2,450 matches
-
țară, se retrage la o mănăstire. În fine, scoate o carte la Iași. Deaici, nu se știe unde va zbura, ca un ionescian pieton al aerului, ce e... Cartea lansată cu șart, cu proiecții - Ionesco În loja teatrului, obosit și mirat;, imprimări - Ionesco fredonînd un fragment muzical; dialog din spectacol și recital de pian, Într-o după amiază ploioasă, În ceainăria Sage, din Iași, se numește Spectacolul poeziei În teatrul lui Eugene Ionesco. Firul ei roșu ar fi continuarea poeziei marelui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
e pentru cin' să-nnemerește". Clătină din cap ca un om care a ajuns la niște concluzii fundamentale: "Bine că știu acu' cum șade treaba și pă ce picior dansăm. Care va să zică, de-ăștia-mi ești, frătimeagule...". Anton îl privi și mai mirat: "Cu mine vorbești?". Nu, bre, nu cu mata. Vorbesc și io singur ca iepurașu'. Frec pușca și vorbesc prostioare. Da' m-am prins unde-i lupu', înțelegi?" Nu", recunoscu simplu și demn colegul. "N-ai mata treabă!", spuse împăciuitor Vasile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mama! Acușica treaba-i gata și vine băiatul la căldurică”... Da’ unde era taică tu de țineai loc de gospodar? - a întrebat moș Dumitru. Apoi să nu fie nimeni acolo unde era el... Undeee? - au răsunat ca un ecou glasurile mirate ale cărăușilor. Era în răzbel!... Cărăușii și moș Dumitru au tăcut cu vădită părere de rău că au răscolit sufletul lui Pâcu...Acesta însă, pentru a masca durerea pricinuită de întebare, s-a apucat să meremetisească luleaua. După ce a făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
incontinență urinară, psoriazis și demență senilă? În timp ce mintea mi se legăna astfel, prinsă În miezul dilemei, fără nici o explicație și nici un avertisment, mâna mea dreaptă a tastat 18. „Na-ți-o bună că ți-am dres-o“, mi-am spus mirat, urmărind cum falangele Își continuau trădarea, completând În dreptul ocupației, În loc de „pensionară“, „școlăriță“. „Ei drăcie, asta e răzmeriță În toată legea“, mi-am spus, puțin Îngrijorat, gândindu-mă că asistam la o clară insubordonare a trupului În fața voinței suverane. Ce era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în viață. Doresc mult succes în activitate comandantului B 202 apărare C.B.N.R. - domnului lt. col. Perdun Adrian Vasile care este mereu alături de întregul personal din unitate zilnic și la toate activitățile ce se desfășoară. Ceva nou în cazarmă ce am rămas mirat este construcția unei biserici în ajutor din timpul când a început activitatea de comandant lt. col. Cata Martin și va trebui depus un efort financiar pentru a fi terminată în acest an. În încheiere vreau să transmit multă sănătate cadrelor militare
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Ioan GEMAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93211]
-
întîmplări rare în cinematograf cînd imaginile se imprimă direct de pe retină în memorie, fuga dezordonată a copiilor, alunecarea mezinului, neîndemînatică, cu brațele în față - împușcătura nici nu se aude -, Noodles care-l ține în brațe și ultimele cuvinte ale lui, mirate, "am alunecat", scenă care-l va bîntui pe adult în periplul său tot mai însingurat prin viață. Noodles îi salvează, ucigîndu-l pe șeful bandei, și zarurile sunt aruncate, intră pentru ani buni la închisoare cu sentimentul că și-a salvat
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
amiabilă, dacă se poate, statutul insulei Roland. În caz contrar, mă voi vedea nevoit să recurg la forță. CEAUȘESCU: - Dacă ai chef, poți să Încerci. E de-ajuns să-i spun lui Brejnev că am o insulă În Pacific... NIXON: (mirat) - Cum adică, Brejnev nu știe? CEAUȘESCU: - Bineînțeles că nu. Dacă ar fi știut, Armata Roșie ar fi fost de multă vreme acolo. Degeaba lupt eu pentru respectul reciproc al independenței și suveranității? NIXON: - Nici să nu-i spui! Te rog
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
numai că nu știa de ce nu e bine, dar nici măcar nu avea vreun alt motiv suficient de plauzibil să-l contrazică pe maiorul Smith. Totuși, ca orice om normal, colonelul Pruritanal nutrea convingerea sinceră că are dreptate, Întrebîndu-se el Însuși, mirat, de unde-i venea această convingere și mirîndu-se că maiorul Smith nu Înțelege niște lucruri atît de evidente. Se temea că, Între timp, bacteriile despre care-i vorbise Împăratul Își vor face efectul asupra lui Iuffo și că Îi vor ataca
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
purta un sacou de vară În carouri, ce-i drept, cam ponosit, pe care nu se știe de unde și-l procurase. — Bună dimineața, doamnă Agneta, spuse la fel de binevoitor ca Întotdeauna. Ce mai faceți? Înainte de a-i răspunde, asistenta Îl privi mirată, fără să știe cu precizie ce anume o mira mai mult. Tonul degajat al vocii, ținuta vestimentară neobișnuită, În contrast cu anotimpul, faptul că era proaspăt bărbierit și mirosea a spirt?... Mai degrabă altceva! La auzul propriului ei nume, parcă simțise o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Pablo, care crezuse că ea are vreo treabă urgentă și așteptase să o termine, Își dădu seama ar fi mai bine să Întrebe ceva. CÎt mă mai ții aici? Ea se ridică, veni din nou pe hol și Îl privi mirată că-l vede acolo. Nu știu ce să cred, spuse. Nici dumneata nu arăți prea bine. Vrei să-ți fac un ceai? — Mi-e frig. Hainele astea sunt prea subțiri pentru vremea de afară, explică Pablo. Mai bine fă-mi un ceai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé pășind înăuntru zgribulit de frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja, zice Gulie, și toți își opresc privirile asupra figurii mirate a lui Tîrnăcop care bîiguie, n-am fost eu, afară e o droaie de cîini vagabonzi, de data asta trebuie să mă credeți pe cuvînt. Bine că nu pute, spune Roja făcînd efectivul, văd că sîntem toți, adaugă, Părințelul e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
erau gata-gata să intervină. Trebuia să trec în revistă ce era acolo înainte să-mi iau tălpășița. După raportul de dimineață le-am ordonat să rupă rîndurile, la dormitoare fuga marș în liniște, azi nu facem instrucție, m-au privit mirați, nici lustruială de armament, nici fecale la GAZ, nici sectoare, doar să stați la orizontală în pătucurile voastre, ciocu’ mic, ascultați radioul, la masă în formație și atît. Gărzile tot la locul lor fioroase, măi băieți voi de unde sînteți de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
urmă fiecare a primit exact ce-a meritat, asta este o lege fizică, și din moment ce există nu poate fi contestată. Uite-așa estul s-a transformat în vest, iar vestul în est. Pierderea războiului a lăsat în urmă o țară mirată. Și ce confirmare mai exactă putem avea că am fost întotdeauna conduși de niște nulități, cînd este clar că doar proștii se miră? S-a mirat Mihai I cînd a fost expediat în exil, țărăniștii, liberalii, legionarii, cînd au ajuns
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de la intrare, lăsând ușa deschisă în urma mea ca să am puțină lumină. Am bâjbâit până să deschid ușa - îmi tremurau mâinile - și în cele din urmă am deschis. Pe palier lumina era aprinsă. Era Antonia. Am rămas privind tâmp la ea, mirat, și inima începu să-mi bată mai repede, de parcă știam deja că îmi aduce vești proaste. Stătea cu spatele spre lumină, dar pe fața rămasă în umbră se putea citi o expresie la fel de rătăcită ca a mea. Fără să scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Sunt aici cu Pierre, spuse ea, arătând către un bărbat cu părul brunet care stătea la o masă mai Îndepărtată. Sylvie, ce mă bucur că ești aici. Voiam atât de mult să iau legătura cu tine. Serios? am făcut eu, mirată. Da. Alixe Carter zice că ar trebui să port ceva făcut de Thack la premiera Blondei fatale. Eu sunt Însoțitoarea Ninei. Am fost Împreună la școala pregătitoare. Suntem ca surorile. —Thackeray va fi foarte Încântat să te Îmbrace. Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fi dînd banii afară din casă rîde Mihai. Nu cred; eleganță, bun gust..., nu opulență se aprinde Vlad. În schimb, are Sorina o brățară din aur!... Podoabă e puțin spus. Una-i fiica profesorului Marcu... Zăăău?! clătină Mihai din cap mirat. Am auzit de Marcu, e un ginecolog grozav, îl cunoaște un ținut întreg. Mă mir că n-ai auzit. Ei, cum nu!? se bucură Vlad. Am ieșit o dată cu el și cu Sorina și, vreme de cîteva minute, l-au salutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vocea fetei. Vino jos puțin, te rog! Închide interfonul lovind o altă clapă și se întoarce la fotoliu, așezîndu-se adînc, așteptînd. Cînd o vede pe Doina intrînd, îi face semn cu degetul să se apropie. Ce-i, tata? întreabă fata mirată. Să-mi arăți, te rog, ca acum șaisprezece-șaptesprezece ani, unde pupă tata fata. Tata, te rog! se apără Doina, roșind, uitîndu-se stingheră în pămînt. Vezi, spune Săteanu grav nu mai am în mînă o simplă bomboană ieftină. Tot face el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acasă la ea, că nu-mi stă în caracter, poate că și de aceea n-am acceptat invitația lui nea Toader -, am să-i zic vreo două de dulce, ori de mamă spune Ion cu ciudă, însă cum observă privirea mirată a prietenului, se explică: La maternitate, unde-i șefă, e un adevărat zbir. Și dogmatică pe deasupra. Cînd, în alte clinici, femeilor, mai ales celor tăiate, li se aduc copiii la pat, ea le trimite într-o sală mizerabilă, în niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trezit și se învîrte pe lîngă taică-su, care se pregătește să-l ducă dincolo de porțiunea de zid, să-l așeze pe oliță. La întoarcere, mergînd pe jos, ținut de-o mînă, copilul se oprește nedumerit lîngă bătrînă, privește întîi mirat, apoi cu plăcere în ochii cățelușului, întinde gîtul spre el și, deschizînd larg gura, exclamă un "am!" provocator. Cățelușul clipește de cîteva ori, plimbîndu-și limba peste întreg botul mic. Am? se aude o întrebare subțire, nedumerită, venită de la celălalt copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
buze, să-și mascheze nodurile din gît. Spuneți-mi, vă rog, insistă după un timp actorul a, scuzați!, am uitat că noi doi ne tutuim; spune-mi, te rog, nu-i așa că ieri ai plecat de la birou direct la autogară? Mirați, ochii femeii se întorc spre vecin. Actorul plusează: La destinație, trebuia să fii așteptată; se aranjase totul telefonic; treaba secretarei sau grija soțului. Nu înțeleg ce vrei spune femeia nedumerită. Plecînd în grabă, continuă actorul ai uitat să mai iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
minunat... Actorul se depărtează, lăsînd-o pe femeie cu privirea pierdută în gol, în timp ce-și frînge nervoasă degetele. Chelnerul vine dinspre bucătărie cu farfurii pline și-i strigă lui Pavel, care ia comenzi, să se oprească. Ce, întreabă acesta mirat nu mai prididesc soțiile noastre să pregătească? Le-am lăsat să se odihnească astă noapte doar adaugă în șoaptă, rîzînd. Nu mai au ce pregăti spune Ovidiu. Bănuie ceva Mihaela? întreabă mai mult din priviri. Nu, nici vorbă. De ce? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ați hotărît? îl întreabă fata, indiferentă la atingerea bărbatului. Anume ? întreabă Pavel nedumerit. Credeam că ți-a spus colegul... Ce ? Întreabă-l. Și hotărîți mai repede că ar putea veni plugurile și am să plec. Pavel se uită spre ea mirat, fără să o înțeleagă ce vrea. A, surîde, luminîndu-se dacă vrei s-o dai în judecată pe Sultana că te-a bătut, nu văd ce cîștigi. Nici măcar martori n-ai. Întreabă-ți colegul. Și amintește-i că nu se glumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
într-un glas ei, ridicîndu-se. Nimic deocamdată. O naștere acum vreo oră, dar fără probleme. Ați venit la contravizită? Nu. Fac de gardă. E știut că-n astfel de situații trebuie mărit numărul personalului medical. Cei doi o privesc totuși mirați. Cînd a trecut pe la spital Săteanu, azi, după prînz, l-a luat pe fiecare în parte și i-a spus: Am o rugăminte: nu mai puneți Procuratura pe drum pentru orice... Vă faceți meseria și gata. Voi sînteți specialiști, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
este cea a regelui cerealelor. Haideți să o aflați. A fost odată o fată pe nume Jiang Yuan care locuia în Youtai. Într-o zi, ea se juca afară, când deodată văzu o urmă uriașă de picior într-o mlaștină. Mirată, fata puse piciorul ei pe urma piciorului uriaș, moment în care simți o puternică zguduitură în pântec. La puțin timp după aceea, fata rămase însărcinată. După zece luni, născu un băiat. Pentru că pruncul nu avea tată, vecinii au spus că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a pus palma pe frunte să verifice dacă nu cumva am febră, m-a întrebat de patru ori, ca și cum nu-mi auzea răspunsul și rugămințile, dacă sunt sigur că nu-mi place alt model, era mirat în orice caz, foarte mirat, încerca să-mi explice că sunt încălțări de papițoi, înțelegea încet, încet cum e cu trecerea din copilărie în adolescență, dar nu bănuia nimic despre succesul la gagici al lui Dan Anghel de la scara C care purta exact pantofi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]