471 matches
-
elementul românesc în jurul căruia a rămas închegat spiritul național înainte de Unire”. Dar censul cultural pretins - se arăta în aceeași moțiune - „va înlătura de la vot marea masă a populației feminine de la sate, cu toate că aceasta a dovedit îndeajuns calitățile sale gospodărești”1. Militantismul feminist al anilor ’30 Acordarea dreptului de vot și eligibilitatea femeilor pentru organele locale ale puterii de stat a declanșat o confruntare acerbă de opinii între organizațiile de femei, în jurul tacticii de urmat. Un grup de femei, în frunte cu
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
se va estompa în favoarea memorialistului. Scrisul pe care l-a desfășurat peste o jumătate de veac acest „trăpaș al condeiului” (Șt. Roll) îl poartă de la experimentele estetice ale avangardei, care vor patrona permanent libertatea frondeurului și imagistica iconoclastă, percutantă, la militantismul gazetarului și la succesele unei vedete în presa de mare tiraj. Efigia literară aparține desigur reporterului, sustras deliberat beletristicii pentru a-și exploata vocația, creându-se pe sine în cadrul unui gen în resurecție, emancipat de la frontiera literarității și plasat în
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
abandonată, contrazisă, relativizată, deconspirată, distrusă. Nu e însă la mijloc o deconstrucție autotelică, subordonată unor explorări pur „tehnice”: B. e, în primul rând, în felul lui foarte personal și nonconformist, un scriitor angajat (desigur, nu în sensul restrâns, legat de militantismul politic), hotărât să transmită, prin artă, ceea ce s-ar putea numi un „mesaj umanist”. E vorba de un umanism la fel de personal - și de „nou”, la noi - ca și modalitățile în care scriitorul mânuiește tehnicile narative, un umanism diferit de orice
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
poezie publicată în pagina a doua a revistei clujene face notă discordantă în lirica avântat-sărbătorească din coloanele gazetelor, prin amărăciunea nedisimulată izvorâtă din alternanța trecut viitor, și între aceste perspective, în final, un adaos neconvingător, (o poantă!) aproape ironic, despre militantismul poetului la timpul prezent: Mulți flăcăi și de la noi, în zare, Înșelați, zac pe tărâm străin Ochiul rece-al stelelor, uitare Picură puțin câte puțin. Oricum însă, am învins, băieți, Cât de greu ne-ar fi nu ne mai pasă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
celebră „preoteasă“ a culturii pariziene, o femeie cu profil masculin, cu glas metalic, al cărei corp foarte slab, expresie a ochilor și mișcare a bărbiei militau parcă pentru o cauză, în timp ce gâtul, sub părul tuns foarte scurt, dezmințea parcă acel militantism prin fragilitatea aproape copilărească, ultim refugiu al feminității, de a cărei frumusețe poate că nici n-avea habar. O alta, o blondă zâmbitoare, tipul clasic, pe care aveai impresia că ai întâlnit-o de mii de ori, înainte de a percepe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și autentic. Reprodus în stilul indirect, acest citat riscă să treacă neobservat. Cu această ocazie, atragem atenția asupra unui defect tot mai întâlnit în presa română. Este vorba de etichetare. Îmbrăcând diferite procedee (directe sau indirecte), etichetarea devine sinonimă cu militantismul, intoleranța sau, mai grav, cu manipularea. Fie că folosim un citat („Toți politicienii sunt hoți și corupți”) pentru a ne justifica cu orice chip opiniile, fie că însoțim citatul cu un scurt comentariu tendențios, rezultatul este același - o gravă abatere
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
provocatoarea întrebare: de ce?. Fără a neglija contextul (unde?, când?, cum?), o bună anchetă trebuie să demonteze mecanisme și aparențe factuale, ajungând la informații deseori ascunse, greu accesibile. Nu e ușor. Primejdiile sunt nenumărate. Cea mai simplă dintre ele o reprezintă militantismul, tonul părtinitor și nu tocmai dezinteresat, moralizarea sau dilatarea nepermisă a efectului. Urmează apoi excesul de informație (a se vedea cazul „Petromin” sau dosarul „Flota”, așa cum au fost ele prezentate în presa românească), abundența surselor confidențiale și a atribuirilor incerte
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
timp, accente caracteristice pentru filonul ulterior al poeziei feminine de la noi. Doi ani mai târziu, publică un volum de traduceri din Rilke (Poeme, 1939). Urmează un deceniu de implicare politică și socială (B. a fost activistă în ilegalitate a PCR, militantismul său antifascist fiind evocat în paginile de jurnal intitulate Sub camuflaj. Jurnal 1943-1944, 1978). Face, în această perioadă, multă publicistică, scrie poezie și proză, iar imediat după război numele său este prezent în paginile revistelor „Contemporanul”, „Steaua”, „Gazeta literară”, „Viața
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
găsesc citate potrivite. Modulam. Fiindcă mi se Întâmplase uneori, la manifestații, să mă așez În coloană sub o lozincă sau alta ca să urmăresc vreo fată care-mi tulbura imaginația, am tras de aici concluzia că pentru mulți dintre tovarășii mei militantismul politic era o experiență sexuală - iar sexul era o pasiune. Eu voiam să am numai curiozități. E drept că În cursul lecturilor mele despre templieri și despre feluritele cruzimi ce le fuseseră atribuite mă izbisem de afirmația lui Harpocrate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zic că nu vor ? Presa, jignită de faptul că protestatarii au ajuns să aibă încredere în jurnaliști cam tot atît cît au în politicieni, se face că se interesează de situație : Se poate spune că au obosit românii să protesteze ? Militantismul care duce la polarizarea excesivă poate duce la ceva ? și pentru de la Roșia Montană ?”, 73% au răspuns că îl vor promova. Aceleași întrebări au fost puse referitor la exploatarea gazelor de șist. A doua zi, domnul Palada a fost numit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o putem astăzi vedea limpede: angajamentul partinic al intelectualilor din cele două grupări a fost folosit de partide în beneficiu propriu, transformându-le în anexe propagandistice utile până la alegerile din 1996. De aici frustrarea elitei intelectuale care și-a văzut militantismul înșelat din lipsa de finalitate a unei colaborări care s-a dovedit iluzorie. Prin urmare a apărut inevitabil criza după câștigarea alegerilor din '96 deoarece, în momentul acela, intelectualitatea angajată politic a cerut, firesc, să se concretizeze în actul guvernării
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
raportul ei față de cultura seculară. Acestui nou scenariu i-a corespuns o evoluție socială la nivelul adepților credinței creștine; după primele adeziuni în rândul păturii sociale joase, acum pătrundea în clasele cele mai înalte ale societății romane, câștigând interesul și militantismul retorilor și filozofilor. Astfel, cultura creștină s-a maturizat ajungând la un compromis doctrinar cu cunoștințele păgâne, a căror validitate științifică și utilitate didactică au fost recunoscute, fiind neutralizat, însă, tot ceea ce, în formulările lor textuale, ducea cu mintea la
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de bază de trei luni, dar era prea târziu. Nu va avea niciodată parte de cunoștințele militare care reprezentau un procent atât de mare din cultura acestei societăți. Nu ar fi recunoscut niciodată asta în mod public, dar cu tot militantismul lui naționalist și influența politică pe care o avea în Israel, Akiva Shapira nu putea scăpa de sentimentul că rămânea un străin. Oamenii care se aflau alături de el nu aveau astfel de sentimente, putea să-și dea seama de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îl „debutează” în Cugetul românesc, pînă la Geo Bogza, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Jonathan X. Uranus ș.a., găzduiți consecvent în liliputana Bilete de papagal (revistă al cărei format este, el însuși, „avangardist”), chiar dacă Arghezi se va ține la distanță de militantismul dogmatic al radicalilor care îl „curtează”. În aceeași perioadă, Guillaume Apollinaire, „critic de direcție” al noilor orientări plastice franceze (purism, orfism, futurism și, îndeosebi, cubism), pleda, la rîndul său, pentru „critica poeților”: „Critica poeților nu exista pe vremea cînd Gauguin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu colaboratori în general de stînga, recrutați din rîndul avangardiștilor „rămași pe drumuri” sau din rîndul „noii generații” a anilor ’30. Evoluția revistei conduse de Ion Vinea și Marcel Iancu a cunoscut trei etape distincte: 1) o etapă dominată de militantismul social-politic; 2) o etapă a militantismului artistic avangardist (cu dominantă constructivistă; 3) o etapă eclectică, fără orientare doctrinară precisă, dar - tocmai de aceea - foarte receptivă la modificările de sensibilitate ale epocii. Prima etapă acoperă intervalul 1922-1924, fiind cuprinsă — mai exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
recrutați din rîndul avangardiștilor „rămași pe drumuri” sau din rîndul „noii generații” a anilor ’30. Evoluția revistei conduse de Ion Vinea și Marcel Iancu a cunoscut trei etape distincte: 1) o etapă dominată de militantismul social-politic; 2) o etapă a militantismului artistic avangardist (cu dominantă constructivistă; 3) o etapă eclectică, fără orientare doctrinară precisă, dar - tocmai de aceea - foarte receptivă la modificările de sensibilitate ale epocii. Prima etapă acoperă intervalul 1922-1924, fiind cuprinsă — mai exact — între momentul înființării revistei și perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ai demersului de față. Ei pretind că trebue să apar numai pe o piață apuseană și vor să mă editeze în Italia. Eu m-am gîndit însă la Franța. Et pour cause”. Deși Tzara se distanțase încă din 1916 de militantismul războinic și fascizant al „mașinismului” marinettian (manifestele sale Dada o dovedesc - și nu numai ele), deși mișcarea futuristă degenerase dramatic în deceniul trei, Costin - ca și ceilalți membri ai grupărilor Contimporanul și Integral - continua să îi facă reclamă liderului italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu-l împiedică, totuși, să vadă lucid situația de fapt a avangardei noastre”, S. Mioc vede în afirmația poetului din articolul „Naționalism, rasă, tradiție“ (Patriotismul nostru nu e încă a păstra, ci a construi, subl. a.) „o frază care explică militantismul său modernist ca o reacție la insuficienta noastră dezvoltare artistică”. Prin urmare - un patriotism constructivist, nonetnicist, emancipator, un „sincronism organic” opus „naționalismului școlar și cazarmagiu al patriei de afaceri”. Din articolul citat - un comentariu pe marginea definiției națiunii la Ernest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atitudine nealiniată îl reprezintă poziția sa față de Panait Istrati, anatemizat de stînga franceză și elogiat în mediile românești pentru apostazia din Vers l’autre flamme. Refuzînd „încadrările” politice, Sebastian pledează, de fapt, pentru adevărul uman aflat dincolo de orice ideologii și militantisme partizane: „Fostul comunist lichidează singur resturile naivității sale. Și lumea de la noi se bucură. Poate că are dreptate să se bucure. Nu știu. Eu nu sînt un militant (...) Comunism sau capitalism — iată două lucruri care crezute într-un fel puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dinu, Virgil Teodorescu, M.H. Maxy, S. Perahim, Miron Radu Paraschivescu, Gellu Naum ș.a.) au optat pentru „avangarda” politică a proletariatului revoluționar, în virtutea vechilor opțiuni de stînga; unii dintre ei abandonaseră încă din anii ’30 „evazionismul” anarhic al avangardei estetice în favoarea militantismului antiburghez și antifascist, uneori explicit comunizant (Gh. Dinu, Sașa Pană, Miron Radu Paraschivescu, Perahim fuseseră chiar membri ai Partidului Comunist în ilegalitate; Geo Bogza, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Paul Păun, Maxy, Gellu Naum ș.a. erau militanți radicali de stînga). Odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardă artistică din România (în 1924, prin intermediul eclecticei reviste Contimporanul) indică un decalaj de aproximativ zece ani. Dacă „exportul” de avangardă (prin Tzara și Marcel Iancu) a fost unul insurgent, violent negator, prima avangardă din România a fost preponderent „constructivă”. Militantismul agresiv, insolent și contestatar s-a dezvoltat după 1924 pe traseul revistelor Punct - 75 HP - Urmuz - unu - Alge - Viața imediată etc., Integral radicalizînd moderația „ecumenică” a Contimporanului. Legitimarea externă a jucat un rol determinant în procesul de recuperare/recanonizare internă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o parte dintre membrii așa-numitului „grup suprarealist român” din anii ’40 („algiștii” Gherasim Luca, Paul Păun) au făcut parte în adolescență din „al doilea val”, ca emuli și discipoli ai lui Geo Bogza, trecînd inclusiv printr-o fază de militantism proletar realist-socialist. Spre deosebire însă de suprarealismul incipient al „uniștilor”, creația principalilor reprezentanți ai micului „grup” - maturizată și radicalizată artistic la un deceniu după ce mișcarea franceză își trăise momentul de climax, dar mult mai apropiată de sursele ei intelectuale - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
marea majoritate a universităților occidentale au blocat, în vertijul intepretărilor relativiste, accesul către însuși conceptul umanității. În plan civic, faptul este reflectat de schimbarea criterilor vigilenței democratice. De la apărarea legitimă a drepturilor fundamentale ale omului s-a trecut rapid la militantismul frivol exprimat în favoarea „drepturilor animalelor” la fericire. Pentru est-europeni, voga de care se bucură acest veritabil mesianism secular nu este cu totul surprinzătoare. Ne putem aminti cum, printr-un paradox greu de egalat, apărătorii „apostolatului social” din România comunistă au
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
1. Când hidoșenia violenței arbitrare devine prea greu de suportat, omul recent preferă suspendarea problematicii teodiceii. Invenția grăbită a „sublimului”, asumat eventual în termenii neo-dandysmului, reprezintă cea de-a doua soluție a stângii în fața problemei răului. Ea nu contrazice neapărat militantismul politic și recursul la violența dialectică, dar se afișează mai întâi de toate ca manifest al subiectivității pure, fără simpatii colectiviste de primă instanță. Rădăcinile acestei pasiuni se trag dintr-o regio dissimilitudinis, unde naivitatea privirii se dezvață metodic, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
La fel ca la majoritatea avangardiștilor (la noi, un Stephan Roll, un Geo Bogza), are loc În scrisul poetului o schimbare sau, mai exact, o nuanțare a atitudinilor față de limbaj, determinată de o aceeași, În fond, sensibilitate față de „ritmul epocii”: militantismul social cîștigă teren În defavoarea celui estetic. Descins În „arena timpului”, poetul se simte altfel angajat. Păstrîndu-și neliniștea interogativă, el Își reorientează totuși interesul, dinspre „alchimia cuvintelor” către o mai directă și răspicată implicare În istorie. Proces adeseori observat, de „clasicizare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]