867 matches
-
brațele și picioarele, deși nu puteai spune, cu mîna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucît nu-i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita la norul acela alb mijind ochii, vrînd parcă să se lepede de vedenia care amăgise gloata. Căci dacă Într-adevăr silueta cenușie care urca spre nori, În cer, era Simon, atunci minunea Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca-ntr-o corabie, deslușind scîrțîitul molcom al roților amestecat cu cîntări și gemete. Vrînd să-și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stînga și-n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
macadamul se pierdea Într-un drum de țară. De fapt, adevărul era că de două ori, prima oară În fața prăvăliei, În gol, de probă, așa cum se probează o pușcă de vînătoare, cînd cumpărătorul o sprijină de umăr, Își Înclină capul, mijește ochiul stîng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l-a ochit, să zică „pac-pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește Încrustația de pe patul puștii (un cerb oprit brusc din goană), o cîntărește-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Tibidabo. Am făcut drumul Într-un vagon populat cu ordonanțe, servitoare și zilieri care duceau cu ei sandvișuri de mărimea unor cărămizi, Învelite În foi de ziar. M-am refugiat În bezna tunelelor și mi-am rezemat capul de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo. CÎnd am urcat din nou În stradă, mi s-a părut că redescopeream o altă Barcelonă. Se crăpa de ziuă și un firicel de purpură sfîșia norii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să continue. Aruncă o privire bănuitoare spre Arrigo, care, din discreție, făcuse un pas Îndărăt. - Mortul e cineva... care n-ar trebui să existe. E foarte bătrân. Și Îmbrăcat În straie turcești, adăugă el, apăsând pe ultimul cuvânt. Dante Își miji ochii. Cel de-al patrulea om. Așadar, coasa morții Îi curmase fuga? Simți cum o energie neașteptată Îi năvălește În vene, aprinsă de această Întorsătură nebănuită. Și starea de rău părea să i se fi domolit. - La hanul Îngerului, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Imola? Episcopul fidel Împăratului, despre care se spune că și-a petrecut ultimii ani Întocmind o istorie a vieții lui Frederic? Dar lucrarea lui s-a pierdut, după cât se știe. Ori poate că n-a fost scrisă niciodată! Celălalt Își miji pleoapele, aruncând spre poet o privire enigmatică. Apoi se uită rapid În jur, ca pentru a se asigura că nu Îi asculta nimeni. Dante Îl imită din instinct, fără să vadă pe nimeni care să Îi urmărească. Între timp, Bernardino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
expresie nesigură. Lângă el, Lagia părea din ce În ce mai neliniștită. - Magia? exclamă ea, făcându-și cruce. Cu un semn categoric, Dante o făcu să facă, apoi Martina chelălăi din nou spre Pietra. - Ce a mai spus? o zori poetul. - Nimic, răspunse fata, mijindu-și pleoapele În semn de oboseală, În timp ce, printre gene, pupilele ei verzi continuau să Îl fixeze. Nimic altceva. Vorbește o limbă ciudată, nu se Înțelege totul, o tărie scurt. El ridică din umeri. Apoi, după ce reflectă o clipă, o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tocmai Îl compila. - Ce pot să fac pentru domnia ta, priorule? - Dumneata știi totul despre acest oraș. Cine și cât dă, cine și cât datorează. Și, mai cu seamă, activitățile ce se desfășoară aici, cine le Îndeplinește și unde. Celălalt Își miji ochii, cu o imperceptibilă grimasă de mulțumire. Apoi se feri printr-un zâmbet ușor. - Ești prea generos În a-mi lăuda umilele Însușiri. Mai curând breslele, cu registrele lor de zonă, sunt cele care țin socoteala precisă a activităților desfășurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cele din urmă, se hotărî. - Voi știți de lucrarea căreia Îmi dedic zilele. Există un punct, din ultimii ani de viață ai Împăratului, asupra căruia m-ai putea lumina mai bine. Relația lui Frederic cu Elia da Cortona. Arrigo Își mijise ochii pentru o clipă, ca și când rostirea acelui nume i-ar fi stârnit durerea unei răni Încă nevindecate. Dar Îndată expresia Îi redeveni senină ca Întotdeauna. - Împăratul l-a trimit În Răsărit, În anul Domnului 1241, continuă Bernardo. Știi pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Comunei nu se grăbește atât de tare să Îi reteze posibilitățile de a face rău. Mi se poruncește să aștept, când cu o scurtă cercetare aș putea să Îi descopăr ascunzătoarea. Sfătuiți-mă cum să fac. - Dante Alighieri, șuieră cardinalul, mijindu-și ochii până când și-i transformă În două fante. Iarăși el. Căpetenia Încuviință. - Iubirea pe care papa Bonifaciu o nutrește pentru orașele care Îi sunt credincioase mă Împiedică să intervin În treburile cetății voastre, explică Acquasparta, și ca atare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
alegem pene, Și alene Să chemăm pe moșul Iene Din poiene Să ne-nchidă: Mie, gene; Ție, Cornul drept, Cel stâng, Binișor, Pe când se frâng Lemne-n crâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" III Dintre pene și cotoare Gata nins, Cum mijea un pic de soare Pe întins, Războind cu lunecușul, Din țăpoi săltând urcușul, Înălțat la dîmbii prinși, Îl zării lângă culcușu-i De frunziș. Era, tot, o scorojită Limbă vânătă, sucită, O nuia, ca un hengher, Îl ținea în zgărzi de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
suntem rude m-a chemat de o parte și mi-a spus că Paul este seropozitiv. Analize repetate. Diagnostic implacabil. Știu că am intrat în rezerva lui Paul uitându-mă în jos de frică. Două mărgăritare de disperare se insinuau mijit sub pleoapele sale. Să nu luăm lucrurile în tragic, am încercat să îl încurajez. Diagnosticul trebuie confirmat și de alte foruri medicale. Și chiar presupunând că așa stau lucrurile, boala nu s-a declanșat. Ești un tip robust, ai o
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
Pe care ți-e pasul mereu frământat. Tu mângâi cu dragoste totul în jur Iertarea o porți smerită pe umeri Ți-e sufletul tandru și-atata de pur Încât dăruind tu n-arăți când suferi. Femeie ești astăzi când zorii mijesc Și mâine vei fi tot aceeași, femeie Tot ce ai dăruiești și-i atât de firesc Să fii-ntotdeauna a dragostei cheie! Rodica Elena LUPU IARBA Primăvara, Războieni-Cetate Ascultați iarba cum cântă Pe spinarea muntelui, Cel ce știe si-o
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
tot Ne-ncetat izvorăști hărnicia „pretinsă” Și pasu-ți zorește când eu nu mai pot. Iubire, mângăiere, iertare oferi, Sarcini pe umeri, smerită, tot porți, Puritate, tandrețe ; nimica nu ceri... Tribut vieții plătești, cum cade la sorți. Ești trează, femeie, când zorii mijesc Și-alergi până-n seară; și mâine la fel, Iubirea o porți în chipul cel mai firesc Fericit să-ți fie bărbatul, drăguțul de el! În brațele tale cuprinzi copii și nepoți Tu ne oferi un cămin ca în povești... Dar
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
suntem rude m-a chemat de o parte și mi-a spus că Paul este seropozitiv. Analize repetate. Diagnostic implacabil. Știu că am intrat în rezerva lui Paul uitându-mă în jos de frică. Două mărgăritare de disperare se insinuau mijit sub pleoapele sale. Să nu luăm lucrurile în tragic, am încercat să îl încurajez. Diagnosticul trebuie confirmat și de alte foruri medicale. Și chiar presupunând că așa stau lucrurile, boala nu s-a declanșat. Ești un tip robust, ai o
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
fi vindecat prin îndepărtarea viciului și prin meditație corectă,gândul încărcat (viciat), de fapte urâte îmbolnăvește psihicul omului care rareori poate fi adus la un echilibru normal. -Așa cum mușețelul este necesar să se culeagă când ”zâmbește” floarea, adică atunci când mijește să înflorească,în acel moment are toate propietățile de vindecare,tot așa mintea omenească are toate propietățile de receptare și concepere intelectuală la vârsta când “zâmbește”maturitatea. -Biserica ortodoxă a rămas cu modul de exprimare liturgică cantonată în tiparele de
5-METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361308_a_362637]
-
Acasa > Cultural > Artistic > MINUNI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Plecasem pe jos , când începuse a miji de ziuă; satul nu se trezise , nici cocoșii nu mai cântau.Se puturoșiseră și ei de când cu capitalismul ăsta, cântau când le venea și atunci a pagubă, nicidecum voioși așa cum cântau când eram mică de-i alergam prin bătătură să
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
un ocean sufletesc afectiv. Neîntrerupt, Mioara Manea Arvunescu are în inima sa, ecoul unei întrebări care secondează orice bucurie și o întristează: de ce oare nu ajunge să răsune cântecul ei, în cel mai drag loc, Focșani, orașul vrâncean al zorilor mijiți într-un întâi august, spre a săruta obrazul unui prunc sorocit a fi răpit pretimpuriu casei părintești și dăruit lumii muzicii?! Dacă au fost așteptate momentele mai multor convorbiri cu primadona Mioara Manea Arvunescu, spre a pune cuvânt lângă cuvânt
MIOARA MANEA ARVUNESCU. FARMECUL OPERETEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363782_a_365111]
-
dintr-o carte, și tacticos, făcea din ele cornete. - Nu vreți, nenea, să cumpărați, cornete? Ha-ha-ha! Cea mai frumoasă amintire de la Festivalul berii! Haideți, ca să fac și eu de-o bere...Peste ani și ani, în plin Ev Mediu care mijește la orizont, când nu se va mai găsi hârtie tipărită sau chiar deloc, cornetele astea or fi o valoare - zise asistatul și scoase dintr-o plasă un teanc de cornete care păreau confecționate, toate, chiar din romanul semnat Solomon Sfetnic
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
-mi va fi cârmaci. Nu știu, ce ar mai fi de spus Cu înserarea să te-mpaci. Când doru-n umbre s-a ascuns, Ca fluture,...ce-ai să te faci? Ne-nvinsa iarnă Zăboveam ieri în oglindă... Și descopăr pe la tâmple Mijind gata să se-ntâmple, Flăcări reci de iarn-arzândă. Se zăresc abia în mugur Și-or spori fără tăgadă, În curând au să se vadă Desfăcându-se în strugur. Poleind cu-argint s-aștearnă Fulgi de iarnă, ghiocei Troienind tâmpla cu
POEZII DE RAVECA VLAŞIN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363079_a_364408]
-
Era ultima răbufnire a Babei Dochia, una dintre acele nopți geroase care distruge orice fir de viață apărut în perioada de încălzire de la începutul lui martie. - Angela? întrebă bărbatul nedumerit și plin de uimire, îndreptându-se spre poartă cu ochii mijiți a somn. Ora era destul de înaintată, iar profesorul de matematică tocmai se pregătea de culcare. Avea un obicei de a se lăsa prins de reverie în fiecare seară, astfel încât trecerea sa către lumea viselor era extrem de facilă. Deschise poarta intrigat
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
te-aș ruga să mă însoțești. Trebuie să-l înscăunăm pe Mihai ca principe al celor trei ținuturi. - Vor urma frământări mari cu vecinii dornici de cotropire. Vom porni în zori fără zăbavă! În dimineața următoare, când încă nu se mijise bine de ziuă, șase călăreți alergau nebunește spre ținutul Severinelor. Către seară poposiră la un han să-și potolească foamea și să înnopteze. Se interesară despre ce se aude de la cetatea de scaun. Primiră răspuns că este liniște și pace
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
și prin el femeie, Ograda lui bogată-i azi în prunci, Căci ascultând de sfintele porunci Ei lasă-n urmă lor de viață iar scânteie. Trezită-n miez de noapte ca încingând cuptorul Să-nceapă ziua mirosind a pâine Deși mijește-a zori în pat ar mai rămâne Să-și ostoiască de iubire dorul . E somnul greu dar dragostea-i vicleană Și-n patul cald stârnind în el fiorul În suflet se trezește nevinovat amorul Și vezi cum se desprinde geană
POEM MIROSIND A PÂINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360852_a_362181]
-
întunecat al pianului, de care se sprijiniseră în cele din urmă. Se aplecase și el în direcția suportului surprins. Requiemvon W.A. Mozart scria cu litere gotice în partea superioară a celei dintâi pagini, îngălbenită de vreme, a partiturii deschise. Mijise la rândul său, zâmbind, ochii. Da, firește, confirmase, tocmai în după-amiaza aceea își dezmorțise puțin degetele, căci cu artrita de care suferea în ultima vreme... De ce alesese tocmai Recviemul? Întâmplător. Cu totul întâmplător. Îi căzuse în mână în timp ce căuta altceva
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
S-au iubit cum nu mai avuseseră niciunul parte de aceste momente. Au stat unul lângă altul, ceva timp, sărutându-se. După duș au revenit la șampanie și dulciuri. Se făcuse aproape dimineață. - Haide, să ne odihnim, iubitule, curând o să mijească de zi! S-au băgat în așternuturile moi, de mătase, iar Ilinca se așeză pe pieptul lui, ascultându-i inima care, parcă îi șoptea cât de mult o iubește. Au adormit unul în brațele celuilalt și așa s-au trezit
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( XI) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363077_a_364406]