constante ale sfințeniei este sîngele. Importanța lui nu derivă numai
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
mai terminat odată crizele religioase în omenire? Pînă cînd va mai profita Dumnezeu de atîtea semne de întrebare? Cît ne vor mai plictisi chestiunile ultime?... Și unde-i otrava care, spulberînd amintirile, să-mi ajute să fug din Dumnezeu?" Altădată medita în stilul lui paradoxal care, în faza sa franceză, îi va deveni caracterizant: "Trebuie să te gîndești zi și noapte la Dumnezeu, pentru a-l uza, a-l termina în tine. Atîta vreme cît el va rezista la banalitate, trăiești
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
caută comori și la ce bun le mai trebuie fericirea unor oameni care stau cu un picior în groapă"?), răsăriturile de soare, secara secerată, zăpușeala ucigătoare a lunilor de vară, femeile care leagă snopii, uliul oprit în văzduh "ca și cum ar medita asupra plictiselii vieții", totul, în traduceri excepționale, luminează lumile. Greu de crezut că există o casă în care Cehov să nu-și afle locul, ca un prieten bun la care să tot revii, și pentru bucurie, și la necaz. A.P.
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
inițial?'), jupuite precum straturile care, îndepărtate de pe perlă, o lasă pe aceasta cu atât mai strălucitoare, prietenia acestuia cu viețuitoarele pădurii, sau Teddy din a noua povestire ('Teddy') semnalează nevoia de meditație: 'Vreau să zic că e extrem de greu să meditezi și să duci o viață spirituală în America. Oamenii te socotesc nebun dacă încerci s-o faci.... Într-un fel, chiar și tata mă socotește nebun. Și mama ' adică ea zice că nu-mi face bine să mă gândesc atâta
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
pune în blide de sărbători copiilor lor. Pentru ei, vestea cea bună, apariția pâinii second-hand, se confirmă doar pe jumătate: costul rămâne același. Este, dacă mai trebuie s-o spunem, o situație pasageră, asupra căreia, ni s-a comunicat, autoritatea meditează. Cum știm, în democrație, meditația transcendentală este liberă. Și dacă meditația se va prelungi, geroasei ierni îi va succede irepresibil primăvara, realizarea cea mai de seamă a oricărui regim politic care se respectă. În așteptare, sfătuia în unul din aforismele
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
Are două celulare Cu unul ziua-mi vorbește Cu altul noaptea mă iubește!" Angoasa porcului M-a șocat, sincer, un magazin care se numește Angst, etalând salamuri, tobe, cârnați, care mai de care mai însângerați. Kierkegaard și Heidegger ar fi meditat asupra neliniștilor stomacului, plin sau gol. Angst. Carnea tăiată și angoasele. Altminteri, democrația costiței, în floare. Se vinde Kaiser țărănesc. Mâncă și țăranul ce mâncă drăguțul de-mpărat. Pentru niște drepturi de autor mai grase, le-aș vinde alt nume
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
este ca la sfîrșit proporția producțiilor valoroase să întrunească o majoritate a opiniilor favorabile și tot o majoritate să hotărască că lucrurile au fost gîndite bine și puse în practică în consecință. Inversarea raportului ar trebui să ne facă să medităm serios la ce s-a întîmplat. La vina pe care o purtăm, pînă la urmă, fiecare dintre noi. Nu cred că se mai cuvenea să exprimentăm pe cărări bătute. Ceva fundamental nou, o idee formidabilă nu s-a ivit între
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
ne arată un chip marcat de degradare a actului artistic de pe scenă. Se poate ca logica de a aduce atîtea producții lovite de mediocritate care nu au a comunica mai nimic sau prea puțin, să fie tocmai aceea de a medita îndelung, grav la ce se petrece cu acest fenomen. Cu noi toți, creatori și spectatori. Sînt conștientă că și breasla mea, a comentatorilor, a specialiștilor, a cronicarilor și criticilor a pus umărul la tot ce se întîmplă prin faptul că
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
minuni și ca îndeplinirea unui ordin dumnezeiesc: urmarea Minunii din drumul Damascului, în care Sf. Pavel primi de la Domnul darul Grației și ordinul Apostolatului". Subiectul tezei de licență, știe dl Teodor Vârgolici, l-a preocupat, apoi, obsesiv, pe autor. Tot meditînd la tema sa, a ajuns la alte concluzii, oferind o interpretare nouă, cu totul personală, modalității cum s-a produs vestita convertire, care, pe alocuri, cam contrazicea textele canonice ale Bibliei, el, traducătorul ei. Îl chinuiau nespus concluziile la care
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
slujbași, clerul și paraliticul său frate vitreg, Ivan. Petru se afla chiar căsătorit cu o tînără pe care nu o putea suferi. Primii ani ai domniei sale o tot duse, după tradiție, în chefuri prelungite. Se smulse răului și începu să mediteze, responsabil, la destinul său și al țării sale. Rusia nu conta, atunci, ca o putere europeană, pustiită, cum era, periodic, de hoardele tătărești, rîvnită de polonezi și suedezi. Rusia avea nevoie, înainte de toate, de o flotă puternică. Tînărul țar avu
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
are simțul umorului. Înghite orice, dacă e lăudat. Lauda nu-i e nicicînd destulă. Iar Goebbels întrece măsura (aici face un gest). Deci îl detestă". Se plînge că, deși general, nu e invitat la nici o manifestare publică. Și prințesa Bibescu, meditînd, își spune că "excesul de naționalism e totdeauna dovada unei profunde nemulțumiri de sine. Inșii respectivi se afirmă în numele națiunii lor și cînd își dau seama că nu și-au făcut prieteni, folosindu-se de subterfugii, de cel mai mărunt
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
manifest contemporan despre teatru spune tot - despre artă, teatru, societate, lume - și atît de bine, încît orice vorbă în plus, poate dilua mesajul. M-am gîndit că cel mai bine ar fi ca spectacolul să fie văzut. Ca spectatorii să mediteze, mai întîi de orice, la ce se spune în acel text. Mi-am trimis cunoscuții. Eu am mers de trei ori la Teatrul Act, ca la un soi de terapie. Lucrul cel mai izbutit, mai tulburător este felul în care
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
să se amestece așadar ludicul și seriosul, parodia și registrul grav, imaginația populară și imaginația livrescă, apelându-se adeseori la poncife și la citate, la informații și chiar la pagini scrise de alții. Lucrurile despre care se scrie și se meditează devin, la fel, lucruri scrise, cu alte cuvinte, temele sunt încorporate, absorbite la propriu în țesătura și stilul romanului, ,,Puterea", care este menționată în titlul cărții, poate fi citită și ca ,,putere" a creatorului, a artistului care știe că lumea
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
Sfinții În Biserica Ortodoxă Învățătura despre Maica Domnului ocupă un loc important, deoarece stă În strânsă legătură cu Învățătura despre Iisus Hristos și despre mântuirea neamului omenesc, despre Împăcarea omului cu Tatăl Ceresc. În cele ce urmează, vom Încerca să medităm și să scriem despre Maica Domnului - „preafilocalica Mireasă”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu, Icos VII, În vol. Scrieri I, Editura “Christiana”, București, 1999, p. 43 footnote>, având la bază scrierile Părinților
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Christiana”, București, 1999, p. 43 footnote>, având la bază scrierile Părinților răsăriteni cuprinse În cele douăsprezece volume din Filocalia românească. Referirile explicite din Filocalie la Maica Domnului sunt puține la număr și destul de succinte. Cu toate acestea, Părinții filocalici au meditat adânc Încă de la Început asupra semnificațiilor ascunse referitoare la Maica Domnului. Cu toate că nu-și propun să dezvolte pe această temă studii sistematice de dogmatică, ei ne-au transmis Învățături Însemnate În scrierile și cuvântările lor de laudă către „preaneprihănita și
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
nu putea să îi placă". Chiar atît de "depășiți" sînt? Dar unde este în acest caz simțul istoriei, cum de a dispărut subit? Merită interes numai cei ce sînt de strictă "actualitate", vedetele de ultimă oră? Oare dl Marino nu meditează în orele d-sale mai puțin radioase că însăși opera pe care o săvîrșește s-ar putea vedea tratată peste două-trei decenii ca "depășită", emisă de un autor care "nimănui nu putea să îi placă"? În legătură cu Mircea Eliade, sînt așezate
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Gheorghe Grigurcu Ca unul care a avut surpriza de-a se vedea distins cu Premiul "pentru opera omnia" al Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2001, am fost pus în situația de-a medita asupra împrejurării, atît public (să precizez: grăbit și convențional), cu prilejul unor declarații ce mi-au fost solicitate de cîteva posturi de radio, cît și, desigur, în intimitate, într-o intimitate pe care îmi iau îngăduința a o dezvălui mai
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
dincolo de conversațiile despre limba română și cuvintele scoase din textele lui Creangă, atent traduse și explicate de poet, că o interesează la profesor mai mult omul. "Cum nu văzuse ea pînă acum și se legănase într-așa înșelare de sine, medita Mite în roman. Nu pricepuse... că nu era vorba de un subiect de conversație, ci că tot ce i se întîmpla, tot ce vedea și auzea nu căpătau vreo valoare decît dacă îi erau împărtășite și lui. Cum fusese atît
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]