373 matches
-
ce am văzut, purtînd amprenta regizorală, și nu și din ce am citit. Multe lucruri sînt discutabile dar nu flagrante, nu eronate, nu încărcate deformator de o doctrină sau de alta. Cristian Tiberiu Popescu, filolog, știe precis care sînt zonele minate și se ferește de ele. Subiectul are ca temă centrală perioada lui Eminescu de la Timpul. Publicul poate face cunoștință, și nu într-un mod periculos și deformator, ci chiar decent, cu proza politică a "luceafărului poeziei românești". La sfîrșitul reprezentației
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
murit pe vaporul pe care-l comanda, preferând să se scufunde odată cu nava amiral "Petropavlovsk". Rușii au copiat rapid metodele japoneze de minare ofensivă a porturilor inamice. Pe 15 mai 1904, două crucișătoare japoneze au fost ademenite într-un câmp minat proaspăt amplasat de ruși în afara Port Arthur, fiecare dintre cele două vase fiind lovite de două mine. Dacă unul dintre crucișătoarel nipone s-a scufindat în câteva ore, echipajul reușind să se salveze, cel de-al doilea s-a scufundat
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
dintre cei doi amanți, iar plusul de informație îl utilizează eficient pentru a afla mai mult, lansând provocări pentru a-și lăsa apoi partenerul de dialog în offsaid, speculându-i frustrările, determinându-l să intre tot mai adânc pe teritoriul minat, friabil al intimității. Dacă ar fi să-i găsesc un echivalent în proză genului acesta de scenariu m-aș îndrepta către povestirile lui Mircea Eliade, precum Șarpele sau către povestirile lui Groșan, mai ales, Trenul de noapte, deși Eliade mi
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
acesta problemă, aparent insurmontabila, prin preluarea în tridimensional a bidimensionalului icoanei sau prin fugă în gigantism și în alegorie, daca Brâncusi se adîncește în arhaic sau se înalță pînă simte tactil lumină glaciala și eternă a formei pure, Silvia Radu, minata fatal de aceeasi neliniște, găsește o a treia cale. Ea nu este interesată nici de epica lui Paciurea, de simbolismul sau narativ și puțin livresc, după cum nu are în vedere nici deposedarea de materie și dobîndirea stării de levitație pe
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
În secvența aceasta, timpul nici nu se comprimă, nici nu se dilată. Amorțește. Are dreptate Bogdan-Alexandru Stănescu să evidențieze, în Prefață, culminația durerii, ca singură traiectorie de evoluție posibilă în roman. Capitolul final e, sub aspect emoțional, aproape un câmp minat: „Mama, la șapte fără un sfert, se trezise. Când am vrut să intru la ea, în bucătărie, am auzit-o făcând pipi și m-am întors. Am așteptat ce-am așteptat și, iarăși, când am vrut să intru, se spăla
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
măsură, "a apăra demnitatea gîndirii și a menține rigoarea valorilor", ea articulează un rol de-o covîrșitoare importanță, de care s-a achitat cu onoare. Opera lui Virgil Ierunca s-a împotrivit, cu o indenegabilă eficiență, celor care "în cîmpul minat al totalitarismului au făcut din minciună un destin, din nerușinare o profesie, sau din complezență o scuză pioasă". Ca și moștenitorilor acestora ori - adesea - acelorași personaje, revenite în perioada de după decembrie '89, chiar dacă s-a întîmplat, dintr-un impuls magnanim
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
nou o rotație de trapez în înălțimile free-ului, exercițiu de încălzire pentru ceea ce urmează a fi marea demonstrație. La ultima piesă de pe disc, Stompin’ at the Savoy (Goodman/Webb/Sampson/Razaf ), Körössy s-a dovedit mai îndrăzneț, intrând pe teritoriul minat al free-ului îndată după reproducerea temei (oricum, mult îmbogățită armonic) - și asta, în tempo rapid, contrastant față de atâtea versiuni clasice cunoscute. În comparație cu I Can’t Give..., la Stompin’ prima variațiune respectă principiul unui și mai vechi stil jazzistic<footnote Dixie
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
frontieră, acolo e viața, de acolo vin știrile bune, de acolo și dezamăgirile. Oare să risc și câteva nume? Dacă erați literat, exista pericolul să va sfâșie breasla, ca medic, riscurile sunt neglijabile. Știu că intru din nou pe teren minat. Totuși, nu pot scăpa ocazia de a spune că la acest moment peisajul este dominat de Mircea Cărtărescu. De la Nostalgia încoace îmi pare cel mai important prozator al momentului, iar cu Orbitor duce o luptă în care pare să fi
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
faptă, a Sabinei e ușurătate absolută. Pictorița plutește pe deasupra evenimentelor, a oamenilor și a locurilor, de nimic nu o leagă definitiv ceva. În clipa în care amantul ei elvețian, Franz, isi părăsește familia pentru a fi împreună cu ea, Sabina dispare, minata de vocația unei noi trădări. Revelația acestei ușurătăți insuportabile a ființei ei Sabina o are într-un cimitir, la scurt timp după ce află de moartea lui Tomas. În fața unei gropi peste care cineva aruncă un pumn de țarina, astfel parcă
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
se încheie catastrofal. Cu toată deschiderea lui pentru marile sensuri (are și o teorie despre "general-uman"), realitatea trage mereu în jos. Incursiunile gazetărești "pe teren" au concluzii invariabil sceptice ("reieșea că terenul lui nu e al nostru, e un teren minat, amenințător parcă, înaintarea se face mai greu decât s-ar fi crezut"), care, neîncadrându-se în tiparele oficiale, trec în redacție drept "documentare de-a moaca", incapacitate de a observa "esențialul". I se reproșează "aerele de scriitor", e criticat că
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
dar și defectul major al stihurilor sale, în măsura în care "intelectualizarea" este socotită cînd "noblețe", cînd "balast". Dar meritul poeziei - atît de "așezată" - în care Ș. Cioculescu descifrează numai "expresii cuvenite", este și acela că ea se mișcă, de fapt, pe terenul minat al celor mai diverse influențe. Explozii din muniția teoretică a lui Valéry: "Un poem trebuie să fie o sărbătoare a intelectului" se aud pe fondul unor îngînări din Novalis, cel "beat de el însuși", care știe că drumul tainic al
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
I s-a dat o șansă prin angajarea timpurie la cea mai însemnată publicație literară a țării și a știut s-o fructifice cu succes. Dar cronica literară înseamnă o provocare. A o aborda înseamnă a păși pe un teren minat. Prin însăși condiția ei de reacție primară, ea implică riscuri ce reduc de la sine torpoarea, comoditatea, rutina subînțelese măcar ca nuanțe în suita „echilibrului, ponderației, prudenței, tactului“. Cronicarul dă un examen de la un moment la altul al capacității sale de
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
esperanto artistic. Iar acestei banale observații nu ii asociam nici cel mai palid frison. ansa nu cumva, doamne ferește, mă întreb eu din nou și chiar că încep să mă îngrijorez de-a binelea, spaimă este a lui Perjovschi însuși, minata de cine știe ce neliniști și bănuieli obscure, și el nu face acum decît un transfer, ușor de localizat psihanalitic, dintr-o nevoie elementară de exorcizare? Dacă e așa, discuția devine mult mai complicată și ea trebuie luată de la capăt, iar dacă
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
care romanul biografic realizat... cu năduf de Ilderim Rebreanu o detaliază fără menajamente. Volumul al doilea, așadar, Cei morți și părăsiți, se evidențiază ca unul de o densitate dramatică aparte, tocmai prin demonstrația faptelor, ascunse până acum ochiului public - vieți minate în interiorul lor de mari și profunde vicii. Ilderim Rebreanu e aici scriitorul ce urmărește cu siguranță (și înverșunare) destine bulversate de un obscur malefic. Membrilor familiei le sunt consacrate capitole aparte pentru recapitualrea unor momente importante ale vieții lor, evident
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
autoritatea de odinioară, iar științele nu și-au dobîndit-o încă. Totul seamănă cu un război în care una din tabere, știința, se află într-o permanentă ofensivă, în timp ce cealaltă tabără, teologia, bate mereu în retragere, lăsînd în urmă un "teren minat", adică tocmai problemele pe care noul învingător nu le poate încă rezolva. Și atunci, în acest loc minat al problemelor deocamdată insolubile, se ivește filosofia: ea caută să suplinească carențele științelor, oferindu-le un fel de asistență teoretică pe termen
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
din tabere, știința, se află într-o permanentă ofensivă, în timp ce cealaltă tabără, teologia, bate mereu în retragere, lăsînd în urmă un "teren minat", adică tocmai problemele pe care noul învingător nu le poate încă rezolva. Și atunci, în acest loc minat al problemelor deocamdată insolubile, se ivește filosofia: ea caută să suplinească carențele științelor, oferindu-le un fel de asistență teoretică pe termen lung. E ca o zonă de tampon menită a asigura o trecere lină, fără răscolirile dureroase din trecut
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
cu măști: biograful e plasat între oglinzi deformante, scriitura realistă e copleșită de ludic. Autorul/editorul își prezintă opera (în tradiție romantică, luată peste picior) că pe un manuscris redactat de adevăratul "autor", Serghei Leontievici Maxudov, a cărui credibilitate e minata prin referirea la ipohondrie. Ceea ce urmează, sugerează "editorul", nu e decât rodul închipuirii unui ipohondru sinucigaș, măștile nu sunt decât măști, în spatele păpușilor din scenă nu se mai află nimic - "românul cu cheie" e demontat ironic. "Teatru independent de artă
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
neapărat doar printre cei atinși de nostalgii literare. Pentru că dincolo de mode literare și poietici novatoare, ceea ce contează este talentul poetic. Iar Mircea Petean are talent poetic din abundență. Cum lesne se poate deduce, poezia lui Mircea Petean din volumul Câmp minat este creația unui autor lucid, cerebral, cultivat, cu umor și spirit ironic. Aproape o chintesență a spiritului echinoxist. Pentru el și colegii săi de generație, poezia nu mai este visare, suspin, ca la romantici, ci o destul de prozaică vânătoare după
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
starea de anxietate, deruta ce pare să fi pus stăpânire pe creator. Nimic din poezia lui Mircea Petean nu este ceea ce pare la prima vedere. De cele mai multe ori lucrurile sunt mult mai complicate. Poate de aici și numele volumului, Câmp minat, care sugerează pericole nevăzute ce pândesc la tot pasul. Un poem cu un titlu minulescian, Fapt divers este exemplul cel mai edificator. Acesta debutează în nota obișnuită a acestui volum cu exprimarea dificultăților Eu-lui liric de a transpune în poem
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
toate acestea sunt împăcat - poema e la înălțime" (pp. 81-82) Inteligent, cultivat, înzestrat cu spirit de observație, umor rafinat și o reală sensibilitate poetică, Mircea Petean izbutește să producă viață și în asepticul mediu textualist. Volumul său de poeme, Câmp minat, este dovada vie a faptului că grenadele literare ale generației optzeciste sunt încă în stare de funcționare.
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
Înzadar. Parabole oculte, o antologie cuprinzătoare. Îi urăm și noi lui Arcadie Suceveanu la mulți ani. În același număr, un autograf al lui Radu Petrescu și o prezentare a Universității din Cernăuți din perioada interbelică. Theodor Herodot calcă pe terenul minat al "cuvintelor neaoșe", socotind că metoda lingvisticii comparate ne-a "răpit" cîteva mii de cuvinte atribuindu-le greșit unor limbi romanice. La origine ar fi o limbă a rumanilor (sic!) din care multe cuvinte au trecut la pelasgi, traci sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14452_a_15777]
-
bănci ambulante A urmat Marocul și, mai apoi, Mauritania. François Vulliet, de altminteri un francez „tres simpatique“, ne povestește într-o română asezonată cu un delicios accent galic: „Între Maroc și Mauritania am rulat 20 de kilometri în plin teren minat, mais oui, teren cu mine și cu sârmă ghimpată“. Dunca îl aprobă cu un zâmbet amical și-ți dai seama că prietenia lor e dublată de o legătură de colegialitate ce dovedește că reușita într-o asemenea cursă infernală se
Agenda2005-04-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283313_a_284642]
-
prin pădurile Germaniei, în campusul american. Povestea ascunderii sale printre copacii unde năluceau deopotrivă refugiați și atacatori este o extraordinară ilustrare a sentimentului de spaimă, a înțelegerii că niciodată nu va exista scăpare pentru acela care a umblat pe teritoriul minat. Într-adevăr, timpul nu l-a iertat pe Grass... Ajuns în tabăra americană, n-a povestit din ce regiment provenea, căci între timp fusese rănit, ținut prin spitale de război, nu mai avea hainele de soldat și însemnele. E de
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
departe, până în pânzele albe, analiza poeziei lui Marius Ianuș, nelăsându-se influențat (nici intimidat, nici enervat) de agitația zgomotoasă din jurul acestui autor. Cunoscutul critic și istoric literar calcă imperturbabil, cu șenilele competenței sale de experimentat comentator de poezie, pe terenul minat al versurilor mizerabiliste. "O secvență a lui șa poemului Manifestul anarhist, n.n.ț, de rară vehemență, e și cea mai schematic-trivială din tot ce a pus până acum Marius Ianuș pe a sa "hârtie igienică": a înșira cuvântul de argou
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
conducerii nestingherite. Românii, pe locul lor de naștere, cu sute de cimitire în spatele lor, care le atestă dreptul la viață pe acest pământ - devin dușmani, criminali, atentatori la siguranța statului socialist și în final își pierd identitatea într-un spațiu minat, infectant, supravegheat cu strășnicie, botezat „obiectiv”. A se observa că individul nu mai era ființă, nu mai era om, nu mai avea nume, era doar „o țintă” anorganică supusă dezintegrării și anulării civice. Împărțirea românilor în dușmani și prieteni ai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]