2,529 matches
-
asta, îți înțelegem supărarea, dar crede-ne pe cuvînt c-o să-ți treacă mai repede decît îți închipui, mai bine ia de-aici o banderolă din asta și pune-ți-o la braț, i se recomandă de către un tip care mestecă gumă și scuipă pe jos după fiecare propoziție. Păi dacă toată mișcarea asta a fost spontană, ce mai căutați voi în mijlocul manifestanților? auzi cîtă fantezie, să le băgați oamenilor pe gît lozinci, să împărțiți bilețele cu versuri patriotice, să-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe parchet, măi să fie, cum ai putut să cari atîta? se mira Părințelul privind la marfa care se împrăștia pe parchet. Cine și-ar fi putut închipui că ițele erau așa de încurcate? Țoale, săpunuri, șampoane, cosmetice, gumă de mestecat, mărunțișuri, își dădea Părințelul ochii peste cap, urmărindu-i mișcările, în timp ce Angelina se mișca mecanic, sorta pachețele, pungulițe, le așeza pe categorii, le contabiliza și le trecea într-un tabel. O indusese în eroare la început, cînd îi confirmase susținerea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai abdomenului, ca unei jucării mecanice. -Nu poți dormi cu mine. Nu e loc. De altfel, vezi și tu,,, Ă Antoniu Îi face semn să intre și să priveascăă, ce pat Îngust am,,. Arătarea se Încruntă, Își scoate guma de mestecat din gură și i-o lipește pe frunte lui Antoniu. -Taci! Să nu mai scoți nici un cuvânt. Nu-mi spui mie ce să fac. Nu cumva vrei să-ți arăt repartiția? Am o repartiție pentru iad și alta pentru maghernița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
recunoscătoare pentru atitudinea ta rațională. Am rămas cu ochii țintă la fața ei frumoasă, concentrată și răvășită, pe care se citea o îndrăzneală amestecată cu un fel de compasiune jenată. Gura ei mare și mobilă se mișca de parcă ar fi mestecat în ascuns vorbele blânde pe care mi le-ar fi putut spune. Aveam un sentiment de nedumerire și amărăciune, sentimentul că lucrurile îmi scăpaseră total de sub control. — Atitudinea mea nu este deloc rațională, Antonia, am spus, aud perfect ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
intrare. E ușor de descris: vestă descheiată, mâneci suflecate, brațe tatuate balansându-se pe genunchii de fost boxer. Între degetul arătător și cel mijlociu lucea un trabuc scurt, dar gros. Văzându-mă, s-a ridicat, și-a băgat chiștocul bine mestecat În gură și mi-a Întins o mână mare cât pentru doi. — Knisch, nu te-am văzut de un secol! Fruntea Îi lucea În lumina becului de deasupra ușii. Niște molii executau un dans sălbatic În lumina goală. — Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apoi o Închise. Ochii blânzi de după ochelari erau căprui, de culoarea cafelei, dantura continua să strălucească. Am dat din umeri și am confirmat că numele meu este Într-adevăr Alexander, dar de obicei mi se spune Sascha. În timp ce Îmi a mestecam cafeaua cu o bucată de pâine, Wickert continuă: — Conform informațiilor noastre, ați publicat și-o carte. Deranjata Esther? Distrusul eter? Ceva de genul ăsta. N-am citit-o, Îmi pare rău s-o zic. Nu prea erau cărți În Hanovra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trebuie să deschidă cartea și are zece la toate materiile. E un al doilea Albert Einstein!“ Dar tata ce părere avea de toate astea? El, unul, bea - firește, nu whisky, ca un goi, ci uleiuri minerale și lapte de magneziu; mesteca întruna Ex-Lax; mânca All-Bran zi și noapte; ronțăia dintr-un foc câte o pungă de o jumătate de kilogram cu fructe uscate asortate. Suferea - oho, și încă cum! - de constipație. Omniprezența ei și constipația lui, mama care intră-n zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Eckman. Își turnă singur Încă un pahar. Curios, se gândi, că el, cel care călătorea cu peste nouăzeci de kilometri pe oră, era cel liniștit, nu domnul Eckman, ce-și Încuia biroul, Își lua pălăria din cuier și cobora scările mestecând, cum se spune, telegrama primită de la firmă Între dinții lui proeminenți și ascuțiți. „Domnul Carleton Myatt sosește la Istanbul pe data de 14. Aranjați Întâlnire cu Stein.“ În tren, indiferent de viteza cu care se deplasa acesta, pasagerii erau obligatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
adorabil ca Întotdeauna și era foarte Însurat cu mine. —Scumpo, nu trebuia să faci asta, zău, spuse Hunter În dimineața următoare. —Așa am vrut eu, i-am răspuns. Îi adusesem micul dejun În pat și am stat Împreună deasupra plapumei, mestecând câte un croasant de la brutăria Balthazar, unde făcusem eu comandă. Pe la 8 fără un sfert, mi-a sunat telefonul mobil. Am răspuns. —Bună, Sylvie. Sunt Sophia. Ce mai faci? — Oh. Bună, am zis, un pic șocată. —Pot vorbi cu Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
friptură și kaiser din care ies, la capătul celălalt, muștarul și maioneza. Bea o ceașcă de cafea neagră. Își ține părul slinos legat într-un palmier negru, în creștet. Și atunci? zic. Apartamentul a fost jefuit? întreb. Nash continuă să mestece, rumegând cu falca masivă. Ține sendvișul cu amândouă mâinile, dar privește peste el, în farfuria plină de resturi, de murături și de cartofi prăjiți. Se simțea vreun miros în cameră? întreb. — Tineri însurăței fiind, zice, bănuiesc că a futut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Îi dau două hârtii de douăzeci și una de zece. Trage cu dinții o felie de carne din sendviș. Bucata de carne îi atârnă peste bărbie până să-și dea capul pe spate și să și-o arunce în gură. Zice, în timp ce mestecă: — Da, știu, mănânc ca un porc - iar gura îi trăsnește a muștar. Ultima persoană care a vorbit cu ei, cum apărea în memoria ambelor celulare, se numește Helen Hoover Boyle. Ai scăpat, zice, de acțiuni, cum ți-am spus? Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o coafură umflată. Și, poate, și cu o eczemă. — Ia arată-ne cântecul, zice Stridie. Ca să vedem și noi la ce-am pornit în călătoria asta. Și-i zic: Să fii tu sănătos. Îmi îndes pagina împăturită în gură și mestec, și mestec. Mă doare piciorul; îmi scot pantoful. Mestec și nu mă opresc. Mona adoarme. Mestec și nu mă opresc. Stridie se uită pe geam la niște buruieni dintr-un șanț. Înghit pagina și adorm. Ceva mai târziu, când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
umflată. Și, poate, și cu o eczemă. — Ia arată-ne cântecul, zice Stridie. Ca să vedem și noi la ce-am pornit în călătoria asta. Și-i zic: Să fii tu sănătos. Îmi îndes pagina împăturită în gură și mestec, și mestec. Mă doare piciorul; îmi scot pantoful. Mestec și nu mă opresc. Mona adoarme. Mestec și nu mă opresc. Stridie se uită pe geam la niște buruieni dintr-un șanț. Înghit pagina și adorm. Ceva mai târziu, când mă trezesc, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ia arată-ne cântecul, zice Stridie. Ca să vedem și noi la ce-am pornit în călătoria asta. Și-i zic: Să fii tu sănătos. Îmi îndes pagina împăturită în gură și mestec, și mestec. Mă doare piciorul; îmi scot pantoful. Mestec și nu mă opresc. Mona adoarme. Mestec și nu mă opresc. Stridie se uită pe geam la niște buruieni dintr-un șanț. Înghit pagina și adorm. Ceva mai târziu, când mă trezesc, sunt tot în mașină, în drum spre următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vedem și noi la ce-am pornit în călătoria asta. Și-i zic: Să fii tu sănătos. Îmi îndes pagina împăturită în gură și mestec, și mestec. Mă doare piciorul; îmi scot pantoful. Mestec și nu mă opresc. Mona adoarme. Mestec și nu mă opresc. Stridie se uită pe geam la niște buruieni dintr-un șanț. Înghit pagina și adorm. Ceva mai târziu, când mă trezesc, sunt tot în mașină, în drum spre următorul oraș, spre următoarea bibliotecă, poate spre următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stăteau la rând în spatele ei s-au legănat de pe un picior pe celălalt, așteptând. Măcelarii au căscat gura atât de brusc, încât le-au căzut țigările pe jos, pe podeaua plină de sânge. Unul a înghițit tutunul pe care-l mesteca. O femeie a dus mâna la gură și a dat un țipăt. Vaca-fariseu a ridicat un picior, indreptând copita spre măcelari, și a zis: — Calea spre moksha nu trece prin durerea și suferința altor ființe. Moksha, zice în Buletinul miracolelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ei cosmetică e azvârlită pe jos. Printre cioburile colorate sunt lănțișoare încâlcite și montůri de aur și de platină. Helen zice: — Am încercat să le sparg pe alea mai mari - și tușește în palmă. Pe restul am încercat să le mestec, zice, și tușește până când palma i se umple de sânge și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o băltoacă verzuie. Dinții-i sunt niște cioturi sparte și însângerate; în gură i se cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
putea să cadă în limbă după tine în halul ăsta? Și c-o să-și arunce căcatele ei de bijuterii scumpe? Râde, și sângele și soda caustică îi bolborosesc în gâtlej. Chiar credeai că mami ar fi în stare să-și mestece căcaturile ei de diamante pentru că tu n-o iubești? Stridie? zic. — În carne și oase, zice Helen, zice Stridie cu gura lui lui Helen, cu vocea lui Helen. Mă rog, în carnea doamnei Boyle, dar pun pariu că și matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
telefon cu domnul Virgil Muraru, vă rog! Ținînd telefonul la ureche, Mihai merge la cuptor, scoate ibricul în care apa fierbe deja, răstoarnă cafea dintr-un borcan de nes fără să mai măsoare, ia din sertar o linguriță cu care mestecă, mai pune ibricul în buza cuptorului cîteva secunde, apoi îl așază pe birou, lîngă două pahare de laborator. Umple un pahar, îl întinde lui Vlad, punîndu-i apoi în față lingurița și un alt borcan de nes, plin cu zahăr. Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
teatru. Și prietena de la Sălcii? Cred că-i o neînțelegere. De-acord? Să mă mai gîndesc, ești cam puști pe lîngă mine cochetează Paula, iar rîsul ei, cu obrazul invadat de fericire, dă curaj lui Vlad, care lasă autofreza să mestece încet un val de zăpadă, timp în care el o cuprinde pe fată în brațe, apropiind-o. Stai! tresare Paula, tocmai cînd începuse să-și atingă buzele de-ale lui Vlad, într-un joc lung, de reală plăcere. Uite arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prea spectaculos, ce-i drept). În schimb, studia un număr din Design Week, uitându-se mai atent la poze decât la cuvinte. Pe Carol nu o deranja, mai ales că nici ea nu era mare amatoare de conversații. Stătea acolo, mestecându-și de patruzeci de ori fiecare îmbucătură și întrebându-se ce va urma. De fapt, era și ea preocupată, dar preocupată de penisul ei. Partida de după-amiază îl solicitase cam mult. Dar acum sângele începuse din nou să circule în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
punctulețe lucitoare râul, când treci printr-o herghelie și inima îți bate fericit-speriată de parcă fiecare cal ar fi și prinț, și balaur, când mama și tata se pupă, când zgândări cu un băț mușuroaiele de furnici, când clefăi gumă de mestecat sârbească, roz, care imită țigaretele cu filtru, când intri desculț în apa rece ca gheața și ieși cât ai clipi, uimit și îngrozit, auzind râsul părinților. Ei bine, după toate astea, când ajungi acasă (aici se vede greșeala), găsești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu număr de Frankfurt. Timp de câteva zile am fost celebru, doar exista o legătură directă între mine și limuzina aia care avea ceva din sfintele moaște, prea se perindau toți s-o vadă și s-o pipăie. Și am mestecat gumă Doublemint până am obosit. După aceea se pune o problemă antropologică, într-un fel și etică: cum să fi trăit steliștii la fel ca Aldo Moro? Tipul, născut la 23 septembrie 1916 în Maglie, în sud-estul regiunii Puglia, jurist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
palmele, dar se abținea strategic, se simțea călare pe cai mari, galopa, mă credea prins cu totul în plasa lui de păianjen kaki, amâna să-mi dea lovitura mortală doar de dragul oratoriei, până când l-am întrerupt, așa, într-o doară, mestecând un dumicat de pâine, și l-am întrebat ce se întâmplă dacă pilotul și copilotul au diaree. După războiul cald de pe aleea Băiuț, atins până la urmă, din cauza temperaturii lui ridicate, de un suflu de afecțiune între combatanți, în bucătăria noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dat colțul, a scos cărbunele din buzunar și a dat să-l mănînce. În Africa, În timpul perioadelor de foamete, copiii hămesiți mănîncă țărînă. Dacă ți-e suficient de foame, mănînci orice. Chiar dacă nu-ți hrănește trupul, simpla acțiune de a mesteca și de a Înghiți ceva Îți hrănește visele. Iar visele legate de mîncare sînt ca oricare alte vise - poți supraviețui cu ele, pînă la moarte. În subsolul librăriei unde trăiam noi nu era nici un cărbune și nici țărînă adevărată. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]