413 matches
-
Un spațiu însemnat în economia volumului la care facem referire îl ocupă corespondența autorului cu prietenii, cu foștii colegi de Normală, cu priponeșteni, cu foști elevi, cu personalități literare, jurnaliști etc. Scrie extins, cu miez, și cu toate ingredientele unei misive pentru ca aceasta să devină produs literar. Viața de familie, preocupările gospodărești și cele pentru înfrumusețarea ambientului în care trăiește sunt frecvent prezentate în paginile jurnalului fragmentar-cum îl numește însuși autorul. „în spatele casei, un adevărat covor verde crud al corolelor lăcrămioarelor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cântece populare sau chiar mai rău. Într-o zi, autoritățile societății noastre o vor aresta cu siguranță, pentru simplul motiv că este ea însăși. Închisoarea va da, în sfârșit, un sens vieții ei și-i va pune capăt frustrărilor. O misivă recentă din partea ei a fost mai îndrăzneață și mai jignitoare ca de obicei. Când ai de a face cu ea trebuie să te cobori la același nivel și, prin urmare, mă gândeam la ea în timp ce observam condițiile din fabrică, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mână plicul. Îmi imaginez că până acum ai învățat pe de rost conținutul. — Mai bine ține-ți mâinile în chiuvetă și spală-ți zgârieturile. — Mai pot să aștepte, spuse Ignatius. Deschise plicul rupându-l. Văd că M. Minkoff a răspuns misivei mele cu o grabă aproape frenetică. I-am spus vreo câteva chestii destul de usturătoare. Doamna Reilly se așeză picior peste picior pe un scaun, legănându-și șosetele albe și pantofii vechi de lac negru, în timp ce ochii și albaștri și galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-mi consacre una din cronicile literare pe care le scria În presa catolică, dar mă așteptam să-mi trimită o scrisoare În formă de articol. Între timp, Începeau să apară recenzii la cartea mea. Atașatele de presă Îmi trimiteau misive prin poșta pneumatică pentru a mă Înștiința, ca și cum nici ele nu și-ar fi crezut ochilor, că urma să am o pagină Întreagă În cutare săptămînal, două articole contradictorii În altul, cu poza mea, eu Însă așteptam reacția tatei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
i-a răspuns la scrisoare? - Cu prima poștă și expeditivitatea unui curier căzăcesc... În epistolă, Vladimir Ilici deplângea faptul că, din cauza spargerii unor mari vase de sânge din interiorul toracelui și a neîncheierii întregii distracții, nu poate călători momentan. Deasupra misivei fusese fixată și tabachera sa personală, plină ochi cu cel mai fin 223 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Dar nu înainte ca două femei înalte și albe să-și facă, surâzând, apariția prin centrul glasvandului deschis, din față. Înaintau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de trei zile. Tommaso a fost ajutat să pătrundă în sediul Ambasadei franceze; Ambasadorul l-a primit cu mare respect și i-a făgăduit că-l va face să plece cu prima ocazie. Sanctitatea Sa îmi trimisese acum câtva timp o misivă prin care mă ruga să te primesc și să-ți înlesnesc călătoria în țara mea, dar și cei din Franța mi-au dat asigurări că vei fi binevenit, în primul rând pentru gândirea ta și apoi fiindcă, așa cum spunem noi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se compunea în permanență din bucătăreasă și subretă și doi rândași, soții respectivelor, cu locuința într-o dependință asupra unui grajd de câteva decenii fără trăsură și cai. Pe rândași Gaittany îi folosea mai mult drept curieri pentru numeroasele sale misive și-i plasa și pe ei ca oameni de serviciu în instituțiile în care obținea directoratul sau președinția, încît se putea afirma că Gaittany obținea posturi colective, pentru "casa" sa. Instinctul de a porunci era la el incoercibil și pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
primi, fii sigur! se bucură madam Pomponescu. . - Oameni ca tine nu se găsesc pe drumuri! adăugă cuimperturbabila ei grandomanie madam Pomponescu-mamă. Madam Pomponescu, spre a-și decide soțul, comunică lui Gaittany că Pomponescu acceptă, și acesta, transmițând locului în drept misiva, provocă intervenția oficială. Directorul de cabinet al lui Pomponescu rămânea cel indicat înainte, rudă cu Gaittany, care mai poseda în minister un număr de cunoștințe, printre care un funcționar superior, inginer, de asemeni rudă. Gaittany era în anume privință mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
l-ar fi îndreptățit. Ceva din finețea spiritului său răzbate până la noi dintr-o scrisoare trimisă din Pesta ungară în 1802, pe când se afla în drum spre Viena pentru studii, către „al mieu frate mai mare, dumisali bădițului Ioniță Conachi”, misivă considerată de marele istoric N. Iorga „interesantă și cu totul neașteptată scrisoare” și pe care o publică atât în „Neamul Românesc” din august 1917, cât și în „Revista Istorică”, nr. VII (1921) și, din care, reproducem mai jos cele ce
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
clasei ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, dar urmărit în pauză de către „șfichiuirile” câtorva colegi care-l îngânau: „tată, tată!”. Singur, în eu-l meu, mă simțeam triumfător. Un fost absolvent din seria sus-amintită îmi scria din armată o misivă, datată 21 noiembrie 1978, în care mi se adresa: „Stimate tovarășe director, iubitul meu părinte”. Autorul scrisorii era un tânăr inteligent, spontan, vesel și cu reale aptitudini inventive care obținuse o mențiune pentru un proiect de microstație meteorologică mobilă la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
banii cumnaților expeditorului. Numai ultima este fatală, dar nu adresantei, nici autorului, ci soției lui. În Jocul ielelor apar două scrisori ce motivează acțiunea: una a Mariei către Gelu, amantul său, în care e relatată o crimă a lui Sinești, misivă cu care Gelu vrea să îl distrugă. Sinești îl acuză că face un simplu șantaj. Îi arată însă lui Gelu o scrisoare a tatălui său, Grigore Ruscanu, către sine. O cerere imperioasă de a scoate bani din casa societății pentru
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ai secolului al XIX-lea Vasile Butză, bucureștean de origine, și-a început studenția belgiană la Facultatea Tehnică a Universității din Liège (secțiunea artelor și manufacturilor). Pe 6 / 28 iunie 1898 Însărcinatul cu Afaceri al României la Bruxelles primea o misiva din partea Direcțiunii Comerciale și Consulare a Ministerului Afacerilor Străine de la București prin care era informat că tânărul Vasile Butză primea un ajutor de 150 de lei pe lună, vreme de 3 ani, cu începere din 1 august 1897, din partea Ministerului
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
eroul nostru caută tot felul de stratageme pentru a evita obligația serviciului militar)... Poate că lucrurile s-au reglat în cele din urmă, căci pe 20 august / 2 septembrie 1902 Ministrul României la Bruxelles îi trimitea lui Ilie Zlătescu o misiva în care-i spunea textual că așteaptă "răspunsul de la Universitatea Nouă pentru eliberarea diplomei"37. Dar dincolo de problema diplomei și a taxelor de școlaritate, corespondență dintre Petre Zlătescu și Legația României de la Bruxelles avea ca obiect și recuperarea de către cel
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
treflă briliant [subl. Petre Zlătescu]. Lucrurile se vor trimite ramburs [la] adresa P. Zlătescu, Str. Sârbească, 8. Primiți, vé rog, respectul meu. Dsale Dlui Ministru al României la Bruxelles 42 Rezoluția pe care Ministrul României la Bruxelles o punea pe misiva reprodusa de noi mai sus, care era datata 12 / 25 octombrie 1901, tempera puțin elanul corespondentului sau, căci, chiar odată cartea de judecată trimisă, Petre Zlătescu trebuia să investească un avocat la Bruxelles, cu procura regală, pentru recuperarea obiectelor în
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Ilie, tatăl lui Petre Zlătescu, care a tot trimis bani și bonuri de valoare lui Eugen Mavrodi pentru reglarea diferitelor plăti atât pentru recuperarea bijuteriilor, cât și pentru obținerea diplomei de doctor în drept, așa cum s-a văzut și din misiva de mai sus46, au fost achitate datoriile, astfel că la 30 august 1902 Legația României de la Bruxelles asigura la valoarea de 1000 de franci conținutul unui pachet ce urma să ia drumul Bucureștilor 47... Poate că în pachet erau tocmai
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
așa valorile românești pot supraviețui. Asta sau negarea apartenenței la sistemul cultural aflat pe pragul desființării. Viața în exil este dificilă și problematică din prima zi. Ca răspuns la primele scrisori trimise din Paris, Ecaterina Bălăcioiu o sfătuiește într-o misivă: "Fii prudentă în relații, în prietenii [...] Nu uita că nimic nu e sigur și nu te încrede în puterile tale fizice. Nu te îmbăta de succesul tău. Bucură-te de Paris, așa cum te-ai bucurat până acum de viață, cu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
condițiile grele de trai și speranța că fiica sa o duce mai bine, vești de la și pentru prieteni, măsura tuturor lucrurilor simple sau mărețe, sunt teme despre care mama îi vorbește cu tristețe și dor nespus de mult. Într-o misivă din 21 noiembrie 1947, Ecaterina Bălăcioiu anticipează, mult prea devreme, imposibilitatea revederii: "o să-ți mărturisesc ceva, cu toată suferința pe care am să ți-o provoc: n-am să pot veni să te văd. Și dacă ți-o spus așa
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
versiunea în românește a scrisorii de protest a locotenent-colonelului Ioan Alecsandri, adresată principelui Alexandr Gorciacov, cu privire la cererea reanexării Basarabiei de către ruși. Un colaborator rus al publicației din Bruxelles trimite, la rându-i, o scrisoare deschisă în care tratează de sus misiva lui Ioan Alecsandri, privind-o ca pe opera unui "poet" cu capul în nori, care nu cunoaște subtilitățile politicii și adevărul istoric, neștiind că Basarabia este "proprietatea" țarului. Firește, colaboratorul știa că România are un poet cu numele Alecsandri, confundându
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
1975, în momentele consacrate confesiunilor, am aflat că în limbajul lor familiar eram numit tata Fetescu. Mărturisesc că aflarea acestui atribut m-a făcut fericit. Un absolvent din seria sus-amintită (O. S.) îmi scria din armată și în titlul unei misive, datată 22 nov 1975, mi se adresa: Stimate tovarășe diriginte, iubitul meu părinte. Autorul scrisorii era un tânăr inteligent, spontan, vesel și cu reale aptitudini muzicale. Pe fotografia de promoție cu întreaga clasă i-am scris urarea: "Să-ți fie
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
deja gândirea într-o formă sintetică, astfel încât destinatarii - Pythocles, Herodot și Menoiceus - să poată dispune de o chintesență, de un rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă reducere a chintesenței care este cvadruplul remediu? Oare nu riscăm să lăsăm doar muchiile ascuțite ale unei gândiri organizate ca o mașină simplistă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Noaptea regilor de Shakespeare, Malvolio, înalt dregător pătruns de importanța persoanei sale, cade în capcana unei pretinse scrisorele de amor și se înfățișează la Curte gătit cu o pereche de ciorapi galbeni, conformându-se astfel exigenței formulate, chipurile, de autoarea misivei. Spectatorul, prevenit din timp de farsa pusă la cale, asistă, ca de obicei, la supravegherea ludică montată cu grijă de adversarii lui Malvolio. El li se alătură, amuzat, celor ce-și bat joc de înfumuratul ministru... numai că totul se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Odette, către Forcheville. (Seamănă cu scena caragialiană în care mesagerul epistolei, vrînd să facă un serviciu, descoperă că scrisoarea îl privește, îl injuriază, la propriu; sau la figurat, cum e și cazul lui Swann, care se vede, dintr-o dată, purtătorul misivei Odettei către celălat amant.) Comentariul Juliei Kristeva relevă nevoia lui Swann de a interpreta fără încetare "absențele, ieșirile și minciunile Odettei" și consideră că speculațiile personajului, "animate de scrisoarea iubitei sale pentru Forcheville, apogeu al minciunii, sfîrșesc prin a înscrie
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în unele articole n-a fost câtuși de puțin exagerat. Răul acesta există, îl întâlnim pretutindeni, sub diverse forme, și iată că el se arată socialmente activ, inhibant, generator de frică. O frică insidioasă, comunicată uneori prin cablu, prin stupide misive, prin agenți deprinși a colporta informații năucitoare, menite să producă derută, confuzie, spaimă, ca premise ale "stabilității" sociale. S-a putut vedea, mai ales în ultimele săptămâni, că regimul n-a inventat nimic în exercitarea puterii sale și că la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
anului 1839 a înțeles să asume o răspundere mai înaltă, aceea de a solidariza cât mai multe condeie în jurul unui program bine articulat. N-a ajuns totuși să scoată revista decât la 19 martie, cum se poate afla dintr-o misivă către C. Hurmuzachi, scrisă "în mijlocul teascurilor și al zețarilor". Avea acum, sprijinit de mitropolitul Veniamin, editură și tipografie proprie, pe seama cărora a schițat un întreg program de publicații istorice, literare și de altă natură. "Novitatea cea mai de căpetenie", după
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mânie punitivă. Ca și Eminescu, el nu ignoră "mizeria" noastră istorică și nu ezită a-și flagela compatrioții prea dispuși la atitudini lacrimogene, dacă nu lamentabile. Textul cel mai ilustrativ din acest punct de vedere, lăsând la o parte unele misive către Iorga și alți contemporani, e acea Scrisoare de la câțiva dascăli plecați în străini către colegii lor din țară, text apărut în oficiosul liberal, cu un motto de Fichte, în care conduita lamentativă e vestejită în numele acțiunii pedagogice, iar elita
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]