423 matches
-
loc=”Buftea” data=”16 ianuarie 1969”> Stimate și prețuite domnule Dimitriu, Regret, că n-am avut plăcerea să vă cunosc personal; dar am temeritatea să vă spun că vă cunosc sufletește destul de bine (...). Și acum să trec la plăcuta Dv., misivă. Când am deschis scrisoarea și a căzut din ea fotografia italianului lui Șoldănescu, am rămas foarte surprins. Același tablou Îl am și eu, cu foarte puține variații. E În ulei și are 38/29 cm., același cap de expresie În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și personal, dacă nu altădată, poate la Serbarea Centenarului Liceului, vă rog să primiți salutările mele cele mai amicale. V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea” data=”18 febr. 1970”> Stimate și iubite domnule Dimitriu, Mulțumesc mult pentru misiva matale, care-mi aduce prețioase vești. Îmi pare foarte rău că Lică Stino e bolnav. Am să-i scriu și lui. E Încă tânăr și se va reface . Cât privește pe Dragoslav, era vorba să apară mai repede; dar cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
rafturi de manuscrise Își așteaptă un tipar... postum. La unele edituri nu-s puși oameni de adevărată și largă cultură și Înțelegere. Mata ce mai plănuiești? Aduni mereu, nu? Aștept câteva rânduri sămi scrii, căci totdeauna am vești interesante În misivele matale. Cu cele mai bune salutări și Încredințarea prieteniei ce-ți păstrez, V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”1 decembrie 1970”> Iubite domnule Dimitriu, Îmi pare rău, că iureșul serbării Centenarului și lumea multă, alcătuită din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Comitetul Soc. de Științe filologice - unde lucrează și D-na. Cu mulțumiri și bune urări familiei și matale, V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”6 oct. 1971”> Stimate și iubite domnule Dimitriu, Am primit la Covasna misiva matale. Mă bucur pentru activitatea asiduă, pe care o desfășori. Am venit la Covasna pentru schimbare de decor și de aer, și mă simt destul de bine. Desigur: tot materialul documentar trimis de mine liceului No. 2, după folosire, Îl veți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cuvenite familiei matale de la ai mei. Cu toată prietenia și prețuirea, V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”17 N. (oiembrie) ’971”> Iubite domnule Dimitriu, Mulțumiri pentru frumoasele vești, pe care mi le-ați trimis prin ultima misivă, mai ales aceea, că la 30 iunie 1971 se va serba Semicentenarul liceului 2. Am propus În scris și-mi pare rău, că n-am adunat mai multe semnături, să se numească acum, cu prilejul sărbătoririi semicentenarului, „Elena Doamna” soția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
arată-i bunele mele gânduri pentru D-sa. V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea” data=”26 aug. 1973”> Iubite domnule Dimitriu, Scriu repede, căci fiica mea Tansi pleacă la Buc. cu o mașină de ocazie. Mulțumiri pentru misiva cea interesantă. Nu mata, ci eu rămân Îndatorat. Răspund la unele Întrebări: 1) Da, a existat pe hârtie un Ateneu la Flt. Canalia de Șt. Ioan voia prin el să contracareze acțiunea „Ligii Culturale”. Ghițescu, adversarul său și-a mobilizat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mâini de la mine. Cu toată prietenia și urări de sănătate, V. Tempeanu P.S. Schweitzer s-a refăcut fizicește. Intelectualmente e cam ruinat. </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”5 febr. ’975” desc=”C.P.”> Iubite domnule Dimitriu, Până la o misivă mai amănunțită, trimit aceste note publicistice , din care se poate vedea, că În alte părți, colaboratorii muzeelor pot face publicații foarte asemănătoare cu „Mărturiile folticenene” . Desigur vor fi având fonduri mai mari decât ale „Galeriei” noastre, totuși... Dl. prof. Popa
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și mă limitam lesne la ce se găsea acolo. Soldatul german era ținut să ne ducă acasă, în fiecare săptămână, o scrisoare oficială, cenzurată de poliția din București, și să ne aducă alta, prin aceeași cale, de la bărbatul meu. Aceste misive pro forma (deoarece aveam mijloacele noastre clandestine de a coresponda) erau redactate numai în vederea cabinetului negru. Vorbeam de lipsurile mari în care trăiam, ca să nu le dau pofta de a mă muta de aici, dar și de speranțele mele neclintite
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
partidului lui Marghiloman, Costache mai primi una cu tratamentul tifosului exantematic prin apă fiziologică clorată. A dus-o îndată doctorilor Grozovici și Zamfirescu ca să o aplice bolnavilor din spitalele Eforiei, care aveau sute de cazuri. doamnele primitoare ale germanilor Altă misivă clandestină, pornită însă din oraș într-un plic mare, galben pe care era scris Ministerul de Interne, conținea o lungă scrisoare anonimă, destul de slabă, rugând să intervin pe lângă doamnele care petrec cu germanii spre a le readuce pe un drum
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Hanshichiro. În chip ciudat, cuvintele sale sunau exact ca un salut pe timp de pace. Luând o casetă de scrisori pe care o purta agățată de umăr cu un șnur roșu, continuă: — Seniorul Hideyoshi vă trimite salutări. Și Îi dădu misiva lui Katsuie. Katsuie primi bănuitor scrisoarea și nu o deschise imediat. Clipind din ochi, Îl privi pe Hanshichiro: — Spui că ești pajul Seniorului Hidekatsu? Da, stăpâne. — Seniorul Hidekatsu e sănătos? — Da, stăpâne. Presupun că a crescut. — Anul acesta va Împlini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Niwa Nagahide. Recâștigându-și dintr-o dată curajul, Își reorganiză trupele, făcu repede calea-ntoarsă și porni Înapoi, spre Shizugatake. Între timp, Niwa Îi liniștise pe săteni. Urcând pe Shizugatake, Își uni, În sfârșit, forțele cu Kuwayama Shigeharu. Scrise imediat o misivă, trimițând-o prin curier la tabăra lui Hideyoshi din Mino, pentru a-l informa despre urgența situației. Forțele lui Sakuma de pe Muntele Oiwa Își instalară acolo o tabără provizorie și, sigure de triumf, se odihniră mai mult de două ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
atunci, lui Hideyoshi păru să-i treacă prin minte un gând urgent și, chemându-și secretarul, Începu să dicteze o scrisoare. Uitând complet de prezența lui Kazumasa, parcurse cele scrise pe hârtie, dădu din cap și Începu dictarea unei alte misive. Chiar dacă Generalul Kazumasa n-ar fi vrut să asculte ceea ce se spunea, Hideyoshi stătea drept În fața lui, așa că n-avea cum să nu audă. Hideyoshi părea să dicteze o scrisoare extrem de importantă către clanul Mori. Kazumasa se simți din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din schimbul de noapte. — Mesagerul lui Bito pleacă Înapoi mâine dimineață? — Nu, răspunse garda, Îl presa timpul și, după o scurtă odihnă, a pornit spre Mino, luând-o noaptea la drum. Așezat În așternut, Hideyoshi luă penelul și scrise o misivă către Bito. Grație marilor tale eforturi, Shonyu și fiul său mi-au garantat sprijinul lor și nimic nu mi-ar fi putut dărui o bucurie mai mare. Dar este un lucru pe care trebuie să-l spun imediat: dacă Nobuo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
apartamentele lui, unde stătuse un timp singur, În liniște. Acum, glasul Îi răsună. Secretarul aduse o călimară și așteptă dictarea stăpânului său. — Vreau să le trimit scrisori de felicitare atât Seniorului Nuobo, cât și Seniorului Hideyoshi. În timp de dicta misivele, Ieyasu privi pieziș și Închise ochii. Într-adevăr, pe când șlefuia proporțiile care urmau să fie așternute pe hârtie, părea, mai Întâi, să Închidă În piept gândurile ce păreau niște șuvoaie de fier topit. Când cele două scrisori fură gata, Ieyasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
versiunea în românește a scrisorii de protest a locotenent-colonelului Ioan Alecsandri, adresată principelui Alexandr Gorciacov, cu privire la cererea reanexării Basarabiei de către ruși. Un colaborator rus al publicației din Bruxelles trimite, la rându-i, o scrisoare deschisă în care tratează de sus misiva lui Ioan Alecsandri, privind-o ca pe opera unui "poet" cu capul în nori, care nu cunoaște subtilitățile politicii și adevărul istoric, neștiind că Basarabia este "proprietatea" țarului. Firește, colaboratorul știa că România are un poet cu numele Alecsandri, confundându
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
n-ar fi pus căpitanul rânduială în această privință. * * * Servitorii primesc de obicei mai multe lovituri decât lefuri. Sunt ciomăgiți pentru cea mai mică greșeală. În acest scop li se dă o scrisoare pentru aga (prefectul de poliție); la primirea misivei, patru epistați (agenți de siguranță) apucă victima și o răsplătesc cu douăzeci și cinci de lovituri de baston sau mai mult, în funcție de cuprinsul scrisorii. Nu se verifică întotdeauna identitatea purtătorului. Într-o zi o persoană foarte îndatoritoare, întâlnind un servitor pe care
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Frumosul"*. Regina, sfătuită de prieteni, i-a trimis cartea secretarului permanent al Academiei Franceze, Camille Doucet, un spirit fin și capabil să simtă savoarea acestui florilegiu. O scrisoare însoțea coletul. D-a rené Brice mi-a transmis cu amabilitate această misivă inedită către tatăl său; îmi face plăcere să v-o ofer spre lectură: "Sinaia, 21 octombrie 1887. Domnule, Cred că sunt destul de îndrăzneață cutezând să vă rog să aruncați o privire peste micul meu volum de cugetări care va apărea
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
carte sârbească Elena doamnă-sa, au scris la împăratul cu mare jalbă și plângere, poftând ca să se milostivească să-i erte și o au pecetluit, și o au dat lui Petru Vodă...”. Pe un traseu ascuns și prin agenți fideli misiva va ajunge la Stanbul: „[...] iar Petru Vodă o au slobozit pre o zăbrea din cetate de sus, și au căzut jos, dinafară lângă zidul cetății. Și de aci au chemat pre o slugă a sa crezută, ce era sârb, și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un joc parapsihologic periculos. Într-o scrisoare ulterioară, adresată lui A.C. Benson (fiul arhiepiscopului), James reia povestea cu "valeții morți" și "guvernanta anxioasă", reiterînd ideea că sursa principală a nuvelei ar fi fost înaltul prelat. Mai tîrziu, într-o altă misivă (către scriitorul H.G. Wells, de data aceasta), prozatorul își caracterizează propria operă ca pe un simplu "jeu d'esprit", refuzînd să adauge însă lămuriri suplimentare asupra enigmaticei sale intrigi. Subiectul nuvelei pare, din start, tras de păr, anunțînd o "povestioară
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de public prin arta narațiunii și, doar la un al doilea nivel, prin cea a sugestiei. Intriga romanului începe cumva în mijlocul eveni mentelor, în 1972, cînd fiica unui diplomat american în Europa (la Amsterdan) descoperă, în biblioteca tatălui, niște misterioase misive deschise cu formula "dragul și nefericitul meu succesor". Întrucît interesul tinerei naratoare (fără nume de-a lungul romanului) pentru ocult și enigmatic este enorm, tatăl (Paul), o figură clasică de ficțiune gotică (individul solitar și apăsat de nevroze, care ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
așa valorile românești pot supraviețui. Asta sau negarea apartenenței la sistemul cultural aflat pe pragul desființării. Viața în exil este dificilă și problematică din prima zi. Ca răspuns la primele scrisori trimise din Paris, Ecaterina Bălăcioiu o sfătuiește într-o misivă: "Fii prudentă în relații, în prietenii [...] Nu uita că nimic nu e sigur și nu te încrede în puterile tale fizice. Nu te îmbăta de succesul tău. Bucură-te de Paris, așa cum te-ai bucurat până acum de viață, cu
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
condițiile grele de trai și speranța că fiica sa o duce mai bine, vești de la și pentru prieteni, măsura tuturor lucrurilor simple sau mărețe, sunt teme despre care mama îi vorbește cu tristețe și dor nespus de mult. Într-o misivă din 21 noiembrie 1947, Ecaterina Bălăcioiu anticipează, mult prea devreme, imposibilitatea revederii: "o să-ți mărturisesc ceva, cu toată suferința pe care am să ți-o provoc: n-am să pot veni să te văd. Și dacă ți-o spus așa
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
care i-a studiat pe gînditorii și poeții antici Empedokles, Epikur, Heraklit, Sophokles. Aceasta înseamnă pentru dînsul o principială întoarcere a interpretului către forța spirituală originară și originală, ce s-a întruchipat în proiectul și în creația autorului analizat: acea misivă ascunsă într-o sticlă aruncată în ocean, evocată de Celan, misivă care „undeva, cîndva, ar putea fi depusă la țărm”, ar fi, după Bollack, însuși mesajul poetului, de reconstituit în originaritatea sa și devenind pe această cale comprehensibil. Între ustensilele
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
Heraklit, Sophokles. Aceasta înseamnă pentru dînsul o principială întoarcere a interpretului către forța spirituală originară și originală, ce s-a întruchipat în proiectul și în creația autorului analizat: acea misivă ascunsă într-o sticlă aruncată în ocean, evocată de Celan, misivă care „undeva, cîndva, ar putea fi depusă la țărm”, ar fi, după Bollack, însuși mesajul poetului, de reconstituit în originaritatea sa și devenind pe această cale comprehensibil. Între ustensilele lecturii filologice se numără așadar „referința la persoană sau la o
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
și radicalizează pulsiunile inspirației. Poetul recuperează o întreagă tradiție în „diatele” sale („îți las ție moștenire această magie/ a transformării cuvintelor/ în ființe dragi/ în animăluțe de companie”) și în poemele de învățătură către neștiutul urmaș („Îți scriu neștiutule/ această misivă/ poate o vei citi cândva/ nu mă demoniza excesiv/ dacă îți las în seamă/ toată volbura temerilor mele// nu intra în râul/ în care șarpele își leapădă/ limbile veninoase/ ține-te departe/ de buza prăpastiei/ din sufletul meu// traversează-mă
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]