19,489 matches
-
mult, fiindcă amestecă tandrețea, gingășia și grația cu cele mai cotidiene situații cu putință. Nu-ți dă pe tavă niște personaje ciuntite și neplauzibile, cărora le stă capul doar la viața lor sentimentală. Ci te educă să descoperi frumusețea "din mers", să te uiți mai atent în jur pentru că poți fi surprins chiar și de un act banal, cum ar fi vopsirea unei biblioteci cot la cot cu o cunoștință. Și mai cred că un film care te învață să privești
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
ingrediente îi potențează deliciul ori îi sporesc încărcătura proteică. Știe că numai consimțindu-le, combinîndu-le, comparîndu-le, confruntîndu-le, corelîndu-le, corectîndu-le, în sfîrșit, consumîndu-le, fructele își dezvăluie adevăratele lor calități. Asistăm în cartea lui Dediu la un tonifiant spectacol al opiniilor în mers, chiar în fugă, vis-ŕ-vis de creșterile și descreșterile imperiului muzicii contemporane. Un imperiu de care mulți se arată a fi interesați, dar extrem de puțini sunt informați. Un imperiu în care Dediu se simte cu adevărat la el acasă, se mișcă
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
o înțeleg, și să nu cedezi invitației? Felicitări, colega, pentru răspunsurile pe care le dai corespondenților, din mesajele cărora transcrii fără risipă, de dragul cititorului curios, exact partea cu pricina care l-a mânat pe fiecare să ți se suie din mers în diligență. Procedând astfel, mesajul tău nu rămâne orb, nici limitat la un dialog într-o singură aripă. Problema celuilalt și soluția pe care o propui sunt amândouă la vedere, stârnind cu simpatia și răbdarea ta profesională interesul general. Fie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
s-a clădit potrivit. Societățile s-au dezvoltat pe calea materială, morală și intelectuală, după aptitudinile și apucăturile lor de rasă, după condițiile pămîntului lor și după energia cu care au putut conserva și apăra cîștigurile de orice fel. Din mersul treptat al acestei dezvoltări au rezultat încet reformele politice, prefacerile relațiilor între statul cu așezăminte de formă fixată și societatea mergînd mereu înainte.[...] Se poate deci o societate măreață fără stat puternic; dar stat fără societate - mai greu.[...] Statul tînăr
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
al seducției e cuvîntul?” În spectacol, generalul nu se afișează în plenitudinea forței masculine, ci apare, dimpotrivă, rezervat, aproape introvertit, el se fofilează discret și pare preocupat mai degrabă de glorie militară decît de împlinire nupțială. Silueta îi e fină, mersul lejer, totul e la el strategie și nu pulsiune. A o cîștiga pe Desdemona face parte din această extraordinară diplomație care consistă în a poseda și gloria militară și simbolurile aristocratice. Desdemona e un trofeu. O satisfacție narcisică. Ceea ce contează
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
rolul pe care criticul l-a jucat realmente în viața noastră literară.” Cu același respect al dreptei judecăți, expurgată de orice infiltrări ale umorilor negre, sunt conturate ferm și memorabil și efigiile unor George Ivașcu sau Geo Bogza, cel cu „mersul lui de inginer hotarnic șcareț măsura parcă latifundii literare proprii.” În general, caracterizările conclusive ale lui Ștefan Aug. Doinaș, concise, esențializate, au virtuți epigrafice: „Lucian Blaga a avut tăria să demonstreze, pentru sine și pentru cei ce vin în urma sa
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
cîtorva scriitori interbelici. Și atunci? Care e, pînă la urmă, „adevărul“? „Adevărul“ literar-moral al acestui critic ce are aerul a se dezice de darurile sale vădite în contul unor aspirații bovarice! Sub raportul tehnicii critice, putem indica o adaptare din mers la cotitura actualităților „în sensul cel mai strict“, ceea ce nu constituie altceva decît o probă a detestatului echilibru, a tactului, id est a unui spirit realist, care nu umblă după himere cînd are în față o lucrare de executat. I
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
clădește nici un viitor, ci doar întârzie un Apocalips“. Într-un text destul de pretențios și filosofard, se demonstrează că șansa exilatului nu mai este în timpul obișnuit, ci într-o investiție în Eternitate: „De căile de ieșire din singurătatea lumii și de mersul spre izvorul de ființă și veșnicie, va trebui să vorbească de acum revista Caete de dor“. Refugiul scriitorului din exil în singurătatea sa esențială înseamnă instalarea protectoare și creatoare într-o „regiune transcendentală“, de unde răspunde unei chemări a Dorului, substitut
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
în biblioteci, pe băncile de pe bulevard se dezbăteau aprins teme la ordinea zilei: libertate, opțiune, angajare în definiția cărturarului. Numele lui Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus fluturau pe toate buzele. Idolul momentului era un bărbat scund, urât, cu mersul poticnit, bâjbâind printre scaune, fiind amenințat de orbire. Se zvonea că Sartre poate fi zărit de dimineață până seara la cafeneaua Flore. Comesenii îl urmăreau cu privirea, dar și de pe trotuar i se ghicea prin ferestre silueta arhicunoscută. Buzunarele canadienei
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
și Europa de Vest că sunt înțepenite în conservatorism. El se delimita orgolios și irecuperabil, nevoind să se compromită ca aliat al reacțiunii. Expertiza lui sinceră era pe alocuri profund falsă și ea l-a împins pe o linie moartă. De fapt mersul lui era în zig zag, ba dezvăluia lucid cu temeritate măsurile represive ale dictaturii sovietice, ba accepta docil nedreptatea, ascunderea adevărului, trădând menirea pe care și-o fixase. Se afla la Moscova în ultimul an de clandestinitate al lui Soljenițîn
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
să fac din toate fișele una singură. Memoria nu mă lăsase. Citeam hîrtia și în minte se derulau: Război și pace, În căutarea timpului pierdut, Omul fără însușiri, Kafka, Dostoievski, Mann, Gogol, Enciclopedia Britanică, Pomicultura R.S.R., Eminescu în Ediția Perpessicius, Mersul trenurilor, Cartea de telefoane, Cartea noilor coduri ale străzilor din România etc. Și iată că și fițuica aceea mă încurca teribil. O singură frază, dacă făceam un mic efort, era îndestulătore. O frază? De ce nu un cuvînt! Un cuvînt?? De ce
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
fi mai clare abia după campania de revizuiri desfășurată în „Flacăra” (1914-1916). Ruptura lui Ilarie Chendi de Nicolae Iorga nu va însemna însă și o ruptură totală de sămănătorism, dar îi va da acestuia posibilitatea să gândească pe cont propriu mersul literaturii, să-și câștige independența și libertatea de mișcare. Iorga îl șicanează pe tot parcursul anului 1907, cum era de așteptat, dar Ilarie Chendi îi răspunde cu ironii usturătoare, denunțându-i politica de grup, o politică la fel de nefastă ca și
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
ministere este mai puțin eficient în actul de guvernare decît unul mai restrîns. Este o posibilitate, dar nu o regulă. În mod sigur, un guvern de coaliție va avea mai multe cabinete decît unul monocolor. Explicația este simplă: pentru bunul mers al lucrurilor trebuie ca toți cei care compun coaliția și clientela pe care ei se sprijină să fie mulțumiți. De aceea, este nevoie de mai multe fotolii ministeriale decît într-un guvern monocolor. Riscurile de destabilizare a guvernului de coaliție
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
anilor treizeci și a războiului. Ascensiunea și, apoi, dominația fascismului într-o covârșitoare parte a Europei a constituit un prilej neașteptat de valorizare a modelului comunist. Partea ciudată este că nici în noile condiții comuniștii n-au înțeles nimic din mersul istoriei. La fel de intoleranți, fanatici și orbi, ei urmăreau să-și pună în aplicare planurile distructive, chiar dacă prețul pe care l-au avut de plătit a fost, în cele mai multe cazuri, propria viață.
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
Gina Sebastian Alcalay Arareori ne găsim răgazul să ne oprim din mersul nostru împleticit prin hîrtoapele existenței de fiecare zi pentru a ne trage puțin răsuflarea și a reflecta: pentru ce ne zbatem atîta, ne omorîm cu firea pentru nimicuri, uneori chiar ne scoatem sufletul, fără să fim măcar împinși în mod
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
creat, acum Ai oase de-animal în jur, Și om, în putregai și fum. Sus! Fugi în spațiul vast! Și-acest Volum plin de mistere, chiar, De Nostradamus scris, nu-i test De-ajuns și nu ți-e îndrumar? Știi mersul stelelor atunci Și, cînd Naturii ești supus, Puteri din suflet îți arunci, Pricepi ce duh la duh a spus. Îți lămurește-un cuget gol, Ah, sfinte semne-n van, de-ajuns! Voi, spirite ce-mi dați ocol, De m-auziți
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
de Marin Sorescu. Criticul din Cluj-Napoca preciza că reunirea aforismelor brâncușiene este o operație editorială (deși selectivă) În premieră, cartea incluzând 13 aforisme, publicate de sculptorița Irina Codreanu, 22 de aforisme, publicate de Carola Giedion - Welcker și altele recuperate din mers, pe care editorul le-a grupat tematic Despre artă (de la 1 la 69), Despre viață (de la 170 254). Întârzierea cu care se produsese tipărirea aforismelor a fost datorată exclusiv sculptorului Însuși. Brâncuși „susținea, potrivit unei credințe mai vechi, că orice
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
a lacrimii Lui Dumnezeu prin care și-a exprimat iubirea neînțeleasă de neantul eternității. 933. Rămâi cu bine suflet drag ce ai crezut În viața morții când eu mai rămân În viața unde există moarte. 934. Poți opri lumea din mersul ei nebun? 935. De ce ne-am născut sub cerul unde calea căilor este moartea? 936. Fără tine până și primăvara sufletului devine toamnă iar mugurii viselor, frunze ruginite ce cad peste veșmântul unei amintiri din ce În ce mai dureroase. 937. Nu există comediant
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
dispăru brusc, lăsând locul unor zile călduroase. Eram În delegație. Paltonul mă sufoca. Noroc că nu-mi luasem și căciula. Părul de pe spinare mi se năclăia de transpirație. În pavilionul institutului de cercetări, se simțea venirea primăverii până și În mersul personalului. Femeile veniseră cu rochii viu colorate, cu pardesie ușoare, alergând vesele de la stația de autobuz spre intrarea În incinta institutului. Mă simțeam ridicol În paltonul meu. Dar cum numi terminasem obiectivele deplasării trebuia să Îndur cu stoicism, consecințele prevederilor
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
la toate și la tot. Iar acum, poftim dovada. Du-te și cheamă-i pe ceilalți. Am nevoie de ajutoare, i-am zis lui Joo, doar pentru a nu-i mai vedea inutilitatea lângă mine. A plecat rânjind furios. Avea mersul celor din care provenise. Mâinile nefiresc de lungi Îi atârnau În față bălăbănindu-i-se fără nici un rost. Și acesta era un semn de inferioritate. Cei mai evoluați dintre noi, Își găsiseră cu prisosință rost pentru mâinile cu care venisem
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
ambuteiaj. Viscolește, e o înghesuială infernală, dar "La un moment dat, circulația se deblocă spectaculos [...]. Și vehiculele Regiei de Transport porniră cu avânt, fără să se mai răzgândească din minut în minut. Atunci mulțimea năvăli năucită să le prindă din mers [...]. Geanta cu umerar lung a Ralucăi zbură în aer și fata țipă și se aruncă nesăbuit să o prindă undeva departe. Învălmășeala o surprinse nesigură pe picioare și o trânti, apoi o copleși cu ropotul încălțărilor. Peste ea se formă
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
prea entuziasmat nici de această nouă perspectivă. Sigur, biroul lui era cât o stație de metrou. Adică la fel de mare, dar nu și la fel de interesant. Avea, în linie dreaptă 38 de pași (rar, și numai în diminețile când era neras și mersul mahmur, ușor șovăielnic, 43) în lungime, și tot în linie dreaptă, 25 în lățime (hai, 29!). Era, cum s-ar zice, aproape un pătrat, dar numai dacă făceai o secțiune orizontală în el. Sau, dacă Doamne ferește, puteai să-l vezi
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
alături vîrtejuri de zăpadă Rupeau din prospețimea subțirilor narciși. Pe gură-i cădeau dude, ușor, să nu-l deștepte. Ca-n nări de bou răcoarea pufoasă i-ar fi șters Tîmplele tari. Și-n urmă, cînd s-au oprit din mers, Cărările, spre seară, tăcute-au fost și drepte. Creșteau între patlagini grămezile de rouă. Melci uriași și galeși alunecau domol. Înăbușit de plante și fluturi, trupul gol Trecea uimit și fraged într-o Lumină Nouă...
Moartea adolescentului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9677_a_11002]
-
trebuie ! Am șters-o în goană din dragostea asta cumplită ca și de dragostea de sine, de altfel. Dar de când lumea-i lume n-am jucat cum mi s-a cântat și hohotu-mi de plâns plin de trufie era și mersul meu din rău în mai rău mă făcea nebun de bucurie sub bolta cerului pur. XXVIII. De la Ana la Caiafa Pe măsură ce otrava ori aghiasma își face efectul cel bun îți spun fără vlagă sau cu ardoare cucernică: te-am trimis
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
nu am destulă putere să-mi închipui Locuri unde să nu ajungă și să nu te ajungă Durerea. Cumnatul gazdei, venit în vizită de la Sibiu îmi spune, printre altele: Îl văd uneori trecînd prin cartier pe Mircea Ivănescu, citind în mers. Are haina roasă în coate, citește pe stradă și ca să nu se izbească de ceva, șterge zidul cu cotul - așa se face că are coatele roase. Citind mereu, pierdut pentru lume... Or, aceste cuvinte care rămîn scrise, care vor să
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]