15,064 matches
-
de Institutul Social Român), au publicat cărți (de la a lui Gusti la studiile lui Herseni, Stahl, Golopenția) și au inventat o știință. Dincolo de asta - și dincolo de titlul generic, atît de aseptic uman de Școala sociologică de la București - a fost o minunată și inconștientă aventură tinerească, brăzdată de prietenii și antipatii, anecdote, spaime și găselnițe neașteptate. O aventură cu o istorie orală mai pasionantă decît însăși știința căreia i-a dat naștere. Oameni ai secolului Istoriile de viață, genul cu care aproape
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
după părerea mea - cel mai bun musical realizat vreodată, e drept, în cheie tragică și, în consecință, face o promisiune spectatorului: acest lungmetraj va fi la înălțime. Regizorul Rob Marshall, debutant în film, dar veteran pe scenă, reușește o sinteză minunată: scenariul și muzica sunt consubstanțiale, se desfășoară pe același ritm. Filmul te poartă într-o lume aparte, care nu are pretenția de realism, ci pe aceea de a caricaturiza moravurile americane din "jazz age": nici o valoare axiologică, protipendada e când
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
piesei. Actorii cunoscuți sunt numeroși: Michelle Pfeifer, Kevin Kline, Rupert Everett, Christian Bale, Stanley Tucci, Calista Flockhart, Sophie Marceau, dar, cumva, performanțele nu li se armonizează. M-aș fi așteptat la ceva mai bun din partea lui Michael Hoffman, responsabil pentru minunatul lungmetraj Restaurație. Ca și Chicago, Guinevere este un film de debut, de data aceasta al unei femei: Audrey Wells. E o poveste tipică de Pygmalion, doar că acesta, Connie (Stephen Rea), fotograf de meserie, produce Galatee pe bandă rulantă (în
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
Edmond Rostand, o punere în scenă de o maximă delicatețe și în același timp, forță, a regizorului Vlad Massaci. Și el aflat atunci, cred, imediat după debutul atît de promițător. Mi-i amintesc pe Ioana Flora și pe Bogdan Talașman, minunați, costumele lor albe, dantelate, pure, jocul lor proaspăt, studiul făcut de Massaci asupra limitei între inocență și mimarea ei. Montarea de la Casandra, deși în mare, ca propunere, pare aceeași, ea se mulează în fapt pe disponibilitățile complexe ale celor din
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
spus ceva nepotrivit? mă întreabă. -Nu, dar fi atent: să treci strada numai prin locuri marcate... -Adică mă crezi tâmpit? -Eu? -...În concluzie, stimate domnule vecin și preten, vom trece la alte discipline sportive, unde perspectivele sunt cel puțin la fel de minunate. Cum ar fi, de exemplu, karatele în variantă danubiano-pontică, a cărei gală a fost inaugurată recent și filmată la o școală din Constanța. Este singura disciplină sportivă cu șanse de a ocupa locul oinei, fostul nostru sport național și despre
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
povestesc, George Banu și Dominic Dembinski, deopotrivă, și cei care au scris aceste mari teme asupra cărora continuăm să ne învîrtim și să ne situăm în diferite ipostaze și raporturi. Mi-am amintit că am revăzut de curînd un documentar minunat despre Jean Giraudoux. Era special, așa cum a fost și personajul-autor. Se păstra cu discreție în film ceva din ciudățenia autorului, din bizareriile pe care le-a cultivat cu savoare. Acel tip de memorie care conservă și partea umană, vie, din
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
universității de artă teatrală și cinematografică, așa cum este azi titulatura celei mai importante școli de acest gen. Oricum, școala cu cea mai însemnată tradiție. Au fost ani cînd mergeam la examenele din timpul școlii, la Săptămîna Ușilor Deschise (o idee minunată). Pe mulți, pe foarte mulți dintre regizorii și actorii absolvenți de după 1990 îi știu chiar de la începuturile lor, de la primele exerciții. Și este într-adevăr formidabil să privești evoluția sau involuția, să vezi cine s-a dus mai departe, cine
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
tot ce-i intră în raza de bătaie. 6. Pentru că, în loc să se manifeste liber, așa cum i-ar fi stat bine, spiritul contemporan, ferecat zdravăn între zidurile ultimei cazemate staliniste, a început să vorbească, monoton și exclusiv, chiar despre... Ceaușescu, despre minunata Casă a Poporului, despre Daciile oamenilor muncii care circulă cu multă abnegație printre grămezile de gunoi, despre China și despre felurite perversiuni mioritice. 7. Pentru că, deși arta, în general, nu minte, ea a fost pusă aici să mintă cu multă
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
e scris tot în franceză, de Michel Tournier. - Îmi plac poveștile cu căpcăuni sexuali, mai ales dacă e vorba și de o fecioară sau mulți copii sacrificați în numele nostru. Oh, Evul Mediu, veacul nostru de glorii, veacul nostru de dor! Minunata Inchiziție... - Minunata Inchiziție care a devenit repede o instituție regală, nu mai era ecleziastică. - Cu atât mai bine. Iadul cu cât e mai ocultat, cu atât își împlinește mai bine destinul, spuse visător dracul frecându-și copitele până ieșiră mici
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
tot în franceză, de Michel Tournier. - Îmi plac poveștile cu căpcăuni sexuali, mai ales dacă e vorba și de o fecioară sau mulți copii sacrificați în numele nostru. Oh, Evul Mediu, veacul nostru de glorii, veacul nostru de dor! Minunata Inchiziție... - Minunata Inchiziție care a devenit repede o instituție regală, nu mai era ecleziastică. - Cu atât mai bine. Iadul cu cât e mai ocultat, cu atât își împlinește mai bine destinul, spuse visător dracul frecându-și copitele până ieșiră mici scântei. - Oricum
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
place mie să spun. Acolo continuă în modul cel mai natural să se joace spectacole normale, să se definească un chip, o direcție, un tip de propunere, de ținută, un tip de abordare, de rostire. Este în continuare un loc minunat - iată că minunile țin, uneori, și ani - binecuvîntat, care se ferește de șabloane. De orice fel ar fi să fie ele. Sau dacă se ivesc, ele sînt de grabă izgonite, ameliorate, îmblînzite. Teatrul Arca, pe care îl salut, pare să
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
îndeamnă, ba, chiar te obligă parcă să scrii. O asemenea carte frumoasă, apărută în 1983 la Editura Muzicală este 9 caiete albastre scrisă de brăileanul Mihai Berechet, actor de talent și regizor înzestrat. Pe lângă faptul că Mihai Berechet este un minunat povestitor, al cărui verb ironic cucerește și temperează sentimentala rememorare a propriei vieți, 9 caiete albastre (ce titlu inofensiv) înseamnă traiectoria dramatică a omului de teatru, pe deplin dăruit artei, dar întâmpinând o piedică neprevăzută specifică timpului trăit în comunism
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
o lampă de gaz, ridicată deasupra capului, ca să vadă mai departe în întunericul dimineții. Scrutarea celor doi are ceremonialul ei: Ea își lăsase luminița în jos, în dreptul pieptului, și flacăra îmi descoperea o față curată, oacheșă, sprâncenată, cu doi ochi minunați. Acum ochii aceia zâmbeau. Și eu mă simții deodată străbătut de o înfiorare ciudată, acolo pe malul Iezerului, în noaptea care mă împresura, sub ploaia care șuroia de-abia auzit în juru-mi, în singurătatea aceea mare în fața unei fete deodată
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
va deschide memoria infantilă ca pe o cutie a Pandorei. Ura față de tatăl care i-a abandonat, teama ca nu cumva mama - sedusă o dată de un adolescent -, să-și înlocuiască bărbatul cu unul dintre colegii lui de școală, iubirea purtată minunatei Coca, amanta tatălui care devine o mamă vitregă perfectă, toate acestea se reactivează traumatic. Anamneza declanșează regresul mental al lui Cezar până la stadiul puberal și acesta, sub impulsul subconștientului, o agresează pe Deea într-un act disperat de finalizare a
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
András), Comandorul lovit mortal de o mână înarmată pe care o pândește și o răpește vieții (Kovács Kolos), iubirea fără noroc a lui Don Ottavio (Thimothy Bentch), un erou șters, dacă nu ar avea de cîntat - atât de bine - asemenea minunate arii. Artificierul acestor explozii de flăcări amoroase este Don Giovanni (Busa Tamŕs). Un cântăreț-actor cu voce bună, maleabil în mișcare rapidă și replică fulgerătoare. Știe cum și poate să susțină debitul fluent al recitativului continuu agitat pe care Mozart l-
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
întrebare. Cea mai mare slăbiciune? Îndoiala, îndoiala că nu sînt un scriitor adevărat. E un sentiment pe care cred că-l au toți scriitorii. De-aia am nevoie de cititori - ca să-mi confirme mereu faptul că sînt scriitor. Îndoiala, da! Minunatul Samuel Beckett, la 77 de ani - eram la el în apartament - tocmai terminase un text și mi l-a arătat. Era superb, dar spunea: "Încă nu." Încă nu?!? Dar era perfect! Ceea ce căuta el era mai mult decît perfecțiunea. - Aveți
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
viața și literatura în cadrul unei povestiri cu mult mai mari. Ei știu cel mai bine că dincolo de arhitectul unor structuri narative complicate, deopotrivă cu tuneluri și subterane întunecoase și cu bolți și turnuri amețitoare, Mircea Cărtărescu poate fi și un minunat povestitor. Dintre cei simpli, cu umor, voce blândă care te fură în spunerea poveștii. Cele câteva istorii "personale" (rețineți ghilimelele) se află, cum sugeram, undeva la jumătatea biografiei (și-ar fi găsit oricând o rațiune aruncate undeva prin jurnal) și
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
Caracterul povestirilor - le voi numi așa, fără grija de a fi exact taxinomic - alternează și, în același timp, contribuie la menținerea "suspiciunii". Un extraordinar text Despre intimitate, personal, confesiv, nejucat, curajos în felul lui își găsește astfel loc lângă o minunată broderie ficțională cum e mica metanarațiune istorică Zaraza. Cine sunt eu? sau Două feluri de fericire sunt două mici eseuri confesive, în timp ce Irish Cream e o farsă de un comic mortal căreia cred că îi pot pune alături Fata din
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
deschid secretele trupului sau comorile minții. În ciuda tristeții care răzbate din multe povestiri - rememorările au inevitabil ceva deșart în ele -, cartea este luminoasă și plină de... iubire. Lista de trei pagini din final intitulată chiar De ce iubim femeile e o minunată scrisoare adresată bărbaților ce au uitat sau care nu au știut niciodată cum să privească femeile în acel amestec extraordinar de erotism, tandrețe, delicatețe, cruzime, ipocrizie și neînțeles. Mult neînțeles. (Desigur, n-ar strica și ca femeile să citească acea
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
frică, familia se culca uneori sub cerul liber, doar cu bolta senină și înstelată deasupra capului. Nimic nu tulbura liniștea în afară de țîrîritul greierilor sau de țipătul ascuțit al cîte unei păsări de noapte. Anton își va aminti întreaga viață de minunatele istorisiri ale mamei sale. Unele peripeții le va evoca în Stepa cu tot atîta emoție de parcă le-ar fi trăit el însuși. Mormîntul bunicului Morozov nu a fost de găsit. În disperare de cauză, văduva s-a instalat la Taganrog
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
fost dat să treacă, alături de personajul cărții, prin atâtea întâmplări de viață și de moarte. Suntem, așadar, în Spania primului secol, dar pentru foarte puțin timp pentru că Joaquin Arańa va fugi în Portugalia, va naviga pe Marea Oceanică pe urmele minunatelor mirodenii până în Indii și China, va lua parte la revolte, intrigi, trădări și nelegiuiri, va cunoaște luxul și va decădea ca ultimul om, va fi navigator, războinic, spion, negustor, mare ai-tai al unei insule thailandeze, naufragiat apoi câțiva ani pe
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
Nicolae Strâmbeanu știe să scrie. Are umor, e sarcastic, patetic sau, după necesități, poetic, cunoaște artificiile narative, respectă perfect convențiile, narațiunea lui are măsură și ritm în condițiile unui material infernal. Iată clasica tânguire a eroului aflat la ananghie în minunata formulare a timișoreanului: "Slută ești, vreme! Treci peste oameni și lor li se pare că nu-i atingi, dar abia când au răgaz să privească în urmă bagă de seamă cum prăbușești genuni între cei care au fost și cei
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
cortegiu. Unul se desprinde dintre ceilalți, se apropie de noi, se oprește în fața mea, scoate un revolver și trage. Revolverul e încărcat cu... gloanțe oarbe. Mă adresez ziaristului de la "Le Provençal" aflat lîngă mine. Dacă m-ar fi ucis, ce minunat fapt divers ați fi avut voi! Altădată, am fost înfruntat cu o armă albă în văzul întregii Franțe. Mă găseam la emisiunea de televiziune a lui Bernard Pivot "Bouillon de culture" cînd, din sală un individ sare pe podiumul invitaților
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
ci mai degrabă să stabilească niște solide preliminarii (bibliografiile care însoțesc textele sunt mină de aur), care să stimuleze interesul și, bineînțeles, de la care să pornească fertile dezvoltări. De aceea văd, înainte de orice, în aceste cărți ale Antoanetei Tănăsescu un minunat gest de împărtășire a experienței de-o viață a unui profesionist al teoriei literaturii.
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
a vorbit despre revista Dilema, Turul Franței și Radu Cosașu, multă lume din afara redacției (dar și din redacție) a crezul că autorul Ochiului magic ar fi fost directorul revistei noastre, fiindcă acesta semnase anul trecut un editorial dedicat acelor oameni minunați și bicicletelor lor zburătoare. Greșit! Ochiul sportiv fusese al altcuiva, căci la România literară mai există cîteva perechi de ochi și cîteva perechi de ochelari magici care privesc emisiunile sportive și-l citesc pe Radu Cosașu. Cum una dintre cele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]