409 matches
-
fragmentare, demografia și tehnologia nu vor cunoaște niște revoluții, clima se schimbă, dar lent ș.a.m.d. Oamenii se vor mulțumi cu mai puțin, vor căuta fericirea în lucruri mai simple și mai umane. Vor fi mai religioși, mai puțin mercantili și mai puțin consumatoriști. Vor căuta mai multă hrană pentru suflet, pentru că vidul spiritual va crește. Sensul vieții pierde teren în favoarea sensului nimicului. Lumea se Paris Hilton-ifică. Totuși, vor fi și surprize: conflicte neașteptate, ciocniri religioase, dezbateri aprinse pe tema
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
bunăvoință, cât exacerbarea conflictelor interumane, contorsiuni ale invidiei, neplăcerea de a contempla succesul și fericirea altora. Departe de a domoli pasiunile umane, civilizația bunăstării intensifică sentimentele de ură și de gelozie, rivalitatea și competițiile pline de ranchiună dintre egali. Solicitudinea mercantilă este iluzia care ascunde războiul veninos al fiecăruia contra tuturor, bucuria imorală de a vedea distrusă fericirea altora. Putem numi acest model Nemesis, după numele zeiței vechilor greci care personifica răzbunarea, trimisă acum să lovească în prosperitatea ostentativă, în excesul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
emoțional 8. Chiar și în cele mai bune momente ale contraculturii, numai o minoritate a întors spatele plăcerilor materiale. De fapt, n-a existat niciodată un moment real de pierdere a interesului ori de ostilitate masivă față de activitățile de consum mercantil. În vreme ce ideologia dominantă anatemiza fetișismul mărfii, aspirațiile consumeriste își continuau netulburate cursul. Dacă, una peste alta, consumatorul de produse de folosință îndelungată încearcă puține sentimente de decepție, aceasta se întâmplă pentru că raportul față de obiectul utilitar e însoțit de o așteptare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
promițându-i sănătate și frumusețe, publicitatea este cea care creează și recreează nevoile pe care aparatul productiv caută să le satisfacă. Manipulat prin tehnicile de persuasiune, consumatorul este deposedat de orice autonomie reală: puterea suverană aparține acum ofertei și comunicării mercantile 11. Acest model teoretic a avut momentul său de glorie în faza II. Debord denunța esența totalitară a figurilor „societății spectacolului”; Henri Lefebvre vorbea de „societate teroristă” și de „cotidianul programat”12; Marcuse stigmatiza „necesitățile impuse” și „satisfacția represivă”. Să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
care se îndepărtează pe zi ce trece de momentul ei eroic. Noutatea constă în aceea că publicitatea funcționează pe un teritoriu cucerit, nemaigăsind în fața ei modele reale de viață antagoniste: ea s-a degajat de imperativul dresării maselor în vederea satisfacției mercantile a nevoilor. Nu mai e cazul ca populațiile să fie eliberate de normele de socializare eterogene în raport cu sistemul mărfii, să li se inculce dorința de divertisment, de confort și de nou. Toate acestea se impun acum ca o evidență: „alfabetizate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mulțime fericită și „unificată”, de căldură socială, de ambianța bucuriei colective. Sărbătoarea tradițională avea ca sarcină regenerarea ordinii cosmice sau întărirea coeziunii colectivității; ea urmărește acum fericirea indivizilor, fericire de ambianță și de afectivitate împărtășită efectiv dincolo de sfera satisfacțiilor individualiste mercantile și, totuși, stimulată de ea. Chiar și sărbătorile marcate de dimensiunile identitare și comunitare (Ziua Mondială a Tineretului, sărbătorile religioase locale, Gay Pride) ilustrează noua supremație a dinamicii de individualizare, în asemenea măsură funcționează ele în conformitate cu o logică a participării
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
timpului liber și cu viața relațională decât cu activismul profesional. Aceste observații nu trebuie în niciun caz să dea apă la moară acelor teze care analizează munca drept o valoare pe cale de dispariție. În societățile bazate pe meritocrație și spirit mercantil, indivizii continuă, în număr copleșitor, să se definească prin funcția lor profesională, care constituie un pol de referință majoră, un vector central de structurare a vieții personale și sociale. Chiar dacă fericirile private polarizează tot mai mult aspirațiile indivizilor, munca rămâne
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
structurat de mercantilizare cvasitotală a modurilor de viață și de experiențele individuale. În aceste condiții, cum să ai acces la bunăstare și la plăcerile divertismentului fără munca remuneratoare? Pentru că un număr crescând de activități umane se află sub incidența raportului mercantil și pentru că hedonismul consumerist se impune ca sistem de valori omniprezent, totul ne face să ne gândim că prezenta cursă a creșterii veniturilor va continua în mod irezistibil. Este adevărat că mișcarea numită de „simplitate voluntară”, care propovăduiește autolimitarea dorințelor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ci formidabila expansiune a consumului-lume și nevoia de bani pe care acesta o antrenează. În societatea de hiperconsum, primul imperativ nu e cel al autodepășirii, ci acela de a beneficia de venituri confortabile pentru a participa nestânjenit la universul satisfacțiilor mercantile. Cum unii intelectuali și câteva grupuri utopiste exaltă un mod de existență mai puțin supus banului și mărfurilor, există puține șanse ca această înțelepciune sobră să triumfe asupra puterii seducătoare a fericirilor „facile” repetate la nesfârșit în universul consumerist. Fericit
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să segmenteze piața, să diversifice oferta, să lanseze noi produse, să combine vechile discipline - ceea ce numim astăzi „hibridare sportivă” (roller-basket, MTB) -, sportul a devenit o perfectă ilustrare a erei hipermărfii. Nu generalizarea imperativului autodepășirii, ci generalizarea imperativului schimbării recreative și mercantile sub egida sistemului modei. Fără îndoială, sportul-divertisment nu-i întotdeauna străin de dorința depășirii limitelor: se face jogging cu cronometrul în mână, cadranul bicicletei de apartament este atent supravegheat, o partidă amicală de tenis e disputată până la epuizare 22. Dar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
înmulțesc actele de vandalism, „ura”, „furia” tinerilor de a fi săraci, diferiți de ceilalți, excluși de la consumul mondial. În plus, nimic nu ne împiedică să ne imaginăm că aceste sentimente au încă zile bune în fața lor la ora când raporturile mercantile sunt omniprezente, când inegalitățile economice se adâncesc. Totuși, alte fenomene vin să certifice o nu mai puțin evidentă atenuare a acestor reacții de ostilitate. Nu sunt foarte numeroși reprezentanții claselor mijlocii care se se simt roși de invidie în fața mașinii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
înseamnă nicidecum că ea reprezintă un „sfârșit al istoriei”. Reflecțiile precedente sunt, poate, menite să aducă o anumită clarificare și în privința unei ieșiri din societatea de hiperconsum. Odată cu capitalismul de consum, hedonismul s-a impus ca valoare supremă, iar satisfacțiile mercantile - ca una din căile privilegiate ale fericirii. Atât timp cât cultura vieții de zi cu zi va fi dominată de acest sistem de referință, dacă nu vom avea de înfruntat vreun cataclism ecologic sau economic, societatea de hiperconsum își va continua netulburată
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
negative feed-back and you have to try frequently to use the positive feed-back. What does the pupil gain from you (the teacheră if he (the pupila will learn much more and much better? If this approach you are seen aș mercantile, you can make a comparison with the situation în which, în your capacity aș teacher - you are the object of a negative feed-back from your chief, the director of the school; well if he will say tomorrow: „if you will
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
Zinn, Jameson, White, Ong etc.? Editurile românești onoare excepților! nu publică decât după un anume tipar de piață american și occidental, bazat pe "cultură de consum" (commodified culture, spune LaCapra) ca și cum creațiile intelectuale ar trebui să se plieze pe standardizarea mercantilă și uniformizantă a pieței editoriale. S-a tot vorbit, total aiurea, de un "raport constitutiv" între gândirea lui Foucault și cea a lui Heidegger. Fenomenologul german, departe de a fi filosoful secolului XX, cum aiurea îl văd mulți intelectuali de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Dispari cât mai curând". În orașul de provincie, cu ploi reci, sentimentul dominant e de incomunicare, monotonia și urâtul funebru devin amenințătoare, atmosfera cețoasă înăbușă totul, în față apar priveliști fantomatice și poetul pare strivit sub apăsarea unei lumi egoiste, mercantile. În unele poeme răbufnesc ploile dătătoare de nervi, în altele căldurile toride descompun cadavrele. Noaptea este neagră și udă, cu felinare afumate și triste, cu crâșme insalubre, cu ziduri inundate: Și-auzi tușind o tuse-n sec, amară - / Prin ziduri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui Sima Felix. Personajele reprezintă tipuri. Bietul Ioanide pleacă de la mitul folcloric al meșterului Manole și vrea să arate "cum trăiesc spiritele academice vremurile furtunoase". Ioanide e un arhitect care vrea să facă proiecte imposibil de realizat într-o lume mercantilă. El a construit un monument original, o bazilică, având cupolă de sticlă, replică la proiectul rivalului său care proiectase "catedrala neamului". Manole a jertfit-o pe Ana, Ioanide, retras în lumea artei, și-a pierdut cei doi copii, implicați într-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al risipirilor fără număr sau al dezunirii ireversibile. Filosofia s-a scindat radical, dar și economia și-a brăzdat dezarmonic teritoriul, uitînd fundamentele dar și rațiunea originară. Epistema recentă este una care desfide orice formă de "speculație", alta decît cea mercantilă. Îndemnul la regăsire nu poate fi decît salutar, adap-tînd sau ajustînd discursul celuilalt la propriile exigențe paideice. Lucru dovedit, filosofiile "nefilosofilor" au mai mult decît altele atuul concreteții, al bunei poziționări tematice, al specializării rafinate speculativ și aplicate în funcție de priorități
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
variantă modernă. Nu numai dimensiunea economică a legăturii sociale trebuie respectată, ci schimbul trebuie înțeles ca un comportament universal, fără referință la circumstanțe particulare, nici la scopurile sau motivațiile indivizilor. Or, a face din schimb o activitate universală întărește dimensiunea mercantilă a comportamentului uman. Astfel, piața, ca loc geometric în care se întîlnește cererea cu oferta, dînd naștere unei tranzacții, devine un concept esențial. Piața dă și un răspuns în chestiunea valorii mărfurilor, armonizînd evaluările lor individuale prin in-termediul prețurilor. Piața
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ei această "societate civilă" este incapabilă să producă un fenomen de puternică identificare subiectivă. Această idee se reflectă în cuvintele lui Jacques Delors, care afirma că "nimeni nu se îndrăgostește de o piață unică". Unii consideră că această societate civilă mercantilă este o piedică în formarea unei conștiințe colective pentru că ea tinde în general să "slăbească puterea publică, imaginînd statele naționale ca pe niște adversari sau obstacole, cărora li se substituie interese particulare"15. Sentimentul căruia Hegel i-a dat cea
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
special a lui Burne-Jones, dar și pe aceea a simbolistului elvețian, Arnold Böcklin și a secesionistului Franz von Stück, ultimul abordând o tematică decadentă. Naturalismul lui Zola, respectiv realismul lui Courbet, corespondentul său în pictură, sunt respinse ca prozaice, istoriste, mercantile, în vederea înlocuirii lor cu un nou idealism. Argumentul pictorului devine cu atât mai interesant cu cât sugerează o schimbare de gust nu la nivelul unui eșantion elitist, ci al unui public definit printr-o umanitate generică, rezultată probabil din laboratorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dezamăgirea prin manipularea de către mass-media orientată către profit. *** Faza a treia: Primele două faze de definire și apărare a sferei publice au amplificat problemele specific moderne ale puterii de stat teritoriale, ce nu se justifică în fața cetățenilor săi, respectiv egoismul mercantil al unei societăți dominate de capitalismul de piață. În cea de-a treia fază, și cea mai recentă, de folosire a conceptului de sferă publică, aceste probleme îngemănate, caracteristice societăților moderne, sînt amplificate simultan, iar idealul sferei publice este pus
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
această societate va fi în curînd numită "comercială". Și tocmai în această calitate de societate "comercială" va fi mereu recuzată. "Opulența este o infamie", strigă alături de atîția alții Saint-Just, care nu contenește să-și manifeste disprețul față de negoț, față de activitățile mercantile și față de corolarele lor inevitabile, care sînt luxul, gusturile somptuoase, bogăția ostentativă, "în afară de monede, decretează el, aurul și argintul sînt interzise". Același lucru apare și la autorul Fericirii la țară, pentru care luxul e "cauza necesară" a nenorocirii într-un
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
multe, fără a fi trimise în afară, fără să fie un consum de lux în interior și fără ca acel cultivator de la munte, a cărui muncă înseamnă plăcere, să fie mai puțin harnic". În această condamnare fără echivoc a unei societăți mercantile și a valorilor obținute prin profit se va remarca, de altfel, faptul că Rousseau și emulii săi sînt, chiar în vremea lor, în mod curios asociați, de către numeroși interpreți, teologi și mai ales preoți din parohiile sătești, unei Frânte străvechi
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cele naționaliste 57. Proudhon constată, de pildă, că "Franța și-a pierdut obiceiurile", și visează să le readucă la viață. La fel și Fourier, care construiește imaginea falansterului din pricina dezgustului ce-i inspiră "frenezia producției", domnia negoțului, dominația unei feudalități mercantile, care îi par a caracteriza societatea vremii sale. "Dar la fel vede lucrurile și Drumond, despre care am vorbit, arătînd rolul important ce-1 deține anatemizarea "cuceririlor" burgheziei în formarea și manifestarea obsesiilor sale antisemite. De asemenea Péguy, aflat la
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
putea scurta rândurile întocmai după cum dorește scriitorul. Interjecția ah! costă vreo 7,8 bani, tot așa ca un rând plin; iar arta peniței celor care se cred mareșali ai literaturii constă de fapt în a reda multe spații goale; (stilul mercantil). (Wey 1845 II: 183) În roman, partea așa-zis dialogată este semn de leneveală și obișnuință: personajele vorbesc doar ca să umple niște goluri de pe foaie și să imite scene de viață, acolo unde nu se află așa ușor o povestire
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]