374 matches
-
completează cartea a cincea și o adaugă pe a șasea. Acest tratat este semnificativ pentru cultura antică târzie, atât păgână, cât și creștină, prin interesul său pentru teoria numerelor, pentru raporturile dintre ele, și conține și expuneri de prozodie și metrică pentru că amândouă se bazează pe număr: numărul, atunci când este descoperit în interiorul realității, are funcția de a conduce spre lucrurile imateriale prin intermediul celor materiale. Într-adevăr, numărul nu e legat de lumea materiei, ci de cea a sufletului, tinde la infinit
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Titlul se referă la pelagieni și la faptul că ei refuză harul ce vine de la Dumnezeu; este narată apoi istoria pelagianismului și condamnarea acestuia de către papi și sinoade; apoi Prosperus atacă semipelagianismul; poemul respectă cu strictețe normele de prozodie și metrică ce nu mai corespundeau de-acum deloc celor din limba vorbită. E interesant că augustinistul Prosperus a scris și poemul Despre providență (De providentia), în care se întreabă de ce atât de multe nenorociri se abat asupra unor întregi populații, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Trasamundus (496-523), ca și de pasajele frecvente în care sunt imitați poeți creștini din secolul al cincilea (în afară, bineînțeles, de cele în care e vizibilă influența clasicilor păgâni cum e Virgiliu). Se pot observa numeroase încălcări ale regulilor de metrică și prozodie, semn că scăzuse interesul pentru structurile literare tipice pentru limba latină clasică. Tot anonim este și Poemul contra Marcioniților (Carmen adversus Marcionitas), în cinci cărți, care reia polemica împotriva acelei erezii bazându-se în întregime pe opera analoagă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ci în metru liric. Poetul îl imită mai ales pe Virgiliu, dar cultura sa clasică e considerabilă pentru că îl cunoaște și pe Statius; îi imită totodată și pe poeții creștini, cum sunt Prudențiu și Paulin din Nola; totuși, prozodia și metrica sunt deseori defectuoase, adică nu mai respectă regulile metricii clasice. Poetul cunoaște totuși instrumentele tradiționale ale poeziei latine, de exemplu folosirea frecventă a aliterației. În ansamblu pare să respecte în mod mai riguros regulile parafrazei biblice care e mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vrea să explice oamenilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să le dea curaj ca să facă față persecuțiilor vandalilor. E vorba de o poezie de popularizare ce trebuia cântată așa cum o dovedesc structura ritmică (de-acum, nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice datorită cărora Psalmul trebuia să fie accesibil chiar și celor fără instrucție și putea fi memorat ușor. Poemul e structurat în ordine alfabetică*, mai puțin prologul, care introduce tema fundamentală, și epilogul. Între o strofă și alta
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conform tradiției păgâne, pentru morminte, biserici, opere de artă, pentru festivități, în cinstea unor personaje importante, sau pur și simplu ca amintiri sau schimburi reciproce de amabilități. În afară de epigrame, a mai compus poezii ocazionale (epitalamuri și panegirice) și unsprezece imnuri: metrica folosită e diversă, iar Ennodius se dovedește un abil făuritor de versuri pentru că reia ritmuri din tradiția clasică și tot de-acolo împrumută anumite instrumente retorice, de exemplu ornamentele furnizate de mitologia păgână. Ennodius este reprezentantul tipic al înfloritoarei culturi
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în timp ce kontakion-ul nu este, la drept vorbind, un element al liturghiei ci unul paraliturgic. Forma kontakion-ului se cristalizează în cursul secolului al șaselea și se definitivează o dată cu opera lui Roman Melodul. Un kontakion e format, de obicei, din stanțe cu metrică asemănătoare al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numit oikoi: un termen folosit în mod analog cu cel italienesc „stanza”), precedate de un scurt preludiu denumit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Un kontakion e format, de obicei, din stanțe cu metrică asemănătoare al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numit oikoi: un termen folosit în mod analog cu cel italienesc „stanza”), precedate de un scurt preludiu denumit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren care este repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rândul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înrudită cu aceea a scriitorilor creștini de la începuturile epocii bizantine. O problemă care solicită încă atenția specialiștilor este aceea a metricii pentru că operele lui Roman au suferit, de-a lungul secolelor, modificări la nivel lexical, iar aceste intervenții au modificat metrica. Bibliografie. Ediții: W. Christ - M. Paranikas, Antolhogia Graeca Carminum Christianorum, Teubner, Leipzig, 1871; S.G. Mercati, S. Ephraemi Syri opera. Textum syriacum, graecum, latinum..., recensuit S.G. Mercati, I, 1, Roma, 1915; P. Maas, Frühbyzantinische Kirchenpoesie. Anonymen Hymnen des V-VI Jahrhunderts
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
geniu spre redobândirea identității sinelui ("vino", "redă-mă"). O deosebită expresivitate au construcțiile oximoronice ("dureros de dulce" și "voluptatea morții"), adjectivele pronominale ("al meu rug") și cuvintele (sintagmele) din finalul fiecărei strofe: "Singurătății", "neîndurătoare", "Apele mării", "Mie redă-mă!". Prin metrică, Odă (în metru antic) amintește de opera lui Horațiu. Glossă Glossa este o poezie gnomică (glossa "cuvânt care necesită explicații"), poezie care conține maxime, sentințe, sfaturi morale și cunoaște un proces de asimilare a înțelepciunii filosofice. Glossă e cea mai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
amforei. Imaginea-metaforă a amforei semnifică unitatea de care depind cele două principii: masculin și feminin. Iar golul amforei sugerează "pierduta androgenie a materiei". Prin iubire, cuvântul devine un "leu alergând", simbolizând frumusețea agresivă. Poezia este scrisă în versuri albe, are metrică variabilă și unele verbe la imperfect: "ne vedeam", "stăteam". Elegia a zecea Elegia a zecea aparține volumului 11 Elegii, cea mai rezistentă parte a poeziei lui Nichita Stănescu. Este o poezie cu problematică filosofică, subintitulată " Sunt", "o plângere pe tema
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mirosul, apoi liniște", " apoi gustul", "vibrația umedă, apoi iarăși lipsă". Poetul și-ar dori un corp deosebit care să-i favorizeze accederea spre cunoașterea absolută, nu unul imperfect: "trupul cerbos/ ramură fără frunze". În Elegia a zecea tonul este elegiac, metrica variabilă, imaginile poetice sunt expresive. A cincea elegie Textul din A cincea elegie a fost conceput sub forma unui proces absurd, unde "inculpatul" nu înțelege acuzațiile și sentințele, din cauza limbajului. El nu înțelege nimic din înțelesurile secrete ale realului. La
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
De exemplu, Universitatea ”Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca și-a definit următoarele ponderi pentru structura unei profesuri: predare 40-45%; cercetare/creație 40-45%; servicii 10-20%. Evident, aceste procente nu se aplică În mod mecanic la toate cadrele didactice, dar ele constituie o metrică de evaluare În managementul calității din universitate. „Personalul didactic, ca resursă umană deosebit de importantă a instituției de Învățământ superior, nu trebuie privită doar prin prisma exclusivă a actului didactic. Acesta trebuie văzut În strânsă relație cu activitatea de planificare, programare
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
clasicista a modelului, susținut de un antinaționalism opus tendințelor grupului rondist.145 Diana Parra precizează că nu se poate vorbi despre un Montale critic al lui Leopardi decât reliefând distanțele ce ii separă, deoarece laureatul premiului Nobel neagă orice continuitate metrica sau tonala cu poezia trecutului, considerând că amintirile sunt inutile prilejuri de nostalgie, inclusiv în domeniul literaturii.146 În ciuda distanței ce separă operele celor doi creatori, statuarea absenței totale a ecourilor leopardiene din poezia lui Montale constituie o absolutizare forțată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
aducerea lui mai aproape de cititor, pentru transpunerea ideilor în forme actuale care să poată fi percepute că firești de omul contemporan. Fiind oglindă vie a acestor convingeri variantele sicilianului, afirmă Finzi, sunt un amestec splendid de artă a cuvântului și metrica, de rostire cadențata lexicala și fonica: un rezultat ce va fi egalat cu greu de traducătorii ce vor urma.455 În eseul Poezia contemporană din 1946 sicilianul a dezvăluit că modelul vergilian și cel leopardian au fost, pentru el, fundamentale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pure și a poeticii franceze. Alessandro Parronchi și Piero Bigongiari îl traduseseră pe Mallarmé, Mario Luzi îl studiase (Studio șu Mallarmé, Sansoni, Florența, 1952); Oreste Macrì analizase opera lui Valéry (Îl cimitero marino di Paul Valéry: studio critico, testo, versione metrica, commento, Sansoni, Florența, 1947). Pentru aprofundarea corespondentelor dintre lirica italiană și poezia lui Mallarmé, cfr. Anna Dolfi, Studi șu Ungaretti e poeți coevi, Bulzoni, Romă, 1998, p. 343 sqq. Leopardismul de la începutul secolului XX e transpus în inima ermetismului prin
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
resta din foscolianul Un dì se regăsesc în vv. 91-92 din Le Ricordanze: Che di cotanta speme oggi m'avanza. De remarcat este și asemănarea dintre L'infinito și Forse perché dalla fatal quiete, discutată și de Mario Fubini în Metrica e poesia. Cfr. Domenico De Robertis, op. cît., pp. 93-102, passim. 451 Violetta Pedalino, op. cît., p. 41. Ugo Foscolo, Opere complete, f.e., Napoli, 1860. Pentru traducerea din Homer cfr. Vol. ÎI. 452 Dante, Petrarca, Foscolo, Leopardi hanno scritto
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
perdura în una zona storicamente evasiva della cultură nazionale, è morta nello spirito delle generazioni nuove, Salvatore Quasimodo, Tutte le poesie, îngrijit de Gilberto Finzi, Mondadori, Milano, 1995, p. 269. 455 È una splendida mistura di arte della parolă, di metrica, di sillabazione lessicale e fonica: un risultato che difficilmente verrà uguagliato dai traduttori successivi, Gilberto Finzi, "Itinerario di Salvatore Quasimodo", Salvatore Quasimodo, 1971, op. cît., p. XVI. 456 Pensate al destino di Leopardi, (...) perché Leopardi, come Vergilio, chiude ed esaurisce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dadaista, amenințând, deocamdată, prin gestul insolent: „Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală / Să se scandalizeze preotul, să se bucure fetele”, prin mimarea naivității și prin batjocorirea tradiției. În Glas, de pildă, motivul zidului ruinat și părăsit, ca și metrica populară devin embleme ale unei convenții poetice constrângătoare și sunt supuse unui asalt profanator: „Zid dărăpănat / Eu m-am întrebat / Astăzi că de ce / Nu s-a spânzurat / Lia, blonda Lie / Noaptea de-o frânghie.../ S-ar fi legănat / Că o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Gândirea”, „America” (Cleveland, SUA), „Steaua noastră - Our Star” (New York) ș.a., cu versuri originale și traduse, cu epigrame ș.a. A fost înmormântat la Suceava. În domeniul poeziei, V. a încercat cele mai diverse tehnici și atitudini lirice, trecând de la sonet la metrica mai nouă, de la pastel la epigramă, de la tonul social, de o mânie reținută, la cântecul delicat de iubire. Rămâne însă în toate un minor, cu nuanța lui de discreție și intelectualitate ironică, uneori agresiv vulgară. G. Călinescu vorbea despre „versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290620_a_291949]
-
Din cer acum/ ninge./ Poți numi această liniște fericire./ Poți numi această lumină?” (Anii ’80). Aceste procedee, ce caracterizează gruparea brașoveană „mașcriistă”, se grefează la O. pe un orfism histrionic prelucrat după tiparele unui baladesc de sorginte romantic-barbiană, eufemizat prin metrică și discursivitate: „Hai! Cântă odată, hoinarule zănatec!/ Potrivește-ți glasul. Găsește cuvântul. Să-mi întorci/ iubirea, să îmi dai puterea șarpelui lunatec,/ De ce nu cânți tu, menestrel? Dulce să cânți și-ncet,/ doar pentru mine. Hai, nu cânți? De ce nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
fost calculat prin împărțirea distanței dintre Polul Nord și Ecuator (prin Paris) la zece milioane. -Negustorii de stofe au inventat o unitate de măsură numită yard. Fiecare yard era lungimea materialului întins între bărbie și vârful degetelor. Completează, mai jos, scara metrica folosită acum ! 4.Inserează un tabel ! Folosește legendă și vezi ce cuvânt obții ! (în toate direcțiile). -Acum 5000 de ani, locuitorii Egiptului Antic și-au împărțit calendarul în 365 de zile. Ei au observat că o dată la 365 de zile
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
școlar (excerpte din scrieri ale lui Cezar, Cicero, Tit Liviu, Ovidiu, Vergiliu, Esop, Xenofon, Lucian). Dacă numele lui ca autor al lucrărilor Gramatica limbii latine. Morfologia, sintaxa și noțiuni de stilistică (1909) și Noțiuni elementare de versificațiune latină. Prosodia și metrica (1916) sau al antologiei Istoria literaturii latine pe bază de texte (1928) este cunoscut mai cu seamă elevilor și studenților clasiciști, P.-L. capătă o notorietate mai largă datorită unei cărți de vulgarizare a cunoștințelor despre Antichitate, Mitologia greco-romană în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
în lectură ilustrată (I-II, 1912-1926). Cultura română îi datorează și câteva bune traduceri din Cicero, Pliniu, Eutropiu și Lucian. SCRIERI: Mitologia greco-romană în lectură ilustrată, I-II, București, 1912-1926; ed. București, 1999; Noțiuni elementare de versificațiune latină. Prosodia și metrica, București, 1916; Basarabia, București, 1924; Viața și opera lui Gheorghe Lazăr (în colaborare cu G. Bogdan-Duică), București, 1924; Legende și povești antice. Prelucrate după autori clasici greci și romani, București, 1926; Izvoarele istoriei românilor. Fontes historiae Daco-Romanorum, I-XV, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
București, 1926; Izvoarele istoriei românilor. Fontes historiae Daco-Romanorum, I-XV, București, 1934-1939; Românii în izvoarele istorice medievale, București, 1939. Antologii: Istoria literaturii latine pe bază de texte, București, 1928; Dacia în autorii clasici, I-II, București, 1943. Traduceri: Reinhold Köpke, Metrica versurilor lirice ale lui Horațiu, București, 1895; Eutropius, Istoria romană, București, 1916, Corespondența lui Pliniu cu împăratul Traian, București, 1920; Lucian, Toxaris sau prietenia. Convorbire între un grec și un scyth, București, 1924; Cicero, Discursul pentru Archias, București, 1925. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]