420 matches
-
avans. Având În vedere acest postulat al ignoranței, preferați, de câte ori este posibil, să faceți câte un pas mic odată, apoi, trageți-vă puțin Înapoi, observați ce se Întâmplă și planificați următoarea mișcare. Iată cum descria metaforic biologul J.B.S. Haldane avantajele micimii: „Poți să arunci un șoarece Într-un tunel de o mie de metri și, când, ajunge jos, va fi puțin zdruncinat, dar va putea pleca mai departe. Un șobolan ar muri, un om s-ar rupe În bucăți, iar un
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Ioana Pârvulescu Îl înțeleg foarte bine pe Titu Maiorescu: a nota în fiecare zi în jurnalul intim noi surprize legate de vreme și la cîte grade se ridică termometrul e o ocupație liniștitoare, care te face să uiți de toate micimile omenești și de surprizele, mereu neplăcute, din lumea literară. De altfel numai secolul al XX-lea a impus ideea că a vorbi despre vreme e aproape rușinos și că dovedește o anume sărăcie spirituală. în secolul al XIX-lea subiectul
Vara prin Europa by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15006_a_16331]
-
liber în a lua orice decizie. Într‑adevăr, în urma acestei minuni dumnezeiești, regele a suferit o rătăcire temporară a minții, purtându‑se ca un nebun (¥logon). Lecția primită i‑a servit la conștientizarea adevăratului său loc în lume și a micimii sale în raport cu măreția divină (ibidem). În cel de‑al doilea caz, iconomia lui Dumnezeu a fost să vădească necinstea satrapilor lui Darius față de Daniel. În consecință, divinitatea nu intervine niciodată în istorie fără un motiv bine determinat. Minunile fac parte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
proporțională- dar, dacă se pierde măsura, se pierde, mai devreme sau mai târziu, și mărimea. Noi tindem inconștient la a realiza lucruri mult mai mari decât suntem noi înșine și, în cazuri de exagerare, acesta este un semn sigur al „micimii” emoționale, un fel de compensare declanșată și potențată apoi de penibilitățile experiențelor proprii. Fiecare dictator a trăit un număr destul de mare de experiențe penibile cu un efect traumatic, iar tot ceea ce ei au încercat să realizeze a fost, în fond
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în literatură română - constituie tema centrală a cărții. Un tânăr violonist, Paul Manolache, care nu e prezent nici o clipă direct în paginile cărții, ajuns o celebritate la Paris, devine punct de reper pentru urbea din care s-a desprins, cu micimile și josniciile ei, și mai ales pentru Annibal Ionescu, profesorul lui de vioară, care nu a avut tăria să se lepede de plumbul vieții materiale și să-și urmeze chemarea. Visând încă la ceea ce ar fi putut realiza, pe deplin
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
religioasă declanșată într-o conștiință primară. Pe urmele lui Liviu Rebreanu, romancierul creionează cu trăsături sigure un portret de grup al sectei milenariste, în cadrul căruia evidențiază figura lui Maxim Muscă, șeful mișcării. Personaj dostoievskian, acesta oscilează între abjecție și candoare, micime sufletească și extaz, prăbușire și înălțare morală, impunându-și cu forța personalitatea. Fără limită (1936), roman cu accente freudiene, urmărește frământările sufletului modern într-o lume care și-a pierdut credința, autorul trasând cu precizie, chiar dacă fără a descoperi întotdeauna
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
după ce a ieșit din cutia craniană, același diametru, aproape egal cu al creierului. Ținînd seama de toate acestea, n-ar fi oare justificată cercetarea frenologică a coloanei vertebrale a balenei și întocmirea unei hărți corespunzătoare? Căci, văzută în această lumină, micimea relativă a creierului propriu-zis este compensată din plin de uluitoarea mărime relativă a măduvei. Dar, lăsînd frenologilor această sugestie, ca să mediteze asupra ei, aș dori să aplic, măcar pentru un moment, teoria medulară la cocoașa cașalotului. Această augustă cocoașă se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să le facă pentru a înțelege ce anume să privilegieze din întregul discurs matern. Mama nu observă că eforturile nemăsurate pe care fetița trebuie să le întreprindă pentru a o înțelege sunt sortite eșecului și că ele îi confirmă Katiei micimea ei și sentimentul că nu va reuși niciodată să-și satisfacă mama” (Lamunière, 1993). Tânăra reproduce incapacitatea de a dialoga cu fiica pe care i-o reproșa mamei sale. Ea vorbește cu Katia ca și cu un adult, neputând susține
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
toată recuzita de rigoare. In iureșul comercial, dezvoltat în jurul acestei sărbători, puțini ar putea spune, cine a fost Sfântul Valentin și cum s-a ajuns ca el să devină patronul îndrăgostiților. Clătindu-mi un pic ființa, de greața produsă de micimea și infantilismul unui popor, care se încăpățânează să rămână veșnic puber, am căutat să văd și eu cine a fost și ce moașă-sa a făcut acest sfânt, la viața lui pământească, pentru că azi să i se dea atâta importanță
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
început curând să mă tulbure? Sau bucuria de a-mi găsi o scuză și de a arunca, laș, numai pe Irina tot disprețul pe care-l meritam amîndoi? Și acum, după atâția ani, când a pornit să mă frământe gândul micimii mele de atunci - totul n-o fi decât încercarea de a o ponegri pe Irina și astfel a mă consola? Dar o altă ocazie îmi precizează sensibilitatea ei față de moarte. În absența mea, murise tatăl unui bun prieten comun. Prietenul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să nu porți cu tine, toată viața, pe un străin. Eu surprind în mine în prima clipă, în fața unei nenorociri, o savoare. Și numai mai pe urmă îmi pare rău. Fac această declarație cu riscul ca ea să fie o micime personală și nu un joc psihologic obișnuit pentru cei mai mulți oameni, care trec ca foarte de treabă. Nu mă îndoiesc că dacă ar muri Viky, aș avea în primul minut o bucurie și la fel procedez și când mi se întîmplă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de o domnișoară. Critica am publicat-o într-un ziar din București. Era bine scrisă, plină de răutăți și, orașul fiind mic, domnișoara cunoscută, articolașul a făcut zgomot. Defectul criticii era disproporția între importanța ce o dădeam eu lucrului și micimea acestui lucru. Așadar, debutul meu literar a fost... critica literară agresivă! În aceeași vară, împreună cu amicii mei Mușoiu și Vaian, și cu colaborarea altor tineri, am scos o revistă bilunară. Revista era socialistă, ateistă, materialistă, realistă, - în sfârșit revoluționară în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
poporanist ori tenacității sale. Nu este exclus ca în aceste aforisme contemplativul oriental (armean) să se răzbune pe burghez-adaptatul Ibrăileanu. Sunt câteva aforisme în care tăișul inciziei se apropie de pesimismul mizantrop al lui La Rochefoucauld. Criticul relevă egoismul și micimea omului, care nu e interesat decât de binele său ("Toți oamenii doresc un lucru simplu, naiv, logic: ca universul întreg să se comporte astfel, încît să le fie bine lor..., p. 21), fiind capabil de ticăloșie pentru a triumfa ("Cînd
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spunem adevărul după nevoie (90), suntem supuși deteriorării organice și rușinii prin boală, bătrânețe și moarte (87) - am dat, între paranteze, numerele trecute la sfârșitul majorității aforismelor din Opere, 6.) Privind dintr-o perspectivă mai largă, gânditorul se înduioșează umanist: micimea omului în comparație cu imensitatea universului ar impune drăgăstoasă solidaritate, nu ura și indiferența care domină (65). Dacă omul ar avea perspectiva morții, dacă ar fi mai filozof, precizăm noi, conflictele, insultele ar dispărea (117). Pentru a susține inutilitatea demersurilor ameliorative, Ibrăileanu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu străini prietenoși. Chestiuni civile. Civile până la ultima! Cei cu mintea În sfere Înalte, precum Platon (acum nu numai că ținea prelegeri, Își ținea până și lui prelegeri), doreau să se descotorosească de asemenea chestii - gâlcevi, procese, isterii, astfel de micimi de doi bani. Alte minți puternice negau că se putea face acest lucru. Susțineau (precum Freud) că cele mai vajnice instincte erau direct implicate În exact asemenea chestii, fiecare fleac fiind simptomul unei boli adânci prezente la o creatură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o pasă mai proastă, am încercat eu să o consolez. Viața nu e făcută mereu numai din iubire și distracții... Câteodată e plină de goluri. Când ajungem în astfel de sfere în care nimic nu se întâmplă, resimțim singurătatea și micimea noastră. Suntem creaturi vanitoase și prețuim prea mult propriul ego, adesea credem că Universul se țese în jurul propriei noastre persoane și de aceea avem senzația că suntem sabotați atunci când nu ne iese totul așa cum ne planificăm. De fapt, suntem mici
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
acolo ca-n pământul Făgăduinței. 7. - O doctrină, domnule judecător, pe cât de atractivă, pe atât de înșelătoare... - Modificată în minciună și ipocrizie, domnule Pavel. Chiar de cei care o pun în practică, Puterea adică, pentru că oamenii transferă doctrinei toate scăderile, micimile, arivismul, orgoliul și refulările lor. Era în ziua a doua a anului următor. Doamna Pavel strângea tacâmurile acelui prânz întârziat, ajutată de Marga Popescu, a cărei veselie stătea parcă să nege, ca un argument absurd, concluziile vorbirii dintre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și Rachel (cea născută imediat după), este înaltă și bine făcută. Ele trei au moștenit genele mamei. Eu și Helen, două piticanii, arătăm extrem de diferit în comparație cu ele și nu știu cu cine semănăm. Tata nu e extraordinar de mic, doar micimea caracterului său îți dă impresia asta. Maggie se dedicase maternității cu patimă - nu doar experienței în sine, cât și aspectului. Unul dintre cele mai bune lucruri, spunea, este că nu mai trebuie să te preocupi de cum arăți, și se lăuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
regatul la nu prea mare lucru, doar Granada cu împrejurimile sale, ele însele fiind supuse la repetate incursiuni. Sultanul trebuia oare să se bucure sau să se tânguiască? În astfel de momente, zicea unchiul meu, ies la iveală măreția sau micimea sufletească. Iar eu pe aceasta din urmă am citit-o pe chipul lui Boabdil, în ziua de Anul Nou, în sala Ambasadorilor. Tocmai aflasem crudul adevăr despre Basta de la un tânăr ofițer berber din pază, care avea rude în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
primeau sărutarea unei amante, și capul care se mișca cu delectare, înainte și înapoi, înapoi și înainte, ca și cum auzea cel mai galeș dintre cântece. Cât timp am să trăiesc, am să văd în fața ochilor zâmbetul acela, acel îngrozitor zâmbet al micimii sufletești. Khâli se întrerupse. Întunericul îmi ascundea chipul lui; l-am auzit însă gâfâind, oftând, apoi șoptind câteva formule de rugăciuni pe care le-am repetat după el. Schelălăielile șacalilor păreau mai aproape. — Atitudinea lui Boabdil nu mă surprindea, reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
singură dată în local. De câte ori treceam prin fața lui, zâmbeam zgribulit, încovrigat în mine, în chirceala unei strânsori sufletești. O ciudată senzație de rușine mă năpădea, de parcă acolo, în acea seară de demult, fugind speriat de Ester, îmi descoperisem, în adevăr, micimea sufletească. Neputința de a mă desprinde din cețuri sufletești spre a mă bucura, fie și într-o iluzorie sclipire, de lumina adevărului. Mi-e ușor să scriu astfel de lucruri acum, când viața mea se apropie de sfârșit. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acum să pornească cu război împotriva Franței. Sobrino, cel mai înțelept dintre sfetnicii săi, s-a împotrivit acestui proiect, arătând cât era de pripit; dar Rodomont, tânărul și iutele rege al Algerului, a declarat sfatul lui Sobrino ca inspirat de micime și lașitate, arătându-se nerăbdător de a porni în această expediție. A luat apoi cuvântul regele Garamantei, venerabil prin vârsta sa înaintată și renumit pentru cuvintele-i profetice, asigurându-l pe Agramant că ceea ce voia el să facă avea să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne lovesc nu se pot înălța cu fapte, atunci să-i coborâm noi pe ei, legionarii, la micimea noastră, revărsând valuri de otravă. Să nu ne autodemobilizăm de la lupta noastră, de la crezul nostru. „Dușmanul, las să urle, las să geamă și să drapene cu gheara, nouă nu ne este teamă atunci când țara ne cheamă.” „Legionarii sunt arhangheli cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de a fi vâslit în contra curentului. Dintre oamenii care se împotriviseră soartei, nici unul nu scăpase cu viață, din timpuri imemoriale, cum Ieyasu știa foarte bine. La temelia gândirii sale stătea regula cardinală care spune că observatorul trebie să discearnă între micimea omului și imensitatea timpului și să nu i se opună celui care a prins momentul. Astfel, ceda, pas cu pas, în fața lui Hideyoshi. În orice caz, omul care a salutat Nou An în timp ce se afla la apogeul prosperității a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a-i cere socoteală comunismului, din interiorul sistemului, de rele tratamente aduse omenirii. Nu poți numi poet de curte un om care își declară iubirea, dar și dezamăgirea față de conducător,, în același registru vehement și pasional. Nu poți acuza de micime umană un individ care, ani de zile, a avut forța de a strânge și ține la un loc, într-un act de cultură perpetuă și autentică, tineri indiferent de profesia lor prin sufletele și talentul cărora a indus unor generații
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]