826 matches
-
real: pentru preadolescenți nu este un efect posibil al transferului de la imaginar (ecranul televizorului: desene animate, seriale) la real (viață), ci rezultatul amalgamului confuz al celor două universuri, la ei predominând credința în realitatea televizuală și tendința accentuată de identificare mimetică cu personaje, acțiuni, situații de pe micul ecran; - violența coabitează aproape natural cu specificul mediumului televiziune: violența este un element ideal pentru finalitatea de seducție captațională a televiziunii - captarea atenției publicului prin activarea mecanismului de orientare; chiar vizionarea programelor TV (din ce în ce mai
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
că: 1. nu se poate vorbi despre efecte directe, 2. nu se poate vorbi despre efecte autonome, 3. efectul violenței televizuale asupra copiilor poate fi invers (în sensul catharsis-ului aristotelician) și 4. efectul acestei violențe poate însă să fie mimetic, în sensul inducerii aceluiași tip de comportament în viața reală (Glucksmann, 1966) În România, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA-ul) reprezintă această autoritate. Rezultatele tuturor acestor cercetări se găsesc la http://www.cna.ro/cercetari/sondaje.html Cercetarea din noiembrie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
putea duce la o convergență în acele domenii în care concurența a reliefat o serie de elemente eficace care pot fi asumate de toți competitorii, deci un izomorfism coercitiv (impus de stat, alte organizații, prin norme și obligații), un izomorfism mimetic (copierea unor practici de succes), un izomorfism normativ (impus de procesele de profesionalizare). Schimbări majore ale mediului sunt produse de trecerea spre societatea (economia) condusă prin cunoaștere<footnote Nica, Elvira, Psihosociologia managerială, cap. 11. footnote>. Ceea ce este remarcabil, din perspectiva
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
trebuie judecat și condamnat simbolic pentru crima sa (ca În Bufonia din Atena antică) sau trebuie să se supună unor rituri de purificare. Toate aceste sisteme ceremoniale (și reprezentările mitico-simbolice asociate) au rolul de a plasa violența sacrificială În afara lanțului mimetic al reciprocității, de a oferi substitute rituale pentru victima nevinovată a violenței malefice și de a elimina sentimentul de vinovăție pentru vărsarea de sânge. Sigmund Freud este un psiholog și Întemeietorul psihanalizei, Walter Burkert este un istoric al religiilor specializat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Vibrează diapazon secolul” vrea să zică: mașinism, dinamism, sincronism; „hipism ascensor dactilo-cinematograf” trimite la urbanism; „autobuz”, „transatlantic”, „Paris Londra New York Berlin”, „cablograme cântă diastola stelelor” înseamnă maximă viteză ș.a.m.d. Realizarea unui asemenea program implică și revoluționarea artei. Arta mimetică e respinsă ritos: „Artistul nu imită, artistul creează”. Voronca militează pentru o artă al cărei instrument să fie „linia cuvântul culoarea pe care n-o găsești în dicționar”. Esențialul în creație devine invenția: „inventează, inventează”. Doar astfel e posibilă „lepădarea
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
parnasiene” ale lui Ion Barbu. Preponderentă e peisagistica menită să preia discret rezonanțele emoției. Recuzita urban-modernă, care va fi masiv manipulată în următorul volum (ziare, fumuri, furnale, sirene, blocuri), se ivește și în Geode. Pâinea pădurii pare rezultatul unui efort mimetic - izbutit - de raliere la viziunea dinamitardă și maniera generației de poeți pe cale de afirmare la mijlocul deceniului al cincilea (C. Tonegaru, Geo Dumitrescu, I. Caraion ș.a.). În unele poeme e prezent tonul baladesc, declamator (Balada minerilor), aiurea - peisagistica rural-autumnal-vesperală, de sugestie
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
concrete detalii, dă poeziei aspectul specific artei postmoderne.” Debutul lui C. a fost bine susținut de critică, inclusiv când a fost întâmpinat mai rezervat (pentru Laurențiu Ulici, de pildă, C., în Ninsoare electrică, este un epigon al poeziei americane, un mimetic superior și un talentat manipulator de limbaj, reiterând oarecum rolul lui Nichita Stănescu). Nicolae Manolescu apără numaidecât filiera românească a unor Jack Kerouac, Allen Ginsberg, Bob Dylan & Co., accentuînd „angajarea în problemele timpului” și amendând „impresia greșită a unora”, cum
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
copilăriei, care are rolul de a a-și proteja stăpânul și, datorită coloniei de ciuperci chu găzduită între fibrele sale, se constituie într-o voce pe care purtătorul o aude subliminal. Simbiont de pe Alderbaraan - organism colonial, cu un pronunțat caracter mimetic, capabil de a se transforma în țesut nervos uman. Primele implanturi neurale, care au dus la formarea castei quinților, s-au realizat cu grefe din asemenea simbionți. Sondă psi - dispozitiv bioelectric capabil să controleze procesele cerebrale din timpul somnului. Folosită
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi niciodată "narate", însă într-o narațiune ele pot deveni subiectul discursului direct al unui narator sau al unui personaj, probabil într-un comentariu generalizator sau gnomic. În vorbirea directă, acestea nu aparțin în sens strict materialului narat, ci părții mimetice a unui text. Dacă sînt reproduse în vorbirea indirectă sau în stilul indirect liber, acestea își pierd imediat pretenția la valoare universală și devin nici mai mult, nici mai puțin decît opinia subiectivă a unui personaj ficțional. O asemenea opinie
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sau transcrierea ori înregistrarea pură [...] nu constau în nimic mai mult decît vorbirea sau gîndurile verbalizate ale personajelor [...]"172. Această afirmație a lui Chatman are legătură cu perspectiva lui Hamburger conform căreia dialogul ocupă un "loc autohton" doar în narațiunea mimetică, nu și în cea indirectă, la persoana întîi 173. Această opinie este contrazisă de faptul că la nivelul structurii de suprafață nu se găsește nici o diferență semnificativă în raportul dintre părțile narative și fragmentele dialogate din narațiunea la persoana întîi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personalizat relatează ceea ce a trăit sau a observat el într-un punct anterior al vieții sau ceea ce a auzit el în acest sens. Ficțiunea epică a narațiunii la persoana a treia, pe de altă parte, e caracterizată printr-o prezentare mimetică, impersonală produsă de funcția narativă menționată anterior. În mod corespunzător, diferența esențială dintre narațiunea la persoana întîi și cea la persoana a treia se găsește într-o opoziție care poate fi exprimată prin următoarele perechi terminologice: mimesis-diegesis, narațiune impersonală-personală, ficțiune-iluzie
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ca în exemplul povestirii lui Nathaniel Hawthorne, Egotism: "Iată că vine! strigară băieții de pe stradă"372. Dialogul introductiv și începutul discutat aici au în comun un anumit caracter abrupt, dar propriu-zis primul nu este narativ, ci scenic și, prin urmare, mimetic. În același fel, toate cazurile în care pronumele personal apare la persoana întîi singular (și la persoana a doua corespunzătoare) trebuie eliminate. Așa cum a fost menționat mai sus, un "eu" care apare la începutul unei narațiuni se referă întotdeauna la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
noroc și cu ajutorul dictaturii proletariatului, se poate ieși de aici; alegeți așadar punctul de vedere comunist. Freud sau Marx sînt o afacere sigură. Dar putem continua și chiar reveni din acest punct la subiectul nostru în ultima sa etapă. Violența mimetică este lupta veșnică a tuturor împotriva tuturor; din fericire a existat o excepție, una singură, sacrificiul lui Iisus; alegeți perspectiva Sfintei Scripturi. S-au înscris cinci din cinci prin mișcare, gură-ureche, colocvii, articole, simpozioane: difuzare garantată. Religia în general e
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe calea monopolului exercitat de stat, prin intermediul faptului politic, iar imaginea ne ajută să ne eliberăm de politică. În beneficiul publicității, al fantasmelor de consum și de statut. Un control în schimbul altuia, dar ici direct și rigid, colo suplu și mimetic etc. Este, dacă vreți, un progres pe calea individualizării. Protestantul îl avea în cap pe Dumnezeu, republicanul, Legea, telespectatorul, pe Dow Jones. Deznodînd legăturile religioase, tipăritura a reînnoit legătura civică pe punctul de a face, mai tîrziu, din iluzia politică
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de superioritate ale dialecticianului nu reprezintă însă o sarcină deloc ușoară. De unde atunci ascendentul filosofului asupra poetului și artistului în genere? Platon nu se află într-o situație deloc comodă când se vede nevoit să submineze prestigiul artelor. Producând imagini mimetice, artiștii nu contribuie efectiv la cunoaștere. Dacă o imagine nu pretinde simultan și o valoare de adevăr (măcar prin ceea ce transcende imaginii în sine), atunci ea nu reprezintă o cunoștință. Și nu toate imaginile sunt, pentru acest motiv, cunoștințe. De la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
decât acești virtuozi patetici ai verbului ? Ei nu pun la socoteală răul născut dintre orgolii de mercenar, rău care nu va răscumpăra niciodată gloria macabră a unui destin cumpărat în taină de la puternicii zilei. Produsele artei sunt, în esență, rezultate mimetice ale inspirației. Platon face însă distincție între ceea ce e corect, nobil și bun, pe de o parte, și ceea ce este iluzoriu și supus exigențelor plăcerii trecătoare și a poftei. Icoana are caracterul modelului său. Din perspectiva lui Platon pericolul vine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și un blestem... Calea de acces către ființa ideală nu implică aparența, alura sau medierea judecății altuia. Nu-l iubești pe cel despre care spui că-l iubești dacă mai întâi cauți efectele produse de el în privirea celorlalți. Dorința mimetică presupune disprețul unui al treilea, utilizat ca un mijloc de a pune în valoare, o ocazie, un pretext. Lucrețiu vrea o femeie iubită pentru ceea ce este, și nu pentru ce reprezintă. Ceea ce este... adică? Nici locul pe care-l ocupă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
caută să fie izomorfe în structura și domeniile lor de activitate, ținând cont de anumite dimensiuni existente în mediul lor (Scott, 1995, p 44). Tipuri de izomorfism instituțional În literatură au fost identificate trei tipuri diferite de i.i.: coercitiv, mimetic și normativ. Izomorfismul coercitiv rezultă din „presiunile formale și informale exercitate asupra organizațiilor de către alte organizații de care depind” (DiMaggio și Powell, 1991, p. 67). Coerciția este rezultatul unor presiuni precum cele ale unui mandat guvernamental sau ale dependenței de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sau ale instituțiilor deja existente. Ținând cont de aceste aspecte, factorii de luare a deciziei sau cei ce stabilesc aranjamente instituționale nu ar trebui să împrumute o instituție fără a se raporta la specificul mediului în care va funcționa. Izomorfismul mimetic, cunoscut și sub denumirea de mimetism instituțional, implică faptul că instituțiile se modelează pe fundațiile altor instituții ori de câte ori intră în contact cu un mediu nesigur, scopuri ambigue sau alternative neclare (DiMaggio și Powell, 1991, p. 69). Nesiguranța încurajează imitarea, avantajele
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
formale și informale exercitate asupra partidelor de către alte organizații de care partidul este dependent (grupuri de interese ce finanțează) și de așteptările culturale din societate (un partid își alege deseori strategiile politice și electorale adaptându-se la aceste așteptări); izomorfismul mimetic prin modelarea partidelor în funcție de instituțiile cu legitimitate crescută, promovarea valorilor altor organizații respectate în societate (mesaje religioase, structuri descentralizate); mimetismul normativ prin profesionalizarea instituției partinice (din păcate, destul de slab dezvoltată). Cazul partidelor este unul ilustrativ pentru situația multor organizații și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
temă, că: 1. nu se poate vorbi despre efecte directe; 2. nu se poate vorbi despre efecte autonome; 3. efectul violenței televizate asupra copilor poate fi invers (în sensul catharsisului aristotelic); și 4. efectul acestei violențe poate însă să fie mimetic, în sensul inducerii aceluiași tip de comportament în viața reală. În România, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) reprezintă această autoritate. Este vorba de studiile „Cercetare privind analiza comportamentului de consum de programe audiovizuale al elevilor (7-10 ani)” (noiembrie 2005) și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
a smuls întâmplător lesa, a plecat rătăcitor prin lume (sau între Milano și Roma), nerăbdător să-și arate bucuria față de noii stăpâni. Umilința lui esențială face ca orice comportament huliganic al său să pară absolut mecanic. Revolta sa este pur mimetică. Și, aici e aici, este prea bun ca să știe să ia în râs. Glumește, zâmbește, râde, dar este absolut incapabil să ia în râs. Dacă o face, o face în mod organizat, colectiv. Este un fiu bun și-și iubește
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
locurile de unde vin copiii, Comisso a devorat acolo darul vieții, neîntrebându-se nimic; gustarea sa a fost eternă, vorace, lipsită de bucurie adevărată, mai degrabă plină de exaltare. Rațiunea sa și judecățile pe care le împărtășea cu societatea au fost mimetice, el fiind complet irațional și neinteresat de ce crede lumea (dar avea bunul-simț al țăranului). Pământul pe care a coborât prin naștere era Italia, dar aceasta nu era nici națiune, nici stat, nu avea un guvern, nu avea clase. Era pur
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
politică. Pictură sau literatură? Ontologii. Un pictor sau un literat, în această calitate, nu se trage de nicăieri. Îl găsești ca pictor sau literat printr-o destinare, fericire sau soartă apriorică. Îndoielile sale sunt tehnice, iar cele teoretice sunt pur mimetice. De altfel, se știe imediat că ele vor fi depășite: privilegiul expresiv poate să aibă suișuri și coborâșuri, dar nu poate fi pus serios în discuție. Falimentul este luat în considerare, dar se datorează unor circumstanțe externe; devine tragedie, însă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acestei poezii este relația dintre burghezul Di Giacomo și cultura populară napolitană, cultă în stratul său cel mai de sus, singurul loc în care era posibil conflictul, aparent erotic, de clasă. Ingenuitatea și puritatea lui Di Giacomo sunt uimitor de mimetice: dar ele imită un model inventat. În realitate, toată lumea sa populară este manieristă sau, cel puțin, văzută doar în stratul cel mai înalt, în care Di Giacomo putea să o cunoască și în care cultura clasei dominante este în curs
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]