448 matches
-
sete: stăm cam Îngrămădiți, grosul rădăcinilor mi-au rămas să putrezească departe, iar aici nimeni nu-mi dă o cană cu apă... Nu știu cine m’a pus să mai dau și câteva flori, pentru ca acum să mai am și grija unui merișor. Știu: Viața, care-și cere drepturile. De eram acolo, pe deal, era cu totul altceva. Se vede treaba că’s În plus. Cum În plus Îmi sunt și frunzele, care Încep să se usuce una câte una; În plus e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Viața, care-și cere drepturile. De eram acolo, pe deal, era cu totul altceva. Se vede treaba că’s În plus. Cum În plus Îmi sunt și frunzele, care Încep să se usuce una câte una; În plus e și merișorul, care Începe să se sfarogească. Cu siguranță, nu peste multă vreme, voi ajunge harag la fasole; acum abia Înțeleg de ce m’au educat să am tulpina așa dreaptă și Înaltă, atunci, la „manichiură“; sau, la iarnă, Într’un cuptor din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai an. L-aș ruga pe Cristi, căci și el trece adesea pe lângă mine, să mă ia, fie și contra o vodcă dată paznicului, dar știu că doar pe acoperișul blocului mă poate pune. Mai bine să-l „Încerc“ cu merișorul, așa verde și acru cum e, singura mea avere În afară de viață, ca să-mi cedeze cele câteva minute la Radio. Ce, numai pisica are voie acolo? Și, astfel, cu soarta pecetluită, dar Înainte de a-mi pierde și ultima frunză, să vă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ați trezit la viață, dar pentru chin și moarte. N’ar fi fost mai - și vă blestem din nou prin asta - creștinește să mă fi vândut pe când Încă nu eram, cerând cumpărătorului - pe care oricum l’aș fi răsplătit cu merișorul meu - să spună ce vrea și să aibă răbdarea de a mă aștepta? Dacă tot planificați, barem făceți-o mai inteligent, chiar dacă pare utopic. Utopic În ochii voștri cam „șpanchi“. Ah, nu! Mai cu iubire de aproape. Dar ce să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lirica de dragoste țărănească, așa cum se poate constata prin comparația cu o versiune a Legendei Maicii Domnului culeasă din Bucium (zona Iași): "Și o purces Maica Maria / Cosițe negre despletind / Mărgăritari înșirând / Din ochi negri lăcrămând. / Unde lacrima chica / Două merișoare de aur se făcea / Îngerii că le strângea / Și în sân i le punea."31 Conform doctrinei creștine ortodoxe, Iosif are un vis inspirat, în urma căruia o scoate pe tânăra mamă, împreună cu Pruncul, din mâinile lui Irod și îi duce
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
brodat astruca (a) - a înmormînta, a acoperi cu pămînt atacat - tuberculos azimă - turtă nedospită B babiță - diaree baieră - legătură de care se prinde un obiect transportabil bală - dihanie barabulă - cartof barba-lui-Dumnezeu - spice de grîu împletite bată - scutec, cingătoare bărbănoc - plantă, merișor bătătură - fir trecut prin urzeală bătucel - plantă, muscă-cîinească beldie - vrej, cotor beleală - jupuitură benchi - zbenghi, semn bîigui (a) - a rătăci bîrdan - bută, burduhan bîrneț - cingătoare în jurul capului blajini - neam de oameni care trăiesc lîngă Apa Sîmbetei blană - scîndură groasă blînzie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
l-am rumegat zece ani, scriindu-l de fapt trei, este rodul unei duble răbdări: al răbdării mele cu mine și al aceleia pe care timpul social o are cu noi toți2. Acțiunea romanului se desfășoară în anii 1957-1958. Chiril Merișor pierde un caiet de însemnări - caietul albastru de dictando - în cabina de probe a unui magazin de confecții în care intră însoțit de sora lui, Octavia, pentru a-și cumpăra un costum nou. Pierderea jurnalului reprezintă începutul unui lung drum
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
între umilință de partea țăranilor veniți să plătească birurile, respectiv aroganță și o atitudine absentă de partea funcționarilor responsabili cu calcularea lor. Referințele tabloul lui Pieter Breughel cel Tânăr sunt trei. Prima se face în capitolul IV al romanului. Chiril Merișor, personajul cheie al romanului, într-o zi a anului 1957 (anii '50) îl vizitează pe prietenul său, anticarul Brummer, cu care se duce să ia masa la Capșa. În toiul discuțiilor conviviale, Chiril, provocat de una din întrebările intime ale
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
salonul de zi ce servea și de bibliotecă, Reta trecuse la peretele de vest, - zugrăvit în albastrul pal, celelalte aveau culoarea simplă a varului stins - singurul neacoperit de rafturi de cărți, dominat de "Plata dijmei", cealaltă achiziție nemaipomenită a doctorului Merișor, tablou al cărui preț Chiril o lăsase pe frumoasa vizitatoare să-l descopere singură, și pe care ea, dezorientată în casa străină în care intra întâia oară și nu fără o turburare lăuntrică, la care contribuiseră și efuziunile Octaviei, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
care contribuiseră și efuziunile Octaviei, nu-l observase până atunci, deși ocupa o treime din lățimea peretelui. Era o pânză flamandă din secolul al șaptesprezecelea, mândria casei, și care se potrivea perfect cu pendula aceea seniorială. Tatăl lui Chiril, domnul Merișor, cumpărase tabloul la o licitație publică prin 1932 într-un orășel din Ardeal unde lucrase ca doctor înainte de a deveni medicul unei închisori, pe vremea când avea Röntgen - primele aparate rare ca și radioul - și câștiga bani mulți. Ca și
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
câștiga bani mulți. Ca și autoritățile locale, ce descoperiseră tabloul odată cu îngerul de lemn și pendula în podul unui conac de vânătoare aparținând unei familii de grofi scăpătați, cumpărătorul crezuse că era vorba de o copie. Mai multă importanță doctorul Merișor dăduse pendulei pe care o căra peste tot cu el, în târgurile unde se muta, înfășurând-o cu o infinită atenție ca pe mumia unui faraon și care, reparată mereu pe bani grei, scotea din oră în oră dangăte de
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
cu mâna lui, apelând la unele detalii și la un meșter tâmplar șvab ce completase, după multe consultații, știrbiturile, cu esența de lemn cuvenită, lăcuind totul astfel încât nu se mai puteau desluși cârpiturile. Abea peste vreo cinci ani, după ce doctorul Merișor se stabilise în București cumpărând casa de pe Dristorului, pentru bătrânețe, un vechi prieten de-al său, profesor de istorie și care studiase și istoria artelor, bănuind după starea vopselii, că tabloul era original, chemase un specialist, care stabili fără nici un
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
realist) are o subliniată încărcătură simbolică, semnificând întotdeauna și altceva. Astfel sunt construite anticariatul lui Brummer (bazilică, loc apocaliptic, mai târziu crematoriu), galeria casei Sumbasacu (semnificația suplimentară e cea de confesional), odaia lui Axente (templul laic al rațiunii), casa familiei Merișor din Dristorului etc. Descrierea acesteia din urmă, în câteva pagini antologice, are un evident rol anticipativ: cele trei obiecte decupate cu privirea Retei (cea care vede casa cu o uimire încântată, o tehnică, desigur de a se lăsa sedusă și
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
la colectivă, una pe la o mie șase sute și ceva14. În amplul fragment ce evocă tabloul flamand putem identifica trei părți. Prima parte nu este atât o descriere a compoziției plastice, cât a contextului în care pânza a intrat în familia Merișor și a ajuns să ocupe "aproape o treime din lățimea peretelui." Discursul se concretizează în forma descrierii de acțiuni. Tabloul este achiziționat în 1932 de către tatăl lui Chiril și păstrat cu mare grijă de către membrii familiei, pentru care, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Tabloul este achiziționat în 1932 de către tatăl lui Chiril și păstrat cu mare grijă de către membrii familiei, pentru care, de altfel, devine obiectul contemplației repetate. Tabloul funcționează ca un liant biografic în viețile lor. Chiril crește în umbra lui, domnul Merișor, tatăl lui Chiril, descoperă de fiecare dată când îl contemplă câte un amănunt nou pe care i-l spune și lui Chiril. Acesta, la rândul lui, are impresia că personajele își schimbă zilnic poziția pe pânză și, mai mult, aleg
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
această tematică, Pieter Breughel cel Tânăr pictează, de pildă, patruzeci de tablouri, toate copii ale unei pânze, azi pierdute, ce aparține tatălui său, Pieter Breughel cel Bătrân. Detaliul temporal arată, așadar, că tabloul aflat în salonul de zi al familiei Merișor este opera lui Pieter Breughel cel Tânăr. A doua parte a fragmentului descriptiv este descrierea ekphrastică în sine: Un contoar, un oficiu de percepție la care ședeau trei perceptori în fața țăranilor veniți cu produsele lor, femei și bărbați cu oale
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
se deschid venele, și, pentru că sângele se scurge prea încet, este dusă într-o baie supraîncălzită 18: Și această copilă - îi citi el rar, gesticulând și plimbându-se de colo-colo prin salonul de zi dominat de pendula monumentală a doctorului Merișor și de funcționarii feudali intratabili din Plata Dijmei [...]19. Referința ekphrastică este inclusă într-o construcție incidentă și evocă nu un detaliu decorativ al tabloului, ci o categorie a personajelor ce compun scena - funcționarii feudali. Adjectivul ce îi califică (intratabili
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
funcționari intratabili, de data aceasta ai regimului comunist, în timpul anchetei. Pe de altă parte, evocarea personalității despotice a lui Nero - cel care comandă moartea Octaviei - reactualizează o realitate specifică și istoriei contemporane lui Chiril. Salonul de zi din casa doctorului Merișor, dominat de pendulă și Plata dijmei și martor al supliciului Octaviei, este în fapt simbolul unei Românii aflate într-o epocă istorică a cărei politică este marcată despotism, rigiditate și inechitate socială. Căderea în lume și bricolajul ekphrastic Constantin Țoiu
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
analizate demonstrează o vocație picturală a scrisului lui Constantin Țoiu. Preferințele ekphrastice ale autorului sunt o consecință a convingerilor sale despre un real dialog al literaturii cu pictura, convingeri impregnate și unor personaje din romanele sale. Cavadia, prietenul lui Chiril Merișor, un alt personaj în Galeria..., teoretizează chiar această legătură dintre literatura română și pictură, respectiv, muzică, apreciind că: Prietenia dintre prozatori și pictori, care ar fi tipică artei vizuale românești. Remarca lui (a lui Cavadia, precizarea noastră) că în următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
dublu coeficient de teatralitate: Pașaliu descrie tabloul Femeie citind imaginându-se că ține un discurs în fața unei grupe de studenți, având în același timp pe Antipa drept interlocutor real. În Galeria cu viță sălbatică cele două personaje, Reta și Chiril Merișor, descriu pe rând Plata dijmei. Reta comentează pânza astfel încât lui Chiril i se pare la un moment dat că s-a contaminat de interpretarea acesteia și că "vede" tabloul cu ochii Retei. Și în Căderea în lume convenția aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
fișe de dicționar, a operei. Pașaliu selectează din tablou atmosfera, centrându-și observațiile pe stările sugerate de figurina imaginată de Pieter Janssens Elinga. Nici personajele lui Constantin Țoiu nu se mulțumesc cu o descriere realistă a pânzei Plata dijmei. Chiril Merișor observă mai mult decât organizarea spațială a încăperii în care se înghesuie funcționarii feudali și țăranii. Dincolo de portretul acestor colectivități, Chiril Merișor surprinde resortul intern care-i determină să întreprindă acțiunea figurată pe pânză - plata dărilor - și acest resort este
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Elinga. Nici personajele lui Constantin Țoiu nu se mulțumesc cu o descriere realistă a pânzei Plata dijmei. Chiril Merișor observă mai mult decât organizarea spațială a încăperii în care se înghesuie funcționarii feudali și țăranii. Dincolo de portretul acestor colectivități, Chiril Merișor surprinde resortul intern care-i determină să întreprindă acțiunea figurată pe pânză - plata dărilor - și acest resort este prefăcuta ipocrizie. Similar, Vasi în Căderea în lume vede în poziția spațială a zeiței nu atât detaliile unei mișcări fizice - fuga -, cât
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
și impermeabile din apropierea râurilor și lacurilor, la nord de pădurea de conifere. Dintre arbuști: mesteceni pitici (Betula nana, B.tortuosa, B.exilis), sălcii pitice (Salix arctica, S.glauca, S.lapponum), arini pitici (Alnus crispa, A.fruticosa); subarbuști: afinul (Vaccinium uliginosum), merișorul (Vaccinium vitis idea). Tundra higrofilă este reprezentată mai ales de formațiunile de mușchi, ocupă denivelările de relief unde se adună mai multă apă, unde se formează suprafețe mlăștinoase, turba de sphagnum 20, și crește salcia și mesteacănul pitic. 20 Turbăriile
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
asimilare a neologismelor. Pe schema spectacolului cu Iancu Jianu se va constitui întregul repertoriu al teatrului de haiduci și de hoți, care cuprinde un mare număr de nume: Bujor, Groza, Gruia, Novac, Păunaș, Radu, Roșu, Coroi, Dragul Florilor, Făgurel, Grigoraș, Merișor, Palenciuc, Terente, Trandafir ș.a. Teatrul de haiduci cunoaște în prezent o înflorire deosebită în Moldova. Inspirată de ceremonialul nunților sătești, piesa Nunta țărănească este o creație laică, aria ei de răspândire fiind, cu precădere, jumătatea de nord a Moldovei. Prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
a hi? Iaca! Nu mă-ntreb! Poți să te dai și-n cur și-n cap: Ce ți-i scris, în frunte ți-i pus". De-o hi să nu pierim, nu pierim! Ei și?! Că doar nu de florile merișorului, pierim... De pildă, pe mine, m-or crestat și ungurii, m-or străpuns și tatarii, m-or pălit și turcii... Și, iaca, sunt sănătos-tun! Numa' sabie leșască n-o apucat, încă, să mă însemne. Vorba ceea: "Soiu' rău nu piere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]