1,372 matches
-
fascinant să privești jocul unui actor căruia nu îi cunoști nici mimica, nici glasul. În seara aceasta, scena îi rezervă supriză unui frumos exemplar actoricesc, cu o cascadă de păr negru, numai inele, niște ochi vii, pătrunzători și expresivi, o mimica animată, debordând de veselie și pofta de viață, un trup pe care orice costum pare desenat anume pentru el. Un zeu și un spectacol demn de o a doua vizionare, gândi Diana, la sfârșitul piesei, așteptând, ca de obicei că
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
mea rusa era limba de bază. Dar din păcate, deși limbă slavă ca și ceha, nu m-a ajutat decât foarte puțin. Leni, nevastă-mea, în privința limbilor se bazează pe mine. În schimb, ce-i al ei e-al ei, mimica și gesticulația le stăpânește mult mai bine. Am clasificat cehii în trei categorii, după reușita comunicării. În prima categorie erau cei care stăpâneau bine engleza. Am dat de ei la casele de bilete sau de informații de la obiectivele turistice de
NUNTA DE CORAL LA PRAGA de DAN NOREA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350544_a_351873]
-
chiar și de l-ar juca pe Noe?! În afară de Teatrul Național din București, Ovidiu Cuncea e tânăr mereu alături de Teatrul Evreiesc de Stat din București, e tânăr și urcă în contra etății, în film, în televiziune, la radio, la catedră, predând mimică, gestică și vorbire liberă la Seminarul Teologic Ortodox din Giurgiu! Spiritul care n-are nevoie nici de oase, nici de carne, ci numai de armonia intimă care îi dă iureșul și efervescența, deși pe deasupra nu pare, pentru că pe față-i
OVIDIU CUNCEA. PRINTRE PUŢINELE MINUNI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350649_a_351978]
-
încruntat, apoi a zâmbit până ce râsul lui s-a transformat în hohot. El făcea aceleași năzbâtii când era copil ... puștiul înclina aprobator din cap. Ce voia să-i transmită? Părul creț îi dădea un aer nostim băiatului slăbuț. Gesturile, mișcările, mimica ... puștiul îl imita. „Ce mai este și asta?” Îl urmăriseră, aici? Nimeni nu știa de acel loc. Era doar al lui din copilărie ... refugiul când se ascundea de ceilalți dorind sa fie singur. L-a văzut aprobând din cap.. Îl
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
Iorgu Caragiale care era actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia,Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. Tot în anul 1870, a fost numit copist la Tribunalul Prahova
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
de mesaj. Își dobândește propriul mesaj... Pot spune, cu mâna pe inimă, că am ascultat o seară povestiri pe care nu vi le pot reproduce...pentru că nu le știu. Habar n-am despre ce mi-a povestit. Eram fascinată de mimică, de gestică, de pupilele acelea mici și cafenii care se dilatau sau se făceau ca de felină. “Unii zic că am nasul mare. Ție cum ți se pare?” Întrebarea asta chiar m-a luat prin surprindere. Ori mă holbasem...vizibil
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
literară curată, limpede și precisă. După ce a sfârșit gimnaziu- sau poate chiar și o clasă de liceu- Caragiale s-a gândit, desigur, la profesia tradițională a familiei: teatrul. Vreme de doi ani a urmat la București clasa de declamație și mimică pe care o preda unchiul său, Costache Caragiale.Din documentele vremii reiese că scriitorul a fost câteva luni copist la tribunalul Prahova. În 1879 moare tatăl său, fapt ce-l face să se gândească a-și întreține familia- mama, Ecaterina
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351076_a_352405]
-
deveni cineva!» mi-a spus nea Mitică. Vasile Țâra și-a luat licența în litere, la Sorbona, în timp ce se afla în Franța; vorbea franceza impecabil. Ascultându-l pe Dumitru Sinu, în vreme ce-mi povestea despre prietenul său, îi observam mimica feței, gesturile și inflexiunile vocii, simțind în ele doar admirație și o reală mândrie: mândria și bucuria de a-l fi cunoscut pe Vasile Țâra.” Autorul pune accentul pe elementul fundamental al povestirii - și anume - legăturile de prietenie profundă și
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
deveni cineva!” mi-a spus nea Mitică. Vasile Țâra și-a luat licența în litere, la Sorbona, în timp ce se afla în Franța; vorbea franceza impecabil. Ascultându-l pe Dumitru Sinu, în vreme ce-mi povestea despre prietenul său, îi observam mimica feței, gesturile și inflexiunile vocii, simțind în ele doar admirație și o reală mândrie: mândria și bucuria de a-l fi cunoscut pe Vasile Țâra. Mai multă lume scrie decât citește Nea Mitică și-a amintit că l-a vizitat
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
atâția tineri interpreți sub mantia ei maternă, ocrotitoare și gingașă, în pofida aparenței de masivitate, să țină în mână atîtea destine de soliști, să le știe TOATE ROLURILE, pe de rost, în diferite limbi, să le dirijeze mișcările, atitudinile, expresia corporală, mimica, ambitusul, orice mișcare a lor, parcă dirijată în chip vizibil de o magiciană. Dăscălița de voci, toate remarcabile, venite la Masterclass cu încredere, dăruire, curaj, spontaneitate, talent, răbdare este fenomenală. Ea îi conduce, face gesturi în aer, le ține mâinile
O MIE DE VOCI ÎNTR-UNA SINGURĂ: MARIANA NICOLESCO. OMAGIU PRIMEI DOAMNE A LIRICII ROMÂNEŞTI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356774_a_358103]
-
ăilalți, eram îndoliați în suflete și pe dinafară, roși de remușcări și tăvăliți prin balega afuriseniei. Un sobor de mincinoși rage ore în șir la poalele altarelor, se iau în serios, aprind lumînări și ne afumă cu tămîie, pentru că gesturile, mimica, incantația și punerea în scenă sînt reperele unui spectacol de care spiritul brut are nevoie ca de aer. Omul trebuie să pună ceva în locul incertitudinilor sale și, în loc să ancoreze în portul primitor al iubirii absolute, el se risipește în formele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
odată intrați, au rămas acolo în așteptare. În forfota aceea permanentă, în care liniștea și ordinea era instaurată cu greu de jandarmi ori de vocea judecătorului, era greu să mai comunici. Acea lume pestriță se înțelegea mai mult din priviri. Mimica era la preț de cinste. Iuliana s‑a prezentat cu doar o jumătate de oră mai înainte de cea indicată în citația primită. A intrat cu teamă încă de la ușa principală a clădirii Judecătoriei. Se făcuse mai mică și părea zgribulită
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
vorbesc azi am vrut să nu mă vadă nimeni să tac despre tot așa cum se strigă impecabil despre nimic am preferat să-mi întâlnesc eul între patru ochi să ne-nțelegem din priviri sau nu pentru că mă citesc ușor pe mimica fetei când mă mint și-ntre patru ochi care clipește primul minte ori poate ne este doar frică de noi doi voi pleca la culcare fără să-mi urez noapte bună și-am să visez în detaliu întâlnirea cu mine
AM VORBIT CU MINE ÎNTRE PATRU OCHI de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357023_a_358352]
-
creionând pe pânză, nu evită descrierile mi¬nu¬țioase de natură, atunci când aceasta o ajută să contureze mai bine conflictul ori să caracterizeze personajele. Tendința de dramatizare a acțiunii cu ajutorul prezentării eroului într-o manifestare naturală a sa - ges¬turile, mimica, comportarea - creează o mare concentrare, o eco¬nomie și o simplitate a mijloacelor artistice. Ca rezultat al aces¬tora, fiecare procedeu artistic, fiecare detaliu capătă o semnificație deosebită, în strânsă legătură cu caracterele, cu fră¬mântările lor, cu situația și
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
și caută să-l neutralizeze. Celebra „Mai potoliți-l pe Eminescu !”- este fatală. Apare un bărbat viguros, de o frumusețe clasică cu privirea incandescentă și zâmbetul „mobil, diversificându-se în orice moment, fiind întrebător, confirmativ, iertător, disprețuitor, dureros, oglindind oarecum mimica gândirii”- așa îl vede N. Pătrașcu într-o seară de toamnă a anului 1881 în josul Teatrului Național. Vlahuță tot acum îl vede într-un tramvai „un om în vârstă, bine făcut, rotund la față, fără plete, îmbrăcat ca toți oamenii
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
părintele și profesorul său, pedagogul care comisese violare de domiciliu, răspunde fără remușcări: - Am avut ordin scris de la părintele director M.! - Dar cine este M.? Procurorul țării? Jurisdicția lui M. se termină la zidurile școlii! El mă privește cu o mimică de parcă nu ar înțelege nimic. Probabil că nici nu înțelege. Ierarhia disprețuiește într-atât omul, legea, familia, încât îi suge tot, fără să-i pese de nimic... Directorul M. ne spune că suntem chemați sus la Arhiepiscopie, amândoi. Permanența era
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
dumneavoastră, Violeta? ceru lămuriri unul dintre ei. - Da! răspunse Ly. - Și , acum...acum, unde este? întrebă atunci celălalt. Ly nu scoase nicio vorbă câteva secunde. Apoi făcu semn cu degetul spre stomac. Milițianul mai înalt se albi la față. Ĩnțelese mimica bărbatului, care confirmă întocmai cele anunțate la telefon. Era clar acum, că nu a fost o glumă și că cele relatate s-au întâmplat în realitate. Cel scund a început să vomite și s-a îndreptat grăbit spre toaletă. Ly
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
petrece în jurul lui. De altminteri, nu spune cu părere de rău venerabilul Neagu Djuvara că în românul zilelor noastre nu izbutește să-l descopere pe românul interbelic? Firește că respectiva constatare nu are în vedere exteriorul românului (îmbrăcămintea, pieptănătura, gestica, mimica), ci interiorul lui (gândirea, limbajul, sentimentele, năravurile)... Bunăoară, conștienți au ba, tot mai mulți români postdecembriști pun semnul de egalitate între curaj și tupeu. Curajul, însă, denotă tărie de caracter, dârzenie conștientă de sine și un altruism învecinat cu sacrificiul
TOT MAI MULŢI POSTDECEMBRIŞTI N-AU CURAJ, CI-S TUPEIŞTI ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369357_a_370686]
-
dascălul Haralambie și cu preotul Marinache de la biserica „Sf. Gheorghe” slovenind și trăgând clopotele la Haimanale. Mai apoi urmează școala primară și gimnaziul la Ploiești. Poate că și aceste clase absolvite, dar, mai sigur, frecventarea cursurilor clasei de declamațiune și mimică a unchiului său i-au făcut posibilă apropierea de teatru, de operele dramaturgiei universale. Dar viața, trăită plenar, i-a fost adevăratul dascăl, așa cum el însuși, în autoportretul menționat, spunea: „Și-a făcut studiile la școala lumii - unde nu se
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
adevărat. Cercetașul privi blocat cum se întind uriașele aripi arginti, gata de zbor. -- Te rog, du-mă la A-Ma! Creatură îl privi cu toți cei patru ochii violacei, surprinsă. -- Glumești, nu? Nu glumești, concluziona singură analizând pentru un moment mimica disperată afișată de față cercetașului, esti praf! Pentru ce au unii creier, să fiu molusca dacă înțeleg! Cum să lași pe cineva să gândească pentru tine și să ai certitudinea că deciziile sunt cele corecte? Se înșela, cercetașul gândea! Avea
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
Ceea ce este caracteristic stilului Gettei Berghoff și dă o bună parte din valoarea lui, este abordarea analitică a comportamentului uman, observarea ascuțită a detaliilor de ordin psihologic, notarea atentă, minuțioasă a celor mai fine percepții vizuale sau auditive, de gestică, mimică sau nuanțe ale vocii. La toate acestea adăugându-se un comentariu al autoarei, analitic reflexiv, glose, meditații. În unele dintre proze, (cum este, de pildă, excepționala Vară fierbinte), prin transfigurare artistică, și prin ritmare, din vălmășagul de gânduri, idei eseistice
A POVESTI ŞI A REMEMORA de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368214_a_369543]
-
Au reușit să mă păcălească? Care este adevărata relație dintre ei? Se uită în urmă la colega sa, îl studie și pe profesor și iarăși nu descoperi nimic deosebit. Niciun mușchi nu se mișca pe fețele lor. Sebastian avea o mimică imperturbabilă ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Măi să fie! Ori eu sunt proastă și mi s-a părut, ori ei sunt prea isteți și simulează atât de bine că nimic nu-i leagă, încât poate păcăli pe orice
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
respect pentru Costin, nu spusese prea multe. Avusese grijă s-o certe pe fiică-sa pentru intenția ginerelui ! Cum?! se întrebase el retoric, cum să plece el din casa LUI? insistând asupra posesiei nu doar prin pronunție, cât și prin mimică. Adăugase apoi că Artemie cumpărase și apartamentul, și mobila din banii luați pe casa bătrânească din Oltenia. Așa fusese înțelegerea! Ca să stea cu băiatul, nu-i dăduse bani și Aurei, nici din vânzarea casei, nici din a pământului - doar ea
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
o mâna spre distrugerea căsniciei? Spera să nu se afle vreodată despre aventura lor? Mică șansă cu un asemenea martor în preajmă. Își reaminti de prima întâlnire cu Gloria din Poiana Brașov. Când erau împreună, i-a urmărit privirile, gesturile, mimica feței, atât în restaurant cât mai ales în Jeep, pe drumul spre Brașov, când privindu-l cum conduce, își plimba involuntar mâinile printre pulpele picioarelor. Era conștient de faptul că dorea să se facă plăcută, că vrea să cocheteze, așa cum
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
și susținea ceva, cât se poate de îndărătnic, în timp ce al doilea polițist adoptase tactica de mijlocitor între cei doi, pe măsură ce procurorul se enerva și nu ceda în fața unor argumente expuse de reprezentantul IGP. După câteva minute bune, atât cât exprima mimica lor, au ajuns la un numitor comun. Cel puțin așa se părea, după zâmbetele profesionale și privirile lor amabile. Referință Bibliografică: Episodul 5, Cap. Ii, Alertă generală, din CHEMAREA DESTINULUI / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1639, Anul
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]