820 matches
-
Educatorul/profesorul nu face educație decât atunci când are o concepție venită organic din experiența lui culturală, cognitivă, empatică referitoare la creșterea, formarea și dezvoltarea omului. Altfel, totul este preluare, iar acțiunea lui este mai mult sau mai puțin forțată, interiorizată, mimetică, formală. Când îl predomină frica - și, dacă nu caută să se elibereze de ea -, omul se degradează. Este hotărâtor modul cum facem - în mintea noastră - legătura/conexiunea între evenimentele vieții noastre. Începem (tot mai mult) să credem că vulgaritatea este
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
comportament. Normele morale au o semnificație și o valabilitate supraindividuală, fiind adoptate și respectate de un număr mare de oameni. Oamenii se conformează conștient normelor dacă acestea sunt enunțate explicit ca model supraindividual de comportament. Comportamentele uniforme datorate unor procese mimetice sau de contagiune afectivă nu au nimic în comun cu acțiunea normativă 37. 2.2.5. Morala ca sistem normativ " Conviețuirea socială nu poate fi posibilă fără existența unui minim de reglementare, unei diversități de norme. Această diversitate alcătuiește sistemul
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
zodia naționalului". Al doilea motiv profunzimea: Profund el nu poate fi considerat deoarece categoria profundului, nefiind postmodernă, nu mai are curs". Bineînțeles, coroborarea cu modelul german nu e deloc în favoarea lui Eminescu, germanismul acestuia fiind un simplu transplant de ordin mimetic, fără nici o pecete personală sau românească! "Interesant el nu mai este, deoarece tot ce e interesant în Eminescu e pur german, iar azi nu se mai consideră interesant decât ce vine din zona anglo-saxonă, care e contrariul germanității". Logică de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
constituie un stil hibrid, �nchis asupra operei c?reia i-a dat via??, f?r? o posibilitate real? de sistematizare. Acest refuz al unui dogmatism stilistic ?i compozi?ional este fundamental pentru eclectism. Aceste dou? practici, r?m�-n�nd mimetice, au deci �n comun evitarea f?r? excep?ie a strictei copieri a unei opere unice. No?iunile de analiz? selectiv? ?i de recompozi?ie sintetic? �?i g?sesc sprijin �n eclectismul filosofic al lui V. Cousin (Cours de philo-sophie
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
în descoperirea adevărului. în acest proces de mișcare finită continuă a gândirii în acordarea valabilității altuia în raport cu noi constă forța rațiunii interpretative (Gadamer). A te apropia de celălalt nu înseamnă deci a-l dizolva în critică sau a-l repoduce mimetic, ci mai curând a-l explicita într-o nouă lumină, a-ți găsi propriul adevăr prin medierea alterității. Hermeneutica traduce planul eului în planul Altuia și invers. Ea poate chiar aduce tot ceea ce e în cunoașterea științifică, într-un întreg
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
În closet și picioarele În sus câte o zi sau mai mult și alte metode de tortură nemaiauzite până acum și pe care acum o minte omenească normală nu le poate concepe. Secondat de un lot de călăi și discipoli mimetici (care nu au trecut prin demascare și spovedanie neagră și care nu s-au autopângărit, fiind În ipostaza unor „purificatori” degenerați), Țurcanu a experimentat forme inovatoare de tortură fișate În dosarul macabru dispărut odată cu executarea autorului lor. Comparând fenomenul Pitești
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
concrete detalii, dă poeziei aspectul specific artei postmoderne.” Debutul lui C. a fost bine susținut de critică, inclusiv când a fost întâmpinat mai rezervat (pentru Laurențiu Ulici, de pildă, C., în Ninsoare electrică, este un epigon al poeziei americane, un mimetic superior și un talentat manipulator de limbaj, reiterând oarecum rolul lui Nichita Stănescu). Nicolae Manolescu apără numaidecât filiera românească a unor Jack Kerouac, Allen Ginsberg, Bob Dylan & Co., accentuînd „angajarea în problemele timpului” și amendând „impresia greșită a unora”, cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
pe care o propun aici, "eul relativ conștient de sine" desemnează pur și simplu ego-ul, în timp ce "eul din interiorul eului" desemnează eul creator. În cele din urmă, eul creator controlează ego-ul, fiindcă intuiția vizionara este sortită să escamoteze frontierele rațiunii mimetice. Coloana vertebrală a lui Urizen este o sinecdoca a structurii sale artificiale: zeul este lipsit de carne și de mușchi, precum intelectul sau este vidat de viziuni și de imagini divine. Acesta ar fi sensul simetriei înspăimântătoare din finalul apoteotic
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este constructivă și comunicabila" (1991, p. 32), în timp ce memoria "este circulară și sterilă" (1991, p. 32). La rândul său, Raine vorbește despre dublul sens al "artei" și al "vieții" în cazul lui Blake, primul termen aparținând imaginației vizionare, ultimul rațiunii mimetice (1968, ÎI, p. 208). În fine, Damrosch, Jr., subliniază că memoria este echivalentă cu fractură și cu dispersia, în opoziție cu unitatea constructivă a imaginației, fidelă realității subtile: "Memoria [...] este, in concepția lui Blake, simptomul unei conștiințe fragmentate care interpretează
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mediu și care vor ocupa un loc important În activitatea managerului de a Înțelege și direcționa comportamentele spre scopurile strategice. Introducând conceptul de atitudine În studiul comportamentelor, vom putea distinge mai ușor aspectele strict exterioare (care pot fi: formale, artificiale, mimetice, de manipulare etc., de sensul lor real (Înțelesul pe care-l dă Însuși individul actelor sale). Astfel, vom opera o distincție importantă (mai puțin luată În seamă) Între comportamentele organizaționale (ca cerințe normativ impuse individului de către organizația manageră) și comportamentele
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
ale cărui elemente trebuie detaliate pentru o mai bună înțelegere a sensului și funcțiilor dimensiunilor vizuale și non-verbale. A nu se confunda "figură", care implică construcția activă a unui sens analogic și reprezentațional, și "imagine", a cărei formă este pasivă, mimetică. Interacțiune: proprietate definită printr-o suită de acțiuni reciproce, de comportamente, relații și schimburi mai mult sau mai puțin simbolizate, semnificante, simetrice sau complementare, de schimbări și influențări între indivizi și grupuri diverse. Posibilitatea de retroacțiune și aptitudinea de a
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
elevului, stabilind starea de reușită sau de eșec, iar testul de discriminare are ca funcție clasificarea subiecților, prin raportarea rezultatelor obținute de aceștia unele la altele), test de viteză (rapiditate) sau de randament (număr de răspunsuri corecte), test de redare mimetică a informației sau test de prelucrare creatoare? Ce tipuri de itemi se folosesc (răspuns prin alegere multiplă, răspunsuri împerecheate, varianta adevărat/fals etc.)? Specialiștii recomandă folosirea unui singur tip de item sau cel mult doi, pentru ușurarea interpretării rezultatelor; d
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
globală a dramei. De aceea, tot în Poetica lui Aristotel mimesis-ul (și, implicit, verosimilitatea) e considerat drept trăsătura esențială a poeziei dramatice, care prezintă "oameni în acțiune" și relatează întâmplări posibile, nu "reale" (de realitatea empirică se ocupă istoria). Principiul mimetic, al verosimilității, presupune deci reprezentarea "lumii în idee" și imaginarea de universuri posibile, în orizontul lui "ca și cum", în vreme ce realitatea empirică rămâne în afara sferei "verosimilului", în felul unei materii ordinare, neprelucrate, ce așteaptă intervenția salvatoare a creatorului de frumos 55. Bref
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
universuri posibile, în orizontul lui "ca și cum", în vreme ce realitatea empirică rămâne în afara sferei "verosimilului", în felul unei materii ordinare, neprelucrate, ce așteaptă intervenția salvatoare a creatorului de frumos 55. Bref: pentru Stagirit "verosimilul" e un concept care desemnează nu atât adecvarea mimetică la "realitate", cât (după cum am sugerat anterior, referindu-mă la tragedie) transfigurarea ideală a respectivei "realități". Din acest unghi privind lucrurile, melodrama (formă estetică impură) răspunde numai în parte exigențelor artei (ale verosimilului), deoarece rămâne îndatorată în mare măsură unei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
gesturi caracteristice și transformând scena într-un tablou plastic, mai elocvent decât orice discurs. Când însă triumful realismului a impus abandonarea "artificiilor" scenice (de tip "trompe l'oeil") sau narative (de tip "deus ex machina") în favoarea acelor procedee vizând adecvarea mimetică la realitatea ascunsă a sufletului individual, personajele specifice melodramei încep să câștige în complexitate și devin ambigue din punct de vedere moral, în acord cu dizolvarea vechilor ierarhii și relativizarea conceptelor tradițional antinomice de bine și rău. După unii exegeți
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
care validează lectura lumii (ca text) drept cea mai autentică formă de trăire (pentru că e implicată și dezimplicată, tragică și melodramatică deopotrivă). Prin urmare, deși rămâne ancorată în realitate prin focalizarea asupra pasiunilor și a vieții afective, melodrama depășește principiul mimetic și sugerează posibilitatea existenței unui model abstract, dincolo de realitate, și a unei structuri de semnificație relevabile exclusiv pe calea analizei (de unde și perceperea tragediei ca reflecție fără soluție, "în marginea" vieții). Apoi, dacă melodrama e o piesă cu sens etic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
comportism". În absența acestui suport vizibil (imaginea), cu rădăcini în realitatea fenomenală (deci și în biografie), "analiza" psihologică s-ar dovedi o speculație stearpă, filozofare fără obiect și fără finalitate. Însă Ibrăileanu era departe de a restrânge arta la formula mimetic facilă a unui realism vulgar, după cum se mai crede încă, din necunoștință de cauză. Ca și Lovinescu, autorul Adelei a sesizat foarte comprehensiv importanța sugestiei în literatură, pe care a explicat-o chiar mai nuanțat, ca efect al unor procedee
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
voiajurilor în străinătate, în proza de tinerețe Lovinescu atrage mereu atenția asupra neconcordanței dintre "viață" și "carte", dintre faptul trăit și expresia lui "literară", încredințat fiind că scriitorul nu poate ieși din impas decât într-un singur fel: refuzând pactul "mimetic", mistificând "realitatea". Într-adevăr, călătorul plecat peste hotare cu gândul de a-și face ucenicia artistică se arată descumpănit la tot pasul de inautenticitatea "notițelor" din carnetele lui (inautenticitate probată, am văzut, de verdictul negativ al lui Nicolae Iorga), însă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
plieze perfect pe estetica "situaționalistă" a melodramei 151, gen caracterizat printr-o structură narativă nelineară și preferința pentru construcția episodică, bazată pe aglutinarea de "scene" și fragmente eterogene, relativ autonome. Rezultă că romanul lovinescian nu ține să respecte principiul iluziei mimetice, configurându-se în schimb în jurul unui model abstract de realitate, oferit de melodramă, dar și de ceea ce Freud numea "romanul familial al nevroticilor" "formă de ficțiune elementară", al cărei tipar narativ "poate varia sensibil de la caz la caz și poate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
generică, de simboluri psiho-morale, prin care autorul pune față în față două lumi complet diferite: lumea veche, modelată organic de spiritul viu al naturii și al valorilor tradiționale, și lumea nouă, intrată sub sfera de influență a modelelor occidentale, asimilate mimetic. Prin Andrei, sufletul românesc (în variantă moldovenească) trăiește de fapt drama dezrădăcinării și a înstrăinării de sine, după binecunoscutul scenariu al împrumutului formelor fără fond. Ca atare, dacă am aplica "teoria" lovinesciană și în gingașul domeniu al relațiilor sentimentale, ar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a înstrăinării de sine, după binecunoscutul scenariu al împrumutului formelor fără fond. Ca atare, dacă am aplica "teoria" lovinesciană și în gingașul domeniu al relațiilor sentimentale, ar trebui să spunem că amorul pentru franțuzoaica sinucigașă punctează doar primul moment (pur mimetic) al modelării personalității psihologice, urmând ca etapa "diferențierii", care scoate din inerție sufletul (colectiv și individual), să se producă ulterior, grație unei experiențe erotice de factură sensibil diferită. Consecvența cu propriile "teorii" l-a determinat pe Lovinescu să imagineze acum
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
importanța "mecanismului epic" și a procedeelor stereotipe de construcție textuală ce se impun tiranic, ca o "fatalitate literară", spulberând iluzia realistă. Într-adevăr, determinismul rigid al compoziției romanești reclamă triumful convenției și al codificării simbolice asupra principiului tradițional al "adecvării" mimetice (axate pe "observație"), cu prevalarea subiacentă a unui model cognitiv aprioric, mărturisind pasiunea ideilor generale, asupra cunoașterii empirice, bazate pe experiență. Pe de altă parte, preferința pentru apriorism, convenție și simbol impune drept consecință firească în plan estetic recursul la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și citadin), deci de "realitate". Or, niciodată, nici măcar în textele de tinerețe literatura lovinesciană, de o evidentă "impuritate" estetică, nu respectă principiile unei logici de tip cauzalist stricto sensu: în Comedia dragostei, de pildă, dacă personajele sunt plăsmuite după principiul mimetic al analogiilor cu "natura" și "mediul", asta nu înseamnă că narațiunea se încadrează obligatoriu (așa sugerează criticul) fie într-un registru realist (când "fatalitatea" acționează ca o forță exterioară), fie într-unul romantic (când sufletul expansiv al omului devine, prin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
îngâne" de minune, găsind chiar "observații fine" și "un fel personal de a-și exprima gândul". Înainte de a iubi, Lulù a învățat să vorbească exact pe limba bărbaților, ca din carte. Așadar, diferența dintre cele două femei ține de receptivitatea mimetică la discursul masculin, la care se conformează doar Lulù, pe când Mab, neînduplecată, voise să joace, ea, rolul bărbatului (am văzut cu ce consecințe). În altă ordine de idei, prozatorul sugerează că, pentru a pătrunde în sufletul partenerilor, femeilor le este
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de comentariul vocii din public, Leon se îndrăgostește de Igeea, iar textul urmează de acum jocul erotic al celor doi" (op. cit., p. 45). În opinia noastră, dimpotrivă, proza lovinesciană se înscrie programatic în alt registru estetic (al melodramaticului), încălcând pactul mimetic, al literaturii "realiste": prin urmare, "peisajul" lovinescian e o proiecție imaginară a interiorității "psihice" (în termeni freudieni, o afirmare a id-ului, cu care luptă în zadar "eul" personajului). 136 Nuvela scriitorului francez a inspirat muzica genialei opere a lui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]