1,164 matches
-
100, Paul Everac - 85, Al. Andrițoiu - 80, Ion Brad - 80, Constantin Cubleșan - 70 ș.a.). În chip special l-au interesat pe Cronicar însemnările memorialistice inedite ale compozitorului Ion Dumitrescu, avându-l în prim-plan pe Șerban Cioculescu, vechi prieten al memorialistului. Se întâlneau în anii din urmă ai criticului, fiind și vecini de cartier, pe la diverse cozi "la Alimentara, la lapte, la pâine", sporovăind despre vrute și nevrute în așteptarea rândului. Imaginea foarte bătrânului critic, astfel cum ne-o transmite interlocutorul său, este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
fiind și vecini de cartier, pe la diverse cozi "la Alimentara, la lapte, la pâine", sporovăind despre vrute și nevrute în așteptarea rândului. Imaginea foarte bătrânului critic, astfel cum ne-o transmite interlocutorul său, este impresionantă, sau halucinantă, dacă e să folosim termenii memorialistului: Am avut o tresărire și m-am ținut să nu m-arăt. Aveam lângă mine un schelet cu barbă. Schelet, nu metaforă. Schelet în oase fără carne, scăpat din gravurile lui Holbein. Obada maxilarului i se încovrigase spre nas, ochii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
ridicînd bastonul, la Capșa, asupra lui Lemnaru care-i spunea că era, de fapt «armean, nu țigan, cum te grozăvești». «Am venit aici ca rob, cu cuceritorii» spunea Barbilian cu voce tunătoare. Niciodată robia nu primise un mai pregnant elogiu." Memorialistul de azi știe de la tatăl său, care fusese în tinerețe cel mai bun prieten al lui Barbu, că afirmația acestuia despre origine ar putea fi adevărată: „Adolescent, [Tudor Vianu] îl însoțise pe Barbu la bunica lui, mama magistratului B arbilian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6771_a_8096]
-
pe Stalin". Intrarea în Orhei a trupelor sovietice n-are nimic triumfal sau solemn; soldații "arătau ca niște ființe epuizate și indiferente, fețe placide, inexpresive", iar un popă salută Armata Roșie dintr-o șaretă trasă de un cal orb. Mătușa memorialistului, din teama de a nu-și pierde postul de învățătoare (se trăgea din neam de preoți), își îngroapă mama fără slujbă religioasă. Doi ofițeri NKVD ("Komisariatul Norodnik pentru Trebile Dinăuntru"), afișînd maniere civilizate, vin să-i caute pe fugarii de
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
din loc cadavrele. "Trupurile împușcaților erau goale. Nu-ți puteai da seama dacă fuseseră despuiate de îmbrăcăminte înainte de a fi început potopul, sau apa le smulsese hainele în timp ce le rostogolea la vale." Atrocități asemănătoare se vor produce chiar sub ochii memorialistului: "Foștii dughenari, micii comercianți evrei de la noi din sat au fost adunați și ei de jandarmi, îndată ce frontul s-a mai îndepărtat spre Răsărit, duși în Ťpădurea codruluiť și împușcați." Victimele n-au fost îngropate, ci lăsate pradă cîinilor hămesiți
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
haine pe împușcații din pădure, îi va fi mustrat conștiința." Revenirea Basarabiei sub administrație românească îi permite mătușii autorului ("nu-i voi mai spune de-acum încolo tiotea!") să-i facă maică-sei, la un an după deces, cuvenita slujbă funerară. Memorialistul devine elev al liceului din Orhei, unde colegii se grupează în două tagme opuse: "Cei ce se refugiaseră Ťîn regatť, cu părinții, la venirea rușilor, formau gașca nobilă. A doua era a celor care rămăseseră sub ocupație", stîrnind astfel semne
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
am tot întrebat Ťpe ce bazăť puteau să pună rușii laba pe noi, a început marea hărțuială. Căreia avea să-i urmeze marea vînătoare de Ťrepatriabiliť". Numai omenia șefului de post din comuna de pe Valea Sebeșului unde se refugiase familia memorialistului o ferește să ia drumul întoarcerii; căci aceasta i-ar fi fost soarta dacă omul providențial "nu ne-ar fi trimis vorbă să dispărem din sat, ca să poată raporta că ne-a pierdut urma". Dar spaima că ar putea fi
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
stat sovietic. Personajul manifestă o bună înțelegere a situației basarabenilor și chiar compasiune față de ei: " - Cu oamenii ăștia se întîmplă ca și cu nemții. Unii sunt în Ťdemocratăť, alții dincolo, în Ťfederalăť. Dramele războiului!" Ce funcție avusese enigmaticul Vasili Ivanovici memorialistul va afla abia după decesul lui, din necrologul publicat în Izvestia: fusese general-maior de justiție și președintele Colegiului Militar al Tribunalului Suprem al U.R.S.S. "Valurile capricioase și imprevizibile ale timpului" îl aduseseră pe basarabeanul refugiat în relații de rudenie
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
al lor, când îl vede pe stradă, fuge la repezeală, trecând de partea cealaltă. Se scurg mulți ani, fără ca să fie întrebat măcar aluziv de colegii de serviciu de la Radiodifuziune despre perioada lui de detenție. Și "nu din delicatețe - precizează memorialistul - ci din frică." Aceasta capătă aspecte patologice, ca în cazul redactorului șef de la Secția culturală, obedient politicii partidului până la obsesie, a cărui personalitate era în permanență dominată de spaimă. Și astfel, ajunge să-și renege cultura și să aibă comportamentul
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
la pomenitele raporturi de ostilitate ce au putut să apară în cadrul unei familii, efect al urii insuflate de către ideologia comunistă și de către zeloșii ei slujitori, să amintim cazul, strigător la cer, al fraților Nicolae și Athanasie Joja, de care vorbește memorialistul. Primul, arhitect de profesie, frecventase redacțiile publicațiilor de dreapta a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică pentru "crimă de uneltire contra ordinii sociale", celălalt, profesor de filosofie, cu orientare de stânga, a ajuns unul dintre marii nomenclaturiști, ministru
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
existenței și, pe atunci, a recentei expulzări a marelui Alexandr Soljenițîn, laureat al Premiului Nobel, cel care, prin opera lui extraordinară, a fost capabil să schimbe radical în lume viziunea asupra comunismului sovietic și care a consacrat termenul gulag. Și memorialistul face foarte bine că îl și traduce și-l explică. El este o prescurtare a unei titulaturi staliniste de sumbră amintire: Glavnoe Upravlenie Ispravitelno-trudovîh Lagherei, adică Administrația Generală a Lagărelor de muncă, și care și-a găsit și corespondentul românesc
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
Băneasa a fost dărîmat (pe locul lui construindu-se Pavilionul Economiei Naționale), iar "filmul cu cai s-a rupt aici pentru mult timp". Cariera de călăreț a lui Constantin Ottescu se frînge și ea pentru cîteva decenii; abia după '89 memorialistul descoperă, în herghelia de la Slatina, două iepe jigărite, în care ochiul său avizat identifică totuși noblețea rasei. Iapa achiziționată de autor, Siglavy-Bagdady XI-27, era al 27-lea mînz al lui Siglavy-Bagdady XI. "Legenda spune că linia Siglavy, care are caracteristica
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
postpusă romanului, a preluat faptele din jurnalul atenianului Xenofon, Anabasis, participant la evenimentele consemnate, chiar și în calitate de comandant, atras fiind mai mult de arta militară și de neprevăzut decât de învățăturile maestrului său Socrate. Bogatei informații etnografice a luptătorului și memorialistului antic, fundamentală pentru reconstituirea cotidianului și atmosferei timpului, Manfredi i-a adăugat propriile impresii trezite de relief și de climă suprapuse celor atât de viu redate de ilustrul înaintaș. Trama respectă datele strict istorice privind temerara încercare din anul 401
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
jumătății ale scrierii, de nu cumva și înlocuirea instrumentului de scris, ar fi produs vreo modificare a tonului sau a stilului vor fi total dezamăgiți: unitatea e nedezmințită, ansamblul nu vădește nici o fisură. "Nici acum nu urmăresc efecte stilistice", declară memorialistul în Cuvîntul înainte al părții a doua. Dar cele mai bune efecte stilistice se obțin, o știm cu toții, nu ca rod al voinței noastre. Este și cazul lui Valeriu Anania. Asupra unor lungi decenii din viața scriitorului a apăsat un
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
rugăciune îmi luam zborul spre alte zări, într-o imensă curbă a ciudatului meu destin." Astfel se încheie prima parte a Memoriilor, datată "Detroit, Michigan, 8 mai 1974". Cei 11 ani petrecuți în America ne relevă noi fațete ale personalității memorialistului. împreună cu episcopul Victorin Ursache, pentru alegerea căruia își sacrificase benevol șansele proprii, izbutește să reorganizeze și să întărească eparhia, în condițiile ingrate ale dezbinării românilor americani, disputați de două episcopii rivale. Episcopia de la Vatra era calificată ca legionară, întrucît îl
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
de literatură românească, în care s-au publicat nu doar texte clasice (Eminescu, Coșbuc, Goga), ci și ale unor autori contemporani ca Arghezi, Blaga, Agîrbiceanu, V. Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, A. E. Baconsky etc. Revenit în țară în 1976, memorialistul va lucra ca director al Institutului Biblic pînă în 1982, cînd va fi pensionat la cerere și se va stabili la mănăstirea Văratec. "Timp de douăzeci și doi de ani, Văratecul a fost adevăratul meu domiciliu și principalul atelier de
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
Patriarhiei, n.n.ț - Apăi, nici degeaba nu v-o dau, că eu am muncit aici!" O problemă dificilă, în condițiile inflației, a fost aflarea unei monede de un leu; "în cele din urmă, l-am primit". La 21 ianuarie 1993, memorialistul e înștiințat că a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului. Am înțeles că Biserica își recheamă sub drapel pe bătrînul ei oștean. Și m-am supus." Astfel se încheie Memoriile celui care, astăzi, ocupă înalta demnitate de mitropolit
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
A. Jdanov, tartorul stalinist al ideologiei sovietice, care condamna satira, ca să se "lase păgubaș". Altele vor fi preocupările lui, cum se va vedea, conturate încă din adolescență și dezaprobate mereu cu asprime de tatăl său, negustor cerealist în mahalaua Oborului. Memorialistul, căci cartea lui Niculae Gheran este, în primul rând, una evocatoare, construită pe baza multor fapte și chiar acte autentice, concurând cu istoria, are, în același timp, condei de prozator, povestind cu vervă, pe anumite porțiuni, înscenându-și epic biografia
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
în plină eflorescență economică între cele două războaie. Tipologia, precum și numele, de obicei, cu rezonanțe simbolice, al personajelor trimit nu o dată la Groapa lui Eugen Barbu, care imortalizase, cum se știe, o altă mahala, pe aceea a Cuțaridei. Mai întâi, memorialistul ne înfățișează topografia cartierului, cu străzi, purtând în genere nume de bresle: Făinari (unde se născuse autorul), Birjari, Precupeții Vechi, Mașina de pâine. Printre prăvăliile de tot felul se detașau mai cu seamă cârciumele, aflate "la tot pasul", cu grătare
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
ceva mai răsărită, a lui Moise, era frecventată și de Păstorel Teodoreanu. Clienții se desfătau cu romanțele și cântecele de pahar ale unor soliști faimoși, precum Jean Moscopol, Cristian Vasile, Titi Botez. Spațiul acesta mărginaș din buza Oborului, îi apare memorialistului, prea arareori sentimental, ca "marea curte a copilăriei sale", unde forfoteau "bagabonții", florăresele, "hoții de buzunare, ghicitorile, "damele" și unde, aveau loc nunți ca pe vremuri. La ziuă, se juca farsa cu "rachiul roșu" prin udarea din belșug a unei
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
subțire că se rupe la spălat". O altă replică, specific evreiască: "A murit răposatul? Să fie sănătos; rămâne de recuperat nevasta de la el, dacă-i în putere și ține la tăvăleală". De asemeni întru totul memorabile sunt portretele indirect al memorialistului și al tatălui său, cu nume circumstanțial schimbat: Gheorghe Ionescu. Acesta e o întrupare a cinstei ireproșabile, a meritocrației. Prin muncă acerbă și corectitudine, se ridicase din pătura țărănească cea mai dizgrațiată: "Mai sărac decât mine nu știu să fi
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
comunistă, ajuns "revoluționar", fiul i se pare că nu-l va putea continua, situându-se la polul opus, al muncii oneste. în înțelepciunea lui, îi reproșează cu severitate, în cuvinte fruste, rătăcirea juvenilă, desenând un portret nu prea măgulitor, al memorialistului la tinerețe: "Ascultă, căcăciosule, neam de neamul nostru n-a făcut politică. Te-ai găsit tu, neisprăvitule, să schimbi lumea... Schimbi pe dracu. |știa vin și pleacă; astăzi sunt și mâine nu. Mereu vin alții. Lasă-i să joace, nu
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
ca chipeșul și paradoxalul Moțu să fi existat în realitate, însă evoluția lui așa de rapidă între extreme, supraîncărcarea cu atâtea calități contradictorii îl fac, așa cred aproape neverosimil, chiar și ca produs exclusiv al purei fabulații. Ca și alți memorialiști, Niculae Gheran depune mărturii prețioase despre anii din preajma și din timpul Războiului al Doilea mondial și imediat după aceea. Unele sunt strict istorice, relatând fapte și evenimente în genere cunoscute: evadarea din lagăr a lui Gh. Gheorghiu-Dej și a lui
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
va săpa la sare." O pagină ce se ține minte este acea despre teroarea legionară și persecuția evreilor, vânați aproape din casă în casă. Românii, omenoși în majoritate, sunt solidari cu ei, le iau apărarea. Ca să evite orice percheziție, tatăl memorialistului scrisese pe poartă cu litere mari de-o șchioapă "Curte românească, nu sunt jidani." Dar aceștia se aflau printre numeroșii chiriași. Preotul Chirculescu din cartier a ascuns atunci sub masa din altar o întreagă familie de evrei. De asemeni, de
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
înșelătoare, pentru că după ele, s-au scurs zile în șir "convoaie nesfârșite de căruțe, care înaintau ca dricurile de înmormântare", conduse de bătrâni certați rău cu geografia. întrebau mereu dacă Berlinul e departe și câți kilometri mai sunt până acolo. Memorialistul conchide semnificativ: "De la "Sehr gut" la "Harașo". Culoarea pitorească și atmosfera destinsă din Târgul Moșilor dinaintea războiului e deodată înlocuită cu una posacă și încruntată, lăutarii și petrecăreții din cârciumi, cu tâlharii și speculanții, urmăriți prin toate colțurile țării de către
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]