332 matches
-
cea moștenită și încă activă, pe care o conturam mai sus. Istorismul postmodern se manifestă adesea ca o revizitare și reactualizare a stilurilor preexistente, mai distante sau mai apropiate în timp, fie în globalitatea lor (clasicism, romantism, expresionism, dar și minimalism), fie în exemplificările lor singulare. Stilul își redobândește (sau tinde să o facă) exterioritatea față de utilizatorul său. Înseamnă asta că potrivit unei logici a succesiunilor istorice modelul alternativ (cel al stilului «retoric») a fost reactivat?”, (Ibidem, p. 198). footnote>. Stilul
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
singur stil identificabil ca atare, ci devine o succesiune compartimentată a mai multor tehnici de scriitură diferite. Modelul stilistic schönbergian desființează integritatea. Continuitatea acestui model de definire tehnicistă a stilului îl putem observa până la limita anilor ’70, prin titulaturi ca minimalism, stocastism, aleatorism, inclusiv serialism, spectralism, toți termenii făcând referire la particularitatea organizării tehnice a materialului muzical; (4) al patrulea context, postmodernismul emergent al sfâșitului anilor ’60 - începutul anilor ’70, impune creația polistilistică a lui Alfred Schnittke drept concepție în care
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
experimentalistă prin folosirea unor genuri literare impure, și publicul cu precădere feminin; celălalt filon l-am denumit "literatura de rezistență", înțelegând prin aceasta literatura care în anii '80 și '90 a rezistat presiunii modelelor culturale ale societății postindustriale, presiunii mimetismului, minimalismului, autoreferențialității, continuând să creadă în valorile umaniste tradiționale, în consistența psihologică a personajului, în legătura organică și fertilă cu trecutul etc. Crezi că am dreptate? În general nu îmi plac încadrările. Orice încadrare, oricât de corectă, este o sărăcire și
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
pare a fi cel mai demn de remarcat este o nouă formă de atenție socială: foarte mulți scriitori se apropie din nou de realitate, de marile teme; adică literatura nu mai este minimalistă sau măcar este pe cale să iasă din minimalism. In Italia sigur. Franța poate își urmează drumurile ei, dar Marea Britanie și Germania cunosc o puternică tendință de angajare socială. Nu este același tip de angajare ca în anii '70, dar este o nouă atenție acordată realității, chiar celei sociale
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
Italia sigur. Franța poate își urmează drumurile ei, dar Marea Britanie și Germania cunosc o puternică tendință de angajare socială. Nu este același tip de angajare ca în anii '70, dar este o nouă atenție acordată realității, chiar celei sociale, după minimalismul anilor '80-'90. Astăzi se lansează prima ta carte în limba română. Care ai vrea să fie a doua? Eu aș vrea să fie Bagheria. Bagheria este un crâmpei de autobiografie, singura pe care am scris-o. Ea se leagă
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
multe curente de opoziție: hipster-ii din Portland, școala de scriitori din lowa, multiplele identități scriitoricești ale Californiei. „Conexiunea Alecart" e un grup de scriitori meta-realiști (cum își spun ei), în majoritate texani, cu un dram de idealism neo-marxist și preferând minimalismul. Eric Williamson definește scriitorul că pe un idealist înfrânt care reflectă realitatea printr-un urlet preschimbat în limbaj și simbol, exprimîndu-și astfel "oroarea față de lumea reală" (Say It Hoț). De altfel, Williamson respinge cu vehemență tradiția elitista a Coastei de
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
lung, pe care o atașează ca prefață la toate romanele sale în ediția de după decernarea Nobel-ului. Un răspuns adresat, probabil, celor care-i impută că-și permite desfășurări narative ample, într-o epocă a nerăbdării cinetice, a preferinței pentru minimalism. Este și aici o mostră a modului în care ceea ce este universal se îmbină cu ceea ce este marcat chinezesc, dar, chiar dacă exemplele sînt cele ale marilor romancieri ai lumii, tot perspectiva esteticii chineze clasice este cea care domină discursul lui
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
primul rând în imaginarul colectiv. Imaginea câmpului activităților artistice-muzicale în al șaselea deceniu al secolului XX este una prin definitie eterogena (a) atât prin multitudinea curentelor și orientărilor care grupează în jurul lor mai mulți compozitori (spre exemplu, pan-serialismul, experimentalismul, minimalismul) sau concepții care înglobează "genomurile" mai multor imagini stilistice (Stravinski, Ligeti sau Stockhausen), cât și concepții individuale detașate într-un mod clar de filoanele majore ale muzicii moderniste (Xenakis, Kagel sau Kurtag). Iar aceasta eterogenitate, la rându-i, reprezintă consecință
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Morton Feldman, I. Xenakis, W. Lutoslawski, K. Stockhausen, Ph. Glass, Steve Reich, La Monte Young și Terry Riley, H. Pousseur, urmând concepții precum mișcarea "Fluxus" sau, spre exemplu, creația lui Frank Zappa sau Robert Fripp, cu consecințe în mixturi între minimalism și rock-ul progresiv - formația King Krimson, în experimente polistilistice - Emerson, Lake & Palmer sau neo-renascentiste de substanță polifonica - Gentle Giant). Fiecare dintre aceste filoane supraviețuiește în virtutea unei încărcături interne specifice, dar și datorită tensiunilor de atracție (implicând interferență și chiar
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
sferei artistice europene (de exemplu, muzică pop și “world music”) 4. Postmodernitatea naivă: aceasta nu reacționează la dezvoltarea modernității sau a avangardei, deoarece nu poate sau nu vrea să le recunoască. Drept exemple servesc neo-tradiționalismul și, într-o oarecare, măsura minimalismul. 5. Postmodernitatea decăzuta: aceasta ar putea reprezenta expresia stării amorfe, a proximității față de starea de “rebut”, de amatorism și șarlatanie. 6. Postmodernitatea epigonica: aceasta ar putea reprezenta o nouă fațetă a practicii musicale - care nu ar fi esențialmente polistilistică sau
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
European art music (e.g., pop music or "world music"), 4. Naïve postmodernity: this does not react to the developments of modernity or the avant-garde because it does not, or does not want to, recognize them. Examples are neo-traditionalism and some minimalism, 5. Bad postmodernity: this would be an expression of formlessness, a proximity to trash, amateurism, and charlatanry, 6. Epigonal postmodernity: this would be a form of "New Music light" -- not primarily poly-stylistic or ironic, but drawing on material from an
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
generarea unor calități funciarmente diferite? Intensitatea contestației serialismului realizată în formulări explicite ("manifeste" conceptuale) sub forma unor estetici asumate până la ultimele consecințe îi identifica drept reprezentanți ai modernității. Este vorba despre tensiunile "intestine" între diverse tipologii de programe estetice-ideologice: stocastismul, minimalismul și aleatorismul intuitivist, toate trei formulând o atitudine critică față serialismul integral. Drept relevant se impune faptul că hegemonia programului ideologic și estetic a serialismului integral este contracarata, surprinzător, printr-o strategie similară - prin formularea unor programe (sau manifeste) ideologice-estetice
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și estetic a serialismului integral este contracarata, surprinzător, printr-o strategie similară - prin formularea unor programe (sau manifeste) ideologice-estetice alternative care au ca scop afișarea dezacordului radical față de orientarea dominantă. La fel de modernista este și atitudinea afișării unei titulaturi stilistice - stocastism, minimalism, aleatorism/intuitivism, evident, în intenția de a se prezenta într-un mod concurențial solid, însă tot prin similitudine și nu pur și simplu printr-o indiferență deconstructivă, doar aceasta putând să-i prezinte drept compozitori cu adevarat postmoderni. "Temperatura" atitudinala
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
întregului modernism muzical. (b) Cazul lui Alfred Schnittke, precum și a orientării polistilistice, ridică aceeași problemă a apartenenței la postmodernitate, insă dintr-un cu totul alt unghi de atac. Din același unghi de atac din care se pune și problema apartenenței minimalismului american la postmodernitate, chiar dacă și cu mici diferențe graduale. În ambele situații termenul-cheie îl reprezintă fenomenul de stil, iar întrebarea este dacă un artefact muzical definibil cu claritate în termenii unei apartenente stilistice poate fi atribuit postmodernității? Că și canonul
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
într-un mod radical problemă compatibilității între gândirea stilistica și mentalitatea postmodernă soluționând-o într-un mod negativ. Minimalismul american ridică aceeași problemă a determinantei stilistice că un criteriu de identificare. Aparținând ultimei avangarde moderniste, în opinia lui Kyle Gann minimalismul se prezintă drept un ultim nou stil identificabil în istoria muzicii<footnote Kyle Gann, New Musical Currents Since Minimalism, Bard College, Fall 1998, în: Robert Fink, (Post-) minimalisms 1970-2000: the search for a new mainstream; capitol în: Cambridge Histories Online
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Fink, (Post-) minimalisms 1970-2000: the search for a new mainstream; capitol în: Cambridge Histories Online, Cambridge University Press, 2008. footnote> afișează o impresionantă "cascadă" de idei și referințe care într-un mod cumulat și univoc determina o singură concluzie: chiar dacă minimalismul ar putea fi imaginat drept propunere pentru un stil privilegiat (the mainstream of music) și în calitate de o următoare etapă în evoluția unei noi "drame stilistice", minimalismul este tot mai des văzut că și finiș Terrae musicologicae, ca și un ultim
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și referințe care într-un mod cumulat și univoc determina o singură concluzie: chiar dacă minimalismul ar putea fi imaginat drept propunere pentru un stil privilegiat (the mainstream of music) și în calitate de o următoare etapă în evoluția unei noi "drame stilistice", minimalismul este tot mai des văzut că și finiș Terrae musicologicae, ca și un ultim nou stil identificabil în istoria muzicii. În opinia lui Michael Nyman<footnote Michael Nyman, Experimental Music: Cage and Beyond (Music în the Twentieth Century), Cambridge University
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
des văzut că și finiș Terrae musicologicae, ca și un ultim nou stil identificabil în istoria muzicii. În opinia lui Michael Nyman<footnote Michael Nyman, Experimental Music: Cage and Beyond (Music în the Twentieth Century), Cambridge University Press, 1999. footnote> minimalismul reprezintă un ultim capitol al tradiției experimentale post-Cage (ceea ce confirmă apartenența minimalismului la ultima avangardă), iar Leonard Meyer<footnote Leonard Myer, Music, the Arts, and Ideas: Patterns and Predictions în Twentieth-Century Culture, The University of Chicago, 1967. footnote> îi prezintă
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
stil identificabil în istoria muzicii. În opinia lui Michael Nyman<footnote Michael Nyman, Experimental Music: Cage and Beyond (Music în the Twentieth Century), Cambridge University Press, 1999. footnote> minimalismul reprezintă un ultim capitol al tradiției experimentale post-Cage (ceea ce confirmă apartenența minimalismului la ultima avangardă), iar Leonard Meyer<footnote Leonard Myer, Music, the Arts, and Ideas: Patterns and Predictions în Twentieth-Century Culture, The University of Chicago, 1967. footnote> îi prezintă pe Cage și adepții lui drept (participanți la) începutul sfârșitului unei tradiții
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
the Arts, and Ideas: Patterns and Predictions în Twentieth-Century Culture, The University of Chicago, 1967. footnote> îi prezintă pe Cage și adepții lui drept (participanți la) începutul sfârșitului unei tradiții (vechi) de patru sute de ani a muzicii umaniste, sfârșitul 'Renașterii', minimalismul reprezentând o ultima suflare, un sfârșit al sfârșitului acesteia. După acest colaps, continuă Meyer, urmează sfârșitul istoriei muzicale: fără orientări principale (mainstreams), fără progresie stilistica, doar o perioadă indefinibila a unei staze fluctuante pe a cărei durată vor apărea mai
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
539-540. footnote>. Astfel, predicția lui Meyer s-a formalizat în ceea ce cunoaștem astăzi drept postmodernism muzical, care la rândul lui angajează două problematizări importante în legitimarea lui prin două idei derivate din situația ultimului stil nou identificabil care a fost minimalismul: (a) problemă post-minimalismului văzut prin dialectica celor două accepțiuni ale lui - ca o continuare (evoluata și transformată) a minimalismului, un minimalism postmodern(izat), sau ca definire generală a situației după sfârșitul minimalismului<footnote Că explicitare a acestei idei sunt relevante
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lui angajează două problematizări importante în legitimarea lui prin două idei derivate din situația ultimului stil nou identificabil care a fost minimalismul: (a) problemă post-minimalismului văzut prin dialectica celor două accepțiuni ale lui - ca o continuare (evoluata și transformată) a minimalismului, un minimalism postmodern(izat), sau ca definire generală a situației după sfârșitul minimalismului<footnote Că explicitare a acestei idei sunt relevante două citate din textul lui Robert Fink: (1) "Proiectul modernist al acestui secol a fost definitivat, cu aproximare, în
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
două problematizări importante în legitimarea lui prin două idei derivate din situația ultimului stil nou identificabil care a fost minimalismul: (a) problemă post-minimalismului văzut prin dialectica celor două accepțiuni ale lui - ca o continuare (evoluata și transformată) a minimalismului, un minimalism postmodern(izat), sau ca definire generală a situației după sfârșitul minimalismului<footnote Că explicitare a acestei idei sunt relevante două citate din textul lui Robert Fink: (1) "Proiectul modernist al acestui secol a fost definitivat, cu aproximare, în anii șaizeci
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
situația ultimului stil nou identificabil care a fost minimalismul: (a) problemă post-minimalismului văzut prin dialectica celor două accepțiuni ale lui - ca o continuare (evoluata și transformată) a minimalismului, un minimalism postmodern(izat), sau ca definire generală a situației după sfârșitul minimalismului<footnote Că explicitare a acestei idei sunt relevante două citate din textul lui Robert Fink: (1) "Proiectul modernist al acestui secol a fost definitivat, cu aproximare, în anii șaizeci în fenomenul minimalismului că apogeu al modernismului (s.n. - O.G.), ca
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
sau ca definire generală a situației după sfârșitul minimalismului<footnote Că explicitare a acestei idei sunt relevante două citate din textul lui Robert Fink: (1) "Proiectul modernist al acestui secol a fost definitivat, cu aproximare, în anii șaizeci în fenomenul minimalismului că apogeu al modernismului (s.n. - O.G.), ca o reușită în deconstrucția muzicii până la semnificanții ei de bază: pulsația, acordul, sonoritatea. Muzică anilor șaptezeci a marcat începutul perioadei postmoderne." ((1) "The modernist project of this century was concluded, give or
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]