334 matches
-
a plăcut... Este un simplu argument de marketing foarte înșelător, după cum se poate vedea. (Ca o curiozitate, și Blair Witch Project a fost minimalist, dar a avut succesul pe care-l știm !) Revenind la întrebarea ta, dacă scoatem din discuție minimalismul diacronic, să-i zic așa adică această sintagmă bună la toate în care intră și arhitectura, și literatura, și cinemaul, deci un stil la fel ca oricare altul , atunci trebuie să vorbim, în mod necesar, despre un anumit angajament care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care intră și arhitectura, și literatura, și cinemaul, deci un stil la fel ca oricare altul , atunci trebuie să vorbim, în mod necesar, despre un anumit angajament care nu e doar estetic, ci și etic. Cred că este ceea ce distinge minimalismul cinematografic românesc de alte minimalisme (cel iranian, să zicem) și ceea ce îl apropie mai degrabă de neorealismul italian de după război : necesitatea de a veni cu un cinema nou (ca atitudine), cumva social (ca tematică) și destul de poverist (ca expresie), deci
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ca să dau câteva exemple, fac parte dintr-o memorie cinefilă vastă, or, unul dintre meritele lui Cristian Nemescu este tocmai transformarea acestor locuri comune într-un stil foarte personal. Nu insinuez că ai greși atunci când afirmi că orice abatere de la minimalism în filmul românesc constituie o formulă evazionistă, dar mă întreb dacă nu cumva suntem pe cale să uităm tocmai autorul și să fetișizăm în schimb -ismul. Alex. Leo Șerban : Este limpede, sper, că situarea mea de partea minimaliștilor nu exclude aprecierea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la momentul respectiv, anii 40, să zicem, deci sincron cu italienii), iar acum ne am fi întors la el... Evident, nici pomeneală de așa ceva. “i cred că, până la urmă, această formulă (a neorealismului) este mult mai pertinentă decât cea a minimalismului, pentru că ea conține - la modul „istoric”, aș zice (ca o preistorie a termenului) - tot acel germene etic care i-a făcut pe italieni (pe un Rosselini, De Sica și chiar Visconti) să filmeze oamenii simpli și viețile lor, descoperind adevărul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fabulă - este singura deosebire. Nemescu era (l-am numit așa la un moment dat) singurul nostru neorealist magic ; adică nu era stricto sensu minimalist, dar era neorealist. Consider că distincția dintre neorealism și evazionism este mai pertinentă decât cea dintre minimalism și restul... Pentru că, de fapt, minimalismul nu este decât un mijloc, un mod, așa cum spuneam, de a lua pulsul realității ; dacă poți face acest lucru și pe alte căi, cu atât mai bine. Dar a întoarce spatele realității în acest
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
l-am numit așa la un moment dat) singurul nostru neorealist magic ; adică nu era stricto sensu minimalist, dar era neorealist. Consider că distincția dintre neorealism și evazionism este mai pertinentă decât cea dintre minimalism și restul... Pentru că, de fapt, minimalismul nu este decât un mijloc, un mod, așa cum spuneam, de a lua pulsul realității ; dacă poți face acest lucru și pe alte căi, cu atât mai bine. Dar a întoarce spatele realității în acest moment este o formă de miopie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în film, și în teatru , că nimic nu era 100% adevărat, că e nevoie de povești simple cu oameni obișnuiți etc. etc.), dar, cel puțin în film, există deja voci care susțin că, gata, deja ajunge, ne-am ”săturat de minimalism”, de ”felii de viață”, vrem și altceva... Ceea ce s-a obținut (un instrument valoros de captare a realului și de sondare, non-judgemental, cum zic americanii, a realității) este acum prea devreme, zic eu ! pus sub semnul întrebării. De ce crezi că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sfârșit veritabil în acest film. Nu e un film dătător de speranțe, dar nici definitiv descurajant. Alex. Leo Șerban : S-a vorbit (și se mai vorbește încă destul de mult) despre neorealismul noului cinema românesc, pe care unii îl mai numesc minimalism, iar alții (de bună seamă, mai puțin binevoitori) mizerabilism. Din acest punct de vedere, cinemaul lui Thomas Ciulei face figură de antemergător aproape : Grațian - documentarul său din 1995, care, din nou, ne-a entuziasmat pe amândoi - era și minimalist, și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de opțiune pe care o înțeleg și ca pe o formă de disciplină (cum și Iacob al lui Daneliuc era o formă de disciplină, venind după Glissando). Poate că în acest fel am putea da socoteală de una dintre fațetele minimalismului ; l-am putea vedea, de asemenea, în refuzul succesului facil de public și deci a întregii panoplii de mijloace (care nu au, în ele însele, nimic reprobabil) prin care el se poate obține. Filmele de acest gen împărtășesc poate cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu ciupercuțe, fripturică cu cartofiori prăjiți...”. înlocuiți felurile de mâncare cu o revoluțică fiartă la foc mic și aveți modul de preparare al umorului uriaș care dă în clocot în acest film ; este iarăși, ca în fizică invers proporțional cu minimalismul ingredientelor. Cine nu și-ar fi imaginat că se poate face un film de 80 de minute cu actori cvasinecunoscuți, cu un subbuget care să rușineze CNC-ul autohton (care n-a dat un sfanț !) și care să spună mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Atunci când Jderescu îi arde una operatorului care ”bâțâie” camera, filmând din mână, gestul lui nu este doar ironic la adresa fițelor de bucureștean ale acestuia Toși învățași meserie și-apoi plecași la București ! , ci și autoironic : Porumboiu pune ghilimele pe propriul minimalism. Dar este o dublă autoironie, pentru că numai așa trebuia filmat filmul său : de pe trepied, sec, în cadre fixe și lungi (tăieturile în plan apropiat din timpul emisiunii sunt o licență care putea să lipsească...). Poverismul esteticii televizuale nu a dat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care putea să lipsească...). Poverismul esteticii televizuale nu a dat niciodată rezultate mai suculente și aproape că avem certitudinea că modalitatea de filmare a emisiunii lui Jderescu a influențat restul filmului, și nu invers ! Există aici, desigur, și lecția unui minimalism deja canonic (Jarmusch, Kaurismaki, poate și Moretti din Caro diario...), dar Porumboiu reușește un lucru cu adevărat entuziasmant : relația organică dintre fond și formă, în care influențele devin mai degrabă o cârcoteală critică. Mai mult, trecerea de la comic la melancolic
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
chestiunile legate de meseria de cineast sunt discutate subtil și discret. Iar faptul că până și aceste chestiuni sunt aduse în discuție printr-un gag este încă un lucru inteligent ! Așadar care să fie sursa comicului (uriaș, invers proporțional cu minimalismul mijloacelor) din acest film ? Pe scurt, aș spune că el provine din cumulul elementelor deja menționate totuși, cu o constantă definitorie : a vedea ceva mare ca pe ceva mic. Porumboiu însuși, ca artist, se află în acel interval amintit : inspirația
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vizualizat ca animație, de unde se vede că banii n-au fost totuși suficienți...). Ador E pericoloso sporgersi, îmi place mult Filantropica, am admirat Dolce far niente (deci nu pot fi acuzat că am ceva cu Nae sau că merg pe minimalism !), dar Restul e tăcere (al cărui scenariu datează de acum 20 de ani) mi se pare mai mult o veche marotă a regizorului/scenarist, un răsfăț ultracostisitor, și mai puțin un film viu și împlinit. Povestea însăși, orice s-ar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe cînd al lui nu implică mult mai mult decît o ureche atentă la limbajul străzii. Minimalismul lui Boogie sau al ...domnului Lăzărescu înseamnă un refuz al spectacularului, pe cînd Elevator e gîndit astfel încît să fie spectaculos tocmai prin minimalismul său. Detalii naturaliste cum ar fi acelea legate de satisfacerea nevoilor fiziologice devin aici detalii spectaculare, pentru că, la un film cu doi protagoniști (un el și o ea) prinși într-un lift, spectatorul chiar vrea să știe cum își fac
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ale pulp fiction-ului și cultivînd o nonșalanță semiparodică, i-au rafinat stilul pînă la artă. Dar nonșalanța asta l-a dus, în cele din urmă (după plecarea lui Connery), în asemenea prăpăstii de insipiditate și infantilism, încît această întoarcere la minimalismul blood-and-guts al lui Fleming, cu influențele lui nobile (sentimentalismul deghizat în duritate al lui Raymond Chandler) și chiar mai puțin nobile (cruzimea lui Mickey Spillane), pare o elevație. Realizatorii au făcut un lucru curajos : au recuperat această superfantasmă numită Bond
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
al Unirii din 1859 era înregistrat astfel ca un fapt revoluționar. Invocarea în discursurile oficiale ale marilor figuri, figuri de prestigiu, gen Garibaldi, presupune redimensionarea întregului la scara grandorii mitologice. Cei o mie care-l însoțesc pe Garibaldi amintesc prin minimalismul cifrei în raport cu întreprinderea eroică de cei 300 de la Termopile cu care regele Leonidas a oprit armata lui Xerxes, fapt la care face aluzie și numele bravului republican. Tot în registrul pre- lu crării grandorii, dar și al onorabilității într-un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a fi citită cu atenție. Ranetti remarca caracterul monumental al unor texte de mici dimensiuni, în genere o operă de minia- turist. Scriitorul care colaborase cu Caragiale la Moftul român și scotea revista Furnica în 1904, - iată o probă de minimalism consacrată prin ironie - redimensiona aceste texte la scara grandiosului, acolo unde este înregistrată canonic capodopera. Exagerarea encomiastică nu este lip- sită de o potrivire interesantă și anume rolul jucat în literatura vremii de speciile scurte, nuvela, schița, fabula etc. mai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fost enormă asupra generației tinere din anii ’70-’80 și a inspirat nenumărate experimente care au redus treptat arta la cele mai mărunte gesturi, glorificând până la urmă comportamentul banal de fiecare zi. Inevitabil, acesta a devenit curentul la modă, numit minimalism, cu impulsul spre reductiv. One-man show-urile câștigau popularitate În dans, muzică, până și În teatru. La modă era acum „expresia personală“, cu dezvăluirea fanteziilor private În public până la exagerare, cu exprimarea liberă a fricii și a capriciilor individuale, orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-urile câștigau popularitate În dans, muzică, până și În teatru. La modă era acum „expresia personală“, cu dezvăluirea fanteziilor private În public până la exagerare, cu exprimarea liberă a fricii și a capriciilor individuale, orice nevroză personală putând fi justificată. Întotdeauna minimalismul mi s-a părut o formă opresivă, chiar și În cele mai fericite cazuri, când, folosindu-se de computere, performance artists puteau face combinații tehnologice mixând imagini, text, muzică Într-un fel cu totul nou. The media a devenit instrumentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
actuala coaliție guvernamentală este să faciliteze, la nivel normativ și executiv, funcționarea componentelor care se aflau deja în vitrina cu democrație. Adică să facă operațiunea de a da fond pentru formele existente. Primul obiectiv urma să fie cel al depășirii minimalismului civic. Dar aceasta nu s-a întâmplat încă: 1. Cetățeanul continuă să nu fie în centrul guvernării, ci mai degrabă să fie socotit un mijloc pentru obiective care capătă rolul de scop în sine: reforma, integrarea, imaginea României. Legea autonomiei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de o parte condițiile interne de posibilitate ale acesteia. O astfel de democrație nu e posibilă încă la noi decât formal și ritualic. Cetățeanul este o apariție de campanie și o formă de legitimare a guvernanților. Continuăm să suferim de minimalism civic și să generăm sindromul sărăciei cetățeniei. În afara faptului că instituțiile publice nu sunt încă structurate astfel încât să slujească în mod particular celor care, în ultimă instanță, le plătesc pentru asta, un obstacol major în creșterea exercițiului civic îl reprezintă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
că lipsește legea funcționarului public, că administrația nu s-a reformat, că poliția este în continuare militarizată, putem să concluzionăm, fără rețineri prea mari, că cetățeanul minimal al primilor șase ani de „stat de drept” își continuă și își adâncește minimalismul. El are din ce în ce mai puține mijloace să influențeze guvernarea. Mai mult, propaganda pe care o aude zilnic este aceea că rolul său este doar cel de alegător și plătitor de taxe. Asociat cu declinul economic și cu lipsa reală de reformă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
El are din ce în ce mai puține mijloace să influențeze guvernarea. Mai mult, propaganda pe care o aude zilnic este aceea că rolul său este doar cel de alegător și plătitor de taxe. Asociat cu declinul economic și cu lipsa reală de reformă, minimalismul civic hrănește copios tendințele spre autoritarism. Text publicat în Curentul, 4 mai 1999 Reportaj banal. O țară corcodușieră subminată de ideologia integrării Mulți dintre noi credem că avem stat fiindcă îi vedem la televizor pe reprezentanții acestuia. Tot așa credem
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
conspiraționiste, catastrofice ori apocaliptice, de tablourile carnavalești irigate de recursul la fabulos, la burlesc și grotesc. Nu a fost atras nici de cultivarea „exotismului social”, de sondarea mediilor marginale ori interlope, de erotismul necenzurat etc. De asemenea, formulele neoexpresioniste, neonaturaliste, minimalismul decepționist, „deprimismul” și „mizerabilismul” nu se regăsesc în literatura lui. Ț. e un scriitor care se particularizează prin disimilare. El își asumă postura de prozator al cenușiului, căruia îi restituie conotația pozitivă, de culoare a normalității, a nuanțării, a armoniei
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]