1,857 matches
-
FOSAVANCE este similară celei din dozajul de 5600 UI vitamină D3 administrată singură . Distribuție După absorbție , vitamina D3 intră în sânge ca parte a chilomicronilor . Vitamina D3 este distribuită rapid în cea mai mare parte la nivel hepatic unde este metabolizată la 25- hidroxivitamină D3 , principala formă de depozit . Cantități mai mici sunt distribuite la nivelul țesutului adipos și țesutului muscular și depozitate aici sub formă de vitamină D3 de unde sunt eliberate ulterior în circulație . Vitamina D3 circulantă este legată de
Ro_393 () [Corola-website/Science/291152_a_292481]
-
mici sunt distribuite la nivelul țesutului adipos și țesutului muscular și depozitate aici sub formă de vitamină D3 de unde sunt eliberate ulterior în circulație . Vitamina D3 circulantă este legată de proteina de legare a vitaminei D . Biotransformare Vitamina D3 este metabolizată rapid prin hidroxilare hepatică la 25- hidroxivitamină D3 și apoi metabolizată la nivel renal la 1, 25- dihidroxivitamină D3 , care reprezintă forma activă biologic . Alte hidroxilări au loc ulterior înainte de eliminare . Un mic procent de vitamină D3 suferă glucuronidare înainte de
Ro_393 () [Corola-website/Science/291152_a_292481]
-
depozitate aici sub formă de vitamină D3 de unde sunt eliberate ulterior în circulație . Vitamina D3 circulantă este legată de proteina de legare a vitaminei D . Biotransformare Vitamina D3 este metabolizată rapid prin hidroxilare hepatică la 25- hidroxivitamină D3 și apoi metabolizată la nivel renal la 1, 25- dihidroxivitamină D3 , care reprezintă forma activă biologic . Alte hidroxilări au loc ulterior înainte de eliminare . Un mic procent de vitamină D3 suferă glucuronidare înainte de eliminare . Eliminare Atunci când vitamina D3 radioactivă a fost administrată la subiecți
Ro_393 () [Corola-website/Science/291152_a_292481]
-
stenoză pe rinichi unic . 3 Transplant renal Până în prezent nu există date privind siguranța utilizării Imprida de către pacienții cărora li s- a efectuat recent un transplant renal . Insuficiență hepatică Valsartanul se elimină în general nemetabolizat prin bilă , în timp ce amlodipina este metabolizată în proporție mare de către ficat . Se recomandă prudență la administrarea Imprida la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată sau cu tulburări biliare obstructive . În cazul pacienților cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată fără colestază , doza maximă recomandată este de
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
între 64 % și 80 % . 11 Distribuție : Volumul de distribuție este de aproximativ 21 l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru s- au
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
starea de echilibru , după administrarea intravenoasă , este de aproximativ 17 litri , indicând că valsartanul nu se distribuie în proporție mare în țesuturi . Valsartanul se leagă intens de proteinele plasmatice ( 94- 97 % ) , în principal de albumina plasmatică . Biotransformarea : Valsartanul nu se metabolizează în mod semnificativ , doar 20 % din doză fiind recuperată sub formă de metaboliți . În plasmă s- au identificat concentrații scăzute ale unui hidroximetabolit ( sub 10 % din ASC a valsartanului ) . Acest metabolit este inactiv din punct de vedere farmacologic . Excreția : Valsartanul
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
stenoză pe rinichi unic . 17 Transplant renal Până în prezent nu există date privind siguranța utilizării Imprida de către pacienții cărora li s- a efectuat recent un transplant renal . Insuficiență hepatică Valsartanul se elimină în general nemetabolizat prin bilă , în timp ce amlodipina este metabolizată în proporție mare de către ficat . Se recomandă prudență la administrarea Imprida la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată sau cu tulburări biliare obstructive . În cazul pacienților cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată fără colestază , doza maximă recomandată este de
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
între 64 % și 80 % . 25 Distribuție : Volumul de distribuție este de aproximativ 21 l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru s- au
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
starea de echilibru , după administrarea intravenoasă , este de aproximativ 17 litri , indicând că valsartanul nu se distribuie în proporție mare în țesuturi . Valsartanul se leagă intens de proteinele plasmatice ( 94- 97 % ) , în principal de albumina plasmatică . Biotransformarea : Valsartanul nu se metabolizează în mod semnificativ , doar 20 % din doză fiind recuperată sub formă de metaboliți . În plasmă s- au identificat concentrații scăzute ale unui hidroximetabolit ( sub 10 % din ASC a valsartanului ) . Acest metabolit este inactiv din punct de vedere farmacologic . Excreția : Valsartanul
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
stenoză pe rinichi unic . 31 Transplant renal Până în prezent nu există date privind siguranța utilizării Imprida de către pacienții cărora li s- a efectuat recent un transplant renal . Insuficiență hepatică Valsartanul se elimină în general nemetabolizat prin bilă , în timp ce amlodipina este metabolizată în proporție mare de către ficat . Se recomandă prudență la administrarea Imprida la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată sau cu tulburări biliare obstructive . În cazul pacienților cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată fără colestază , doza maximă recomandată este de
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
situează între 64 % și 80 % . Distribuție : Volumul de distribuție este de aproximativ 21 l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru s- au
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
starea de echilibru , după administrarea intravenoasă , este de aproximativ 17 litri , indicând că valsartanul nu se distribuie în proporție mare în țesuturi . Valsartanul se leagă intens de proteinele plasmatice ( 94- 97 % ) , în principal de albumina plasmatică . Biotransformarea : Valsartanul nu se metabolizează în mod semnificativ , doar 20 % din doză fiind recuperată sub formă de metaboliți . În plasmă s- au identificat concentrații scăzute ale unui hidroximetabolit ( sub 10 % din ASC a valsartanului ) . Acest metabolit este inactiv din punct de vedere farmacologic . Excreția : Valsartanul
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
dereglările metabolismului glucidic, sunt hiponutriția creierului cu eventuale leziuni neuronale: leziuni, distrofii și necroză celulară cu consecințele generale respective. Dereglările metabolismului lipidic în insuficiența hepatică rezultă din mobilizarea intensă a lipidelor din țesuturile adipoase paralel cu incapacitatea ficatului de a metaboliza aceste lipide. În așa mod survine hiperlipidemia de transport, iar din cauza incapacității ficatului de a metaboliza acizii grași - și hiperlipidemia de retenție, invadarea organelor cu lipide, infiltrația și distrofia grasă a ficatului, miocardului, rinichilor. Lipoliza intensă cu formarea în exces
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
consecințele generale respective. Dereglările metabolismului lipidic în insuficiența hepatică rezultă din mobilizarea intensă a lipidelor din țesuturile adipoase paralel cu incapacitatea ficatului de a metaboliza aceste lipide. În așa mod survine hiperlipidemia de transport, iar din cauza incapacității ficatului de a metaboliza acizii grași - și hiperlipidemia de retenție, invadarea organelor cu lipide, infiltrația și distrofia grasă a ficatului, miocardului, rinichilor. Lipoliza intensă cu formarea în exces de acizi grași conduce la oxidarea lor și acumularea excesivă de acetat. Din cauza deficitului de oxalacetat
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
lentă a peptidelor inactive biologic rezultate din descompunerea trombinei , cu 5 atingerea Cmax plasmatice după 6- 8 ore . La Cmax , concentrația plasmatică a reprezentat numai 1- 2 % din doza aplicată . Soluțiile de hemostază locală/ hemostatice pe bază de fibrină sunt metabolizate pe aceleași căi ca și fibrina endogenă , prin fibrinoliză și fagocitoză . 5. 3 Date preclinice de siguranță Studiile efectuate pe bacterii pentru determinarea potențialului mutagen au fost negative pentru izolat de trombină , pentru componenta biologic activă ( conținând fibrinogen , citrat , glicină
Ro_321 () [Corola-website/Science/291080_a_292409]
-
sau 3 . La acești pacienți , Kaletra trebuie utilizată cu precauție ( vezi pct . 5. 1 ) . Kaletra conține lopinavir și ritonavir , care sunt inhibitori ai izoenzimei CYP3A a P450 . Este posibil ca administrarea Kaletra să ducă la creșterea concentrațiilor plasmatice ale medicamentoelor metabolizate în principal de către CYP3A . Aceste creșteri ale concentrațiilor plasmatice ale medicamentelor administrate concomitent , pot determina amplificarea sau prelungirea efectului lor terapeutic și apariția evenimentelor adverse ( vezi pct 4. 3 și 4. 5 ) . 5 este recomandată din cauza riscului crescut de miopatie
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
pct 4. 3 și 4. 5 ) . 5 este recomandată din cauza riscului crescut de miopatie , inclusiv rabdomioliză . De asemenea sunt necesare precauții și trebuie luată în considerare reducerea dozei , dacă se utilizează Kaletra concomitent cu rosuvastatina sau cu atorvastatina care este metabolizată într- o mai mică măsură de către CYP3A4 . Dacă este indicat tratamentul cu un inhibitor de HMG- CoA reductază , se recomandă utilizarea de pravastatină sau fluvastatină ( vezi pct . 4. 5 ) . Kaletra se prescrie cu prudență concomitent cu medicamente cunoscute că induc
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
Capsulele moi Kaletra conțin ca excipient sunset yellow [ E110 ] , care poate determina reacții de tip alergic . Alergia este mai frecventă la persoanele alergice la acid acetilsalicilic . Nu se recomandă utilizarea concomitentă de Kaletra cu fluticazonă sau alți glucocorticoizi care sunt metabolizați de către CYP3A4 , decât dacă beneficiul potențial al tratamentului depășește riscul apariției unor efecte corticosteroid ice sistemice , inclusiv sindrom Cushing și supresia corticosuprarenalei ( vezi pct . 4. 5 ) . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Kaletra conține lopinavir
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
Cushing și supresia corticosuprarenalei ( vezi pct . 4. 5 ) . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Kaletra conține lopinavir și ritonavir , care sunt inhibitori in vitro ai izoenzimei CYP3A a P450 . Administrarea concomitentă de Kaletra și medicamente metabolizate în principal de către CYP3A , poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice ale celorlalte medicamente , determinând creșterea sau prelungirea efectelor terapeutice și a frecvenței reacțiilor adverse ale acestora . Kaletra nu inhibă CYP2D6 , CYP2C9 , CYP2C19 , CYP2E1 , CYP2B6 sau CYP1A2 la concentrații plasmatice relevante
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
inițierea tratamentului cu rifampicină ( vezi pct . 4. 4 ) . Sunătoare : concentrațiile plasmatice de lopinavir și ritonavir pot fi reduse prin utilizarea concomitentă de preparate vegetale care conțin sunătoare ( Hypericum perforatum ) . Acest fapt se datorează inducerii de către sunătoare a unor enzime care metabolizează medicamentul . De aceea , preparatele vegetale care conțin sunătoare nu trebuie asociate cu lopinavir și ritonavir . Dacă un pacient utilizează deja sunătoare , administrarea acesteia trebuie întreruptă și , dacă este posibil , se verifică încărcătura virală . Concentrațiile plasmatice de lopinavir și ritonavir pot
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
de lopinavir și ritonavir pot crește la încetarea administrării de sunătoare . Este posibil ca doza de Kaletra să necesite ajustare . Efectul inductor poate persista cel puțin 2 săptămâni după încetarea tratamentului cu sunătoare ( vezi pct . 4. 3 ) . Midazolam : midazolamul este metabolizat în proporție mare prin intermediul CYP3A4 . Administrarea concomitentă de Kaletra poate determina o creștere accentuată a concentrației plasmatice a acestei benzodiazepine . Un studiu mixt fenotipic la 14 voluntari sănătoși a arătat o creștere a ASC de aproximativ 13 ori în cazul
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
fluticazonei propionat administrate pe cale inhalatorie . S- au raportat efecte corticosteroide sistemice , incluzând sindrom Cushing și supresie corticosuprarenală la pacienții care au utilizat concomitent ritonavir și fluticazonă propionat pe cale intranazală sau inhalatorie ; acest lucru se constată și în cazul altor corticosteroizi metabolizați de către P450 3A , ca de exemplu budesonida . În consecință , nu se recomandă administrarea concomitentă de Kaletra cu acești glucocorticoizi , decât dacă beneficiul potențial al tratamentului depășește riscul efectelor corticosteroide sistemice ( vezi pct . 4. 4 ) . Trebuie luată în considerare fie scăderea
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
decât dacă beneficiul potențial al tratamentului depășește riscul efectelor corticosteroide sistemice ( vezi pct . 4. 4 ) . Trebuie luată în considerare fie scăderea dozei de glucocorticoid împreună cu o atentă monitorizare a efectelor locale și sistemice , fie utilizarea unui glucocorticoid care nu este metabolizat de către CYP3A4 ( de exemplu beclometazonă ) . În plus , în cazul întreruperii administrării glucocorticoizilor , este posibil ca scăderea progresivă a dozelor să necesite o perioadă mai lungă de timp . Pe baza profilelor metabolice cunoscute , nu sunt de așteptat interacțiuni semnificative din punct
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
în intervalul concentrațiilor realizate de 400/ 100 mg Kaletra de două ori pe zi și este similară atât pentru subiecții sănătoși cât și pentru cei infectați cu HIV . Metabolizare : experimente in vitro cu microzomi hepatici umani arată că lopinavirul este metabolizat în principal prin oxidare . Lopinavirul este metabolizat în proporție mare de sistemul citocromului P450 din ficat , aproape exclusiv de izoenzima CYP3A . Ritonavirul este un inhibitor potent al CYP3A inhibând metabolizarea lopinavirului și crescând astfel concentrația plasmatică a acestuia . Un studiu
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
mg Kaletra de două ori pe zi și este similară atât pentru subiecții sănătoși cât și pentru cei infectați cu HIV . Metabolizare : experimente in vitro cu microzomi hepatici umani arată că lopinavirul este metabolizat în principal prin oxidare . Lopinavirul este metabolizat în proporție mare de sistemul citocromului P450 din ficat , aproape exclusiv de izoenzima CYP3A . Ritonavirul este un inhibitor potent al CYP3A inhibând metabolizarea lopinavirului și crescând astfel concentrația plasmatică a acestuia . Un studiu cu lopinavir 14C efectuat la om a
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]