435 matches
-
mai grele, mai cinic decât cinismul pe care îl are vrea nu vrea, ar comenta sarcastic gestul afectuos, dar numai pentru că pustietatea bătrâneții l-a făcut să uite că, în chestiuni de inimă și sentiment, surplusul e întotdeauna preferabil absenței. Mișcată, Marta îi trecu încet mâna peste cap mângâindu-l și, cum el nu se retrăgea și continua s-o privească fix, luă un cărbune și începu să deseneze pe o hârtie primele trăsături ale unei schițe. La început, lacrimile o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
le va scoate într-o zi din nou la vedere, te asigur că nu voi fi eu. Cipriano Algor se desprinse din pătură, Nu-mi e frig, spuse, și merse să pună mai mult lemn în foc. Marta se simți mișcată observând meticulozitatea cu care el punea trunchiurile noi peste așchiile în flăcări, atent și scrupulos ca unul care s-a obligat, ca să alunge gândurile incomode, să-și fixeze toată puterea de concentrare asupra unui detaliu fără importanță. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Laurence și se întoarse spre el, stânjenită, ștergându-se la ochi și sperând că el nu observase. — Nu-ți face griji, o consolă el, punând cu blândețe mâna pe brațul ei, are efectul acesta asupra multora. Prefer să te văd mișcată decât să am de-a face cu vreo cotoroanță fără inimă care crede că femeile infertile sunt persoane obsesive și egoiste care ar trebui să se adune și să-și vadă de viața lor. Există persoane care cred asta? — Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
urmă de paiete sau chiloți la vedere, era atât de emoționată, încât îi venea să se întoarcă acasă. Dar văzându-l pe Laurence, așezat deja într-un fotoliu lângă șemineul din salon, uitându-se emoționat la ceas, se simți deopotrivă mișcată și liniștită. Se așteptase ca el să se simtă mai în largul lui în astfel de locuri, dar poate că secția nu prea-i lăsa răgazul să ia cina în oraș. Lumina focului îi punea în evidență deopotrivă aurul mat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
umane, într-o lume, dacă nu direct vrăjmașă, cel puțin distinctă, depărtată, indiferentă, sentiment devenit dominant pentru conștiința modernă”. Și exemplele pot continua... Într-o secțiune a eseului despre Urmuz din volumul Formă și deschidere, Editura Eminescu, București, 1980 („Fotografia mișcată sau împărăția semnelor motivate”, pp. 41-59), semioticianul și hispanistul Victor Ivanovici avansa, între altele, o „abordare sintactică” a creației urmuziene, în care hermeneutica freudistă ocupă un loc central. Din unghiul „viselor infantile” sînt discutate elemente ale imaginarului operei precum „obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Eugen, Război cu toată lumea, vol. I-II, Editura Humanitas, București, 1994 Ionescu, Gelu, Orizontul traducerii, Editura Cartea Românească, București, 1976 Ionescu, Gelu, Anatomia unei negații. Scrierile lui Eugen Ionescu în limba română 1927-1940, Editura Minerva, București, 1991 Ivanovici, Victor, „Fotografie mișcată sau împărăția semnelor motivate”, în vol. Formă și deschidere, Editura Eminescu, București, 1980 Ivanovici, Victor, Suprarealism și „suprarealisme”. Grecia, România, țările hispanice, Editura Hestia, Colecția „Clasicii literaturii de avangardă”, Timișoara, 1996 L’Année 1913. Les formes esthetiques de l’oeuvre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-și sărute micuța. Balenă grasă, frigidă și fără copii, ce știi tu despre ce Înseamnă dragostea unui tată? Și totuși, având În vedere că pentru Camilla ar fi făcut orice, Elio se sacrifică și renunță cu stoicism la sărut. Încă mișcat și Înduioșat, cu transpirația care Îi Îngheța pijamaua, ieși din camera Camillei și rămase câteva clipe pe coridor. Auzi În continuare bătăile pendulului din salon, de la etajul inferior, și scârțâitul lemnului În vila inertă. Deci Maja adormise, adormise de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
până În frigul lui Lette, amintindu-ne că Pământul ne-a costat șapte ceruri. Osip Mandelștam, 1918 a paisprezecea oră Pe la două, traficul obstrucționa arterele Romei ca o tromboză. Străzile erau ca niște fluvii În care totul se Înnămolise. În mașinile mișcate doar de tresăriri neașteptate, mii de persoane se deplasau fără a merge Însă nicăieri. Între acestea erau și Aris și Maja - sigilați În Smartul ei, un borcănel argintiu cu albastru, parfumat de odorizantul cu esență de vanilie - erau ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
frînturi de voce răsunau În tîmplele ei dureroase. Să cunoască adevărul... voia atîta să știe... să spună secretul... oribilul secret... Ajunsă la capătul puterilor, Marie nu mai izbutea să se agațe de murmurul tot mai firav, de imaginea tulbure și mișcată a acelui chip care semăna cu chipul lui Loïc... Istovită, se prăbuși iarăși În beznă. * * * Gwen are mutra ei de zile proaste, și are și motive, gîndea soțul ei, trăgînd cu coada ochiului la ea. Trebuie spus că Philippe nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
duc eu pînă acolo? Nu schimbară o vorbă pe tot parcursul scurtului drum pînă acolo. Dar cînd o lăsă la intrarea pe pontonul la care era ancorată goeleta lui Christian, Îi luă mîna și i-o sărută. Marie Îi zîmbi, mișcată, și Își retrase Încet mîna. Se uită după ea cum merge În direcția goeletei și se-ntoarse. Accelerînd, mai aruncă o privire spre ea În oglinda retrovizoare, se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din nou să bea din sticla cu kirsch. Niciunul dintre ei nu se Îmbrăcase. Bruno constată Încântat că avea o nouă erecție, la nici o oră după ce ejaculase Între buzele Hannelorei și Își comentă performanța În termeni de un entuziasm naiv. Mișcată, Christiane Începu să-l masturbeze sub privirea Înduioșată a noilor prieteni. Apoi Hannelore se așeză pe vine Între picioarele lui și Începu să-i sugă sexul mușcându-i-l mărunt, În timp ce Christiane continua să-l mângâie. Puțin amețit, Rudi repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
accept refuzul tău ! insistă Eddie. Țintește mai sus, Samantha ! spune Trish cu pasiune bruscă, apucându-mă de braț. Dă-ți o șansă în viață ! Țintește către stele ! Cum mă uit așa la chipurile lor, nu pot să nu mă simt mișcată. Chiar doresc ce e mai bine pentru mine. — Îhm... păi... poate. Mă dezbar pe șest de toate creaturile de podoabă și le strecor în cutia de bijuterii. După care mă uit la Nathaniel, care a așteptat tot acest timp răbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ai vedea fața ! — E de milioane ! e de acord Trish. Așa, acum vrem un toast ! Nu pot să mai las chestia asta să continue. — Îhm... doamnă și domnule Geiger... doamnelor și domnilor... e foarte drăguț din partea dumneavoastră și sunt foarte mișcată. Înghit în sec, scormonindu-mi creierii cum să o spun. Dar... nu e ziua mea. Spre uimirea mea, toată lumea izbucnește în râs. — V-am spus c-așa o să se întâmple ! spune Trish încântată. Mi-a zis c-o să nege. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i așa ? Mazărea fină, încuviințează Nathaniel serios. Eamonn a fost sus pe terasă. Acum se apleacă spre mine coborând scările și-mi întinde o sticlă de vin. — Ăsta-i de la mine, zice. Nu e mult, dar... — Vai, ce frumos ! spun, mișcată. Mersi, Eamonn. — Și voiam să te întreb dacă te-ar interesa cumva să te angajezi ca chelneriță ? — La pub ? spun surprinsă, însă el clatină din cap. — La petreceri private. Avem un mic aranjament în sat. Nu e o afacere propriu-zisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
anii mei... cînd oamenii pe care i-ai cunoscut și pe care i-ai iubit Încep să dispară, unul cîte unul... vrei să te agăți de orice lucru care Îți amintește de ei. Oricît de mic ar fi. — Înțeleg, zic, mișcată. Iau cea mai apropiată felicitare, o deschid și Îmi cade efectiv fața. Bunicule ! Asta e de la Smith’s Electrical Maintenance, 1965. — Frank Smith a fost un om foarte cumsecade... Începe bunicul. Nu ! Arunc felicitarea, cu aer hotărît, pe jos. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să protejez acest copil. Îmi zîmbește trist. Știu, exagerez. Și Marie Îmi spune asta. Dar... țin mult la Alice. Privește În gol cîteva clipe. E tot ce mi-a mai rămas de la Pete. Îl privesc și, brusc, mă simt extrem de mișcată. — Deci astă era motivul convorbirilor telefonice misterioase ? mă aventurez. De-asta a trebuit să pleci În seara aia ? Jack oftează. — Acum cîteva zile, au avut un accident de mașină. Nimic grav. Dar... după ce s-a Întîmplat cu Pete, sîntem extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o privire sub masă, apoi se ridică În picioare. Făcând asta, se poziționă direct În fața boilerului. Șuruburile de pe panoul frontal pe care le pusese la loc ieri, având grijă să le lase exact În poziție verticală și orizontală, fuseseră toate mișcate și erau toate ușor strâmbe. Așadar, cineva verificase și aflase că lipseau pungile. Nu pare să fie aici, domnule. — Nu, nu pare, se arătă Brunetti de acord pe-o voce În care pusese o reală confuzie. Foarte ciudat. Sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
așezase paharul În față. În seara aceasta, Însă, străzile nu reușeau să-i capteze interesul; era tot Înapoi În Vicenza, Încă mai vedea adânciturile celor patru șuruburi ce țineau panoul frontal al boilerului din apartamentul lui Foster, fiecare dintre ele mișcat puțin din liniile atent Îndreptate În care le lăsase Brunetti cu o zi În urmă, fiecare scoțând la iveală minciuna afirmației soldatului cum că nu mai fusese nimeni În apartament după el. Așadar, acum ei - oricine erau „ei“ - știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ar fi fost Încețoșați și invizibili. Rămase unde se afla, sprijinit de balustradă, studiind acoperișurile și turnurile care nu Încetau niciodată să-l mulțumească. O auzi pe Paola cum trecea pe hol, Întorcându-se În bucătărie, auzi zăngănitul de oale mișcate, dar rămase locului, ascultând dangătul clopotelor de la San Polo ce băteau ora opt, apoi reverberația ca un răspuns a celor de la San Marco, câteva secunde mai târziu, ca Întotdeauna, răsună puternic peste oraș. Când toate clopotele tăcură, reintră În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
repetiția generală de la Gara de nord cînd, iată, Domnișoara ri îmi ceru să mă las fotografiat de mîinile și de ochiul ei avea un aparat imens pe rotițe un aparat cu zimți cu mandibule și cu aripioare în dreptul obiectivului nu mișcați mi-a spus (deși eu aș fi vrut să alerg spre ea) am stat să aștept declicul a trecut o oră, a trecut o zi după o săptămînă Domnișoara ri a apăsat totuși pe trăgaci ochiul ei m-a pulverizat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
émue! 1 Felix lăsă capul în jos, combătut de sentimente contrare. Apropierea Georgetei îi procura o plăcere voluptoasă, deosebită de aceea a intimității cu Otilia, un sentiment de bărbăție, însă avea scrupulul de a nu trăda pe Otilia. 1 Sunt mișcată! (fr.) G. Călinescu - Drama mea e simplă, povesti Georgeta. Tata a rămas văduv și s-a căsătorit din nou. Aveam oarecare stare. Mama mea vitregă era o femeie de o mare eleganță și de o cochetărie abia ascunsă. Cred că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Vrăbiile se lăsau în bandă să culeagă ceea ce găseau după moină. Un fior de energie trecea prin trupul lui Felix. Într-o seară de la începutul lui martie, Felix stătu până târziu, citind. Auzea alături pași în odaie, zgomot de lucruri mișcate. Apoi totul se potoli și i se păru chiar că ghicește stingerea lămpii. Târziu de tot, spre miezul nopții, auzi o scârțâitură a ușii de alături, pași ușori de picioare goale care merseră până în dreptul ușii lui. - Felix, se auzi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dumne...... " Vum! sunetul unui clopot urieșesc - moartea mărei, căderea cerului - bolțile se rupeau, jumalțul lor albastru se despica, și Dan se simți trăznit și afundat în nemărginire. Râuri de fulgere îl urmăreau, popoare de tunete bătrâne, vuirea nemărginirei ce tremura mișcată... O, gând nefericit! aiuri el. - Spasmotic ținea în mâna lui cartea lui Zoroastru, instinctiv rupse mărgeaua pământului de la gâtul Mariei. Ea cădea din brațele lui... {EminescuOpVII 108} ca o salcie neguroasă ce-și întindea crengile spre el și striga căzînd
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dacă n-am căzut în zăpadă nesimțitor, pe calea de-a veni la voi. Domnia - lui mă-nsoțea. - Domnul? zise ea surâzând cu tristeță. Dar tu ai fost... nu te-am văzut în fereastră? - Va să zică am fost, zise el încet și mișcat, va să zică am asistat la espirarea ei. O, Tomo, cât rău mi-ai făcut. Să mă-nșeli, să-mi spui c-am visat. Mi-o imputam de-o crimă că nu venisem, dar acum... sunt scuzat înaintea ei în ceriuri... ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cât ești de nenorocit! Eu aș fi nebunit de mult! zise ea, plecîndu-se și sărutând fruntea cea curată a lui Ioan. Fruntea lui rămase liniștită, dar se acoperi c-un nour de vise. - O voi urma, zise el încet și mișcat, și ochii săi se împlură de lacrimi, o voi urma în curând. - Taci, zise ea, să nu ne - audă! Arătă cu ochii la tată-său, ce stătea pierdut în durerea lui mută și adâncă. Mai stăturăm câtva... foarte puțin... ș-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]