4,697 matches
-
a doua fire ce nu te mai uimește". Jurnalul de exil al lui Virgil Ierunca are însă și o altă menire, restitutorie și compensatorie, în măsura în care propozițiile și cuvintele ce-i dau viață - unele acide și vehemente, altele învăluitoare, de o melancolie de taină și asceză - caută să scoată din anonimatul timpului și din tainițele memoriei figuri destrămate, identități pe nedrept pierdute, siluete ce au căpătat nedeterminarea depărtării. Aceste pagini consemnează în filigranul suferinței exilatului, "o operă", "o poveste" sau "o ratare
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
-s împotriva limpezirilor necesare, presante, cerute de-o tensiune reală. În fleșcăreala generală, străduința răbdătoare, necontondentă, mi se pare mai de folos: leac scump, drămuit de spițeri inteligenți. De ce să înfunzi cînd poți să salți? Că în fiecare plutește o melancolie, e normal. Speri că mai încolo, hăt, peste ani și ani, vei găsi, vei descoperi prilejuri de mulțumire deplină, gustată pe îndelete. Cînd te împovărează neliniștile apuci o carte de cotor, îi răsfoiești paginile calde, te îndulcești în gînduri cu
Fluturii au meserie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14648_a_15973]
-
tinereții. Veniseră în profesiunea noastră după contingentul de critici literari din care eu fac parte. Deci erau tineri, erau tinerii. Și acum aflu că unul dintre ei, Dan Cristea, a împlinit, la 10 noiembrie, 60 de ani. Îl felicit cu melancolie.
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
și dovedind că știe nu numai româna, ci și franceza, engleza și rusa. La despărțire, toată lumea vrea să-i strângă mâna. în dimineața zilei următoare scriitorii urcă în autobuze și pleacă de la Neptun. Festivalul ia sfârșit, într-o atmosferă de melancolie. Este ca și cum într-o sală somptuoasă s-ar stinge candelabrele. A fost totul frumos. Și productiv sub raport cultural. îl întreb pe Eugen Uricaru ce impresie îi face momentul. "Ca să fiu sincer, îmi răspunde el, nu am timp să fiu
Festivalul internațional "ZILE ȘI NOPȚI DE LITERATURĂ" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14757_a_16082]
-
de bucățele civile. Ba o iei înaintea boului, ba rămîi în urma cozii, ba te-așezi, mulțumit nevoie-mare, de-a-mboulea. Cînd în plus, cînd în minus, te-nmulțești, te-mpărțești, astîmpără-te, încrețești spațiul degeaba. Fraiere-confraiere, frecuș de-albuș în gălbenuș, dizolvi motanii în melancolii lascive, dezolezi cetățenii serioși și pruzi, cetățencele exacte-n compasul cracilor impersonali, asasini, dereglezi în ritm și rimă situațiunea națiunii! Cui ce-i pasă de țărțămuri, de giumbușlucuri à la bala portocala, de titirezuri cu suspin. Jeluie-te lui taică
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]
-
urmărește cu privirile și se întreabă când va pleca la petrecere. După o oră, se ridică de la monitor și se îmbrăcă să plece. O salută amical pe casieriță și ea îi zâmbi complice, urându-i petrecere frumoasă și oftând cu melancolie. Ajunse acasă pe o ploaie măruntă și deasă, pătrunzătoare. Se scutură înfrigurat înainte de a intra în garsoniera mare și întunecată. Cred că, totuși, va trebui să fac un efort și să-mi instalez Internet pe calculatorul de acasă, spuse Grigore
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
și pasional, totodată, ci și o pasăre pe care, de dragul Adei, o îndrăgesc acum și o înțeleg altfel: bufnița. Pasărea care nu poate să înfrunte lumina zilei și, de aceea, a devenit semnul întunericului, al singurătății, al tristeții și al melancoliei, bufnița nu mă mai sperie. Am studiat-o în zecile de ipostaze din colecția Adrianei. Sînt deja cîțiva ani de cînd nu mă mai tem de noapte, de singurătate, de mine. Să mă fi înțelepțit? Încă un an binecuvîntat pentru
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
n-am uitat: Nostalgia pentru ziua de mâine care ar putea să-ți aducă dragostea. Un copil în parc, au căzut zeci de mii de ochi de frunze ruginite. - Vieții îi dă imbold putreziciunea viitoare. - Mai departe, un copil rostogolește melancolia. Un descântec anonim, care se vrea miraculos, mi se pare desuet. Iată cum, fără să vrea, anotimpul naște o iluzie. Apocalipsa nebunilor în fiecare casă e un nebun și nebunii aprind torțe, ca să vadă sufletele noastre. Și nebunii aleargă după
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
frumusețe are, dar se străduia să se poarte de parcă nu ar fi avut-o. Avea alternanțe imprevizibile de dispoziție, acum înseninată de un gînd ce-i mărea luciul irișilor, acum atinsă de umbra trecătoare a unei tristeți grave, asemeni unei melancolii irepresibile ce îi tulbura privirea și îi sporea farmecul greu, un farmec de făptură obișnuită să primească toate avansurile tuturor bărbaților de pe lume. Grația ei, ca a tuturor femeilor de rasă, era înnăscută. Se vedea că nu făcuse nici un efort
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
ele și a izbit cu țeasta în mesteacănul din Carelia să iasă ovreiul cel viu și să mestece coiful El și-n vremea asta eu trăgeam din răsputeri de țâțele mamei mă răsteam la Ofelia și la chipul nebun al melancoliei dam din piciorușele mele tălâmbe (între noi fie vorba semănau perfect - piciorușele - cu vorbele fonfăite ale moralistului vreau să zic cele care bagă pisica la apă) da până i-a venit lui inima la loc și haț! a pupat-o
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
Virgil Mihaiu Persoana-personaje Pessoa Se dedică lusitaniștilor români: Marian Papahagi, Mihai Zamfir, Micaela Ghițescu, Dinu Flămând persoana-filtru pentru sevele metafizice ale spiritului lusitan persoana-filtru pentru melancolia secolului persoana-filtru pentru aspirațiunile înecate'n ocean dissolvate'n nestemata barocă din extremul occident al europei persoana-filtru pentru lacrimile preschimbate'n mare persoana-filtru pentru sublimarea portugaliei în cuvânt persoana-pessoa disipată'n personaje conferind personalitate tragediilor și fericirilor altminteri anodine elanurilor
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
montaj până la cartografierea stilistică a detaliilor acelei naturi suprafirești. Esențială e împlinirea visului protagonistului de a se fi reîntors în patria sa montană, deci, spirituală, precum somonul roșu în apele natale, spre a-și îndeplini destinul. Scos din regimul de melancolie și depresie hamletiană, Ștefan își înfrânează problematizarea solipsistă în favoarea bunului simț al Grațielei, gata să-i ofere șansa unei familii la Sibiu, a unui viitor, la care, de fapt, nici nu îndrăznise să spere. Frumoasa lui iubită, aparent iresponsabilă, evoluase
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
fragmente risipite cuplul din nou fericit, surâzătorul Sarcofago degli sposi. Încurajat de exemplul din fața mea, optimist dintr-o dată, mă gândesc cu tandrețe la ziua când albe mâini uimite mă vor aduna, poate, ciob cu ciob, refăcându-mi zâmbetul, privirea și melancolia de-acum. Vor avea nevoie de foarte multă răbdare și de nu mai puțină imaginație. Și aproape de tot ce mai trebuie pentru o Înviere. ORA Așteptându-l pe Pontifex Maximus ce trebuia să se-nchine, după tradiție, la icoana Fecioarei
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
baza pe el diana. piciorul de ghips micro doișpe. blocuri lângă blocuri cuvinte lângă cuvinte într-o propoziție fără sens. le va scoate cineva din gunoaie din praf din rugina combinatului de oțel se va holba pensulând cu delicatețe arheologică? melancolia între gunoaie nu are sens. în gunoaie acum piciorușul de ghips! în pubelă în sucul ei gastric în ruginitura asta scârțâitoare care vomită în mașina de gunoi. nu mai așteaptă nimic de la noi ea nici o surpriză. ei bine piciorușul de la
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
alcătuit din multiple și eterne probleme și întrebări ale universului nostru interior și cel al lumii înconjurătoare, dovadă a înzestrării sale cu vocația complexității. Toată gama de stări afective se regăsește în aceste poeme, magistral surprinsă de starea eului poetic: melancolia, spaima, ardoarea, solitudinea, patosul, bucuria, durerea, căutarea, tristețea, nemulțumirea... Tema preferată este iubirea, dăruirea totală, căci numai ea, iubirea, “E prilej de preaplină/ Lumină...” (Numai credința) Creația poetică este cea a esențelor izvorâte din întreaga ființă a poetei: “Un nu știu ce
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
venită din necunoaștere, din imposibila explicație a inexplicabilului: „Cred că până în ultima clipă/ voi respira la subțioara fricii/ ca puiul sub cloșcă/ sau ca animalul care se retrage din fața pericolului” („Ultima clipă”, pag. 27), deși poeta, introvertită și cu o melancolie învăluitoare și sacră, încearcă să se liniștească în spațiul unui refugiu biblic („crede și nu cerceta”!): „Măcar ultima clipă de-ar fi/ anafura în stare să ospăteze/ halucinația eliberării” (Ibidem). O poezie eterică, fluidă și încărcată de semnificații de-o
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
ceea ce omenește se poate imagina: copilăria lipsită de griji într-o familie înstărită, de intelectuali evrei din Maramureș, o adolescență și o tinerețe petrecute în mediile artistice românești și pariziene, o maturitate plină de capcane și o senectute încărcată de melancolii și de izbînzi spirituale. Victimă a holocaustului, a trăit direct infernul lagărelor naziste, scăpat ca prin minune - singurul, de altfel, din familia sa - și socotind această întîmplare drept miracolul celei de-a doua nașteri s-a convertit la creștinism și
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
Dumitru Hurubă E început de septembrie - prima lună de toamnă și ultima Răpciune din anotimp fără UE. În sufragerie, așezați în fața televizorului, peste membrii familiilor noastre plutește un aer discret de melancolie sau de încântare, fiindcă în cazul nostru, când privim la televizor, nimeni n-ar putea pricepe ce trăiri ne cotropesc sufletește. De exemplu: toate televiziunile anunță la Jurnale că, începând cu 1 ianuarie 2007, vor fi majorări de prețuri la
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
schimbat mobila și cărțile îl încurcau. Le mai oferise cuiva, dar acea persoană nu luase decât vreo câteva, le alesese pe cele cu coperte frumoase. La sfârșit, mi-a mulțumit că îl scăpasem de ele, spunând cu convingere și cu melancolie parcă: Cine mai are astăzi timp de citit, cărțile nu sunt decât un depozit de praf...) Cert este că vizibilitatea publică a scriitorilor români de astăzi este la o cotă foarte scăzută. Dezamăgitor este și altceva: faptul că notorietatea scriitorului
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
Mă simt în armonie și în sincronie cu natura". Toată lumea este de acord că despre viața cotidiană și universul cultural al geto-dacilor se știu puține lucruri. Marin Mincu știe mai multe și, odată cu el, Ovidiu, care își poartă depresiile și melancoliile prin "localuri deocheate" care duc cu gândul la lumea pestriță a porturilor din secolele XIX-XX: "De acest soi de maladie psihică ajunsesem să mă molipsesc și eu; mă simțeam terorizat de aceeași frică, așa încât, în timp ce treceam prin unele localuri mai
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
important, pe termen lung. Treptat, ea se transformă în autoritate. Stilul nu e încă limpezit cu totul și unitar, fără reproș, câteva formulări zgâriind literalmente urechea: "acest statut prea puțin comun al lor le și izolează și le adapă, abundent, melancolia" (p. 32), "nici un demers critic, oricât de breaz ar fi el..." (p. 90), "fenomenul este unul care corespunde așteptărilor publicului, hrăpăreț de opere nonficționale" (p. 175), "junele student (...) are curiozitatea specifică etății crude" (p. 190), "orizontul de așteptare trăda o
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
domesticită-n smârcul curgerii naufragiate. Pe argintul închipuirii se întindea inventând emoții, ca și cum ar fi emigrat dinspre un zbor spre celălalt. Numai dezmățul singurătății îi atingea sufletul. ÎMI LĂSĂM TÂMPLA Îmi lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului cu care ți-am îndrăgostit umbră atârnata într-un plisc de pasăre prelinsa spre cer. Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o pulbere fină rămășițele pământești ale stelei dau de gândit vecinei noastre de palier Cineva demontează în umbră mașinăria fină a viselor noastre că pe un ceasornic cumpărat de la târgul de vechituri într-o vară Ce ne mai pregătește oare melancolia ta Doamne cu valurile ei negre putrezind ușa de la intrare Ce ne pregătește negresa acesta săpunindu-ne de zor în leșia întunecată că și când ar vrea să ne curețe barbă cu briciul bunicului mort în copilărie în jur întunericul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-njura, toți treceau și-n citadela mea defăimata am facut o revoltă pe șleau. să nu mai aud cântec de Mare, cum se zbate spre țărmuri, mereu, când vin arcele din depărtare și căpitanul...nu mai sunt eu. poate de melancolie sau bleg de insuccesele-mi prea ciunge mi-am spus mie...mi, ca unui coleg: gata poetule, iti cam ajunge... și mi-am dat vederea la pescăruși, ca să nu mai văd ce țin minte, dar îmi răsar mereu dintre scoruși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ar fi condus. Afirmația "avem ideile temperamentului nostru", pronunțată ca o lege inflexibilă, nu ar fi dus departe, neîngăduindu-i să se lupte cu propriile inerții, pe care și le cunoștea foarte bine: paseismul, refugiul în amintire, contemplativitatea, provincialismul moldovenesc, melancolia sumbră provocată de ineluctabilul zădărniciei universale. Ar fi trebuit să devină un critic fidel al colegului său de școală Mihail Sadoveanu, pe care îl și întâmpină de altfel cu analiză minuțioasă a povestirilor sale de debut, din 1904. Diferențierea de
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]