296 matches
-
a trezit un dor nemăsurat de unul dintre puținii dirijori, dacă nu chiar singurul, care nu a făcut concesii în raport cu partitura componistică. Era o plăcere să-l ascult. Pentru că, atunci când dirija el, mazurca era mazurcă, valsul, vals, menuetul era menuet, dansul rus era dans rus, Ceaikovschi era Ceaikovschi, Verdi era Verdi, Mozart era Mozart și totul într-o sincronie perfectă cu scena și soliștii. De! Pentru asta trebuie har. Și reapărându-mi aproape la fiecare spectacol în memorie cu interpretările
Atunci, c?ndva, cu dirijorul Paul Popescu by Doina MOGA [Corola-journal/Journalistic/84015_a_85340]
-
de vedere, un summum. Doar din acest punct de vedere însă. Valoric, îl găsesc inferior celorlalte. Fără excepție, poemele de aici sunt însoțite de câte un ex libris. Dispersia devine dezarmantă. Înainte de a începe, Primăvară somptuoasă promite, de pildă, un „menuet al moliilor” sau „un orologiu prăbușit printre umbre fărâmicioase”. Odată desfășurat, poemul conduce la imaginea unui stadion plin de zebre al căror tumult conduce la o eclipsă spontană: „o clipă mingea de fotbal acoperă soarele virginal” (p. 91). De toate
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
dar și-o precizează. El este un elegiac în gamă minoră și un caligraf. G. Călinescu l-a definit bine vorbind de "pathos de imagini" și de "plîns mătăsos". E un trubadur și un prețios: Mi-e veche inima: un menuet captiv în ceasul unei jucării. L-asculți și-ncerci în soarta lui să-l scrii altfel: să-i stingi suspinul desuet. împotrivit pe singurul său gînd, se-ntoarce-n arcuri cîntecul plăpînd și lasă semn, ca dintr-un zbor ținut
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
sonată în mi minor, pentru vioară și pian (1906), uvertura Nitokris, pentru orchestră (1907), am plecat la Paris unde, în decurs de 7 (șapte ani), dela 1907 până la 1914, am compus următoarele, mai de seamă: Lied-Scherzo, p. Piano, fuga vocală, Menuet Scherzo pentru quartet de coarde (1908), prima Sonată, în sol minor (1909, p. pian), prima Simfonie p. orchestră (1910: premiul Moezonyi în 1922), opera Soria, text și muzică de acelaș (un laborator de truvaliuri armonice și modale) recenzată entuziast de
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
și veler, Doamne, dar profund păgubitor în dezlânata poliloghie Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu, pe care Călinescu îl desființează pe bună dreptate. Dar ambițiile mai modeste ale lui G. M. Vlădescu sunt mai adecvate unei înjghebări epice destul de simpluțe în Menuetul, în nici un caz în romanul de problematică psihologică dus până la complicațiile eredității morbide din Moartea fratelui meu. Se observă ușor, deși tot regretând, că românul este mai mult poet și povestitor. M. Sadoveanu nu se exclude, dar el a evadat
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
ninsoare de-april Din nou înflorit bătrânul salcâm - și-n zumzetul știut alt roi Femeie privind din balcon cuibul mierlei - în așteptare Flori de piersic și păpădii la soare - doar oamenii-s grăbiți De dimineață la soare concert pe ram - menuet cu melci După ploaie melc pe frunza de dud - pluta meduzei La cules de melci bătrânul și nepotul - zâmbete știrbe De Înviere - șiroaie de ploaie frâng firele ierbii Alt tril de mierlă - femeia-n negru privind teiul înflorit Prin ramuri
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
mi-l îngân. Pe cer puzderia de stele deapănă raze ce se sting și mă întreb ce rost mai are când oful nu pot să-mi înving? O pasăre întârziată, călătorind pe-al nopții drum, pe-o creangă-și plânge menuetul, sub flori ce picură parfum. De-aș strânge lacrimile-n palme, toata tristețea s-o adun, mai am o singură speranță, doar Lui durerea pot să-I spun. Cuprind cu privirea văzduhul și luna ce-mi zâmbește-acum, sfielnică, tandră și
Arome de salc?m by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83288_a_84613]
-
atât de curioasă. Zâmbește satisfăcut. Scoate stiloul și, întins pe burtă, caligrafiază cu grijă, pe fiecare etichetă, numele a zece reviste literare: Arta cuvântului, Tribuna poporului, Orizont comunist, Steaua roșie, Lupta noastră, Viața nouă și altele. Se ridică și, fluierând Menuetul lui Boccherini, trage dintr-un sertar al biroului dosarul cu referințe critice. Iată prima recenzie la cartea de debut, apărută în Viața nouă, unde era pe atunci secretar de redacție. Ia rigla dăruită de un prieten tipograf și măsoară cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
suficient, remarcă, de câte ori are ocazie, tovarășul Constandache, mai ales când se află pe aproape și Radu Mercea. Acesta se face că nu aude, își piaptănă cu degetele părul sârmos, „ușor grizonat”, cum zice dactilografa, și își exersează talentul muzical fluierând Menuetul lui Boccherini în timp ce răsfoiește colecțiile de ziare aflate în holul mare al redacției. I-o va plăti lui Constandache la timpul potrivit! El știe să aștepte! Deocamdată, sarcinile! Să le rezolve repede și bine ca să se constate că este „indispensabil
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
undeva sau scoase dintr-o raniță adusă cu el). Își montează din segmente un baston, îi înșurubează o măciulie argintie. Cînd e gata, mărește lumina lămpii. Cei doi soți dorm adînc. 15. Rică, deghizat în amploaiat începe să fredoneze un menuet. EFIMIȚA (prin somn): Ah, mamițo, menuetul lui Pederaski, mă-nebunesc. Rică fredonează mai tare, Efimița dă semne de trezire. Atunci el încetează să fredoneze și scoate din buzunar un reportofon, îl pune pe perna Efimiței. Apasă un buton și mașinăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
adusă cu el). Își montează din segmente un baston, îi înșurubează o măciulie argintie. Cînd e gata, mărește lumina lămpii. Cei doi soți dorm adînc. 15. Rică, deghizat în amploaiat începe să fredoneze un menuet. EFIMIȚA (prin somn): Ah, mamițo, menuetul lui Pederaski, mă-nebunesc. Rică fredonează mai tare, Efimița dă semne de trezire. Atunci el încetează să fredoneze și scoate din buzunar un reportofon, îl pune pe perna Efimiței. Apasă un buton și mașinăria începe să cînte. Leonida nu aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Taci tu! Cîți oameni crezi că a avut Galibardi? GRUPUL (milităros): Sumedenie! LEONIDA: Ei bravos! Aici mi-ai plăcut! Face un semn de capelmaistru și fanfara reia cîntecul. De fapt acum e un marș de bîlci, zgomotos. EFIMIȚA: Ah, mamițo! Menuetul lui Pederaski, mă-nebunesc! LEONIDA (Explică publicului): Nu-nțelege dumneei... fomeie. Pe bandă începe "Onor la comandant" intră milităros Rică, în uniformă de mare ținută. trece în revistă fanfara apoi se oprește milităros în fața lui Leonida, îl salută marțial ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional! RICĂ (scurt): Curat constituțional! EFIMIȚA (rugătoare și dramatică precum Ranievskaia, lui Leonida și Rică): Muuuzica... Muuuuuzica...! Muzica începe să cînte nu prea tare, în ritm lent, melodios, "largo" un vals lent sau un menuet, poate chiar al lui "Pederaski". Toți cei din scenă dansează, lent cu un aer fericit. final Acest text a fost scris la 150 de ani de la nașterea lui I.L.Caragiale pentru revista " Drama" din inițiativa și la solicitarea directorului acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o zvîrl: iar fumezi teribil... Pe urmă am să-ți cânt câteva bucăți, după aceea ne plimbăm pe deal!... Și seara, la masă la noi... Ba da, ba da! Ești invitat de mama. Să văd, ai să refuzi pe mama?!. ... Menuetul din Sonata a VII-a îi interpreta eleganța zveltă a bustului, și coroana ei de păr galben, scânteind în razele soarelui, reflectate de sticla geamului deschis, stropea cu fire de aur sonoritățile difuze în atmosfera calmă a odăii. Mi-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se vedeau capetele albe ale fitilelor. Mai departe, se afla consola de marmură a căminului pe care, sub un clopot de sticlă, doi nobili francezi în camizol, ciorapi și botine cu catarame, doi nobili cu capetele plecate executau pași de menuet, pregătindu-se să arunce, cu eleganță, un ceas cu cadran alb fără sticlă, cu un orificiu negru pentru întors și o singură limbă, și aceea strâmbă. Mijlocul camerei era ocupat de niște fotolii joase, îmbrăcate într-un fel de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și în conștiința ascultătorilor, ca un rezultat al înfruntărilor dramatice la care a fost martor. Partea a II-a a simfoniilor beethoveniene nu se depărtează prea mult de la tradițiile simfoniilor lui Haydn și Mozart, în schimb partea a III-a, menuetul, suferă o importantă schimbare. Beethoven transformă vechiul menuet în scherzo, imprimându-i un diapazon expresiv foarte larg. De la veselia scânteietoare a scherzo-ului simfoniei a II-a, până la expresia unei adânci îngrijorări din scherzo-ul simfoniei a V-a. O
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
înfruntărilor dramatice la care a fost martor. Partea a II-a a simfoniilor beethoveniene nu se depărtează prea mult de la tradițiile simfoniilor lui Haydn și Mozart, în schimb partea a III-a, menuetul, suferă o importantă schimbare. Beethoven transformă vechiul menuet în scherzo, imprimându-i un diapazon expresiv foarte larg. De la veselia scânteietoare a scherzo-ului simfoniei a II-a, până la expresia unei adânci îngrijorări din scherzo-ul simfoniei a V-a. O altă inovație structurală o reprezintă simfonia a VI-
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Diabelli” constituie nu numai o culme a inspirației și științei muzi cale, ci o anticipare genială a dezvoltării ulterioare a muzicii în perioada romantismului, ilustrată de Schumann, Chopin, Wagner. Zeci de alte lucrări în forme mici, bagatele, rondo-uri, ecoseze, menuete, poloneze, miniaturi instrumentale, marșuri, cadriluri, dansuri germane, concepute pentru cele mai variate instrumente și grupuri instrumentale, completează, laolaltă cu compozițiile sale corale și lucrările de cameră pentru sextet, septet și octet, sfera creației sale. Nu am citat ariile vocale, piesele
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
are caracterul vioi al unui schezo. Viorile cântă o frază ascendentă, a cărei sonoritate crește de la nuanța piano la forte. Opunerea acestor două sonorități, accentele neașteptate, orchestrația subtilă, dau acestei pagini o notă de umor fin și autenticitate beethoveniană. La mijlocul menuetului intervine, ca de altfel și în scherzo-uri, așa-numitul trio, un episod mai puțin dinamic. În această Simfonie, el este executat de către suflători. Viorile dantelează din când în când aceste sonorități de orgă. Menuetul se reia, da capo, cântându
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
fin și autenticitate beethoveniană. La mijlocul menuetului intervine, ca de altfel și în scherzo-uri, așa-numitul trio, un episod mai puțin dinamic. În această Simfonie, el este executat de către suflători. Viorile dantelează din când în când aceste sonorități de orgă. Menuetul se reia, da capo, cântându-se până la trio. Partea a IV-a. Scris, ca și primele două părți, în formă de sonată, finalul Simfoniei începe cu o introducere lentă - adagio. După un acord fortissimo, viorile expun, în mișcarea allegro molto
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
stilului reprezentat de Haydn și Mozart. Ea are însă o profunzime aparte, proprie lui Beetoven, o construcție care arată un netăgăduit progres față de prima. Simfonia II este mai amplă. Este locul să reamintesc aici inovația pe care o constituie înlocuirea menuetului ( partea III ) cu mult mai însuflețitul scherzo. Instrumentele folosite în Simfonia II sunt aceleași ca și în prima: grupul coarde lor, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete și timpani. Partea I-a. Introducerea (adagio
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
a simfoniei (allegro con brio) care începe în curând, este anunțată în piano de către viole și violoncele; ea este viguroasă, expresie a unui elan ce crește mereu. Intervenția rapidă a viorilor prime ne poartă cu gândul la trio-ul din menuetul Simfoniei I. Trecerea către tema II este făcută printr-un motiv nou, cântat în fortissimo foarte asemănător cu o frază din partea I a Simfoniei V. Tema II, începută de suflătorii de lemn și completată de coarde, are aspectul unui marș
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
ivește la viori o melodie, urmată după un scurt timp de o alta deosebit de expresivă, care nu mai e susținută de ritmul ce sugera tic-tac-ul metronomului: Partea a III-a ,,Tempo di Menuetto”, se deschide cu o temă ce amintește menuetele viguroase ale lui Haydn. În schimb, a doua secțiune melodică vădește o fină rezonanță mozartiană. Este parcă o evocare a ,,frumoaselor vremuri de odinioară” o parodiere a stilului pompos, aici de o grație excesivă, a saloanelor veacului al XVIII-lea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
pompos, aici de o grație excesivă, a saloanelor veacului al XVIII-lea. Trio-ul, partea mijlocie, începe cu un dialog câmpenesc între cei doi corni și clarinet, în timp ce violoncelele și bașii acompaniază: După o scurtă dezvoltare a acestui minunat trio, menuetul se reia de la capăt. În desfășurarea antrenantă a ultimei părți a Simfoniei, Partea IV-a, Allegro vivace - se desprind cu ușurință două teme. Prima, fermecătoare, este expusă de viori. Într-un moment cu totul neprevăzut, întreaga orchestră izbucnește într-o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
nici o jenă, își trase peste cap rochia ușoară de casă, rămânând într-un jupon prins de umeri cu două panglici, și îmbrăcă rochia albă de tul. Părea un fluture alb care mișcă ușor din aripi. Ea facu câțiva pași de menuet, fluierând o melodie, apoi, ținîndu-și cu mâinile îndepărtate capetele rochiei, facu o reverență adâncă în fața lui Felix. Uitîndu-și de mărunțișurile din chioșc, Otilia se luă cu vorba și, în curând, ea și Felix ședeau pe marele divan în fața unui vraf
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]