881 matches
-
smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
ai să-mi faci? Șoferul o privi încruntat. „Babo!” o certă în gând, apoi îi zâmbi. Nu-i mai este somn. Privește pe geamul plin cu stropi de noroi rămași de la ultima ploaie. Câmpul e de un verde intens. Pe miriștea gălbuie cilindrii de paie stau aliniați, iar în mlaștinile ad-hoc de la ploaia abia oprită, niște gâște din satul apropiat, plutesc imaculate. Pe marginea șoselei scaieți înfloriți, cucute , câțiva maci întârziați, o mulțime de flori galbene și albastre înveselesc iarba crescută
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
clasică, dar dincolo de versificarea aburind de sintagme ce curg și ne trag după ele spre întorcerea paginilor, dincolo de cunoscutul cofraj clasic, stau întrebările unei femei moderne care iese cu îndrăzneală în lumea Poemului. Georgeta Resteman, o poetă care aleargă pe miriștea lumii cu picioarele goale, o creatoare în adevăratul sens al cuvântului, care îndrăznește și reușește să ne arate că dincolo de toate cele cunoscute unui Om pe Pământ, Cuvântul este Regele-regilor. *** Ilie CORNOIU: Fluidul versului croit cu măiestrie E un privilegiu
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
nesfârșit, Cu ochii-nchiși prin colbul de-ntâmplare Al drumului pe care te-am găsit Pliind nămeți și-mbrățișând copacii Cu-ngreunate ramuri de cuvânt. Ai dispărut și nu mi-ai văzut macii Striviți sub tălpi de ploaie și de vânt Și miriștea de gânduri pârjolită De arșița acestui dor cumplit. Nu mi-ai văzut durerea încolțită În pleoapa unui timp ce ne-a-ngrădit Un vis mult prea tentat să se încheie La nasturi de cascade, în apus Mai înainte de a-ți fi scânteie
CREDEAM... de AURA POPA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368290_a_369619]
-
fără chip, ștergând de moarte focul ce nechează prin guri ce-nghit lumina-ți din nisip. Toiag ți-am fost prin povârniș de oase, cărându-ți tolba pe cărări de lut, făcând din geru-ți vise de mătase prin ochi de miriști te-adormeam pierdut. Scrisori ți-am fost rupând din lemnul morții, doar cicatrici ce zac fără cuvânt... și-am împletit din ele, brâul sorții, să-ți strâng în brațe dorul, pe pământ. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: STRÂNSORI DE DOR
STRÂNSORI DE DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368414_a_369743]
-
său regat. După el regența a urmat, Căci prințul Mihai era minor. Când tatăl său,Carol, a trădat, Lăsându-și țara și-al ei popor. Urmat-au vremuri de restriște, Ce în țară urme au lăsat. Dar creștea grâul pe miriște, Și nu sta nimeni nemâncat. Din acel septembrie patruzeci, România avea un rege. Chiar și-n timpuri de restriște,reci, Se respecta a țării lege. Însă a-nceput urgia grea, Când în război și noi am intrat. Pe front moartea
ANIVERSARE 10 MAI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368036_a_369365]
-
respective - și apoi un fel de cilindri tronconici prevăzuți cu elice care se învârt nebunește în bătaia vântului (pe care noi aici, la poalele dealurilor îl simțim clătinându-ne serios mașina), pe stânga costișe mai râpoase ale căror smocuri de miriște zvântată de secetă le pasc vacile și caii de la vre-o fermă din apropiere. Sunt sute dacă nu mii de mori eoliene de un format “aerodinamic”, prevăzute cu instrumentar adecvat și cu generatoare care captează, transformă și furnizează energie electrică
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
la baza căruia sap să înțeleg că peștele se-mpute de la cap. Luna,monedă ruginită se strecoară în portofelul meu îngăurit de zornăie lumina într-o gară unde trenul,încă n-a sosit nerăbdător o iau cu halta înainte pe miriștea de cuvinte. A rămas trenul în câmpie, gara abandonată în poezie, de atunci cu peronul mă tot duc bănuțul lunii să-l apuc când prin noaptea buzunărită de scaieți trece un tren de cuvinte cu poeți. Luna îmi îndeasă bănuți
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367159_a_368488]
-
păianjenul începe o pânză nouă 16 curtea goală - păscând iarba înaltă umbra unui cal 17 Acoperiș de lemn - pe coamă doi guguștiuci își cheamă puii 18 leagănul de lemn - două mâini de copil cuprinzând luna 19 Copil cu trișcă- pe miriștea uscată doi boi costelivi 20 Pe pragul tocit un câine făcut covrig - în blid soarele... 21 Gura mamei și cotcodăcitul găinii - tata în delir 22 fluier prin vifor - ieșit din hornul casei un șarpe alb 23 iarba uscată - peste leșul
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
trecut în care sacrul era exilat. Prins în labirintul lumii profane, autorul trăiește într-un ritm amețitor o existență ce stă sub semnul tragicului. „duminici albe duminici lungi duminici iar/drojdia lumii schimonosindu-le singurătatea/învolburate secunde jucându-se-n miriști/de neînchinare de suflete în răspăr /pe aici a luat-o și inima mea odinioară/când timpul s-a scris cu cerneală ecosez/ea călărea peste cadavre era era/toate aceste cadavre călăritoare.” În continuare, asistăm la o stare de
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
martiriul” în timp ce puțini radiau că în sfârșit mi s-a înfundat și că a fost bine „potcovit talanul”- cu toate că nu mi se potrivea deloc uzuala poreclă, dată îndeobște cailor închiși în obor sau lăsați de către stăpâni slobozi, să pască pe miriștile și ulițele satului, la adăpostul nopții ... Văzând că nu mă opresc din plâns s-a așezat lăngă mine în bancă, m-a mângâiat pe creștet și a încercat să-mi explice că „nota” asta este, zicea, ceva de bine, de
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
fulg pe mâna ce-o mângâie neaua”. (pârâul din argintul lunii...) Intrăm de asemenea în cel al triumfului, măiastra, în care un fenix nu se lasă-ngropat în cenușă ca apoi să apară, ci are pasagere scânteieri de ciclop peste miriștea neagră lăsată de noaptea lunii acoperite. Mărturisesc că acum multe luni, la prima poezie scrisă de autorul acestei splendide creații, am avut flashul talentului unicat. Era preocupat, atât de preocupat, încât părea trist. - Încearcă plimbarea, i-am spus, amintește-ți
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
pe orizontul verde-albăstrui, stelele sclipeau deasupra munților. Muntele era întunecat de umbră, dar la dreapta și la stânga, în vale, peisajul se desfășura magnific, luminat de lună. Tufișurile verzui și umbrele negre ale stâncilor se conturau clar pe pământ; câmpurile de miriște în depărtare aveau un reflex ca de apă, și tot peisajul de la munții îndepărtați învăluiți în aburi argintii, până la profilul negru al orașului desenat pe norii alburii și nemișcați, ca niște blocuri de metal, părea cufundat într-un vis fantastic
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
-n amurg - orgolios - te-afunzi ...ești veșnic - între chin și chiot - veșnic dar hohotu-ți agonizează-n sfeșnic... *** ACOLO soției mele, Elena aerisind luminile din păsări ne sprijinim de cer spre-a trece-n liniști: acolo nu-s recolte și nici miriști doar cântec de incendii hialine timpul acolo meditează-oceane zeii-ospețesc în muntele de raze nu-i peste și nici prin: candeli de rane veghează-n cruci cereștile barcaze acolo-s stele - capăt de durere tămăduite vise aiurează: doar Maica Lumii - cea
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
demult frunze șoptesc legende în imagini din nisip invizibil - țipăt de păsări, tocană de vise fierb suspendate-n ocru. Toamna I umbre suspendate în ocru între două lumi îngenunchiate atomi ai foamei în cursa himerei toamna muiată în râs invizibil miriști, tufișuri sterpe și bețe cenușă oarbă de toamnă focuri pe câmpuri contorsionate de-un pictor măscărici pestriți jurați vertical prin policandre prin labirintul tăcerii cascadori ai himerei anotimpul se trece bolnav de foame atomii se iau la trântă în aer
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
îngâna ziua cu noaptea și țăranul pleca la câmp în căruță. Rareori în altă oră a zilei. E un timp al nălucilor, al fantomelor de abur și ceață, ivite în pâcla dintre liziera de salcâmi sau în burta unei văgăuni. Miriștea e terenul de desfășurare al multora dintre povestirile autorului. Aici se îântâlnesc flăcăii care au în grijă oile, caii ori celelalte vite. Miriștea e ca o făptură, doar că nu vorbește. Dar flăcăii cunosc bine freamătul fiecărui pai de grâu
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
fantomelor de abur și ceață, ivite în pâcla dintre liziera de salcâmi sau în burta unei văgăuni. Miriștea e terenul de desfășurare al multora dintre povestirile autorului. Aici se îântâlnesc flăcăii care au în grijă oile, caii ori celelalte vite. Miriștea e ca o făptură, doar că nu vorbește. Dar flăcăii cunosc bine freamătul fiecărui pai de grâu sau foșnetul foilor de porumb răsucite cu umbrele lor lungi sub săgețile soarelui, poezia câmpiei, Ei știu pe de rost toate coastele dealurilor
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
lăsau să le călărim caii și să facem întrecere între noi, în schimb îi lăsam și noi să mănânce struguri sau pepeni. Era un troc echitabil spuneam noi copii. Același lucru se întâmpla cu tractoriștii care după recoltarea cerealelor arau miriștile pentru însămânțările de toamnă. Prima data m-au învățat cum se conduce tractorul, cum se bagă plugul în brazdă și cum se scoate la capătul lotului, apoi mă lăsa pe mine să ar în locul lor și ei mâncau struguri pe
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
preface-n stârvuri de păduchi... ...voi - greș de borți la raiul naiul: retina tracă se trezește! veți arde-n aprige văpăi și-n graiul în cari Zalmoxis ziua povestește! PEISAJ CU CIORI - IARNA mulgând la sânge costeliva zi zburătăcesc pe miriști slute ciori: vor smulge te miri ce din zori în zori zăbranic peste iarnă-or dezveli apriga foame s-a dedat zăpezii stomacul vid s-a-ncrâncenat pe zare negru sughiț de lipsă-n crucea-amiezii se-aud croncăniturile amare pe sub pământ își
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
Românească, Târgu Jiu, 2014. Premii acordate de Liga Scriitorilor din România- Filiala Județului Hunedoara: Mihai HAIVAS din Iași, pentru volumul de epigrame „Semințe din...dovleacul meu”, Editura PIM, Iași, 2015. Vasile LARCO din Iași, pentru volumul de epigrame „Desculți pe miriște”, Editura PIM, Iași, 2014. Dorel LAZĂR din Aiud, județul Alba, pentru volumul de epigrame „Cartea cu prieteni”, Editura Emma Books, Sebeș, 2015. O festivitate de premiere emoționantă, cu multe premii de suflet, de palmares și de dragă aducere aminte, care
JURNAL DE FESTIVAL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365907_a_367236]
-
lăsau să le călărim caii și să facem întrecere între noi, în schimb îi lăsam și noi să mănânce struguri sau pepeni. Era un troc echitabil spuneam noi copii. Același lucru se întâmpla cu tractoriștii care după recoltarea cerealelor arau miriștile[5]pentru însămânțările de toamnă. Prima data m-au învățat cum se conduce tractorul, cum se bagă plugul în brazdă și cum se scoate la capătul lotului, apoi mă lăsa pe mine să ar în locul lor și ei mâncau struguri
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
smulgere, se scurgea un fel de lapte, (un latex care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
afla viitorul îndepărtat; fugea de clipa prezentă dorindu-și probabil să facă, cu orice preț, un salt peste viitorul apropiat; un viitor în care îi va fi interzis să ia până și cea mai neînsemnată decizie privind propria-i persoană. * Miriștea prin care alerga nebunește nu i se mai părea nesfârșită, ca altădată și nici nu mai simțea chemarea depărtărilor ; locurile îi erau deja cunoscute. Copil fiind, le cutreierase în lung și în lat, dorindu-și întodeauna să ajungă la linia
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
toamna care trecuse, și unde le țineau până ce venea vre¬mea să le urce la munte, adică până la 1 iunie. Erau și gospodari care aveau foarte multe oi, de ordinul sutelor; aceștia, după ce le coborau de la munte, le duceau pe miriști până în bălțile Dunării sau în Deltă, unde le iernau. Se-nțelege, pe lângă câini buni, ciobanii cu simbrie, adică angajații care le aveau în grijă, trebuiau să fie însoțiți și de un număr suficient de măgari pentru a căra târhatul, adică
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]