263 matches
-
cu jovialitate reface isprăvile lui de copil inventiv în obrăznicii. Să mă chinui atât pentru un motiv la care celălalt ar fi putut renunța cu atâta ușurință! Ca să-mi bat joc de Ahmed, l-am pus tocmai pe dulap. A mieunat puțin, s-a învîrtit de câteva ori până la capetele dulapului și apoi, luîndu-și inima în dinți, s-a lungit pe una din părțile verticale, cu ghearele bine pregătite la cele două labe de dinainte, și dintr-un salt a fost
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
uitat atunci la bunicu’, și el a spus să-i trag un glonte-n cap, rapid, să n-o las să se chinuie, într-adevăr, biata mâță își ridicase capul de parcă ar fi vrut să muște aerul cu gura, a mieunat strident, coada-i unduia încă prin iarbă, și atunci am ridicat din nou pistolul, ținându-l corect, cu două mâini, și am țintit fix între ochii mâței, și am apăsa trăgaciul, și pistolul era cât pe-aci să-mi sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tul, așa că, de cum apărea curcubeul, alergam din răs puteri să-l ajung. Iubitele viețuitoare Pe când stăteam de vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața ta? am întrebat-o, observând încântarea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu mi-a schimbat hotărârea. Am mers cu ea în spatele blo cului și i-am dat drumul pe jos. A rămas lipită de picioarele mele. Am bătut de mai multe ori din picioare ca s-o alung și abia atunci, mieunând dis pe rat, s-a vârât sub o Dacie. M-am întors acasă tulburat, dar împietrit mai departe. Știam cât se poate de bine că ea, o pisicuță de apartament, n-avea nici o șansă să supraviețuiască afară și că, de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
oprit autocarul,în vale, la capătul fostei alei, asfaltate, care ducea în spatele domeniului, spre parcarea de serviciu, a turiștilor. Acolo, stând în genunchi, l-au găsit pe bătrânul paznic, plângând,în hohote. Și pe cățel, scheunând jelit, și pe pisoi, mieunând, stins, ca un glas de dincolo de lume. Covrigel a coborât primul, și s-a plecat, asupra bătrânului. Ce-i, de ce plângi? Nu vezi? Uite! Și-i arată, cu palma, ce mai rămăsese, din tot ce fusese, aici. Văd. Azi, cam
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
prima avea patru piciorușe, pe când, cealaltă, două picioruțe și două mânușoare. În rest - zâmbetul, mișcările, parcă de dans acrobatic, sunetele, pe care le scoteau, atunci când păreau a spune,ceva, erau identice. Pisicuța, ca să ne delimităm de ea, de-aici încolo, mieuna, pe când, copila, vorbea mieunat. Simpatică, totuși, și simpatizată, de toată lumea. După ce a mai prins la experiență, Zânaîși mișca degetele, pe claviatura mașinii de scris, precum o pianistă, pe aceea a pianului: a unui pian fermecat, din urma izbirii literelor, pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
găsit o râmă grasă Imediat s-au luat la ceartă Că nu vor să o împartă Blândul Miau Blândul Miau e un pisoi, E deștept chiar ca și noi. E pisoiul meu Și îl voi iubi mereu. El mereu mă miaună Să-i plătesc vreo daună. Cățeii nu îl latră Că stă-ntins colo, pe vatră. Eu grijă mare am de el Că micuțul motănel, E pisoiul ce-l dorești Pentru că e din povești. Pufoșilă Pufoșilă e pufos Și este cățel
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din povești. Pufoșilă Pufoșilă e pufos Și este cățel gelos Pe pisica ce stătea Pe patul din camera mea El mereu îmi repeta Hei, domniță nu uita Că eu exist în casa ta Și nu mă mai neglija! Pisica tot mieuna Și parcă-n ciudă îi făcea Când pe pat se așeza Dar cățelul o lătra. Ghiorghiu Andra-Irina clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 prima lăcustă printre stânjeneii albi ce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
asta am avut prilejul să mă răzbun. M-am furișat noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de coadă, silind-o să miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisică și chiar am zgâriat cu labele ei ușa, până ce am auzit, înlăuntru, pași; atunci am fugit și m-am ascuns sub scară, așteptând să se închidă ușa ca să revin. Nu făceam asta ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am pornit spre casă. Atunci răsplata am cerut Pentru a mele fapte - Și frate-meu m-a desemnat De rege-n miază-noapte Peste popoare-ndiane. Motanul alb era Vistier, Mârzac cel chior ministru - Când de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. Cordial i-am strâns eu laba. Și împăratul milostiv Mi-a dat și de soție, Pe fiica lui cu râs lasciv Și țapănă, nurlie, Pe Tlantaqu-caputli. Am mulțămit c-un umil semn, Drept mantie-o prostire M-am dus
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Trec, Plec Ramuri; Bat în geamuri Cu-a mea mână fermecată. Eu mă uit printre ferestre Cum înconjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu le spariu toată casa: {EminescuOpIV 305} Când ca lupul urlu jalnic, Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt, Plâng, Frâng Sperios v-o creang-uscată. ISVORUL (tenor) Isvor Din munte cobor, Când vântul v-o ramură farmă Fac larmă! (Cerul se coboară. Armonie. Schimbare. ) SCENA I Sara
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Nu ești tu juvaeru’ bunicii? Copilul Îi privi ochii și fața În timp ce Ochenoaia Îmbătrânea vizibil și plângea a neputință. Nepotul și fetele plângeau de Îl făcură atent pe Ipsilanti care, parcă Înțelegând să participe la supărarea generală, renunță să mai miaune de foame, Își atinse cu vârful cozii prietenul care Îl va părăsi, apoi se alătură cu tot corpul de copil și În timp ce-l privea mieros cu ochii săi verzi și strălucitori Începu să toarcă a ... alinare. Până și Lup’șor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care un om ar putea simți afecțiune sau tandrețe pentru altcineva. De el fugeau pînă și javrele de cîini de pe punte, cărora li se păreau respingătoare, mirosul ori prezența lui, și nici o pisică nu i se frecase vreodată de picioare, mieunînd spre a-i cere un cap de pește, ca și cum profunda scîrbă pe care o inspira ar fi depășit de-acum rasa umană și chiar speciile zoologice. Drept ar fi fost să recunoască, desigur, că o asemenea respingere era pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o zi. Făt-Frumos luă fata în brațe și punînd-o pe cal, sburau amândoi prin pustiul lungului mărei ca două abie văzute închegări ale văzduhului. Dar Genarul, om nalt și puternic, avea un cal năzdrăvan cu două inimi. Motanul din castel mieună dintr-un cap, iar calul Genarului necheză cu vocea lui de bronz. - Ce e? - îl întrebă Genarul pe calul năzdrăvan - ți s-a urât cu binele? - Nu mi s-a urât mie cu binele, ci de tine-i rău. Făt-Frumos
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în sânul lui, pe când poalele lungi ale hainei ei albe atingeau din sbor năsipul pustiei. Mergeau așa de iute, încît i se părea că pustiul și valurile mărei fug, iar ei stau pe loc. Și numai încet se auzea motanul mieunând din câte șapte capetele. Pierdut în păduri, Genarul își aude calul nechezând. - Ce e? - îl întrebă. - Făt-Frumos îți fură fata, - răspunse calul năzdrăvan. - Pute-l-om ajunge? întrebă Genarul mirat, pentru că știa că-l omorâse pe Făt-Frumos. - Nu zău, răspunse
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
loc la fereastră, am ieșit pe scara blocului și, când am fost prins de urechi de un nene care era civil de tot, am explicat faptul că merg în fața blocului, după pisicuța noastră dragă rătăcită, ușernică rău, că tare mai mieuna, de nu putea dormi cartierul din cauza asta. Pe când tocmai îi explicam asta civilului care uitase mâna pe urechea mea, văd sicriul urcând la etaj, pe umerii soldaților și, pentru că urechea nu avea de gând să scape din menghină, unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de pe jos, de asemenea. O canapea, un cuier pom de colț, perdelele de la ferestre și cele dintre ușile încăperilor, ca să nu intre țânțarii; vesela, în întregime; niște cărți și reviste, corespondențe, luaseră, și ele, calea neantului! Pisicul, Ionel, începu să miaune. Îi era foame și sete. Dar, în ce să-i mai dea, un strop de lapte, ori, ceva de ale mâncării?! S-a căutat, rapid, în pungă. Pungadestul de subțire. și-apoi, cădea și înserarea. Pâine, nu mai era, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Când l-a luat, abuziv, de la țâța mamei, piticul Groh nu era mai răsărit decât o palmă a celui care l-a smuls, fără inimă și suflet, de la mamela hrănitoare. A guițat, subțire și neajutorat, sau, poate mai mult a mieunat decât a guițat, dar, neavând încotro, s-a lăsat împins în căciula de miel în care era băgat. și, stăpânul, s-a dus cu el acasă, unde l-a pus într-un coteț, cât toate zilele, zicând: o să ieși, de pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
parte din după-amiază. — O, sper să nu te deranjeze, dragule, dar plângea. L-am trimis pe John sus să-l aducă. Îl auzeam de aici, de jos și nu mai suportam, mi se rupea sufletul. Plângea? Îl auzisem pe Ian mieunând doar o singură dată, iar asta atunci când mă așezasem accidental pe el. Ian ar sta cu mare bucurie în același loc ore și ore și ore în șir, doar dacă, desigur, nu crede că i-ar prinde mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a distrus trei case, de-a rămas o gaură enormă. Azi-dimineață, Minny n-a dat nici un semn de viață. David nu-și pierduse speranța, dar eu am presimțit totul, dragul meu Ernest, din clipa cînd am auzit-o ce trist mieuna, sărăcuța... Era o poveste palpitantă, dar Rowe n-avea vreme de pierdut, așa că Închise telefonul. În cabină era o căldură insuportabilă. Rowe consumase pînă acum fise În valoare de un șiling: Îi mai rămîneau patru numere posibile și era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mine. Sigur o să mă gândesc în timpul ăsta la Tertschi, iapa mea preferată. Și ea e un animal. Slăbiciunea nu ne va fi de folos pe viitor, Sophie, doar știi asta. Sophie scoate pisica din fundul sacului; animalul se zbate, pufnește, miaună și‑și înfige imediat ghearele în mâna Sophiei, încât acesteia îi dă sângele. Au! Nu puteați să luați o lighioană care nu‑ți provoacă atâtea dureri? Numai pisica ne‑a fost la îndemână, hai, fă‑o odată! Sophie îngenunchează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Soarele de frica lor s-a ascuns și el în nori. Plouă, plouă, ce furtună! și când tună, bum, bum, bum, parcă îi e nu știu cum! Nu-i nimic, așa-i la mare râde doamna învățătoare și vă rog nu-mi mieunați ca niste pisoi plouați! Mâine va fi iarași soare! Astăzi stăm frumos acasă, facem lună-n dormitoare, scriem acasă fiecare o scrisoare de la mare . Eu cu dor și drag închei prima mea scrisoare. Doamna doar m-a ajutat un pic
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și-l lăsă să se întindă în poala ei. Ați văzut pe cineva? întrebă Michael. Cineva trebuie s-o fi împins. Exact în clipa aceea, în replică, o pisică mare neagră se furișă din firida unde stătuse armura și fugi mieunând vinovată. — Torquil! o certă femeia. Ce cauți afară din bucătărie? Zâmbi. Cred că acesta e asasinul dumitale. O ușă se deschisese jos și mai mulți membri ai familiei năvăliră să investigheze cauza agitației. Ce-a fost zgomotul ăsta? — Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
caracterul penal al intenției dumneavoastră. La mine în document scrie c-aveți Pitbull și nu Puffi. Și Pitbull rămâne, indiferent dacă-i mops,pechinez șușu,lulu... Ați fost reclamat că câinele latră. Păi sigur că latră, că doar n-o să miaune ! A lătrat în orele de odihnă ale colocatarilor. Nu. A lătrat în balconul proprietate personală. Așa scrie și la mine. Citez: “Pittbulul familiei Albăstreanu latră în balcon la ore nepermise.” Corect ? Nu e corect, că pe noi ne cheamă Albăstrel
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Dă-i două palme că merge mai repede. Plus că l-ar costa consumul de ruj...Așa. Domnule... Albăstrel. Domnule Albăstrel, care-i problema motănașului ? Problema e că nu-i motănaș ci câine ! Aha. Mi s-a părut că nu miaună corect dar am crezut că naud bine din cauza ochelarilor. Are jigodie ? Nu. Jigodia nu are jigodie ci are nevoie de un certificat de atestare a rasei. Mda. Vreți să participați la un concurs ? Nu. îl exportați ? Nu. Nu ? Da. Aha
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]