804 matches
-
modifica terenul după cum dorește, asemeni precizărilor din introducere. Pe langă modificarea terenului, mai poate să îl ridice la o anumită înălțime, si chiar de a crea dezastre. Dezastrele apărute în joc sunt: T-rexul din mașini, OZN, tornadă, vulcan, foc, cutremure, meteoriți, atacuri de roboți și fulgere. Din păcate odată ce este pornit, un dezastru nu mai poate fi oprit decât atunci cand va lua sfârșit de la sine. Totuși dacă de exemplu o tornadă, ajunge la zona de limita a orașului, și trece peste
SimCity 4 () [Corola-website/Science/326360_a_327689]
-
a fost denumit de Anaxagora nous (rațiune, spirit). Anaxagora a încercat să explice rațional fenomenele astronomice din natură. El a negat existența zeilor, considera soarele ca o masă de metal incandescent, aștrii sunt asemenea pământului. A reușit să explice apariția meteoriților și formarea eclipselor de Soare, arătând că nu au nimic divin și că provin din cauze naturale. În jurul anului 437 î.Hr., pe când se afla în exil, Anaxagora a scris o lucrare despre cuadratura cercului, dar care nu a supraviețuit timpului
Anaxagora () [Corola-website/Science/300785_a_302114]
-
atracțiilor, rachetele sunt lansate, dar este deja prea târziu. Proiectilul începe să cadă spre Pământ și, la viteza pe care o va căpăta, este evident că se va izbi de acesta. Patru zile mai târziu, un vapor american vede un meteorit strălucitor pe cer, care se dovedește a fi proiectilul prăbușindu-se în ocean. Cei trei oameni de la bord sunt găsiți în viață și salvați, fiind aclamați ca primii oameni care au părăsit Pământul. În pofida inadvertențelor și a greșelilor (lansarea cu ajutorul
În jurul Lunii () [Corola-website/Science/321305_a_322634]
-
sunt prezentate în cele 39 săli. Prezentarea contemporană prin intermediul expoziției tehnologiei expoziționale moderne a devenit posibilă fără distrugerea structurilor istorice din clădire. La etajul superior ("Hochparterre") pot fi văzute pietre prețioase, minerale (unele cu origine în colecțiile vechi renascentiste) și meteoriți (cea mai mare colecție din lume), fosile rare, împreună cu lucrări de artă preistorică: "Venus din Willendorf", scheletul de "Diplodocus", un cristal uriaș de topaz cântârind 117 kg și un număr mare de pietre geme pe care Maria Theresia le-a
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
Acest lucru a dus la creșterea rapidă a presiunii peste limita nominală de și rezervorul s-a spart. Cauza nu a fost cunoscută la acea vreme, iar echipajul a crezut inițial că modulul lunar s-ar fi ciocnit cu un meteorit. Defecțiunea a dus și la avarierea rezervorului numărul unu, sau a țevilor acestuia. Conținutul său s-a scurs de-a lungul următoarelor câteva ore, epuizând complet rezerva de oxigen a modulului de serviciu. Deoarece pilele electrice ale modulului de serviciu
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
erodat. Acesta se află în sudul Teritoritoriului de Nord, aproape de centrul Australiei la aproximativ 175 km vest de Alice Springs și la aproximativ 212 km nord-est de Uluru. Craterul original se crede că a fost format de impactul cu un meteorit sau cometă acum aproximativ 142,5 ± 0,8 milioane ani, în Cretacicul timpuriu, foarte aproape de granița Jurasic - Cretacic. Craterul original a fost estimat la aproximativ 22 km în diametru, dar acesta a fost erodat. Astăzi cei 5 km în diametru
Craterul Gosses Bluff () [Corola-website/Science/326504_a_327833]
-
un evantai relativ îngust, în jur de 3,8 până la 4,1 miliarde de ani. Ipoteza, sugerată prin aceste observații, a unei abundențe a impacturilor din acea epocă nu a fost acceptată imediat, însă puțin câte puțin sprijinită de datarea meteoriților găsiți pe Pământ și care aveau drept origine Luna, după ce fuseseră expulzați ca urmare a unui impact important. Meteoriții lunari oferă, într-adevăr, oportunitatea de a sonda întreaga suprafață lunară, și nu doar câteva situri de alunizare a misiunilor Apollo
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
observații, a unei abundențe a impacturilor din acea epocă nu a fost acceptată imediat, însă puțin câte puțin sprijinită de datarea meteoriților găsiți pe Pământ și care aveau drept origine Luna, după ce fuseseră expulzați ca urmare a unui impact important. Meteoriții lunari oferă, într-adevăr, oportunitatea de a sonda întreaga suprafață lunară, și nu doar câteva situri de alunizare a misiunilor Apollo. Analiza lor recentă indică faptul că niciunul dintre ei nu este mai vechi de 3,92 de miliarde de
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
nu doar câteva situri de alunizare a misiunilor Apollo. Analiza lor recentă indică faptul că niciunul dintre ei nu este mai vechi de 3,92 de miliarde de ani, cu vârste uneori mai recente, dar concentrând un număr descrescând de meteoriți. Pe Pământ, dacă urmele acestor impacturi foarte vechi sunt cvasiinexistente din cauza eroziunii, datarea rocilor terestre nu depășește 4 miliarde de ani vechime. Într-o vreme, acest rezultat a fost considerat drept dovadă că Pământul a rămas mult timp în stare
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
de pământ cunoscute, formată din trei inele succesive. Atribuirea fortificației este controversată, unii arheologi considerând că este preistorică, în timp ce alții o socotesc un ring avar. La 31 martie 1875, în curtea unui locuitor din Jadani a căzut, în timpul zilei, un meteorit. Din acesta s-au recuperat 9 fragmente cu masa totală de 144 grame.
Cornești, Timiș () [Corola-website/Science/301352_a_302681]
-
ghețarului. In decembrie 1911 a sosit pe coasta Antarctidei o expediție din Australia sub conducerea geologului Douglas Mawson. Scopul expediției era cartografierea coastei pe distanța de 2000 de km, eploararea ținuturilor necunoscute ca și cercetarea locului unde a căzut un meteorit. Numele ghețarului este dat după elvețianul Xavier Mertz care moare aici în anul 1913, și care era unul membrii expediției australiene. avea pe direcția nord-sud, 160 km lungime și 35 - 40 km lățime. Ghețarul Metz are o lungime de 95
Ghețarul Metz () [Corola-website/Science/318785_a_320114]
-
de știință din întreaga lume dovedesc la unison că aceste roci provin de pe Lună. Niciun articol publicat în literatura științifică de specialitate nu pune la îndoială această afirmație. Probele aduse de Apollo se deosebesc și de rocile terestre și de meteoriți prin faptul că ele prezintă o completă lipsa de produse rezultate din modificări apoase: adică dovadă că aceste roci provin de pe un corp lipsit de atmosfera și au caracteristici geochimice unice. Mai mult de atât, sunt semnificativ mai vechi decât
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
aduse de sovietici mai tarziu. Adepții farsei argumentează că voiajul lui Wernher von Braun în Antarctica din 1967 (aproximativ 2 ani înainte de 16 iulie 1969, lansarea misiunii Apollo 11) a fost cu scopul de a studia și/sau a colecta meteoriți lunari care să fie folosiți pentru a falsifica rocile lunare. Deoarece von Braun a fost un ofițer SS (deși unul care a fost arestat de Gestapo) [131], filmul documentar Did We Go? sugerează [89] că este suspectibil de a menține
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
a căutat von Braun (directorul Marshall Space Flight Center) și alți trei membri în Antarctica în acea perioadă. NAȘĂ a spus doar că aceștia au cercetat factori de mediu și logistici care să-i ajute să planifice viitoarele misiuni spațiale. Meteoriții lunari sunt sunt foarte rări și este foarte improbabil că NAȘĂ a adunat 382 kilograme de roci lunare între 1969 și 1972. Momentan sunt doar 30 kilograme de meteoriți lunari care au fost descoperiți până acum, potrivit posesorilor particulari și
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
și logistici care să-i ajute să planifice viitoarele misiuni spațiale. Meteoriții lunari sunt sunt foarte rări și este foarte improbabil că NAȘĂ a adunat 382 kilograme de roci lunare între 1969 și 1972. Momentan sunt doar 30 kilograme de meteoriți lunari care au fost descoperiți până acum, potrivit posesorilor particulari și ai agențiilor guvernamentale din întreaga lume, meteoriți găsiți într-o perioadă mai mare de 20 de ani.
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
este foarte improbabil că NAȘĂ a adunat 382 kilograme de roci lunare între 1969 și 1972. Momentan sunt doar 30 kilograme de meteoriți lunari care au fost descoperiți până acum, potrivit posesorilor particulari și ai agențiilor guvernamentale din întreaga lume, meteoriți găsiți într-o perioadă mai mare de 20 de ani.
Teorii privind falsificarea aselenizării în programul Apollo () [Corola-website/Science/304222_a_305551]
-
opus celui observat la alți sateliți uranieni, în care emisfera frontală prezintă linii ale gheții mai puternice. Cauza acestei asimetrii nu se cunoaște, dar ar putea fi legată de crearea de sol prin impact, mai puternică în emisfera frontală. Impactul meteoriților tinde să împrăștie gheața de pe suprafață, lăsând în urmă alte materiale. Materialul întunecat poate fi format ca rezultat al procesării clatratelor metanului sub acțiunea radiațiilor sau înnegrirea altor compuși organici sub acțiunea radiațiilor. Oberon ar putea fi format dintr-un
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
a efectua cercetări pe dealurile Larsemann, cu scopul de a face prelevări de probe din soluri și din lacuri, de a realiza teste medicale, studii de poluare și schimbări climatice. De asemenea, îl interesează prelevarea de microorganisme și fragmente de meteoriți din gheață. Dr. Negoiță s-a declarat dezamăgit de lipsa fondurilor pentru organizarea acestor expediții. Costul total de expediție pentru 3 cercetători, mobilizați pentru trei luni pe continentul antarctic, se ridică la 25.000 de euro. Am început să plâng
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
- 2013 este un corp ceresc care a intrat în coliziune cu Pământul în dimineața zilei de vineri 15 februarie 2013, în regiunea Celeabinsk din Rusia. Căderea unui meteorit cu un diametru de circa 15 metri și o greutate aproximată de 7.000-10.000 de tone s-a produs la ora locală 09:23, în ziua de vineri 15 februarie 2013 în apropierea orașului Celeabinsk, daunele principale în urma căderii
Meteoritul de la Celeabinsk () [Corola-website/Science/328677_a_330006]
-
de presă al Direcției de Sănătate al administrației regionale. Conform centrul federal de cercetare și de dezvoltare al NASA, greutatea bolidului căzut este estimată la 7 tone. Pe parcursul căderii, după intrarea în atmosferă cu o viteză de 18-20 km/s meteoritul a început să se dezintegreze datorită supraîncălzirii și topirii, și să se rupă în bucăți incandescente începând cu o altitudine de aprox. 50 - 30 km, care s-au prăbușit cu o viteză aproximativă de 35.000 km/oră (de zece
Meteoritul de la Celeabinsk () [Corola-website/Science/328677_a_330006]
-
fost, într-adevăr, mai luminos decât Soarele. Obiectul a fost filmat imediat după intrarea în atmosferă de satelitul meteorologic Meteosat 9. Martorii din Celeabinsk au relatat că aerul din oraș mirosea a praf de pușcă. Conform Academiei Ruse de Științe, meteoritul a pătruns în atmosferă cu viteza de circa Radiantul (poziția aparentă de origine pe cer) pare a fi, din întergistrările video, undeva deasupra și la stânga Soarelui care răsărea. Estimări ale diametrului obiectului se înscriu între și câțiva metri. NASA a
Meteoritul de la Celeabinsk () [Corola-website/Science/328677_a_330006]
-
circa și masa la circa . NASA estimează viteza acestuia la circa , și energia eliberată de el ca fiind echivalentă cu aproape 500 kilotone, suficient de mare pentru a fi înregistrată ca eveniment seismic. Societatea Geografică Pattani a afirmat că trecerea meteoritului peste Celeabinsk a produs trei explozii de puteri diferite. Prima a fost cea mai puternică, și a fost precedată de un fulger luminos, care a durat aproape cinci secunde. Estimările de altitudine s-au înscris în intervalul , cu echivalentul exploziv
Meteoritul de la Celeabinsk () [Corola-website/Science/328677_a_330006]
-
aflat la sud de Celeabinsk, în Emanjelinsk și Iujnouralsk. Unda de șoc a ajuns la Celeabinsk după două minute și 57 de secunde. La 17 februarie 2013, oamenii de știință de la Universitatea Federală a Uralilor au găsit mici fragmente de meteorit în jurul unei găuri circulare din gheața de pe lacul Cebarkul. Acestea sunt chondriți obișnuiți, și conțin 10% fier. Oamenii de știință intenționează să boteze aceste fragmente „meteoritul Cerbakul”, denumire ce va fi acceptată după publicarea în buletinul Societății de Meteoriți. S-
Meteoritul de la Celeabinsk () [Corola-website/Science/328677_a_330006]
-
2013, oamenii de știință de la Universitatea Federală a Uralilor au găsit mici fragmente de meteorit în jurul unei găuri circulare din gheața de pe lacul Cebarkul. Acestea sunt chondriți obișnuiți, și conțin 10% fier. Oamenii de știință intenționează să boteze aceste fragmente „meteoritul Cerbakul”, denumire ce va fi acceptată după publicarea în buletinul Societății de Meteoriți. S-au găsit trei potențiale puncte de impact cu Pământul, două în zona lacului Cebarkul, și un altul la circa mai spre nord-vest, lângă orașul Zlatoust aflat
Meteoritul de la Celeabinsk () [Corola-website/Science/328677_a_330006]
-
de meteorit în jurul unei găuri circulare din gheața de pe lacul Cebarkul. Acestea sunt chondriți obișnuiți, și conțin 10% fier. Oamenii de știință intenționează să boteze aceste fragmente „meteoritul Cerbakul”, denumire ce va fi acceptată după publicarea în buletinul Societății de Meteoriți. S-au găsit trei potențiale puncte de impact cu Pământul, două în zona lacului Cebarkul, și un altul la circa mai spre nord-vest, lângă orașul Zlatoust aflat aproape de granița între Republica Bașchiria și regiunea Celeabinsk. Unul dintre fragmentele de meteorit
Meteoritul de la Celeabinsk () [Corola-website/Science/328677_a_330006]