1,563 matches
-
prevedea la propunerea sa ca președinte a comisiei de mediere, între altele dreptul de folosire a titlului de "academician" și o indemnizație lunară. Legea a fost aprobată în unanimitate de cele două camere ale parlamentului. (Pentru detalii, vezi și românul memorialistic Ion Pop de Popa, "Dulce și amar", 2005, ISBN 973-596-287-X, p. 93-100.) Urmare a subfinanțării clinicii și a lipsei de valută pentru importuri de materiale, a fost obligat să recurgă la invenții personale aplicate cu succes în clinica cu scopul
Ioan Pop de Popa () [Corola-website/Science/298426_a_299755]
-
1938, ca urmare a unei hemoragii cerebrale, la Gardene Riviera, în locuința sa (care a devenit apoi mausoleu al "Vittoriale degli Italiani"). Operă vastă - 17 volume de poeme și poezii; 8 romane; 6 volume de nuvele; 10 drame; 3 volume memorialistice etc.
Gabriele d’Annunzio () [Corola-website/Science/298284_a_299613]
-
Liber al Oamenilor Muncii la București și Turnu Severin și alte orașe din țară de către dr. Ionel Cană și ing. Gheorghe Brașoveanu. Inițiatorii mișcării și membrii ei sunt arestați și izolați. Subiectul n-a fost încă valorificat istoriografic și nici memorialistic, în toată anvergură lui. 1980 - Părăsește definitiv țară Oana Orlea, scriitoare, fostă deținută politic (1952-1954), autoare a unor cărți de sertar apărute în Franța, iar în țară după 1989. 1980 - Corneliu Vadim Tudor a fost prima personalitate culturală care a
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
de-a doua carte reunește studiile, eseurile și articolele publicate În Franța, Germania și Statele Unite de scriitorul prof. univ. Titus Bărbulescu, Într-o perioadă de aproape patru decenii. Tematica abordată este din domenii diferite: istorie, filozofie, critică și istorie literară, memorialistică și socio-politică. Eugen Simion Îl numește pe autor „stâlp al comunității ortodoxe din Paris”. Un adevărat patriot ce a ripostat energic atunci când adevărul istoric era falsificat de autori francezi ignoranți sau plătiți de regimul ceaușist, după cum arată, În prefața cărții
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
povestirii. De asemenea tata și-ascris într-un registru un fel de Jurnal de Război (pe care îl posed) detaliat cronologic al anilor 1914-1921, toată perioada războiului și următorii ani după aceea. În completactarea Jurnalului de Război a notat multe date memorialistice din sat, completate cu date croniologice precise (plus date despre familia lui). Păstez de la el eșarfa tricolora cu care a participat, împreună cu grupul de săteni, la Marea Unire de la 1decembrie 1918 de la Alba Iulia. După aceste date, la începutul anilor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Mendeliev, îndreptățit să ierarhizeze, să extragă material din texte pentru definiții ca să instituie un tablou critic pe familii, clase, determi nări și câte altele. În această ordine de idei, Profesorul Eugen Simion aduce în albia literarului și eseul biografic / autobiografic/memorialistic, autoportretul, antimemoriile, cartea vorbită, discursul epistolar, paraliteratura, interviurile, convorbirile, corespondența (oficială, particulară și intimă; în vol. II, cap. III impune o sobră și inteligentă implicare/ deta șare când se scrie despre corespondența dintre N. Steinhardt și Virgil Ierunca, despre Iubirile
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
unei expediții, a unei călătorii pe mare(jurnal de bord), a unor cotații bursiere, a unor evenimente climaterice sau personale. O variantă a acestora sunt "jurnalele literare", de obicei jurnalele intime ale unor scriitori, care formează o aparte a genului memorialistic. Acestea sunt o formă a scrisului autobiografic, o înregistrare regulată a activităților și reflecțiilor unui diarist. Dacă a fost scris doar pentru uzul scriitorului, el face acest lucru cu o sinceritate care este improbabilă în jurnalele scrise pentru publicare. În
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
român”, s-a bucurat în țară de o receptare obiectivă și relativ constantă. În 1980 îi apare la Cluj, în traducere românească, volumul "Barocul sau descoperirea dramei". După 1989 a publicat în România romanul "Care Daniel?" (1995) Un prim volum memorialistic, intitulat "Amintiri fără memorie, 1911-1934" a apărut în 1995). Un caiet manuscris cu 12 povestiri în limba franceză, intitulat "Guignol triste" și datat 1974, a fost tradus în limba română și editat de Simona Cioculescu ("Paiața tristă", 2002). Corespondența dintre
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
în data de 14 iulie 1941, cu două zile înainte de ocuparea orașului Chișinău, gen. Ciupercă i-ar fi arătat o listă cu 100 de agenți comuniști ce urmează a fi executați imediat ce orașul va fi eliberat. : În lucrarea cu caracter memorialistic "Cal troian intra muros - Memorii legionare", preotul Ion Dumitrescu - Borșa, membru "istoric" al Mișcării Legionare, Comandant al Bunei Vestiri, prima serie, membru al echipei de legionari care a luptat în Războiul civil din Spania, afirmă că în noiembrie 1940, Horia
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
Horia Sima, a apărut în 2002, la ed. Lucman, dată la care majoritatea conducătorilor Mișcării Legionare, inclusiv Horia Sima erau decedați de aproape un deceniu, astfel încât nimeni nu a mai putut confirma, în mod independent, afirmația sa. Într-o lucrare memorialistică recent publicată, Ion Halmaghi, deținut politic cincisprezece ani la Jilava si Aiud (1949-1964), emigrat ulterior în Statele Unite, profesor de civilizație românească și bibliograf al Universității din Pittsburgh, își amintește de Constantin Maimuca : Publicistul și istoricul Mihai Pelin(1940-2007), menționează pe
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
săi dimineața. Chiar și «Amintirile» ieșite în volum, în franțuzește și românește au fost tot dictate sub formă de articole de ziar. Interesante prin conținut, toate portretele lui nu trec de ziaristică informativă și nu se zărește nici urma talentului memorialistic și portretistic. Arta scrisului urmează totuși alte legi decât arta vorbirii.”" Principalele lucrări publicate de Take Ionescu au fost: Opere apărute postum: În timpul unei vizite în Italia în vara anului 1922, Take Ionescu s-a îmbolnăvit de febră tifoidă și
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
un apartament cumpărat de către scriitor în anul [[1934]], pentru fiica sa, [[Puia-Florica Rebreanu]]. Ea donează spațiul și moștenirea din acesta în dorința ca acestea să amintească și de mama sa care, exceptând cariera de actriță, s-a apropiat de literatura memorialistică, conferindu-și, astfel, statutul de membră a [[Uniunea Scriitorilor|Uniunii Scriitorilor]]. Este inaugurată în [[1995]]. În holul de la intrare se pot admira grafici de preț (în cărbune, creion, peniță). În camera de zi se găsesc picturi la scală mare ale
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
sau Viața în Pădure"”), în care povestește cei doi ani, două luni și două zile petrecuți la Walden Pond. Această perioadă de timp este comprimată într-un singur an calendaristic, autorul folosind trecerea anotimpurilor pentru a simboliza dezvoltarea umană. Parțial memorialistică și parțial căutare spirituală, „"Walden"” este considerată astăzi de către critici o carte clasică a literaturii americane, care explorează simplitatea naturală, armonia și frumusețea ca modele pentru condiții sociale și culturale juste. În 1851, Thoreau a devenit din ce în ce mai fascinat de istorie
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul "Momentelor" și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică "" l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie poezii în taină, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale, actor și șef de trupă, fixată la București
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
a fost reabilitat de justiție în 1999. Deși prestația sa politică a fost contestată atât de contemporani, cât și de istorici, el este considerat unul dintre cei mai influenți politicieni ai Perioadei interbelice. În prezent este cunoscut pentru scrierile sale memorialistice, care purtând marca inteligenței și cinismului autorului lor reprezintă prin bogăția de informație și prin calitatea literară un document de primă importanță asupra vieții politice și sociale din timpul său. Constantin Argetoianu se trăgea din partea tatălui dintr-o veche familie
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
etc. Exclus complet din viața publică, a trăit izolat la Sibiu, până în 31 octombrie 1972, adică 27 de ani după ”epurarea” sa. A continuat să scrie, lăsând la moartea sa zeci de mii de pagini de manuscrise, în mare parte memorialistică. N-a încetat nici un moment lupta - întotdeauna argumentată, spre a fi greu condamnabilă - cu oficialitățile comuniste, fiind în fruntea ”rezistenței intelectuale” din epocă, cu toată teroarea permanent desfășurată împotriva sa de teribila Securitate comunistă. Bibliografie antumă Opera lui Onisifor Ghibu
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
inginer mecanic, apoi inginer principal. În 1970 se transferă cu serviciul la fabrica de autobuze "Laz", unde este șef de autobază timp de 17 ani. În anii '70 are un atac de cord și la spital își redactează primele manuscrise memorialistice. În 1984 se pensionează și întreprinde o călătorie cu automobilul propriu până la Vladivostok - 14 000 km - revăzând locurile de suferință. În 1989 se întoarce în Basarabia, la Chișinău, luând parte la mișcarea de eliberare de sub jugul rusesc. În 1993 își
Vadim Pirogan () [Corola-website/Science/305829_a_307158]
-
ca porecla este mostenita, cei din familia sa fiind cunoscuti in localitatea natala, Turnu Magurele, ca "ai lui Dumnezeu". Popescu este autorul unui număr mare de volume în proză, poezie și eseuri. După căderea regimului socialist, a scris mai ales memorialistică. Mai jos sunt citate doar câteva titluri: Cenzurarea imaginilor cu animale din desenele animate transmise la finele anilor optzeci în emisiunea televizată "Gala desenului animat" a fost cerută de același Dumitru Popescu. Fără a fi confirmat de către acesta, un zvon
Dumitru Popescu () [Corola-website/Science/308341_a_309670]
-
îndatoririle de jurnalist politic Mihai Eminescu se ocupă în Timpul și de pagina culturală a revistei, alături de colegii săi I.L.Caragiale sau Ioan Slavici, cu care zăbovea nopți întregi în redacție, iar aceștia se declară fericiți în câteva articole cu caracter memorialistic că în acele ore puteau asculta lungile prelegeri culturale sau chiar lingvistice ținute de poet, devenit gazetar fără voia lui. În aceste pagini a publicat numeroase cronici muzicale, ale unor spectacole de teatru sau de operă, în reprezentații date de
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
documentare. În 1957-1958 a fost secretar literar la Teatrul de Păpuși din Cluj. În 1947 și în perioada 1958-1964 a fost deținut politic. În 1958 a fost condamnat la 20 de ani închisoare, acuzat de "înaltă trădare" . Potrivit unor surse memorialistice și câtorva foști deținuți politici, organele de represiune l-ar fi folosit pe Deneș în diverse penitenciare (de exemplu la Pitești și în 1962-1964 la Gherla și Dej) ca informator. Deneș acceptase deja în 1948 să colaboreze cu Securitatea. În timpul
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
Societății Scriitorilor din Oltenia și vicepreședinte al Uniunii Epigramiștilor din România, președinte al Cenaclului Epigramiștilor Olteni - membru fondator al Cenaclului și revistei acestuia „"Cugetul"”, membru fondator al Asociației Culturale ”Prietenii lui Eminescu” din Oltenia. Îndeplinește funcția de director imagine-promovare diplomație memorialistică al revistei „Rațiunea” și este colaborator permanent la revista „Pro Europa”. Este membru al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră din România (AADCR); Președinte de Onoare al Asociației Cultul Eroilor - filiala județului Dolj. În perioada 1981 - 1987 a fost ales
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Gorun a scris și tipărit 39 de cărți diferite, din care unele în câte 2 volume, însemnând circa 17.000 pagini. Din acestea 12 volume sunt de versuri în care un volum în ediția bilingvă (română și engleză), 8 volume memorialistice(despre oameni și evenimente craiovene, activitatea de ambasador în Franța, de ministru de Finanțe etc.), un volum de 501 epigrame, un libret pentru operă în trei tablouri “Dramă la mănăstire”, o monografie sentimentală despre comuna sa natală, două volume despre
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
plină de viață și de a înfățișa tipuri caracteristice de vânători, inclusiv unele figuri mărețe. Mihail Sadoveanu a fost un vânător precoce, participând la prima sa expediție cinegetică pe când avea vârsta de 12 ani, după cum mărturisea mai târziu în volumul memorialistic "Anii de ucenicie" (1944). El a tradus în colaborare cu N.N. Beldiceanu volumul "Povestiri vânătorești" (1852) de Ivan Turgheniev; traducerea lor a fost publicată în 1901 de către Tipografia M. Saidman din Fălticeni, fiind semnată cu pseudonimul Ilie Pușcașu. Edițiile ulterioare
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
și familia lui Mihail Kogălniceanu. Utilizarea de instrumente și concepte muzeotehnice ce permit abordări interactive în relația muzeu-public asigură integrarea edificiului în contemporaneitate. Completând sfera documentară oferită de celelalte muzee de profil din fosta capitală a Moldovei, expoziția cu caracter memorialistic reface ambientul unor încăperi specifice locuinței boierești de la jumătatea secolului al XIX-lea: holul, camera de primire, dormitorul, salonul doamnei, sufrageria și biroul. Mobilierul din lemn sculptat, realizat în stilurile oriental, renascentist, Biedermeier, Ludovic al XV-lea, Ludovic al XVI
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
Piatra de încercare (2000). Scrisă "la cald", lucrarea Franța, 1938-1944 (1945, păstrată la fondul secret, până la Revoluție) reprezintă mărturia sa ca participant direct la evenimentele pe care le-a traversat Franța, în intervalul amintit. Cu un evident și pronunțat caracter memorialistic, lucrarea are două părți: în prima, aflăm informații interesante despre Parisul anilor 1938-1940, despre Linia Maginot și capitularea Franței, cu toate urmările, tratate în capitole speciale: exodul, consecințele armistițiului, cauzele căderii Franței, activitatea Guvernului de la Vichy, economia Franței sub ocupația
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]