928 matches
-
lină, simțindu-se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfîrșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite-n stînga și În dreapta sa, Înainte să se Întrebe dacă era vis, Înainte să poată pricepe minunăția mîntuirii trupului său, În mirosul carului din acea zi de vară, Își aminti de dulcele nume al Priskăi, iar trupul fu brusc scăldat de desfătare, Încît văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de pe strada Anselmo Clavé, chiar În spatele Consiliului Militar. Obiectul devoțiunii mele, un somptuos stilou negru garnisit cu Dumnezeu știe cîte rafinamente și titluri, prezida vitrina ca și cînd ar fi fost vorba de una din bijuteriile coroanei. Această unealtă, o minunăție În sine, era un delir baroc de argint, aur și mii de curbe ce străluceau precum farul din Alexandria. CÎnd tata mă scotea la plimbare, eu nu tăceam pînă cînd nu mă ducea să văd stiloul. Tata spunea că acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îi lipsește o direcție În viață și o țîră de tupeu, care e la mare preț, opina Fermín Romero de Torres. Mintea științifică presupune astfel de lucruri. Uită-te și dumneata, dacă nu, la domnul Albert Einstein. A inventat atîtea minunății, iar prima la care au găsit aplicație practică e bomba atomică și, În plus, fără permisiunea lui. Apoi, cu aspectul acela de boxer pe care-l are, au să-l primească foarte anevoie În cercurile academice, fiindcă În viața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu transportul relicvariului. Procedura se repetă, dar, de astă dată, atmosfera de așteptare a auditoriului era mai palpabilă, de-a dreptul frenetică. La nerăbdarea celor care asistaseră deja la miracol se adăuga acum curiozitatea bolnăvicioasă a celor care auziseră de minunăție, precum și nădejdea de mântuire a celor ce credeau că Dumnezeu coborâse de-adevăratelea În mijlocul iadului. Între timp, oamenii eliberaseră torsul fecioarei, oferind din nou dinaintea privirilor mulțimii luciul pielii sale ca de ceară. Într-o clipă, parcă răspunzând la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai apoi străfulgerarea azurie a pupilelor. Dante se uita cu uimire la perfecțiunea mecanismului care, probabil, se ascundea În cap, pentru a realiza o mișcare atât de lină și de asemănătoare cu cea omenească. Dacă, Într-adevăr, al-Jazari realizase această minunăție, atunci faima sa era pe drept cuvânt meritată, ca și condamnarea sa pentru blasfemie. Dar era ceva nou În statuie, observă el cu o tresărire. Ceva cu adevărat de necrezut. Linia suavă a sânului vibra, ca și când niște foale nevăzute apăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trupul suabului În călătoria prin eternitate? Dar, dacă așa stăteau lucrurile, cum se lega moartea suveranului de faptele care, cu o jumătate de veac mai târziu, tocmai umpleau Florența de sânge? Continuă să privească În jur, În acea peșteră a minunățiilor. Lângă un sarcofag, În pardoseală, se deschidea o crăpătură care dădea spre o altă cameră subterană. Se aplecă, coborând lampa În acel spațiu de trecere. Pe sub criptă trecea un coridor larg, cu pereți de cărămidă, care părea să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de la Ierihon la cetatea celor o sută de turnuri. Ierusalimul de aur lucea În soare, În strigătele de bucurie ale mulțimii Îngrămădite pe terase. Creștini asupriți, păgâni obraznici, evrei neînduplecați uniți Într-o aceeași curiozitate, cuprinși de aceeași emoție dinaintea minunăției care venea spre ei. Împăratul Înainta În picioare, În carul său triumfal, tras de patru boi Încununați cu lauri. La cele patru colțuri ale carului pășeau, odată cu el, tot atâția sclavi Înlănțuiți: un maur, un tătar, un alb și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Arrigo cu o expresie dezamăgită În privire. - Nu mi se pare prea diferit de oricare alt felinar, observă el. Lăsând, poate, la o parte dimensiunea. Dar pe galere am văzut și mai mari. - Nu În felul cum arată se află minunăția. Ci În sursa luminozității sale. Aceasta. Scotoci din nou prin dulăpior, de unde scoase un clondir astupat. Prin suprafața de sticlă se Întrezărea o substanță alburie, nisipoasă. Ținând-o cu grijă, o apropie de chipul poetului, pentru a o putea observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acces către celălalt. Aceasta poate fi găsită făcând seara plimbări împreună. Cu fiecare discuție profundă vom mai descoperi o bucată de teren neexplorat, îi promite Rainer Sophiei. Vor aduce în relația lor un nou tip de naturalețe, o asigură el. Minunăția naturii constă în lipsa ei totală de contradicții. Sophie îl contrazice și spune, dă‑mi drumul, îmi șifonezi rochia, nu vezi că‑i din șifon? Degenerezi din ce în ce mai tare, Rainer, zău așa. Adulții sunt serviți până și cu punci, ca să facă față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Nu ne demoralizăm - răspunse Roșca 7 -, dar e foarte mult praf! De-abia ne vedem unii pe alții! Cum stați cu gogoșarii? întrebă comandantul. — Nu s-au făcut, dar în schimb a crescut extraordinar rapița. E ceva de speriat, o minunăție! strigă tov. Roșca. — Foarte bine! răspunse Felix S 23. Țineți-o tot așa! N-o mai putem ține, crește peste tot, pe câmp, prin apartamente, în... Se auziră câteva păcănituri, apoi pâlnia avertizorului tăcu. Legătura se întrerupse. Dromiket 4 încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
aceea extramediocrii nu erau repartizați pe lângă instituții, ca acum, erau lăsați pe lângă familiile care-i prindeau. Tipul găsit de tata știa latina, teorema lui Pitagora, teorema lui Kant-Laplace, teoria literaturii, WM-ul austriac, 4-3-3-ul olandez, mă rog, o mulțime de minunății. — Și v-a învățat pe dumneavoastră toate astea? făcu Amărășteanu. — Eram un copil mediocru, nu prea s-a prins nimic de mine, răspunse bătrânul mediocru. Eram bâtă la declinări, la deposedări, la parabole. Tot ce-am reținut au fost câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
căruia aparțin, proza scurtă. Mi-am îngăduit o mai mare larghețe doar acolo unde frumusețile pământului strigau implorându-mă să le acord spațiu mai extins, din care apoi să poată fi „gustate” cu bucurie și interes de către cititorii însetați de minunățiile acestei lumi. Zâmbesc astăzi vieții cu recunoștință pentru că mi-a oferit, spre încheierea destinului meu pământean, un complex de împrejurări ce mi-au permis a mă apleca asupra scrisului aducător de picuri de lumină din izvorul bucuriei curate și înălțătoare
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
Acasa > Stihuri > Momente > RENAISSANCE Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 914 din 02 iulie 2013 Toate Articolele Autorului În inima pădurii, copacii sunt iar verzi Iarba are miros proaspăt, amețitor, Totul e frumos, ce minunăție! Vezi? Dar ce păcat fiindcă este trecător! Adăpost își are acolo o căprioară Acolo, în frunzișul des și mai ferit; Se bucură natura că este primăvară Culorile sunt vii, totul e-nflorit! Colo-n luminiș zboară libelule Și multe vietăți
RENAISSANCE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363960_a_365289]
-
Îmi mai spune că din acest fruct se prepară o serie de bunătăți culinare, în special dulciuri, precum „kacang”, „bogor”, „dodol”, enumărând și alte denumirii cu rezonanță scatofagistă. Când o să am ocazia o să consult internetul să văd cum arată aceste minunății! În interiorul acestui fruct ciudat ca aspect și miros, miezul edibil (consumabil) este împărțit în patru părți asemănătoare cu niște gogoloașe cu aspect de arahide gigante. Fiecare segment conține câte doi sâmburi cam de mărimea unei prune. Se zice că durianul
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
Peisaje deosebite ale golului alpin descoperi la această cotă în care parcă te simți mai aproape de cer. Călătorul se oprește adesea să facă fotografii, să filmeze spectacolul oferit de mama natură pe scena munților sau să savureze din plin aceste minunății. Dar iată că drumul coboară și de sus se deschide ca o căldare Obârșia Lotrului. De aici se poate coborî pe Lotru pe conturul lacului Vidra, unde întâlnești proaspăta pârtie de schi, apoi Stațiunea Vidruța, și apoi barajul din anrocamente
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
adânci ce străjuiesc drumul pe partea stângă în direcția de urcare. Din Obârșia Lotrului, la vreo cinci kilometri de mers pe picioare, cu rucsacul în spate, se poate ajunge la Lacul Gâlcescu din care se formează râul Lotru, o adevărată minunăție creată de mama natură aici în creierul munților... Din Obârșia Lotrului drumul național urcă la curmătură, apoi coboară în orașul Petroșani. Din curmătură se deschide o priveliște minunată cu vârful Parâng care domină înălțimile cu fruntea sa de piatră. Șoseaua
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
crocodili. Este bucuria lui, dar ea capătă amploare nebănuită și o veți descoperi în ochii fericiți ai copiilor și nu numai. Rămăsesem de unul singur, admirând grădina și întrebându-mă cum a reușit să realizeze domnul Ioan Grămadă toate aceste minunății pe care le-am văzut. Încercam chiar o părere de rău că nu-mi permite timpul să rămân pentru a le examina în amănunt, pentru a contempla în voie atâtea și atâtea lucruri vechi de zeci și sute de ani
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
Și din cei căpătați să dau și la cei care n-au. Așa zicea. -I-auzi!...i-auzi!...își mângâia barba domnul Ștefănescu, apoi a strigat la soția sa din camera alăturată : Măi femeie, mai adu scovergi și vino să asculți minunățiile despre nuiaua asta fermecată! Doamna Ștefănescu a mai adus o farfurie cu scovergi și s-a așezat pe pat, zâmbind, ca să audă și dumneaei : hai, Tudorele, povestește, povestește! Și a continuat Tudorel... Cum s-a învoit Lunișoara...Uite-așa! Și
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
doua lansare de către Academia Dacoromâna de la care am primit și o onorabilă Diplomă de Excelență. Am primit cuvinte de caldă apreciere pentru carte, iar dacă sunt și altfel de păreri, m-am împăcat cu gândul că diferențele între oameni formează minunățiile lumii lui Dumnezeu. Au apărut anul acesta două dicționare ale scriitorilor români în care figurez și eu, deasemenea, sunt prezenta și într-o Antologie de poezie și proza scoasă prin sârguința directorului revistei „Starpress Internațional”, Ligya Diaconescu, precum și în alte
GÂNDURI LA CUMPĂNA ANILOR 2011-2012 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362434_a_363763]
-
culoare din suflet de floare Se-așterne peste mine ocean de puritate Ca gândurile albe și calde, ne'ntinate Privirea mi-o mângâie candid, mărețul soare. Parfum și culoare din suflet de floare Corole de lumină pe-a timpului cărare Minunăția-și poartă-n miresme-amețitoare Din ceruri se revarsă o tainică chemare: Parfum și culoare din suflet de floare! FLORI DE LILIAC Flori de liliac mă-ntâmpină acasă Îmi deschid portița cu mireasm-aleasă Simt că le iubesc, c-a venit fetița
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
incidente nu sunt rare în mijloacele de transport în comun din Marea Britanie. Sper însă că în următoarele relatări de pe meleagurile londoneze să vă pot prezenta mai multe lucruri frumoase și interesante. Adică cealaltă parte a paharului... Cea plină! Sunt destule minunății în orașul de pe Tamisa. Trebuiesc doar descoperite! Doresc tuturor cititorilor mei un an nou bun și prosper! Lavinia IANCU Londra, UK început de ianuarie 2012 Referință Bibliografică: Lavinia IANCU - JURNAL LONDONEZ (14) / Lavinia Iancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
JURNAL LONDONEZ (14) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/362435_a_363764]
-
ce se uită de pe cer la ei. Aerul curat al pădurilor ozonate, vânatul proaspăt, apa rece a izvorului cristalin, sunetul de neconfundat pe care îl scoate toaca mănăstirii, cântecul păsărilor, țârâitul greierilor, ochii cercetători ai bufnițelor și câte multe alte minunății de care nu se poate bucura orășeanul stresat. El se bucură doar să guste vitaminele din zarzavaturile aduse de țăran, din grădinile bogate și darnice ale țării. Zilele scad tot mai mult și vântul de miazănoapte începe să șuiere cu
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
luate de stat. Am vizitat apoi Budapesta. Mă uitam la consătenii mei. Doamnele de la primărie, pe vremuri niște frumuseți de femei, își cărau cu greu povara anilor. Una nici nu putu să urce până sus cu noi. „Uite, bă, ce minunății, și noi am stat ca proștii, ieri, prin Gyula!” se necăjea, plin de năduf, un consilier...de la țărăniști, emigrat la PSD-iști. “Eu sunt însurat a patra oară. Cu primele două neveste am stat câte un an. Am fost de
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
ăia pe copcă - așa pomenea de ei în ultimul timp - nu le-a plâns de milă. Dimpotrivă. Căci a știut să profite din plin de noile împrejurări. Ceea ce tezaurizase, numai el știa cum, investise într-o casă superbă. O adevărată minunăție. Și o înzestrase cu de toate: rarități de tot felul, tablouri, mobilier, covoare... Se invitau prietenii, colegii, să i-o admire. Nu-i refuza. Îi plăcea să iasă din comun, să stârnească uimire, iar invidia cu neputință de ascuns a
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
ei. - Este cam răcoare în telescaun. Bate vântul mai puternic decât pe terasă. - Aici ești în spațiu deschis, nu la adăpost. Îmbracă hanoracul. Nu vreau să te îmbolnăvești tocmai acum când ai atâtea de rezolvat. - Nici nu mă gândesc. Ce minunăție și câtă măreție? Cum se văd munții în zare. Cărările parcă ar fi niște șerpi printre văi. - După ce mâncăm mai coborâm la Padina sau la peșteră? - Ce, ai început să fii băiat de oraș? Nu-ți mai place sportul? - Mă
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364119_a_365448]