478 matches
-
sugereze inutilitatea oricărei așteptări. 7. Epitetul din structura Cu aripi adormite [...] lăstunii sugerează neputința înălțării, imposibilitatea zborului, deci absența elanului ascensional care impulsiona altădată eul liric și toți lăstunii idealurilor sale. În același registru al disperării se construiește și dubla metonimie pulbere și scrum. Substituind - pe baza unei relații logice - conceptul abstract de „gol existențial“ prin simboluri ale derizoriului, metonimiile sugerează deșertăciunea oricăror iluzii, stingerea oricăror zadarnice speranțe. Cei doi termeni metonimici aduc în poezie motivul biblic „vanitas vanitatum“, care stă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
elanului ascensional care impulsiona altădată eul liric și toți lăstunii idealurilor sale. În același registru al disperării se construiește și dubla metonimie pulbere și scrum. Substituind - pe baza unei relații logice - conceptul abstract de „gol existențial“ prin simboluri ale derizoriului, metonimiile sugerează deșertăciunea oricăror iluzii, stingerea oricăror zadarnice speranțe. Cei doi termeni metonimici aduc în poezie motivul biblic „vanitas vanitatum“, care stă la baza mesajului poetic. 8. Poezia argheziană se înscrie în sfera lirismului subiectiv. Trăsăturile definitorii pentru lirica eului sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
marcat de ambiguitatea specifică moderniștilor, se formulează ca monolog liric de factură elegiacă. Eul liric apare în ipostaza artistului izolat întrun spațiu psihic înalt, un „turn de fildeș“ interior. Simbolismul acestui teritoriu al tăcerii, al solitudinii metafizice este exprimat prin metonimii precedate de negații (niciun drum, nicio ușă, nam prag). Compensațiile acestei amare singurătăți sunt de ordin imaterial: o cărăruie, o dâră ca de fum, stelele și noaptea ce sentâlnesc întrun arbore al tristeții. Aceste simboluri, care formează imagini vizuale, pregătesc
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a omului și foamea lui de ardere până la mistuire. Secvența a treia readuce eul creator în centrul discursului, surprinzând actul trudnic al creației. Noul mod de a scrie presupune fronda, răzvrătirea împotriva stilului clasic, „ca lofil“. Acesta este sugerat prin metonimia și epitetul metaforic, unghia îngerească, simbolizând scriitura serafică, delicată, turnată în tiparul frumuseții și al perfecțiunii poetice. Metafora „tocirii“ unghiei îngerești exprimă ideea neputinței limbajului poetic tra dițional de a exprima dilemele omului modern și absurdul lumii contemporane. Scrii tura
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
legătura afectivă a eului liric cu universul integrator. Ce le lalte patru versuri dezvoltă motivul călătoriei inițiatice care îi revelează artistului întruchipări concrete ale miracolelor vieții și ale misterului morții. Acestea sunt sugerate prin enu merarea celor patru simboluri poetice, metonimii pentru treptele cunoașterii lu ci ferice (flori - simbol al cunoașterii senzoriale; ochi - cunoaștere contemplativă; buze - cunoaștere prin Logos și prin Eros; morminte - cunoaștere absolută, prin Thanatos) și pentru toate regnurile ce alcătuiesc lumea fizică (regnul vegetal și mineral, regnul viețuitoarelor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
curajul și puterea (omenească) sau topit ca aburul, respectiv sufletul meu doarme ca întro vizuină pierdută - sugerează starea de evanescență (aburul), de singurătate, de alienare și deznădejde pe care o traversează poetul, odată eliberat de caznele creației. Originală este și metonimia degete - putrefacție - moarte, desemnând nu numai ființa biologică, ci și mâna care scrie. Astfel, versul degetele subțiri care vor săpa canalen pădure și se vor întoarce acolo mereu și vor intra încetul cu încetul în putrefacție? degetele subțiri nu mă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
stătea să cază pe pămîntul amețit de întunerecul fără margini." Fixat la postul cel mai înaintat pentru a coordona doborîrea aparatului, Bologa este brusc traversat de o revelație fără conținut, de "materialitatea" mai curînd cratofanică a Luminii. E limpede că metonimia își urmează cursul, transformînd însă termenii reprezentării. Vom accepta că, desprinse de conținutul simbolic imediat, lumina și reflectorul nu mai desemnează pe Celălalt, inamicul sfidător, ci ating semnificațiile mai înalte ale unei forțe transcendente. Ca o zguduire nevrotică, "ura" împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
imaginare, pline de semnificații. Însăși fidelitatea de amprentă "fotografică" este rezultatul unei aplicate cuceriri spațiale: metodică "luare în posesie" a spațiului și a obiectelor, a imaginii personajelor și a emblemelor vizuale prin care acestea se disting (înfățișarea, îmbrăcămintea, codul vestimentar metonimie sugerînd aerul epocii, înălțimea poziției sociale etc.). Tipologia descrierii se instituie prin analogie cu lectura (citire ordonată, pe axele spațiale ale textului, de la stînga la dreapta, de sus în jos etc.) sau, cum atrage atenția autorul francez, prin asociere cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
temei locuinței / locuirii, cu semnificațiile simbolice de ordinul generării, ca matrice, și al relației cu nidarea (cuib sau, alternativ, tensiune negativă, dar propulsoare, a căutării unuia), apare stăruitor. Scriitoarea leagă obsesiv personajele romanelor de locuințele lor "de zid", ducînd exercițiul metonimiei pînă la transformarea raportului în sursă originară, subtilă, a conflictelor și evoluției acestora. Fecioarele despletite se încheie, în înțelegerea personajului-reflector, cu o formulă limpede a acestor relații: "Mini se gîndea acum la devenirea Hallipilor, la complecta lor dezmembrare, la dărîmarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
chestiunea legitimității fiind legată de secretele "fecioarelor despletite" și de complicitate imundă, tăinuită. Drumul, nu-i așa, este "ascuns". În lumea "moștenirii", a succesiunii de rang garantate prin averile transmisibile, posesiunea amestecă imobile și persoane, în limbajul deja notoriu al metonimiei. Pentru "prințesa" Ada, una care și-a cumpărat doar titlul, oferindu-și proprietățile (" Știai doar că răscumperi hodoroaga de palat și moșia lucie cu făina mea"), natura tranzacțiilor, a bunurilor dobîndite, este indiferentă la gen: "Din toate obiectele de preț
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
personajului se construiește cu mijloace poetice, între care domină metafora obsedantă a îngerului (dematerializare, plutire, zbor asociate), trecută printr-un stadiu intermediar, cînd nu preliminar, de golire și evanescență. (Ambele, cum se știe, consecutive, în mintea lui Maxențiu, hemoptiziei). O metonimie de trecere spre glorioasa autoimagine a zborului se construiește fulgurant, în acord și cu sensul primar al "achiziției": "Maxențiu era acum o biată făptură străvezie, un steag palid cu blazon, ce se clătina la orice suflu." Înlănțuite și ascultînd de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lectură, nu este impresia relativității (aceea pe care contează, obiectiv, scenariul narativ / descriptiv adoptat), ci tocmai flexibilitatea punctului de vedere, autoritatea sa dobîndită, cu nesperate resurse de subtilitate, cu o vocație a stabilirii relațiilor. Mini se întrece pe sine: principiul metonimiei care pune semnul echivalenței între mediu și personaj, sugestia obiectului față cu profilul uman, raporturile de comunicare între "casa de zid" și "casa de simțire" se întîlnesc năvalnic în impresiile sale, reținute de gînd. La "școala" romanului, pe acest personaj
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
La Dame aux camélias"". Bruioanele nu vor da naștere la un roman (ne aflăm în fața unui proiect de roman "nerealizat", cf. Florica Ichim, Camil Petrescu, Documente literare.). Titlul este însă citat de cîteva ori în primul roman, deși rezerva față de "metonimia" reprezentată situație de viață, "scenă clasică" este afișată, cf. și Al. Călinescu (4). În pofida distanței luate, structura de profunzime trece, combinat, răsturnat, în cel de-al doilea roman. Cel mai important element de apropiere este oferit de motivul secretului, ținut
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
substantivelor concrete ("mână", "sprânceană", "tâmplă"); câmpul lexical este unul al materialității, sugerând simțurile afectate de iubire. La nivel stilistic: repetiții ("Înc-o vreme/ Și-ncă-o vreme") menite a reliefa intensitatea sentimentului; comparația "ca o strângere de ape" semnifică tensiunea lirică; metonimia se creează prin asocierea privirii cu spiritul, care tinde spre absolut ("Și privirea-n sus țâșni,/ tocmai lângă ciocârlii"); metafora cercului poate semnifica: perfecțiunea, absolutul, oul cosmogonic, dar și claustrarea. Iar ciocârliile exprimă înălțimea greu de atins, deoarece aceste păsări
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Marino, Adrian, Dicționar de idei literare, vol. I, Editura Eminescu, București, 1973. Marino, Adrian, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980. Martin, Aurel, Poeți contemporani, I, E.P.L., București, 1967. Martin, Aurel, Poeți contemporani, II, Editura Eminescu, 1971. Martin Aurel, Metonimii, Editura Eminescu, București, 1974. Martin, Aurel, Acolade, Editura Eminescu, București, 1977. Martin, Mircea, Identificări, Editura Cartea Românească, București, 1977. Martin, Mircea, G. Călinescu și "complexele" literaturii române, Editura Albatros, 1981. Martin, Mircea, Generație și creație, Editura Timpul, Reșița, 2000. Melian
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
provoacă totdeauna alta, în alți ochi, pe deasupra rațiunii instinctele se cheamă și înțeleg acum că și amintirile altora și ale tale își răspund din inconștient, cum își răspund paznicii sau câinii din noapte."91 Stilistic, îngemănarea sufletească este marcată prin metonimia "altoi de suferință", iar, în regimul imaginarului, identitatea destinului celor doi se face nu doar prin lacrimi, ci și prin elementul acvatic care anticipă și chiar substituie fluctuațiile memoriei. În repetate rânduri, Fred îl consideră pe Ladima când prieten devotat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
frumos...fără nimic...? Stilul frumos, doamnă, e opus artei...E ca dicțiunea în teatru, ca scrisul caligrafic în știință. Acum e revoltată. Albastrul cald al privirii a devenit de platină, fixându-mă. Atunci, ce e un scriitor?"325 Metafora și metonimia sunt figurile de stil frecvente, așadar "instrumentele" privilegiate de care se servește Camil Petrescu. Un bilanț conceptual al acestei abordări în grilă mitică este avantajat de statistica relevantă a celor două procedee. Dar imaginarul este fie apreciat "alogic"326, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu este doar convențională 113, ci și stereotipală. Noi ne formăm această atitudine în funcție de cunoștințele noastre, de experiența noastră nemijlocită, de gradul de inteligență, de stimulii care ne trimit spre anumite asocieri de moment. (Nici măcar retorica nu face excepție: "Metafora, metonimia, sinecdoca, paranomaza, hiperbola, ironia sunt mijloace retorice menite să amplifice forța persuasivă a verosimilului, nu a erorii"114, care, deci, rămâne). Toți acești factori sau doar unii dintre ei pot fi deficitari la persoanele cu nevoi speciale, ceea ce determină ca
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
XIX-lea Pariziana este Femeia Nouă situată într-o lume care se schimbă tot mai rapid grație dinamismului vieții urbane, într-o epocă când Parisul devine capitala Europei și a modernității. Femeia pariziana se definește prin Paris, ea este o metonimie a Parisului. Demersul pe care il propunem ține de valorificarea diferitelor sisteme și niveluri de semnificații ale reprezentării femeii pariziene. Discursul Parisului și al Parizienei este o istorie cu o complexitate în progresie a formelor de reprezentare. Însăși epoca modernă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a dragostei" și a placerilor. Atmosferă Parisului este cea a dragostei, "son propre est d'engendrer un désir sans fin" [Bancquart, 2002, p.321]. Legătură dintre personaj, spațiu și peisaj este dintre cele mai strânse. Personajul este asociat spațiului prin metonimie și îl simbolizează prin metaforă. Astfel, suprarealiștii au asociat global Parisul cu femeia [Tadié, p.77]. Figură Parizienei oferă observații interesante despre cauzele și efectele urbanismului asupra personajelor. Parisul este un oraș-androgin, având atât trăsături masculine (caracterul sau expansiv și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
rayonnait avec l'éclat neuf de șes ciselures, un trône assez large pour que Nana pût y étendre la royauté de șes membres nus" [Zola, Nana, p.408, 441]. Patul, care este martorul tuturor etapelor principale ale existenței umane, devine metonimie a vieții: "Le lit, mon ami, c'est toute notre vie. C'est là qu'on naît, c'est là qu'on aime, c'est là qu'on meurt. Și j'avais la plume de M. de Crébillon, j'écrirais
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
saillante, présentée comme un défit, offerte comme une tentation." [Maupassant, L'inconnue, în La parure, p.687]. "Leș boucles de șa chevelure avaient comme une langueur passionnée" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.189]. Talia mică a doamnei Forestier este o metonimie a corpului feminin visat: "Elle était vêtue d'une robe de cachemire bleu pale qui dessinait bien să taille souple et să poitrine grasse" [Maupassant, Bel-Ami, p.25]. 109 " La béauté naturelle est savane tde cette svelte, fine et blonde
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
postmodern reprezintă translația de la elegia metafizică la "simpla" retorică"148. Aparatul retoric care este utilizat în această clarificare relațională este deosebit de sugestiv pentru înțelegerea legăturii dintre cei doi termeni. Fiind considerată o figură semantică prin contiguitate, coexistență, proximitate sau învecinare, metonimia a suscitat diverse încercări de diferențiere față de metaforă și sinecdocă. Pentru Marc Bonhomme, metonimia face parte din categoria tropilor care produc transferuri între termeni asociați, în cadrul aceluiași domeniu conceptual: metonimia "operează decalaje de semnificație între doi sau mai mulți termeni
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
utilizat în această clarificare relațională este deosebit de sugestiv pentru înțelegerea legăturii dintre cei doi termeni. Fiind considerată o figură semantică prin contiguitate, coexistență, proximitate sau învecinare, metonimia a suscitat diverse încercări de diferențiere față de metaforă și sinecdocă. Pentru Marc Bonhomme, metonimia face parte din categoria tropilor care produc transferuri între termeni asociați, în cadrul aceluiași domeniu conceptual: metonimia "operează decalaje de semnificație între doi sau mai mulți termeni în relație de contiguitate în interiorul unui domeniu noțional"149. Dacă luăm în calcul această
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
considerată o figură semantică prin contiguitate, coexistență, proximitate sau învecinare, metonimia a suscitat diverse încercări de diferențiere față de metaforă și sinecdocă. Pentru Marc Bonhomme, metonimia face parte din categoria tropilor care produc transferuri între termeni asociați, în cadrul aceluiași domeniu conceptual: metonimia "operează decalaje de semnificație între doi sau mai mulți termeni în relație de contiguitate în interiorul unui domeniu noțional"149. Dacă luăm în calcul această definiție a metonimiei și continuăm interpretarea relației dintre modernism și postmodernism în termenii propuși de Ronald
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]