607 matches
-
Responsabilul, Doamna, Domnișoara, Fata. O colecție de povestiri pe teme juridice (care inițial au făcut obiectul unei rubrici susținute în revista „Flacăra”) sunt adunate și în Testament cu ilustrate colorate (1977). Mai mult literaturizate decât literare, deseori moralizatoare, uneori chiar melodramatice, aceste fișe de caz invită totuși la reflecție asupra ușurinței cu care inocenții, pradă imo(amo)ralității celor din jur, pot săvârși fapte necugetate. Naratorul-procuror nu se grăbește să-și acuze personajele, mizând îndeobște pe „recuperarea” eroilor săi și fiind
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
pe alb - Scrisori la un prieten) sunt ocupate de scrieri în proză, capitolul de poezie intitulându-se, cu autoironie, Neghină și pălămidă. Lipsit de facultatea invenției, N. fie recurge la anecdotică, fie se bizuie pe propriile suveniruri. În Zoe, nuvelă melodramatică, dincolo de gesticulația exaltată, se conturează o imagine colorată și exactă a societății mondene a Iașilor. Eroina, o femeie pierdută, dar inocentă sufletește, e în stare de pasiuni extreme; căzută pe mâna unor curtezani cinici, ea sfârșește prin a se sinucide
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
rară, a indivizilor „anormali”, făcuți dintr-un „material ce nu rezistă la o rectificare”, la o adaptare la realitate, atunci când iluziile copilăriei și ale adolescenței sunt spulberate. Dar anormalitatea personajului nu este susținută decât de finalul paroxistic, dacă nu chiar melodramatic, al înnebunirii lui. Deziluziile trăite de erou, precum cea școlară (pierderea locului de premiant în urma unor malversațiuni ale profesorilor) ori cele erotice, sunt, îndeobște, în marginile faptului comun. Dacă ele nu motivează suficient deznodământul, au totuși un contur realist și
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
viața cotidiană prin povestiri în ramă, după modelul sadovenian, și reluate în mai multe dintre cărțile prozatorului, acestea familiarizează cititorii cu viața, obiceiurile și priveliștile Dobrogei. Legenda lacului Techirghiol, narațiunile din Iusuf (1959), basme orientale, cu situații uneori previzibile sau melodramatice, au în centru oameni de condiție modestă care, datorită priceperii și vitejiei lor, obțin în final libertatea și faima, cum se întâmplă în Libertate și iubire cu robul Suleiman care ajunge sultan. În 1974 un concurs internațional de literatură destinat
NICOLAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
pricepea să provoace publicului stări de implicare emoțională. Altfel, situațiile pe care le propune rămân insuficient motivate dramatic, când nu apar de-a dreptul trase de păr, iar personajele, împărțite net în bune și rele, nu au consistență. Dialogul, asumat melodramatic, cu formulări prețioase, de o pompă rizibilă, se canalizează în tirade care, când nu sunt indignate rechizitorii, năzuiesc să fie pledoarii samaritene. Crima socială, scrisă în versuri împreună cu Carol Scrob, Puterea calomniei (1905), Urmările, Copiii nimănui, Fiul ei...! (1912), care
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
deoarece era „imposibil de reprezentat scenic”. Fără chemare pentru poezie - Din lanuri vii cuprinde versificări banale ale unor meditații, motive folclorice sau descrieri ale unor aspecte din viața rurală -, P. trece definitiv la proză. Tema predilectă, tratată cel mai adesea melodramatic, este suferința umană și deslușirea cauzelor acesteia. Drame întunecate constituie destinul unor personaje care fie nu și-au ales bine drumul în viață, fie au fost doborâte de adversitățile sociale sau au căzut pradă unor răufăcători. În romanele Din umbra
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
roman, Aproapele nostru, aproape (1973), conceput aproape ca un reportaj, avea același prea-plin de dramatism și sentimentalism, evidențiind noblețea solidarității umane din timpul inundațiilor. Multe din romanele lui P. au conflicte interesante, însă rezolvările sunt adesea teziste ori cel puțin melodramatice, iar structura e compozită, autorul schimbând mereu formulele epice și tehnica. De unde, caracterul hibrid al prozei sale. El alternează tipul romanului realist, bazat nu o dată pe elemente reportericești, cu acela poematic și parabolic, precum în Minunata poveste a dragostei preafericiților
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
începe prin a alcătui comedii: Die Blödsinnige (1855) și Ein Lustspiel ohne Namen (1856). Din acești ani datează și primele încercări poetice, tot în limba germană. Meditații adolescentine, poeziile trădează aspirația către prietenie și dragoste, însoțită de un pesimism ușor melodramatic, specific vârstei. În versurile scrise mai târziu, la maturitate, acest pesimism dispare, făcând loc introspecției stoice. Calități literare au discursurile parlamentare, reunite în cinci volume, apărute între 1897 și 1915. Oratorul se dovedește un priceput mânuitor al procedeelor retorice, are
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
1933) sunt (auto)biografii imaginare scrise cu multă eleganță stilistică și într-o perfectă estetică a oralității (Paul Zarifopol). Se vizează fresca socială și comedia de moravuri, răspunzând gustului public pentru un modernism decadent, frivol, amoral și cinic, cu rezolvări melodramatice (sfârșituri tragice, sinucideri etc.) sau senzaționale (intrigă polițistă). Tot în modernismul decadent se include erotismul exacerbat, morbid și frivol, atribuit mai ales personajelor feminine. O încercare de tehnică romanescă pe mai multe planuri narative, cu un joc de duble și
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Autobiografie), în maniera prozopoematică a prozei simboliste. Teatrul lui M. continuă acest tip de improvizație stilistică și împinge, și din cauza cerințelor genului, la exces câteva caracteristici: artificiozitatea construcției și tehnicii teatrale, iluzionism verbal și lirism strident, sentimentalism, tentă tragicomică ori melodramatică, vervă și fantezie, clișee dramatice (triunghiul erotic, finalul funest) ș.a., toate tributare gustului pentru teatrul bulevardier francez, un gust epicureic și amoral. Unele soluții dramatice (întâlnite la Oscar Wilde, Henri Bataille, Maeterlinck, Pirandello) vestesc teatrul modern: dedublarea și multiplicarea personajelor
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Pagini literare”, „Litere și arte”, „Flacăra” ș.a. Apreciat de Macedonski pentru „silințele de a exprima un fond estetic”, M. împrumută de la maestru efuziunile în fața florilor exotice și a pietrelor prețioase. Predominante sunt însă declamațiile galante și sentimentalismul minor, de romanță. Melodramatic sunt tratate și unele teme sociale (Cerșetorul), dar nu lipsesc câteva acorduri mai originale, ce puteau să justifice perseverarea. Acaparat de profesiune ori, poate, lucid, M. a abandonat curând preocupările lirice. Traducerile, apărute în presă sau incluse în volumul de
MOLDOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288231_a_289560]
-
societatea americană ca întreg. Dacă ele promovează un spirit de comunitate în cadrul grupurilor etnice pe care le reprezintă, oare nu și amenință aceste publicații cu erodarea mai largei comunități de discuție, de fapt a înseși fundamentelor democrației? Dacă asta sună melodramatic, gândiți-vă în felul următor: dacă nu puteți înțelege ce citește vecinul dumneavoastră în metrou sau urmări ce ascultă el sau ea în fiecare seară, cum puteți spera să purtați o discuție despre politica națională sau chiar de cartier? Nu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
justiția și nici cu căutarea neabătută a adevărului. În discuția cu locotenentul Randall, Marlowe întoarce pe toate fețele istoria sordidă a unei femei care n-a vrut, de fapt, decât să scape din lumea mizerabilă în care se născuse. Accentele melodramatice nu alterează fondul dramei, nu diminuează culpele și nu scapă vinovații de justiție. Helen Grayle decide să-și fie propriul judecător, conștientă că visul ei secret (Graalul simbolic din propriul nume) nu poate fi împlinit în această lume. O lectură
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Nepublicată a rămas și Maria Baskirtseff (prelucrare și adaptare după Jurnalul scriitoarei care dă numele piesei), cu premiera în stagiunea 1938-1939, la Naționalul din București. Inelul, piesă în trei acte, urmărește caruselul unor iubiri necoincidente, apelând la situații și stări melodramatice, cu efect garantat la o anumită categorie de public. În Luminița, text cu vagi rezonanțe ibseniene, A., fără să renunțe total la unele soluții facile, procedează la radiografierea unei drame conjugale, abordând direct, uneori dur, adevăruri tipice căsătoriilor eșuate. Gură
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
teatrului din Muntenia. Pentru el, poezia, se poate spune, este o altă formă de oratorie. Convențional în mărturisirile erotice, și-a investit temperamentul în epistola în versuri, în satiră, în stihuirea cu pretenții de reflexivitate. Prozaic și arid, retoric și melodramatic, discursul său liric pare câteodată de-a dreptul ilar, cu tot fondul grav. Este un lirism discursiv și conceptualizat, handicapat de dificultuoasa transpunere a ideilor abstracte în limbaj poetic. De aceea poate părea surprinzătoare prospețimea inspirației din poemele închinate naturii
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
la Teatrul de Stat din Reșița, de unde se și pensionează. B. a debutat ca poet în „Epoca” (1922), cu versuri de factură vag minulesciană. Cel dintâi volum, Florile roșii (1934), incluzând câteva poeme în proză, glosează despre soarta umiliților. Înduioșarea melodramatică tinde să dea suport unor structuri contrastante, apropiate adesea de pilda religioasă. B. folosește, frecvent retoric, o imagistică de sursă biblică pentru a sugera paragina spirituală a veacului, condamnată în numele unui creștinism indignat - substratul celei de a doua cărți, Cetatea
BARCAROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
părăsi oricând, deci nu vreau să fiu surprins hoțește. Da, e păcat că nu ne vom mai putea Întâni”. 22 mai, 1985: „Nu cumva să distrugi scrisorile anterioare. Răvașul despre care vorbeam va fi un text scurt și precis, nu melodramatic, prin care voi Înștiința vreo sută de cunoscuți și prieteni despre ultima călătorie. Executorul meu testamentar le va duce la poștă numai post eventum. Nu voi lua nimic cu mine, așa cum se cuvine În ultima călătorie”. Noiembrie, 1985: „Scriu aceste
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
autohtonă proveniență, ieșit dintr-o cazarmă românească. Pe cât de grotesc, pe atât de absurd, ridicol prin ignoranță, îngâmfare, automatisme, de o agresivitate tâmpă și grosolană, personajul și-a câștigat îndată o faimă care s-a dovedit trainică. Într-o manieră melodramatică sunt scrise schițele din volumul Din viața militară (1895), unde se dezvăluie atrocitățile vieții de cazarmă. Gazetar prolific și scăpărător, B. nu a avut nici răgazul, nici răbdarea de a elabora o operă la care talentul său l-ar fi
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
subminează. În Domnișoara Helsinka, aparența de onorabilitate a „pensiunii de familie” pariziene, unde „nimeni nu deranjează pe nimeni și toată lumea încurcă pe toată lumea”, ascunde intoleranță și xenofobie. Plină de atenții față de Domnișoara Helsinka, „orfelina de drepturile omului” care va sucomba melodramatic, „patroana” ignoră la nesfârșit prezența „clientului” nedorit, venit de undeva din Est, acuzându-l în cele din urmă de moartea Domnișoarei. Tripticul dramatic Amprenta exilului (Sarea exilului, Caviar, vodkă și bye bye, Întoarcerea la matcă), scris la Paris în 1995
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
aruncă peste mine. ― O, Doamne! suspină ea. O, Doamne, Callie! Și tremura și avea nevoie de mine. Ceea ce mă conduce la o mărturisire teribilă. Aceasta. În timp ce doamna Grossinger Încerca să insufle iar viață În corpul lui Maxine, În timp ce soarele apunea melodramatic peste o moarte care nu era În scenariu, eu simțeam un val de fericire pură inundându-mi trupul. Fiecare nerv, fiecare corpuscul se lumina. Aveam Obiectul Obscur În brațe. TIRESIAS ÎNDRĂGOSTIT ― Ți-am făcut programare la doctor. ― Tocmai am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ea. Ieșea din cort, după ce făcuse baie. — Bine. Crezi că poți mânca acum? Vreau să scriu. — Ar trebui să mănânci puțină supă ca să ai putere. — O să mor la noapte. N-am nevoie de nici o putere. — Te rog, Harry, nu fi melodramatic. — Ți-ai pierdut mirosul? Mi-a putrezit mai mult de jumătate din coapsă. Pentru ce dracu’ să mă mai Încurc cu supa ta? Molo, adu whisky și sifon. — Te rog să mănânci puțină supă, zise ea cu blândețe. — Bine. Supa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
greșite, însă, pe cât posibil, am încercat să le redau exact la fel, fără prea multe cosmetizări. După ce am luat interviurile victimelor, m-am străduit să le iubesc pe fiecare în parte. Cuvintele acestea, spuse așa de ușor, pot să sune melodramatic, însă acesta este adevărul. Am asimilat poveștile oamenilor și le-am contopit cu sângele și carnea trupului meu. M-am străduit din răsputeri să mă pun în locul lor, să privesc din perspectiva lor și să simt ce era în sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cum?... Sufeream îngrozitor, dar preferam orice, numai să nu fiu ridicol. Tot atunci atenția îmi fu atrasă în altă parte, pe obiectul din mijloc, în jurul căruia se dănțuia. Mi se păruse la început o masă, dar era un catafalc. (Vis melodramatic, stupid, însă care mă face și acum să tremur.) Și pe el, printre câteva flori, cu ochii închiși, cu gura deschisă, cu nasul cârn, iarăși Irina. Vânătă, umilă, și mică, tocmai ca atunci când o alungam acasă și ea se ținea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
relației lor doar pentru a preveni unele suspiciuni care ar fi putut apărea în cancelarie cu privire la ceva mult mai grav? La început, am fost tentată să găsesc cele mai rele motive pentru înșelătoria ei. Dar cu timpul, teoriile cele mai melodramatice și-au pierdut forța. E o nebunie să descrii o adulterină de vârstă mijlocie ca fiind inocentă și totuși există ceva fundamental inocent la Sheba. Asta nu înseamnă că nu e capabilă de tot felul de păcate. Dar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la pronosticul lui mai vechi și mai luminos. — Vedeți, lucrurile astea nu sunt întotdeauna ușor de pronosticat, a zis el în defensivă. — N-o puteți opera? am întrebat. Cât mai are de trăit? (Ce ușor alunecăm în jargonul spitalicesc și melodramatic!) Veterinarul s-a strâmbat. — Nu are nici un rost s-o operăm. Razele arată că tumora e destul de mare. La un om, se poate tăia o parte din colon și i se face pacientului o colonostomie, ceea ce nu se poate aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]