432 matches
-
și-i cerea o cană cu apă. În loc de apă, Mașa Îi aducea o carafă de vin roșu ca sângele. Soțul clătina cu tristețe din cap. Ochii săi cereau Îndurare. „Dar parcă Îți plăcea vinul“ Îl zgândăra Mașa cu un glas mieros. „Acum nu mai bei?“ „De zece ani de zile nu m-am mai atins de băutură...“ „Minți, spunea femeia, abia au trecut șapte ani de când te-ai făcut nevăzut și În ultimii trei ani cât te-ai Învârtit pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aici, Mașa. Nu-mi plac motanii. Seamănă cu diavolii și au un caracter pervers. - Visarion, se răsti Mașa la motan, lasă oaspetele În pace. Ia treci la locul tău pe canapea! Motanul Își desprinse ghearele din genunchii Extraterestrului și, mieunând mieros, se lipi de fusta Mașei. - Dacă ar fi după mine, aș spânzura toți motanii din lume de câte un bec și i-aș lăsa să atârne acolo până la Judecata de Apoi. Nu trebuie să avem milă de aceste lighioane malefice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Toată dimineața, ce treburi ai avut? Hai, spune repede, ce vrei...?” Tony Pavone făcu un pas Înapoi. Atitudinea femeii de la ghișeu Îl intimidă dar, Își aduse aminte, acasă era așteptat cu pâine, de aceea i se adresă cu o voce mieroasă. „De fapt puteam veni mai devreme. Am fost nevoit Însă, să irosesc multă vreme până ce am nimerit aici.Aveți Încredere, sunt om serios...!” „Să admitem replică ea pe același ton respingător, ce dorești? Timpul trece...!” „Păi, ce să doresc... Doresc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Într’un anumit fel. „Este adevărat oare...? Ai putea să-mi oferi acești bani să fim prieteni, să te bucuri de protecția mea...?” Zarurile fiind aruncate, Lct.Col.Tudose Ion Îi Întinse momeala cu o intonație În glas suficient de mieroasă, cu multe variate Înțelesuri. Tentația era Întradevăr dincolo de orice imaginație iar un „Ageamiu”, ar fi Înhățat momeala. „Vulpe șireată...!” - aprecie Tony Pavone lipsa de scrupule a omului lipsit de omenie...! Replică calm, cu zâmbetul pe buze, sfidându-l. „Drept cine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru ca el să-mi poată privi chipul. „Am nevoie să mă spovedesc dumneavoastră.“ Spusesem acest lucru cu voce tare, pentru ca cererea mea să fie oficială, auzită de toată suita cardinalului, cât și de stareță. Aceasta și-a luat un ton mieros: „Dă-te la o parte, fetițo, o deranjezi pe Eminența Sa, iar surorile tale așteaptă“. A fost o clipă de șovăială. Aveam să mă pomenesc oare aruncată pe veci în temnița răzbunării? Aveam să fiu oare în stare să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
maiestuos, așa cum se cuvenea unui lanist de seamă - era Manteus. — Ce se întâmplă aici? Stați de vorbă, în loc să munciți? Eu sunt stăpânul vostru și vă plătesc, iar voi vă petreceți timpul pălăvrăgind? — Iartă-ne, Manteus, zise Rubrus pe un ton mieros, arătând spre Valerius. El refuză să alerge, crede că e diferit de ceilalți. Nu putem să-l batem ca pe ceilalți, nu putem să-l biciuim până la sânge, așa cum facem cu cei care nu se supun ordinelor noastre... Nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl făcuseră să accepte nemurirea atunci când i s-a oferit, iar când societatea pe care o știau începuse să se prăbușească, insula Calf, locul unde timpul stă pe loc, păruse o alternativă îmbietoare. Iar curvele lui madame Iocasta compensau rezistența mieroasă și antipatia sexuală pe care nevolnicia lui le trezeau adeseori în Irina. O întâmpină pe Elfrida cu un sărut, pe Gribb cu un salut milităresc glumeț și pe Vultur-în-Zbor cu o strângere stângace a degetului mare. — Așadar, Ignatius, murmură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vasul meu și, de ce nu, ca într-o ascultare a lui Dumnezeu. Dacă voi reuși ca măcar puțin din acestea să ajungă la cel care mă citește, cred că mi-am împlinit menirea. Coborârea în text împlini-se-va. Dimineață mieroasă de toamnă, cu lumină leneșă, de curvă trezindu-se zgribulită, înfiorată, adulmecându-și contururile și storcând amintirii voluptăți răvășite, închipuind alte și alte minuni în ziua care începe să se reverse. Nu am chef de nimic în astfel de dimineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nefirească, o Împăcare cu soarta. Și pe măsură ce această ființă „pătrundea” În el, cămașa de noapte devenea În brațele lui din ce În ce mai moale. Zvârcolindu-se, Noimann continua să Îngâne fără șir: „Prin urmare, posedăm instinct...” „Îhâm, Îhâm”, murmura cu o voce din ce În ce mai mieroasă Îngrămădirea de cârpe ce se răsucea sub el. Și când medicul avu impresia că toată aventura sa luase sfârșit, un vuiet asurzitor se rostogoli prin Încăpere, după care cămașa de noapte, pe care o strivea cu abdomenul lui, se Înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Prezența dumneavoastră mă inspiră...” Spunând aceasta, penitentul Își frecă din nou obrazul, acum Însă de piciorul mesei, pe care-l dezmierdă Îndelung. „Termin-o”, zise Noimann-cinicul, desfăcându-și cureaua de la pantaloni. „Dacă mă ajutați dumneavoastră, termin”, spuse cu o voce mieroasă penitentul, unduindu-și corpul pe covor. „Ești un pervers”, țipă Noimann-cinicul, lovindu-l cu catarama peste fese. „Dumneavoastră sunteți, În schimb, perfecțiunea Întrupată...” Cureaua se ridică din nou. Apoi coborî, pleoscăind, peste fundul gol... „Lustruiește-mi unghiile”, țipă el. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Chiar așa? Părea mulțumit. Ăsta e de ieri, dar mă bucur că a avut un asemenea efect. —Așa. A fost foarte potrivit. Învăț foarte mult din toate. De ce? S-a Întâmplat ceva nasol? am Întrebat pe tonul meu cel mai mieros și preocupat. Nu-i nimic nasol per se, doar că n-am reușit să dau de tine timp de aproape zece minute și, deși nu pare mare lucru, sunt convins că doamnei Kaufman - care aștepta ultimele informații - i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
oriunde, tineret care cheamă și strigă din adâncuri: apărați Neamul, apărați credința, apărați Biserica. Să nu-ți pleci capul în fața vicleanului cel fără de Dumnezeu. Învață să deosebești lumina de întuneric, învață să deosebești adevărul de nelegiuirile duse până la trădare. Cuvintele mieroase, frumos îmbălsămate, să le drămăluim cu sfintele noastre porunci. Vezi să nu-ți tulbure ochii și să nu-ți amețească mintea mirajele minciunii. Comunismul, fiară apocaliptică, urmărește distrugerea neamurilor, creația lui Dumnezeu, și să doboare Biserica lui Hristos. Dar Biserica
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
comisia a fost ceva aiurea. Și recunosc că LAPD a greșit în chestia cu Sleepy Lagoon. Dar nu poți zice... Mondo Lopez urlă: — A greșit! Pendejo, a fost un genocid împotriva celor ca noi, comis de cei ca voi! Vorbești mieros cu cine nu trebuie despre ce nu trebuie ca să încasezi ce nu trebuie... Dudley păși în fața celor trei cu haina descheiată și cu pistolul calibrul 45, insigna și tresele la vedere. Statura lui impunătoare făcea din cei trei mexicani un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi da replica cu o răutate pe care Mini nu i-o cunoștea. Masca acelei răutăți, suprapusă fizionomiei lui dulcegi, îi da o expresie specială. - O mamă vanitoasă, nu o mamă bună! Fii martoră! spuse lui Mini cu vorba lui mieroasă, dar atîțată de maliție. Domnișoara nu-mi dă pas să mă explic. . . Am făcut un cuvânt de spirit despre echipagiul doamnei Hallipa-Drăgănescu. 129 - Spirit! Auzi, spirit! răcni Nory. Are trăsură și își plimbă copilul!. Pe cine supără, mă rog?. Siăbește-mă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
palma ta culcuș. Oglinzi în ploaia caldă, picurată, Multiplică un chip rotund Ca mugurii ce-n sân ascund Albul turnat în soarta decupată. Și zarzărul cu ramurile pline, Cu brațele împletite-n jurul meu îmi scutură petale-n decolteu Șoptind mieros cu viers de tine. Scâncesc petalele pe ram De prea mult vis și mi-este greu... Albul o ia spre Empireu Și-n jos, din zarzăr, doar balsam. Picătura Ce ropot mă trece în seara tăcută... E ploaia de tine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ca țiparii. Se purtau discuții despre mesajul operei de artă. Pe măsură ce vorbăria se încingea, putoarea de șoarec se îmbina cu cea de tutun. Între alte personaje, la prezidiu tronau, pline de importanță, două figuri: una gesticula larg, ascultîndu-și vocea; șușotind mieros, cealaltă se pleca cînd la o ureche cînd la alta; ori de cîte ori lua cuvîntul, zîmbea dulceag, iar, dacă se ivea o responsabilitate, se trezea ales în unanimitate. Zavistnici și vanitoși, chiar cei mai fără de funcții cenacliști nu admiteau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o Glossă. În versuri, altul afirma că Stalin este Dumnezeu. La atare proclamație izbucni un hohot general, dar nu din pricina ideei altminteri comună, ci din cea a expresiei perplexe cu care autorul o clamase. Urcînd cu noi pe culmi extatice, mierosul reuși atunci să convertească rîsul într un sentiment sublim, fapt pentru care l-am admirat deoarece nimic nu e mai impunător decît să întorci opinia publică pe dos. Cea mai populară figură a cenaclului rămînea însă un pompier care, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
el răsturnase scara de valori. Odată, la cenaclu, o fată bucălată ne-a cetit niște versuri triste. Popescu o repezi: - Ce-ți trebuie, tovarășa, durere? Nu vezi cît de roșie ești în obraji? În schimb avu mare succes un prozator - mierosul din cenaclu - care prezenta un caz de conștiință în transformare. Eroul, un elev, se pregătise pentru teză în felul său: și-a confecționat fițuici și s-a așezat în banca de lîngă fereastră pe unde, din cauza ghivecelor, profesorul nu se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
însă și altora. Lanțul a ajuns la urechea bine plasată a securității. Una dintre aceste urechi ascunse se arătă amatoare să vadă și alte versuri ale talentatului autor. S-a întîmplat ca „urechea” să fie unul dintre asistenții noștri, anume, mierosul de la cenaclu. Surîzător tot timpul, individul avea un chip cu trăsături dulcege, fine și viclene. Mureau studentele după dînsul. La rîndul său și lui îi lunecau ochii pe ele. Rezumîndu-se la tupeu, fusese plasat ca asistent la universitate. De aceea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că Diavolul Își făcuse loc și Își găsise sălaș În pielea afumată de tămâie a țârcovnicului de atunci. Începuse a sta cu dinaintea numai Învârtoșată, În scurtă vreme nevasta nu-l mai putuse potoli și Încăpea. Nerușinatul Îmbia cu voce mieroasă femeile satului după ce a lui Își luase odraslele și fugise să caute adăpost În casa părintească. Nesătulul preacurvea cu cine nimerea și, cu cât se dezmăța mai tare, cu atât pofta Îl chinuia mai amarnic. Răul din el năvălea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înlănțuire de sunete, ar fi trebuit să iasă din casă, să străbată grădina, să ajungă la fierărie și să-l Întrebe pe bărbatu-său ce dorește. De fiecare dată femeia apărea Într-adevăr pe poteca dinspre grădină, Însă, În loc să solicite mieros lămuriri pentru chemarea ei acolo, Înainte ca țiganul cu statură și mușchi de uriaș să apuce să-i ceară, tacticos, cine știe ce lucru neînsemnat, ea se apuca să-l spurce și să-l trimită la dracu’, unde, de fapt Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Sacrificiile oricum urmau să fie făcute, acolo sau în altă parte, veni într-un târziu răspunsul. - Din câte țin minte ai fost și tu de acord cu ele. Sau te așteptai ca să renunțăm la el tocmai din această cauză, întrebă mieros bruneta. Privirea însă îi trăda multă înverșunare. Ai uitat care este scopul nostru principal? - Oamenii sunt niște animale nefericite, îi recită plin de inocență și puștiul. Noi trebuie să găsim matricea socială ideală în care oamenii să fie fericiți. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
convingător, asta ești, nu? — Nu încerc decât să găsesc o cale de ieșire din corzi, Tom. Nimic mai mult. — Bine. O să iau legătura cu Pamela. O să mă refuze, bineînțeles, dar măcar pot să încerc. — Așa, băiete. Ia-o cât mai mieros. Cu mult sirop și dulceață. Dar nu a vrut să sune de la mine de-acasă. Nu numai pentru că era și Lucy acolo, mi-a spus, ci și pentru că s-ar fi simțit stingherit știind că eram eu prin preajmă. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Îneacă. — Ce frumos ! spune mama Încântată. Ce rău Îmi pare că n-am un aparat să facem o poză. Jack nu răspunde. O măsoară pe Kerry din priviri, lung și atent. Suntem incredibil de apropiate ! Surâsul ei e și mai mieros. Mă strânge atât de tare, că unghiile ei lungi ca niște gheare Îmi intră efectiv În carne. Nu-i așa, Ems ? — Ăă, da, zic Într-un final. Așa e. Jack continuă să mestece puiul. Înghite, apoi ridică privirea. — Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la Titu, și nici lui nu-i răspunse nimic. I se părea atât de evident că vorbește prăpăstii, că se mira numai cum un băiat inteligent ca el nu-și dă seama. Buruiană însă, simțindu-se și direct atins, răspunse mieros, dar și puțin indignat: ― Coane Grigoriță, vorbiți cu păcat, zău așa, coane Grigoriță! Ce spuneți dumneavoastră în glumă, să fiți sigur că are să se întîmple, uite crucea! Le-a intrat oamenilor în cap să puie stăpânire ei pe pământurile boierilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]