449 matches
-
poveștile, să le legăm rănile, prea multe, de când au plecat de acasă, săi mângâiem și să-i invităm acasă. Acolo este locul lor și biserica s-ar umple... dar aceasta nu se poate face doar din colțul inimii sau din mișcatul buzelor, ci din străfundul dorinței de a-i iubi pe aceia care-ți sunt frați, trecând prin “camera rugilor” și apoi prin buzunarele de mult nederanjate. Și vă asigur că se merită!” Programul de sâmbătă a început la orele 10
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
redus înălțimea sau au dispărut, de-a dreptul, lățimea corpului a mai pierdut în favoarea lungimii, partea din spate n-a mai fost așa de îngustată, lucruri care au conferit navelor o formă mai frumoasă și mai pronunțat hidrodinamică. Pana cârmei, mișcată odinioară greoi, prin două pârghii plasate sub dunetă, a fost manevrată, începând cu secolul al XVIII-lea, prin timonă - o roată cu cavile, situată deasupra, pe punte, la pupa, care transmitea mișcarea rotită echei prin troțe și scripeți. Gabiile s-
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
în comunicarea de masă (consilieri de RP și jurnaliști deopotrivă) că nu tot ceea ce ei comunica are și efect. Cu toate acestea, este cât se poate de evident, pentru fiecare dintre noi, ca oamenii sunt diferiți și nu sunt toți "mișcați" de aceleași idei sau cuvinte. Pe de altă parte, chiar dacă fiecare om este, incontestabil, o "individualitate", el are o mulțime de relații sociale care definesc o mare parte din personalitatea lui și pe care el le consideră prețioase, astfel încât, probabil
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
ordine și autoritățile civile și religioase au rămas uimite în fața sincerității și spontaneității de iubire a acelei mulțimi de sărmani față de preotul lor. Cortegiul funebru s-a desfășurat de la biserica parohială până la Garbatella. Bărbați, femei, tineri și copii erau cu toții mișcați. Șoferul serviciului funebru i-a mărturisit preotului care îl însoțea: «În atâția ani de serviciu la pompele funebre, nu mi s-a întâmplat niciodată să văd ceva asemănător». Iar în autobuzul public, comentariile lumii au devenit un cor de elogii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
slut, mai interesant sau mai banal, după cum mă pricepeam și eu să-l împodobesc pentru noua viață a tiparului. Cu sau fără succes, așa am procedat totdeauna și niciodată nu m-am silit să scriu ceva fără să mă simt mișcat, fără să fiu sub stăpânirea unei emoțiuni. Dacă voi fi avut fericirea să comunic această emoțiune și cetitorilor mei, atunci voi fi în drept a crede că lucrarea mea n-a fost lipsită de valoare literară și voi simți o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pescuia din când în când în râul Huaishui. Într-o zi, o spălătoreasă bătrână, văzând că n-avea de mâncare, a împărțit cu el merindea pe care și-a adus-o. Zeci de zile, aceasta i-a oferit hrană. Profund mișcat, Han Xin i-a spus: "Am să te răsplătesc cu prisosință într-o zi". Tare supărată, femeia i-a răspuns: "Ești bărbat și nu poți să te întreții singur. Ți-am dat de mâncare din milă. Mai crezi că aștept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zeiței Chang'e,/ A rămas doar a lunii lumină." Văzând jumătatea de oglindă păstrată de bărbatul ei și versurile scrise, prințesa a plâns zi și noapte, fără să mănânce și să doarmă. Aflând despre aceasta, Yang Su a rămas foarte mișcat. L-a chemat pe Xu Deyan și i-a dat voie să plece în orașul natal împreună cu prințesa Lechang. Așa s-au regăsit, în final, cei doi soți. Visul de la Nanke În timpuri străvechi trăia la Guangling un om pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Dacă mă înfrupt acum cu pește și pui, va fi foarte greu apoi să mai am poftă de orez cu legume sărate. Îți mulțumesc pentru amabilitate și nu mai fi, te rog, supărat pe mine!" Prietenul lui a fost profund mișcat. Când a fost întrebat despre ambițiile sale, Fan a răspuns: "Dorința mea este să ajung fie un medic bun, fie un prim-ministru competent." Și s-a întâmplat exact așa. Mai târziu, el a ajuns prim-ministru, fiind apreciat ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Yafu, îmbrăcat în uniformă militară și înarmat, l-a întâmpinat pe împărat cu o plecăciune, spunând: "Vă cer scuze pentru că sunt în uniformă și nu pot să îngenunchez în fața dumneavoastră. Dați-mi voie să vă primesc conform ritualului militar." Împăratul, mișcat, a dat ușor din cap, în semn de aprobare. Pe urmă, a transmis complimente ofițerilor și ostașilor din armată. După vizită, pe drumul de întoarcere la Chang'an, însoțitorii, extrem de necăjiți, susțineau că Zhou a fost prea nepoliticos cu suveranul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
luat la bătaie. Cheng Ying a tăcut tot timpul, nu s-a supărat pentru corecția aplicată, realizând astfel că Wei este un om corect și îl poate ajuta pe orfan să se răzbune. Așa că i-a spus întreaga poveste. Profund mișcat, Wei Jiang a promis că îl va ajuta pe orfan să-și recapete numele. Întors acasă, Cheng Ying i-a povestit băiatului ce s-a întâmplat în realitate cu familia sa, iar acesta s-a jurat că își va răzbuna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
combinat. O caut de trei zile. Aștept la telefon pînă se întoarce, chiar și pînă la prînz dacă e cazul! Bine. Mă duc s-o caut. Stau cu receptorul la ureche și aștept. Aud o ușă trîntită, apoi un scaun mișcat, după care, o voce de femeie, fermă, dar subțire, cu inflexiuni calde, spune: Inginera Oprișan la telefon. Bună ziua! exclam eu, puțin derutat de vocea care mi se pare cunoscută. Azi se schimbă vremea: dacă e soare, se va înnora, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o privire sub masă, apoi se ridică În picioare. Făcând asta, se poziționă direct În fața boilerului. Șuruburile de pe panoul frontal pe care le pusese la loc ieri, având grijă să le lase exact În poziție verticală și orizontală, fuseseră toate mișcate și erau toate ușor strâmbe. Așadar, cineva verificase și aflase că lipseau pungile. Nu pare să fie aici, domnule. — Nu, nu pare, se arătă Brunetti de acord pe-o voce În care pusese o reală confuzie. Foarte ciudat. Sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
așezase paharul În față. În seara aceasta, Însă, străzile nu reușeau să-i capteze interesul; era tot Înapoi În Vicenza, Încă mai vedea adânciturile celor patru șuruburi ce țineau panoul frontal al boilerului din apartamentul lui Foster, fiecare dintre ele mișcat puțin din liniile atent Îndreptate În care le lăsase Brunetti cu o zi În urmă, fiecare scoțând la iveală minciuna afirmației soldatului cum că nu mai fusese nimeni În apartament după el. Așadar, acum ei - oricine erau „ei“ - știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ar fi fost Încețoșați și invizibili. Rămase unde se afla, sprijinit de balustradă, studiind acoperișurile și turnurile care nu Încetau niciodată să-l mulțumească. O auzi pe Paola cum trecea pe hol, Întorcându-se În bucătărie, auzi zăngănitul de oale mișcate, dar rămase locului, ascultând dangătul clopotelor de la San Polo ce băteau ora opt, apoi reverberația ca un răspuns a celor de la San Marco, câteva secunde mai târziu, ca Întotdeauna, răsună puternic peste oraș. Când toate clopotele tăcură, reintră În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Dumne...... " Vum! sunetul unui clopot urieșesc - moartea mărei, căderea cerului - bolțile se rupeau, jumalțul lor albastru se despica, și Dan se simți trăznit și afundat în nemărginire. Râuri de fulgere îl urmăreau, popoare de tunete bătrâne, vuirea nemărginirei ce tremura mișcată... O, gând nefericit! aiuri el. - Spasmotic ținea în mâna lui cartea lui Zoroastru, instinctiv rupse mărgeaua pământului de la gâtul Mariei. Ea cădea din brațele lui... {EminescuOpVII 108} ca o salcie neguroasă ce-și întindea crengile spre el și striga căzînd
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dacă n-am căzut în zăpadă nesimțitor, pe calea de-a veni la voi. Domnia - lui mă-nsoțea. - Domnul? zise ea surâzând cu tristeță. Dar tu ai fost... nu te-am văzut în fereastră? - Va să zică am fost, zise el încet și mișcat, va să zică am asistat la espirarea ei. O, Tomo, cât rău mi-ai făcut. Să mă-nșeli, să-mi spui c-am visat. Mi-o imputam de-o crimă că nu venisem, dar acum... sunt scuzat înaintea ei în ceriuri... ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cât ești de nenorocit! Eu aș fi nebunit de mult! zise ea, plecîndu-se și sărutând fruntea cea curată a lui Ioan. Fruntea lui rămase liniștită, dar se acoperi c-un nour de vise. - O voi urma, zise el încet și mișcat, și ochii săi se împlură de lacrimi, o voi urma în curând. - Taci, zise ea, să nu ne - audă! Arătă cu ochii la tată-său, ce stătea pierdut în durerea lui mută și adâncă. Mai stăturăm câtva... foarte puțin... ș-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Bzzz! Tla! Acest duo solitar nu era întrerupt de nimic... numai în urechea mortului suna un greier parecă... El auzea parecă acel greier, dar nu gândea nimic... Și greierul subția glasul, de părea tremuratul glas a unei coarde de aur mișcate și tremurânde, și lui îi veni acum clar ideea aur în minte... Aur, aur... sunetul creștea nu în mintea, ci în inima lui. Din ce [în ce] mintea i se ilumina... i se părea că lada de creieri * este o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei. Și mînele ei de crin și umerii ei de zăpadă... Un poem... și totdeuna când trecea pe lângă el... surâdea... Inima lui întinerea la vederea [ei]... ș-apoi era atât de gingașă... gândirile ei părea c-o leagăna cum * aerul mișcat leagănă o trestie... Astfel apărea în hainele-i lungi și albe... un înger al cerului, cu cununa ei de roze... Și când privea el bogăția lui i se părea că sufletu-i fusese o comoară întunecată unde aurul și margaritarele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cap... Dar el șezu lângă ea... îi prinse capul cu mâna, îi întoarse fețișoara ei roșie, care se uita cine știe unde, drept în fața lui ș-o sărută... El simți că și ea-l sărutase, dar așa de lin, așa de abia mișcat... încît ar fi putut spune că nu l-a sărutat... Ea-l respinse c-o mână de la ea. - Tu nu mă iubești... știu, Elli... nu mă săruți măcar... Ochii ei se împlură de lacrimi. - Nici nu mă crezi măcar, zise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o parte și de alta a drumului, cu plecăciuni. Nene coborî prima și, apropiindu-se de palanchinul socarei sale, Îi Întinse mâna. Când privi picioarele samuraiului care pusese repede două sandale de paie În fața bătrânei, văzu că era Hideyoshi. Adânc mișcată și fără a avea timp să scoată o vorbă, Nene Își salută soțul cu o privire scurtă. Luând mâna fiului ei, Onaka o ridică la frunte cu respect la frunte și spuse: Ca stăpân al castelului, ești mult prea curtenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai putu continua, așa că, urmă unul dintre Însoțitorii lui, cu glas tremurător: — Clanurile Asai și Asakura, cu aliați lor, călugării, aveau o armată mare, de peste douăzeci de mii, așa că nimeni n-a putut ține piept puterii lor. Fără a părea mișcat, Nobunaga răspunse: — Nu Îmi mai citiți, Într-un asemenea moment, numele morților care nu se vor mai Întoarce - ceea ce vreau să aud e ce se va Întâmpla de-acum Încolo! Cât de mult a Înaintat inamicul? Unde e linia frontului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de pace se va Încheia, viețile apărătorilor vor fi salvate, iar clanul Mori va avea siguranța garantată pentru totdeauna. Pătruns de emoție, Kobayakawa Întrebă: — Care sunt intențiile lui Hideyoshi? — Când a auzit oferta Generalului Muneharu, Seniorul Hideyoshi a fost adânc mișcat. A spus că ar Însemna să fie lipsit de inimă să nu răsplătească o asemenea loialitate fără pereche. Prin urmare, deși dumneavoastră i-ați promis cedarea a cinci provincii, el va lua numai trei, renunțând la celelalte două, din considerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În moarte. Când ajunse la Templul Jihoin, Mosuke raportă actul de seppuku al lui Muneharu și-i depuse capul În fața scaunului de campanie al lui Hideyoshi. — Ce păcat, se lamentă Hideyoshi. Muneharu era un samurai excelent. Niciodată nu păruse mai mișcat ca atunci. Dar, nu peste mult, Îl chemă pe Ekei. Când călugărul sosi, Hideyoshi Îi arătă imediat un document. — Tot ce mai rămâne acum de făcut e schimbul de declarații. Priviți ceea ce am scris, iar apoi voi trimite un mesager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
copii acasă. Erau samurai, o cale În care omul putea fi viu azi, dar nu știa niciodată ce-i rezerva ziua de mâine. În timp ce fiecare dintre ei privea Înduioșătoarea făptură a lui Samboshi, n-aveau cum să nu fie adânc mișcați. Acest sentiment era susținut de un argument solid și nobil. Chiar dacă păstrau tăcerea, era firesc ca generalii să fie influențați de afirmația lui Hideyoshi. Prin contrast, deși argumentația lui Katsuie părea rezonabilă, Într-o oarecare măsură, era fără o bază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]