497 matches
-
mai mare, Mary Boleyn, fusese rechemată în Anglia la sfârșitul anului 1519, din cauza aventurii ei cu regele Franței. S-a căsătorit cu William Carey, un nobil minor, în februarie 1520 la Greenwich; la puțin timp după nuntă Mary Boleyn devine metresa regelui Henric al VIII-lea. Anne și-a făcut debutul la "Chateau Vert" (Castelul Verde) jucând rolul "Perseverenței" într-o piesă dată în onoarea ambasadorilor imperiali la 4 martie 1522. În 1525, Henric al VIII-lea s-a îndrăgostit de
Anne Boleyn () [Corola-website/Science/300133_a_301462]
-
Vert" (Castelul Verde) jucând rolul "Perseverenței" într-o piesă dată în onoarea ambasadorilor imperiali la 4 martie 1522. În 1525, Henric al VIII-lea s-a îndrăgostit de ea însă ea i-a rezistat și a refuzat să-i devină metresă așa cum o făcuse sora ei, Mary Boleyn. Una dintre principalele dorințe ale lui anne, a fost ca regele Henric sa anuleze căsătoria sa cu Caterina de Aragon pentru a fi liber să se căsătorească cu ea. Când a fost clar
Anne Boleyn () [Corola-website/Science/300133_a_301462]
-
Cranmer și Cromwell șansa de a o părăsi pe Anne fără să fie obligat să se întoarcă la Caterina. După ce Anne și-a revenit dintr-un nou avort în ianuarie 1536 Henric declară că mariajul este produsul unei vrăjitorii. Noua metresă, Jane Seymour, este mutată rapid la curte. Cinci bărbați, inclusiv fratele Annei sunt arestați sub acuzația de incest și trădare, acuzați că au avut relații sexuale cu regina. La 2 mai 1536 Anne a fost arestată și dusă în Turnul
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
lupte pentru a-și consolida puterea asupra Angliei și a pământurilor sale continentale și de dificultățile cu fiul său cel mare. William s-a născut la Falaise, Normandia ca fiu nelegitim al lui Robert I, Duce de Normandia și al metresei sale Herleva, fiica unui tăbăcar din orașul Falaise. Mai târziu, mama lui s-a căsătorit cu Herluin de Conteville cu care a avut doi copii. În afără de cei doi frați vitregi, Odo de Bayeux și Robert, Conte de Mortain
Wilhelm Cuceritorul () [Corola-website/Science/300742_a_302071]
-
născut în 1891, în cultul tatălui lor. Totuși, acesta nu își va părăsi tovarășa din tinerețe. Idila este secretă timp de trei ani, doar trei prieteni apropiați ai scriitorului fiind la curent cu ea. Zola o instalează pe noua sa metresă într-un apartament parizian și îi închiriează o casă de vacanță la Verneuil, în apropiere de Médan. Între Verneuil și Médan se poate deplasa cu ușurință cu ajutorul bicicletei. Alexandrine Zola află de infidelitatea soțului în luna noiembrie 1891, iar existența
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
mică, Natalia în 1848. În 1850 Aglaie s-a căsătorit cu ministrul de justiție Răducanu Rosetti, mai mare decât ea cu 19 ani și foarte bogat, . În exil la Paris, Grigore Ghica a avut doi copii, Grigore și Ferdinand, cu metresa sa, văduva Euphrosine Leroy, cu care s-a căsătorit, pentru a treia oară, la 9 noiembrie 1856. La 24 august 1857 se sinucide prin împușcare la castelul Le Mée.
Grigore Alexandru Ghica () [Corola-website/Science/299308_a_300637]
-
le folosesc tinerii normali pentru a fi increzatori furios zeul răspândește ciumă și boli în tabăra aheilor volume de poezie scrise in limba engleză se știe că în algebră cifra cantitativă e înlocuită cu un simbol calitativ eduard a avut metrese pe tot parcursul vieții lui de bărbat căsătorit inițial au fost dezvoltate pentru a fi utilizate ca medii de stocare pentru calculatoare de uz general ipoteza care este cea mai complexă e considerată prea complicată pentru a fi luată în
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Marguerite de La Sablière, în casa căreia l-a cunoscut, printre alții, pe Charles Perrault La 17 februarie 1673 a murit Molière; La Fontaine, care îi fusese prieten, a publicat un elogiu în memoria acestuia. Având și protecția Marchizei de Montespan (metresa regelui Ludovic al XIV-lea), La Fontaine încearcă să se lanseze în lumea operei scriind un libret pentru Jean-Baptiste Lully. Acesta însă nu duce până la capăt proiectul, iar La Fontaine, furios, scrie un poem-satiră împotriva lui Lully întitulat "Le Florentin
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
emisă prima marcă poștală din Belgia. Nu reușește să treacă prin parlament legile de reglementare a muncii copiilor și a femeilor. La 11 octombrie 1850, Leopold își pierde soția care moare de tuberculoză la vârsta de 38 de ani. Împreună cu metresa sa, Arcadie Claret de Viescourt, regele a avut alți doi copii: baronul Georges-Frédéric von Eppinghoven (1849-1904) și baronul Arthur von Eppinghoven (1852-1940). Moare pe 10 decembrie 1865 la Bruxelles, în palatul din Laeken la vârsta de 74 de ani și
Leopold I al Belgiei () [Corola-website/Science/307051_a_308380]
-
niciodată. Această atitudine defetistă a lui Carol se adaugă numeroaselor abuzuri , de natură publică (tentativa de a acumula întreaga putere în stat de-a lungul întregii sale domnii și depășirea atribuțiilor lui constituționale ) sau privată (divorțul de Principesa Elena în favoarea metresei Magda Lupescu), și explică de ce Regele Mihai a refuzat să-și mai întâlnească vreodată tatăl după plecarea acestuia din România în 1940. De asemenea, Mihai nu a participat nici la funeraliile tatălui său, în Portugalia, nici la reînhumarea acestuia în
Ordinea de succesiune la tronul României () [Corola-website/Science/307335_a_308664]
-
preocupat însă de evaziunile extraconjugale decât de sosirea primului-ministru. Josef, valetul lui Eduard, este alarmat că nu-și găsește stăpânul nici la vila de refugiu unde îi spusese în taină că vine pentru a fi alături de Franzi Cagliari, fosta dansatoare, metresa sa. Roza - care îndeplinește funcția de ”mamă de ocazie” pentru Franzi, încearcă să obțină de la el unele informații despre contesă. După plecarea lui Josef sosește Kagler, tatăl lui Franzi, artistul popular de tip boem și din discuția lor aflăm că
Sânge vienez () [Corola-website/Science/307565_a_308894]
-
aristocratului la care titlul și averea se împletesc cu nerozia. Kagler i-o prezintă pe Franzi drept soția contelui. Prin felul său ”diplomatic” de a vedea lucrurile, Vercingetorix deduce că doamna cu care era Eduard dimineața (în realitate Gabriela) este metresa contelui și de aici în colo va acționa ca atare. Îi aduce astfel la cunoștință presupusei contese, care sunt preocupările soțului ei. Franzi ține cu tot dinadinsul să afle cine l-a răpit pe conte și va încerca să-și
Sânge vienez () [Corola-website/Science/307565_a_308894]
-
de către soțul amator de idile, Gabriela îl caută pe Eduard pentru a-i cere o explicație. Situația se precipită prin sosirea lui Vercingetorix și a lui Franzi. Cu prezență de spirit, contele îl roagă pe ministru s-o prezinte pe metresă drept soția lui. Cum acesta înțelesese că Gabriela este amanta contelui, i-o prezintă lui Franzi drept soția sa și pleacă cu Gabriela lăsându-l pe Eduard cu Franzi. Primul act se termină, astfel, sub semnul unei furtuni în dezlănțuire
Sânge vienez () [Corola-website/Science/307565_a_308894]
-
Jeanne-Antoinette Poisson, marchiză de Pompadour (n. 29 decembrie 1721, Paris - d. 15 aprilie 1764, Versailles) cunoscută ca "Madame Pompadour" a fost metresă a regelui Franței Ludovic al XV-lea. Jeanne Antoinette Poisson s-a născut la Paris la 29 decembrie 1721, ca fiică a administratorului François Poisson (1684-1754) și a soției acestuia, Madeleine de La Motte (1699-1745). Totuși, există suspiciuni că tatăl ei
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
d'Étiolles a devenit cunoscută în societate, regele Ludovic al XV-lea a început să audă de ea. În 1745, un grup de curteni, inclusiv socrul ei, au promovat apropierea de monarh, care era încă în doliu după a treia metresă oficială, ducesa de Châteauroux. Jeanne Antoinette a fost invitată la un bal mascat la Palatul Versailles în noapte de 25 spre 26 februarie 1745, una dintre multele sărbători date pentru a celebra căsătoria Delfinului Louis de France (1729-65) cu Infanta
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
invitată la un bal mascat la Palatul Versailles în noapte de 25 spre 26 februarie 1745, una dintre multele sărbători date pentru a celebra căsătoria Delfinului Louis de France (1729-65) cu Infanta Maria Teresa a Spaniei (1726-46). În martie era metresa regelui, instalată la Versailles într-un apartament direct sub al lui. La 7 mai s-a pronunțat separarea oficială între ea și soțul ei. Pentru a fi prezentă la Curte avea nevoie de un titlu. Regele i-a acordat titlul
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
formal la Curte de verișoara regelui, Prințesa de Conti. Rapid ea a stăpânit eticheta de la curte. Mama ei a murit în ziua de Crăciun a aceluiași an și nu a trăit să vadă realizarea ca fiica ei de a deveni metresă regală de necontestat. Marchiza de Pompadour nu a avut niciodată influență politică directă, dar i-a susținut pe mareșalul de Belle-Isle și pe ducele de Choiseul în fața regelui. Din spatele scenei puterea ei era considerabilă; acest lucru a fost evidențiat când
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
necontestat. Marchiza de Pompadour nu a avut niciodată influență politică directă, dar i-a susținut pe mareșalul de Belle-Isle și pe ducele de Choiseul în fața regelui. Din spatele scenei puterea ei era considerabilă; acest lucru a fost evidențiat când o altă metresă a regelui, Marie-Louise O'Murphy, a încercat s-o înlocuiască în 1754. În 1755, tânăra și puțin experimentata O'Murphy s-a căsătorit cu nobilul Jacques de Beaufranchet, "seigneur d'Ayat", care era unchiul viitorului ilustru general Louis Desaix (a
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
1755 a fost abordată de către Anton Wenzel Kaunitz, un proeminent diplomat austriac, cerându-i să intervină în negocierile care au condus la Tratatul de la Versailles (1756). Cu toate că din 1751 legăturile ei sexuale cu regele au încetat, a continuat să rămână metresa oficială a regelui până la moartea ei (1764), lucru care se datorează diplomației inteligente de care a dat dovadă. În primul rând ea a decis să stabilească o relație cordială cu Maria Leszczyńska. Metresele anterioare ale regelui o umileau pe regină
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
regele au încetat, a continuat să rămână metresa oficială a regelui până la moartea ei (1764), lucru care se datorează diplomației inteligente de care a dat dovadă. În primul rând ea a decis să stabilească o relație cordială cu Maria Leszczyńska. Metresele anterioare ale regelui o umileau pe regină, dar Pompadour și-a dat seama că arătând Mariei respect îi ușura vina regelui și i-a permis să aibă o relație puternică cu copiii săi. Ea a pus, de asemenea, toate eforturile
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
toate eforturile în a aduce distracție în viața melancolică a regelui. Spre deosebire de celelalte femei din viața regelui, marchixa de Pompadour l-a însoțit în timp ce era la vânătoare, la cărți de joc sau cînd își vizita proprietățile. În cele din urmă, metresa regala îi amintea lui Ludovic de frumusețea ei prin frecvente picturi, în special cele realizate de François Boucher, care a subliniat trăsăturile deosebite și i-a ascuns semnele de îmbătrânire. Nu a repetat greșeala altor metrese regale, ca rivala să
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
În cele din urmă, metresa regala îi amintea lui Ludovic de frumusețea ei prin frecvente picturi, în special cele realizate de François Boucher, care a subliniat trăsăturile deosebite și i-a ascuns semnele de îmbătrânire. Nu a repetat greșeala altor metrese regale, ca rivala să fie bruscată și tratată cu dușmănie, ci va face totul pentru a-i câștiga simpatia. Madame Pompadour reușește să realizeze iscusit la curte un nod de relații cu aliați influenți, ea va lega regele nu numai
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
de douăzeci și unu de ani, fiica lui Stanisław Leszczyński, regele detronat al Poloniei. Căsătoria a fost celebrată la Fontainebleau la 5 septembrie 1725. Din căsătoria lui Ludovic cu Maria Leszczyńska au rezultat mulți copii, însă regele era notoriu infidel. Unele dintre metresele sale, cum ar fi Madame de Pompadour și Madame du Barry, sunt la fel de cunoscute ca și regele însuși. În ultimii săi ani Ludovic a dezvoltat o înclinație pentru fete tinere. În întreaga Franță s-au răspândit zvonuri scandaloase prin care
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
Primul lui guvern a fost condus de Louis Henri, Duce de Bourbon, care a fost înlocuit de tutorele regelui, cardinalul André de Fleury, în 1726, și la moartea acestuia în 1743, Ludovic a preluat controlul personal al guvernului. În practică, metresele regelui au exercitat o influență dominantă în alegerea sau îndepărtarea miniștrilor de stat. Cele mai faimoase metrese ale lui Ludovic au fost Marie Anne de Maillynesle, Ducesă de Châteauroux; irlandeza Louisa O'Murphy, Jeanne Antoinette Poisson, Marchiză de Pompadour (numită
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
tutorele regelui, cardinalul André de Fleury, în 1726, și la moartea acestuia în 1743, Ludovic a preluat controlul personal al guvernului. În practică, metresele regelui au exercitat o influență dominantă în alegerea sau îndepărtarea miniștrilor de stat. Cele mai faimoase metrese ale lui Ludovic au fost Marie Anne de Maillynesle, Ducesă de Châteauroux; irlandeza Louisa O'Murphy, Jeanne Antoinette Poisson, Marchiză de Pompadour (numită Madame de Pompadour, metresă din 1745 până în 1750); și Marie Jeanne Bécu, Contesă du Barry. Triumviratul a
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]