303 matches
-
foarte serios buzele de sucul fripturii cu miez de pîine). Toți păreau a se regăsi în această condiție fatală, care îi obliga să nu producă ceea ce se aștepta de la ei. Ioanide se agasa când auzea astfel de teorii și numai mestecatul îl împiedica să protesteze. Suflețel citea pe Homer în grecește, ilarul Hagienuș descifra cuneiformele, Pomponescu nu era deloc un om fără pricepere în specialitate (beton armat), Dan Bogdan era un profesor cu reputație. Toți, într-un fel sau altul, găsiseră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Episcopie, pe locul vetrei târgului și partea de vale a cartierului Răești. Mai mult încă: chiar în cuprinsul tuturor mahalalelor de atunci (care s-au păstrat până aziă, Plopeni, Broșteni, Răești și Corni, el semnalează prezența Bulgarilor cred, atunci când scrie: „mestecați poslușnici cu târgoveți”. Spun aceasta, deoarece am văzut mai sus, că între oamenii streini aduși de către Episcopii de Huși, anterior, unii, și poate cei mai mulți erau aduși din țara sau olatul turcesc. Și se știe că cel mai grozav au avut
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
aflau: un exemplar din ziarul Berliner Tageblatt, care se vedea că fusese citit și răscitit; o pereche de ochelari cu lentile combinate, fiecare tăiată În formă de semilună; un stilou; o scrumieră masivă din bronz, În care era capătul bine mestecat al unui trabuc, și lângă ea - cutia de Black Wisdom Havanas din care acesta fusese luat; un vraf de plicuri cu corespondență și câteva fotografii În rame de argint. M-am uitat la Schemm, pe care, chipurile, cititul din revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
simbolismului ocult, fără doar și poate. — De dragul cui? — De ce-au vrut să mănânci banana? Nu știu, măi, omule. Îmi închipui că voiau să mă știe de față pe bune. Voiau, într-un fel, să mă audă. Să-mi audă mestecatul. Auzi, tu știi doar cu limba, sau te mai și fuți? Marfă, ce mai! Gagica mea Cea Mai Adevărată de la varieteul Empire, fără țâțele ăleia, dar cât de frumoasă! — Mă și fut. — Și eu. Ce coincidență formidabilă, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trebui să mă facă să mă opresc. ― Și? Funcționează? ― La Început a funcționat. Dar acum a ajuns să-mi placă oarecum gustul. Zâmbi. Am zâmbit și eu. Apoi scurt, de probă, am râs Împreună. ― Nu-i așa de rău ca mestecatul părului, am reluat eu. ― Cum așa? ― Pentru că atunci când Îți mesteci părul, Începe să miroasă a ce-ai mâncat la prânz. Făcu o mutră și spuse: ― Push! La școală ne-am fi simțit ciudat vorbind Împreună, dar aici nu ne vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de confetti de la picioarele mele. Deși mă aflam În perioada tîrzie a prunciei, cred că ar fi corect să afirm că acest moment a fost, pentru mine, Începutul sfîrșitului. Ca multe lucruri ce Încep prin a fi mici plăceri ilicite, mestecatul hîrtiei a devenit curînd pentru mine un obicei cu propriile lui tabieturi, care a devenit apoi dependență, o foame mortală ce-mi oferea o satisfacție atît de Încîntătoare că adeseori șovăiam să mă năpustesc asupra primului mamelon liber. În loc de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se transforma Într-o pastă cu gust plăcut pe care mi-o puteam plimba și lipi de cerul gurii sau pe care o puteam preschimba cu ajutorul limbii În forme interesante, pe care să le Înghit fără probleme. Din nefericire, hîrtia mestecată Îmi lăsa un strat lipicios În gură și pe limbă, ce dura cîteva ore și mă făcea să plescăi din buze Într-un mod nu tocmai plăcut. Am Început Încetișor, azi mestecînd un pic, mîine un pic, dar la scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se petrecea jos. Felul de mâncare cel mai jinduit era o supă de fasole, un fel de fiertură searbădă care avea însă totdeauna la fundul gamelei câteva boabe de fasole, care se mâncau la sfârșit, cu reculegere, unul câte unul, mestecate îndelung. Marea artă, cu adevărat dibace, era cea a polonicarului, care știa să învârtă, la fiecare porție, polonicul în hârdău în așa fel, încât boabele erau puse în mișcare și se răspândeau în mod egal în conținutul hârdăului. Nu oricine
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Marc Aureliu (I,11): „...cât de lipsiți de afecțiune sunt cei pe care-i numim privilegiați.“ Să compunem șirul următor de fraze: Odată cu folosirea tacâmurilor, mâncarea poate fi mai bine mărunțită. Când este mai mărunțită, ea poate fi mai bine mestecată și se mănâncă, astfel, mai pe îndelete, mai lent. Organismul digeră mai bine, este mai bine hrănit și devine mai rezistent la uzură. Deci: invenția tacâmurilor a contribuit la prelungirea vieții. Același lucru poate fi formulat mai abstract: hrana este
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și distruge țesuturile sănătoase. Un întreprinzător ar putea cumpăra o sursă care să-i furnizeze ceaiul verde, ar putea izola componenta ECGC și apoi să o combine cu alte substanțe anticanceroase cunoscute. Noua tabletă ar putea fi o pastilă de mestecat și comercializată ca un „medicament contra cancerului,” prin intermediul internetului, unde va fi propus pentru grupuri specifice legate de această boală și posibil se va evita supravegherea periodică. Cine nu ar dori să servească acest cockteil anticancer pentru a preveni boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
singură de roadele muncii sale și n-o să accepte să ducă în spate pe un puturos, devenit "patron", care călătorește cu-a-ntîia și are-n fiecare cartier cîte-o cadînă. Apoi Mihai se retrage în compartimentul gol. Cu țigări și gumă de mestecat i se pare că noaptea trece mai ușor. La Constanța ajunge în zori. Caută o frizerie, se bărbierește, apoi bea o cafea în cofetăria gării. Pînă la spital, are mult de mers cu autobuzul. Cunoaște locurile. Cînd intră în pavilionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lîngă TV... ambulanță. Bud Îi dădu drumul și alergă În camera de zi. Sertarele erau goale, așa că fugi Înapoi În bucătărie. Gilette, pe podea, mesteca niște hîrtii. Îl strînse pe tip de beregată și acesta scuipă o foaie pe jumătate mestecată. Bud o ridică și ieși, Împleticindu-se. Carnea arsă Îi făcea rău. Netezi hîrtia: nume, numere de telefon pătate, două lizibile: Lynn Bracken, Pierce Patchett. CAPITOLUL 28 Jack la biroul lui, trecîndu-și În revistă minciunile. La muncă un șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ciuperci gigantice, pe fiecare ciupercă aflându-se câte un calculator de câte-un fel: unul de aur, unul de argint, unul de platină, unul de turtă dulce, unul din înghețată care nu se mai topea niciodată, unul din gumă de mestecat al cărui gust nu se mai termină niciodată, unul care vorbea, altul care avea un fel de boxe unde eu puteam vorbi, iar el lucra singur, unul cu sistem de Internet și altele. M-am dus și am lucrat la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
naturalețe mâinile și picioarele, de parcă s-ar fi născut din mers, numai Udi al meu, la trei etaje deasupra mea, zace nemișcat, și din nou teama îmi ridică un nod în gât, nu pot să mai înghit bucățica de croissant mestecată, densă și compactă ca flegma, el este bolnav, este bolnav, a sosit boala și l-a luat la ea, îl târâie în adâncurile sale insondabile. Înghit repede și restul de cafea și plec de acolo în fugă, ajung într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care mi-o întoarce și mă întreabă plină de speranță, ce face tata, iar eu răspund acru, nimic nou, cum stai cu temele, după care începe ceremonialul obișnuit al căutării caietelor și orarului, întreg ghiozdanul este răsturnat pe covor, gume mestecate lipite de caiete și cărți, o privesc disperată, nu știu cu ce să încep, a uitat din nou să își noteze ce avea de făcut ca temă sau nu apucase să copieze de pe tablă, profesoara șterge tabla tot timpul înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el. Vezi? Beth făcu un pas Înapoi. Da, văd. Ce ar fi putut provoca asta, Beth? — Nu... nu sunt sigură. Beth se Îndepărtă și mai mult. Norman se uită prin tăietură la trupul acoperit de costum. — Carnea este macerată. — Macerată? — Mestecată. — Dumnezeule! „Da, În mod evident, mestecată“, Își zise el, cercetând mai atent tăietura. Rana era neobișnuită: tăieturi zdrențuite, fine, În carne. Firișoare rozalii de sânge se ridicau și alunecau ușor pe lângă vizorul său. — Hai să ne Întoarcem, spuse Beth. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Un alt vis recurent. După o masă copioasă îmi dau seama că de fapt mi-au rămas în gură o sumedenie de bucățele de carne neînghițite. nu știu cum de s-a întîmplat totul, dar gura mea este plină de carne (uneori mestecată) pe care trebuie apoi să o scot pe furiș întrucît nici nu se mai pune problema să o pot înghiți. De obicei trebuie să-mi scot aceste bucăți de carne, aceste cocoloașe fibroase înainte de a ține un discurs sau de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dimineață care m-am dedicat la letere a fost canci, pencă, năucit dă toate șozuroaiele alea cu pedanterii, mandea citeam și răsciteam, fără să mă prind dă cele mai bocănoase errate, dă rândurili sărite, dă paginile uitate sau cu zațurile mestecate. În Plaza, am putut decât să articulez obișnuitu Să-ți meargă din plineală, da a doua zi dâmineața l-am surprizuit cu totu pă nou pretenar, că am defilat pă peron c-un creon care avusesem grijă să-l ciupesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de lavă al anarhiei. Să nu Închidem ochii În fața inevitabililor muguri militanți pe care benefica doctrină Îi va provoca: cel care coboară din tren Îi va trage un pumn celui care urcă, iar neavertizatul cumpărător de pastile de gumă de mestecat va voi să-l stranguleze pe cel potrivit să le vândă. Străin atât de detractori, cât și de apologeți, Baralt Își continuă drumul. Aflăm, prin intermediul cumnatului său, că a compilat lista tuturor breslelor posibile. Nu lipsesc obstacolele: ne gândim, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
soneria stridentă a telefonului răsunând îndepărtat în camerele aproape goale și refuzând să răspundă. Scrobul avea un gust searbăd, uitase să pună sare, dar a continuat să-l mănânce așa. O liniște subțire stătea în picioare lângă el, își auzea mestecatul rar. Afară se presupuneau trecerile grăbite ale cohortelor de automobile și miriade de voci înăbușite și venite din toate direcțiile, înghițite și spulberate de răsuflarea rară și rece a vântului. Mânca fără poftă și fără plăcere, de parcă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
șeful de birou domnișoarei Trixie, observând cu amărăciune că noul ei ansamblu vestimentar era doar cu puțin mai prezentabil decât halatul și cămașa de noapte. — Cine? întrebă domnișoara Trixie, lăsând să se vadă o limbă plină cu pâine și carne mestecată. — Am spus că ți-a trebuit mult timp să te schimbi. — Mie? Abia am plecat de aici. Vrei să fii bun și să n-o mai hărțuiești? întrebă supărat Ignatius. — Întârzierea nu-și avea rost. Locuiește aici jos, pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rog, spuse Ignatius, cu buzele tremurând și își mai prepară un crenvurșt ca să-și liniștească sistemul nervos. Cu o mână nesigură duse la gură cârnatul învelit în plastic roșu și băgat în chiflă și-l dădu gata din două înghițituri. Mestecatul era ca un masaj pentru capul care-i zvâcnea. După ce îmbucă și ultima firimitură, se simți mult mai calm. Apucând din nou de mâner căruciorul, își croi drum pe Carondelet Street, mergând legănat. Coti din nou la următorul colț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Marty Goines dinainte, dar era un cunoscător intim al șirului cluburilor de jazz din ghetou și știa că va găsi o victimă acolo. Va trebui ca oamenii lui să cerceteze zona din nou. Despre Wiltsie și Lindenaur: Asasinul a mușcat, mestecat, înghițit și împroșcat mai întâi sângele lui Wiltsie pentru că el era cel care îl atrăgea cel mai mult. Rafinamentul relativ al desenelor cu sângele lui Lindenaur denotau satisfacția și ghiftuirea asasinului. Wiltsie, un cunoscut prostituat bărbat, constituia ținta lui erotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
susține că, pe lângă vin, tracii ingerau fructe și frunze de iederă (107, pp. 164-165), care, conform părerii farma- cologilor, posedă puternice virtuți psihotrope. într-adevăr, iedera (Hedera helix) conține substanțe psihoactive, precum hederina, saponina și altele, în toate părțile plantei. Mestecatul frunzelor și, mai ales, al fructelor provoacă excitare, convulsii și, în cantități mari, moarte. Dioscoride și Plinius cel Bătrân defineau această plantă agățătoare ca fiind un drog foarte puternic. Plinius a descris „douăzeci de specii de iederă [hedera]”. „Toate - spunea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
diferite, o broască rîioasă peste care unul din copii trîntește o piatră se salvează neașteptat datorită unei scobituri în piatră, un vis, "submarinul" construit de Lalalilu pentru a evada cu tot cu vecini în Occident și un balon făcut din gumă de mestecat străină care se înalță deasupra micului cartier. Aceste mici inserturi suprarealiste nu se transformă într-o demonstrație de virtuozitate, ci sunt mai degrabă o extensie firească a lumii care se trăiește prin lumea care se visează. În același timp, Cătălin
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]