952 matches
-
epuizare sau boală prin nevoia de recuperare și destindere. Este caracteristica de la care se pleacă și trebuie să o aibă orice început de iubire, aducând cu sine starea de stabilitate, unitate și siguranță, empatie și trăire estetică. În spirit este meditativă, iar în tonurile sale mai intense reprezentând profunzime și plinătate. Emite mulțumire și împlinire fericită a idealurilor. Dă iubirii speranță în unitate, renunțare, dar și devotament, dă sensibilitate și stabilitate sentimentului. Treptat, prin faze intermediare, albastrul încearcă să unifice blânda
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Cuvânt și suflet”. Cel dintâi volum, apărut în 1990, poartă titlul Umbra dulce a lucrurilor, spre a sugera sentimentul de încredere pe care îl dau atingerea diafanului și evaziunea din fața concretului și a conjuncturalului. Lirismul lui D. este autoscopic și meditativ, întors frecvent către o simbolistică a condiției umane. Poetul oscilează între elan și reținere, păstrându-se, cu eforturi calculate, într-o atitudine mediană, circumspectă față de extreme. Are, totodată, nostalgia acestora (Pantera albastră), acceptând statutul de verigă a lanțului de „orbi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
șovăielnic. Ulise (din ciclul Nostalgia Itacăi), după ce a regăsit-o pe Penelopa, regretă atât tinerețea, cât și rătăcirile pe mare. Credincios prudent, poetul admite existența unui „mare regizor” (Panoplia cu măști), care se deosebește însă de „Marele Anonim” prin carnavalescul meditativ. SCRIERI: Umbra dulce a lucrurilor, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1990; Vulnerabila amiază, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1994; Avataruri nu departe de Styx, Iași, 2002. Repere bibliografice: Ion Apetroaie, Afectivitate și reflexivitate poetică, CRC, 1994, 44; Ion Apetroaie, Melancolia reflecției lirice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
encomiastic Poemation de Secunda Legione Valachica sub Carolo barone Enzenbergio, imagine despre români a italianului Silvius Tannoli, tipărită la 1768, ediție pe care cercetătorii o căutau de aproape două sute de ani. Piese unice în felul lor prin retorism și reverie meditativă, aceste „parentalii” sunt adunate în volumul cu un titlu împrumutat parțial de la Vasile Pârvan: Memoriale. 100 (1998). SCRIERI: Alexandru Papiu Ilarian și Academia Română, Cluj, 1973; Chipuri din hronicul neamului, București, 1977; Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian, București, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
aprilie - LUNA la apogeu. Prof. VERA TEMPIAN agenda aniversărilor Sâmbătă, 29 martie Elena Farago Acum 125 de ani s-a născut poeta română Elena Farago (pseudonimul lui Elena Paximade). Opera sa cuprinde versuri simboliste („Șoaptele amurgului“, „Șoapte din umbră“) discret meditative, de inspirație erotică, povești pentru copii („Să fim buni“, „Gândăcelul“, „4 gâze năzdrăvane“ ș. a), dar și traduceri. Duminică, 30 martie Miron Costin Se împlinesc 370 de ani de la nașterea cronicarului Miron Costin, cea mai însemnată personalitate a literaturii române
Agenda2003-13-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280848_a_282177]
-
Într-adevăr, biblioteca număra peste douăsprezece mii de volume inventariate și clasate de Dumitru. Erau incluse aici circa cinci mii de volume din domeniul filosofiei, dăruite lui Dumitru de Vasile Conta, în semn de amiciție și recunoștință. Fire retrasă și meditativă, Dumitru era preocupat de problemele sociale de la noi, cărora le căuta mereu o soluționare. Ca și tatăl său Costache, își administra bunurile și în favoarea satului față de care se simțea părinte și protector. A construit și întreținut locuri de folosință obștească
Dumitru Rosetti Tescanu (1852-1897) by Elena Bulai () [Corola-journal/Memoirs/14408_a_15733]
-
și dispuse orizontal, tobe dar și din flaute de bambus și instrumentul cu 2 coarde asemănător viorii, "rebab." La o primă vedere diferență majoră între muzică de "gamelan" din Java și cea din Băli este constituită de sonoritățile calme, adânc meditative pe care aceste tipuri de orchestre javaneze le redau. Și în Java, unul dintre principalele roluri ale orchestrelor "gamelan" este acela de a acompania diferitele dansuri care au loc la curțile regale.
Muzica tradițională indoneziană () [Corola-website/Science/299656_a_300985]
-
numai cu el". De aceea se poate spune că exilul lui Ovidiu este mai degrabă un exil într-o Românie eternă și fascinantă, decât unul în lumea mult prea misterioasă pentru noi a geto-dacilor. Poetul însuși are alura tristă și meditativă a statuii sale din Constanța, portret seducător, dar nu știu în ce măsură foarte realist. Nimic nu garantează că mentalul lui Ovidiu, așa cum este el imaginat de Marin Mincu, are vreo legătură cu realitatea. Partea mai proastă este că, în afară de acest presupus
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
unde câmpul se termină brusc. Fata privește la râpă, cade în genunchi plângând, și urlă cu vocea înecată de lacrimi: „Răzvaaaaaaaaaaaaan!“. Din râpă își ia zborul o pasăre, care se pierde în depărtare. Sfârșit. La masă se lăsă o tăcere meditativă. Am obervat că nu mai era Hendrix la boxe, puseseră Tom Waits. La altă masă, o fată vomita. - Colosal, de-a dreptul colosal, vorbi cineva, dar nu-mi era prea clar despre ce. - Da, bă, foarte mișto, zise Teo sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai puțin prin a te îmbrăca în scopul de a impresiona, cât mai curând prin a te îmbrăca doar cât să nu atragi negativ atenția asupra ta. Din fericire, faptul că era înaltă, avea fața ovală și cu o expresie meditativă, părul blond și drept, tuns cu grijă până la nivelul bărbiei, și mersul autoritar reprezentau niște trăsături elegante care-i ușurau situația. Deși costumul crem și tocurile înalte nu l-ar fi impresionat nici măcar pe băiatul care distribuia corespondența la Intercorp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gazetari și oameni politici, de multe ori l-am observat pe Gheorghe Apostol la recepții unde, ca și prima dată, îmbrăcat în același costum gri, stătea singur, singur de tot la marginea salonului, privind mulțimea din jur cu aceeași privire meditativă, dar tristă de parcă se oprise asupra vreunui gând îndepărtat. La scurt timp după sosirea mea la Paris, în 1984, am reprezentat țara noastră la misa celebrată în memoria "eroului de la Bir Hakeim", generalul Pierre Koenig. Invitația noastră la ceremonie s-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
comuniștii ar fi zidit-o de vie). Aș fi putut oricând să părăsesc corabia, făcându-mă nevăzut pe punțile de ciment ale coridoarelor, pe care nu patrula nimeni noaptea. Nu terminasem însă cu lucrul. Scrisoarea a V-a mă aștepta, meditativă și impersonală. Și, ca să fiu sincer, și eu o așteptam pe ea. Scrisoarea 5. 29.02.1999 Direcția operativă, serviciul corespondență Sunt într-un Airbus 310. Claviculele mele de titan se odihnesc deasupra norilor. Îmi apăs venele fractale, sprayuri purpurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu mii de zimți colorați. Cerul de vinil mov. Peretele de beton al oceanului. Electroșocul luminii. Să fiu în locul tău, mi-ar fi rău. Dar nu sunt. Tocmai am plecat. Asta-i chiar pentru tine. Semnătura: ss indescifrabil Mă păcălisem. Meditative și impersonale erau doar așteptările mele, citind documentele prin oglindă și crezând că ele respectă tiparul gândurilor și privirii noastre suprapuse. Din cauză că dosarul care închidea corespondența intimă a celuilalt purta numele meu pe copertă, mi se părea că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Idila a XII-a, Neera) era modelul său. În schimb, „cercările” sale (erotică și elegie) sunt prozaice și comune, nedesfăcute din formele greoaie ale poeziei secolului al XVIII-lea. Ruinelor Cetății Neamțu are un pronunțat caracter ocazional, lipsindu-i accentul meditativ pe care îl pune în joc motivul ruinelor. H. deplânge decăderea morală a celor ce risipesc cu indiferență vestigiile unui trecut eroic. SCRIERI: Poezii, pref. M. Kogălniceanu, Iași, 1843; [Poezii], în Mumuleanu, Hrisoverghi, Cuciureanu, Scrieri alese, îngr. Il. Chendi, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
băiatul nostru din Fălticeni...! Sadoveanu se uită iarăși îndelung la mine. Are o căutătură când șăgalnică, blândă, înțelegătoare, când rece, severă, sentențioasă. Îl privește și pe bătrânul Melchisedec, care s-a oprit cu cafeluța în mână și pare și el meditativ, interesat de răspunsul la o astfel de întrebare. ...Apăi, dragul meu Făt-Frumos, râde El spre mine. Treaba asta-i și mai complicată și mai simplă decât o crezi dumitale. Zic, pe de-o parte, că e o treabă complicată, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
măsură ... paharul. Puține zile erau cele în care era treaz. Tot târgul îl știa ca pe un cal breaz. Palid, înalt, subțire, cu fața ușor lunguiață, cu niște ochelari de vedere mari, prin care i se întrevedeau ochii căprui, triști, meditativi, cu frunte înaltă, bombată, pleșuvă, bădia Eugen se înfățișa, la această dată, grav, tăcut, impenetrabil, rezervat, introvertit, cu o vârstă greu de ghicit, în pofida anilor de închisoare. Umbla îmbrăcat modest, cuviincios, curat. Vorbea puțin, cumpătat, zgârcit în aprecieri și declarații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
băiatul criminal, nici babacul patron, simt că nu-i amenință așa ceva. Fiindcă, în locul acestui tribunal suprem, din interior, au de mai mulți ani o vilă ultramodernă și un sac de bani. ERICH BECK ȘI BUCOVINA 1 Înalt, masiv, monumental și meditativ, cu o privire încordată și gravă, concentrată spre interiorul ființei sale și protejată de sticla transparentă a ochelarilor, cu fruntea înaltă și ușor ridată, aureolată de o diademă de păr rarefiat și ruginiu, încă sârmos și viguros care se armonizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prelins / c-o tristețe amară // și numai eu neștiut mai răsar / între goale ținuturi, / ca un amiaz timpuriu, fugar, / plin de mirări și de fluturi” (Amurguri cu coțofene și vânt). La ceas crepuscular, înfiorările, neliniștile ființei capătă o notă gravă, meditativă, elegiacă, stăpânită însă de un anumit echilibru lăuntric: „O fereastră cu licăr anemic / își reazemă fruntea de-un singur copac. Amurgul revine. Cuvintele tale / îngheață pe arbori. Disperarea lor mută / fulgeră aerul ca o sârmă ghimpată.// Cuvintele mele, mereu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
dacă bătrânețea lui e încunjurată de acel respect al societății pe care bătrânii de soiul lui au dreptul de a-l pretinde. Scrierile lui sunt puține la număr. O comedie în trei acte Buna educație, un număr mic de poezii meditative și umoristice, epigrame, fabule și o poezie satirică mai lungă: Fă-mă tată să-ți samăn sau Căftănitul de țară la București. De vor mai fi și altele nu știm. Se spune că reprezentarea comediei au avut un succes relativ
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o clipă, îmi sugeră prezența unei stafii. Ne-am privit fix. Ea era înfofolită în palton, iar fața ei ireală purta încă umezeala aerului de afară. Nu zâmbi, nu zise nimic, ci mă examină cu o privire încordată, neclintită și meditativă. În clipa în care am văzut-o am fost derutat, am simțit și o ușurare, dar și un fel de teamă profundă și inexplicabilă. M-am simțit ca în fața unei primejdii. — Pot să vă ajut cu ceva? am întrebat. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În fața tuturor. — Dar asta intenționai oricum, am subliniat eu. Cu siguranță, altele trebuie să fi fost gândurile tale. Părea derutată. Dar ușa biroului se deschise chiar În acea clipă și din el ieși un bărbat greoi și cu un aer meditativ, Îmbrăcat Într-un costum cenușiu care nu-l prindea deloc. Dacă n-aș fi știut deja că e reporter, aș fi bănuit că era polițai. Lou rămase În picioare În pargul Încăperii. — Acum pleacă, zise ea, fluturându-și brațele de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de duminici de reculegere, ședea liniștită, cu brațele încrucișate, privind cu ochii larg deschiși, îngândurați, peste capetele familiei McCaffrey. Fața ei netedă, dulce, luminoasă ca un lampion irizat, radia de sănătate. Buzele moi îi erau ușor țuguiate, într-o expresie meditativă, părul castaniu-auriu, ondulat și ciufulit, încărcat de electricitate ca mătasea, îi încadra chipul. Obișnuită să folosească asemenea momente pentru introspecție, se gândea cu mâhnire la felul în care-l ținea în șah pe bietul Hector, în timp ce ea era îndrăgostită, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Alex rosti aceste cuvinte și, în acele momente le și simți, de parc-ar fi fost modul cel mai natural din lume de a întreba pe cineva despre soția lui. — Nu, răspunse George după o clipă, cu o expresie aproape meditativă, vorbind într-un fel visător, îngândurat, ca și cum ar fi urmărit o viziune. Stella e bine. — Ai aflat ceva? — Nu, dar poți fi convinsă... că ea e bine. În ordine, spuse Alex. Uneori, ea și George se certau în mod penibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de semnificații; sensul acesteia este dominat de intenționalitatea circumstanțelor: tăceri indiferente, tăceri-nedumeriri, tăceriproteste, tăceri-vinovății, tăceriaprobări sau tăceri-obraznice. Când suntem stingheriți neștiind răspunsul la o Întrebare, noi comunicăm implicit ceva. Această tăcere e deosebită de tăcerea omului plictisit sau de tăcerea meditativului, de tăcerea impusă prin “reducerea la tăcere” sau de tăcerea prevăzătoare. Tăcerea este coordonată de ascultare și de recepționarea corectă a mesajelor. Folosind-o cu pricepere, putem stimula comunicarea creând interlocutorului posibilitatea de a-și exprima ideile sau sentimentele care
Caleidoscop by Narcisa Dinu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93353]
-
al solicitării, al cererii interesate: nu comunici cu zeii pentru a le cere binefaceri sau avantaje. La antipozii sacrificiilor grecești menite să asigure bunăvoința cerului, departe de orice transcendență, relația filosofului cu modelele sale se instalează în imanență, pe terenul meditativ și spiritual al unui fel de înțelepciune păgână. Zeii epicurieni îndeamnă la imitarea lor, un exercițiu de care creștinii - Ignațiu de Loyola, de exemplu - își vor aminti... A trăi încercând să-ți calchiezi existența după cea a zeilor, iată ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]