242 matches
-
de aceea tendințelor feministe avant la lettre li se alătură, uneori, și fine accente ironice, misogine. Chaucer naratorul pendulează, în cele două istorisiri ale sale din cadrul Povestirilor din Canterbury, cea a lui Sir Thopas și cea a lui Melibeus, între misoginism și filoginism, aceste texte propun două viziuni diferite ale relației dintre sexe. Sir Thopas consideră că nicio femeie nu este vrednică de iubirea sa (atitudine misogină), pe când soția lui Melibeus, alături de fiica sa Sofia, dă sfaturi cumpătate (atitudine filogină), este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Boccaccio care apar menționate cu un asemenea cumul de însușiri, mai ales în sfera culturală. Desigur toate acestea nu l-au putut decât intriga pe cinicul Ambrogiuolo, absolut convins că o femeie este o trădătoare înnăscută, ilustrând prin replicile sale misoginismul unei epoci patriarhale: „muierile, de pot să-și facă pofta într-ascuns, de bună seamă o fac, iar de n-o fac, doar din prostie se lasă păgubașe. Fii sigur c-o femeie numai atuncea e cinstită când ori că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aceea concluziile pe care le trage sunt rudimentare și amuzante, încercarea ei de apărare a condiției femeii trebuie receptată în notă ironică.312 Ideile pe care le susține, și care se opun normelor sau canoanelor medievale, sunt de fapt sofisme: „misoginismul medieval asocia femeia cu sofistica, cu persuasiunea și cu înșelăciunea, ea folosind de fiecare dată o logică falsă.” 313 308 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 283. 309 S. H. Rigby, op. cit., pp. 142-143. 310 Ibidem, p. 138. (trad. n.) 311 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
soțiile neinițiate în tainele mistificării și ale trădării în spațiul conjugal.341 Este ceea ce s-ar putea numi o predică burlescă, „sermon joyeux”342 sau „sermon for carnival” (predică carnavalescă) 343 . Discursul târgoveței stârnește buna-dispoziție, cu toate că face acuzații grave la adresa misoginismului vremii.344 Dacă bărbaților le place să scrie despre dragoste în intimitate și solitudine, femeile preferă să spună, să fie aprobate, să primească un răspuns. Vorbind în fața unor ascultători, impactul este mai puternic, poate fi chiar verificat, oferă locutorului un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în poemul pus în discuție. Obiectul ironiei rămâne în Legenda femeilor cinstite tradiția antifeministă, naratorul îmbrățișează cu totul masca misogină pentru a-și realiza satira.721 Chaucer este un autor cu o deschidere uimitoare, dorește evident să înlăture, pe cât posibil, misoginismul epocii, imaginea femeii nu mai constituie un simplu aspect despre care se vorbește, dar, după părerea Elainei Tuttle Hansen, nu este un „poet al femeilor”.722 Autorul este sensibilizat de problemele pe care le înfruntau femeile, dar nu se focalizează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
el are darul de a transforma multe scene, ce s ar dori intime sau pline de pasiune, în adevărate farse. În opera lui Boccaccio, Il Filostrato, Criseida era vinovată de trădare, condamnată, receptată într-o lumină total defavorabilă, ilustrând oarecum misoginismul Evului Mediu. La Chaucer, eroina devine mai credibilă, mai naturală, echilibrată și oarecum motivată în gestul trădării persoanei care îi oferea dragoste, dar nu și o protecție autentică, de care femeia avea nevoie, Troil părând un neinițiat utopic, exacerbându și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
literaturii engleze că „el a fost prietenul femeilor” („he (Chaucer) was evir (God wait) all wommanis frend”987). Cu toate acestea au existat și voci care au susținut că personajele sale feminine de fapt reflectă o viziune contrară, aceea a misoginismului epocii de sfârșit de Ev Mediu, a unui artist mult mai tradițional, mai fidel canoanelor literare contemporane. Sunt și critici literari care susțin ideea că nu putem ști cu certitudine cum a perceput autorul englez eternul feminin, dacă l-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
blond, obrajii trandafirii, buzele roșii, dinții precum perlele și umerii albi ascundeau promisiuni nebănuite.1031 Cu brutalitate, fantoma soțului văduvei realizează un portret indezirabil al femeii și concluzioneză cu o descriere metaforică a părților private ale văduvei, la fel de înjositoare 1032. Misoginismul va continua și în operele următoare, autorul pledând pentru ascetismul medieval, precum și pentru inspirația și cultivarea cu precădere a surselor clasice. La sfârșitul cărții, fantoma defunctului soț îi cere naratorului să se roage pentru el, deoarece este evident că femeia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prin legi și cutume menite să ofere imaginea unei respectabilități necesare.1053 În această societate patriarhală cei doi scriitori atrag atenția asupra nebănuitelor valențe ale principiului feminin, se convertesc în veritabili filogini, chiar dacă notele ironice mai ascund firave urme de misoginism. Aspectele antifeministe pe care le am evidențiat în scrierile lor nu fac decât să contureze un portret mult mai credibil, mai autentic a ceea ce reprezintă feminitatea. Dacă ar fi fost totalmente laudativi și îngăduitori cu personajele feminine pe care le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fi oare păcat ca plăcute reprize de shopping și reprezentare la Bruxelles ale unor dame politice indigene să fie tragic curmate de principiile doamnei Mungiu, autoarea unui senzațional text (merită citit, fuga la arhiva pe internet a României libere!) despre misoginismul politic și intelectual de la noi? 21 mai 2009 E greu de explicat astăzi frisonul maladiv pe care scandarea nevinovată " Nu mai vrem un zece mai/Fără Regele Mihai" îl trezea în anii '90. În acele vremuri, la simpla pomenire a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sau a posibilității de verificare; pe condamnarea limbajului utilizat (mult prea literar, eseistic față de canoanele obișnuite), a excesului de retorică, a exagerărilor de tot felul sau a combinațiilor dintre discursul științific și discursuri alternative; pe catalogarea sa în termenii extremismului, misoginismului, ideologicului etc., ceea ce ne interesează în această parte finală a demersului este punctarea unui risc general la care se expune discursul postmodern în genere și, prin urmare, și cel baudrillardian: imposibilitatea de a duce până la capăt dezideratele postmoderne în propria
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fost decît femeie din iad supt chip Îngeresc.’’ După 1840 tipul femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența femeii. Există, lîngă o pasionalitate de tip trubaduresc, și puțină parodie În versurile: „Tu-mi ziceai o dată cum pîn’la moarte Dragostea ta toată mie-mi vei păstra
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Inima-mi tot bate orcînd te-oi vedea; Îngerul ești În ochi-mi, sfîntă mult ființă, Astfel e amoru, nu e vina mea!” C. A. Rosetti nu critică, totuși, prea tare femeia, cum fac Anton Pann și Nicoleanu, de-un misoginism - zice enervat G. Călinescu - „de-a dreptul grobian”. Mai sînt și alții care privesc cu un ochi Întunecat Înșelăciunile amorului. Romanticii minori cultivă decepția În iubire, femeia Începe să ia Înfățișarea demonului. G. Cretzianu numește femeia fără suflet „vierme bun
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de Creangă”. Remarcabile, sînt și generalizările, concluziile, eseului: „După 1840 tipul femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A. Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența femeii”. Însă - constată cu evidentă plăcere autorul - poetul român „este, de regulă, ginofil, momentele de «mistificație eroticăă (numite astfel de G. Călinescu) sînt puține și neesențiale. Numai poeții
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
invariabil pățit: Anton Pann. Îngerul iatacului și Îngerul demon. 21. Anton Pann și critica erosului. Cum se poate vindeca „nădădaica” la femei. Femeia modistă după C. Stamati și Asachi. Fatalitatea sexului: „A cui e vina?” de C.A. Rosetti. 22. Misoginismul lui Pann. Un cod al manierelor elegante la 1830. CÎntecele de lume, Spitalul Amorului. Smintirea, prăpădirea sufletului și trupului. Trecerea de la iatac la circiumă. 23. Pann și obsesia muierii rele. Elogiul vinului și contestația femeii (Îndreptătorul bețivilor). Calea de mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
devine) "idealist", adică incapabil să vadă legăturile ascunse dintre cele două lumi, percepute ca ireconciliabile. Scoțându-l pe Eminescu din joc, pe motiv că e un poet "prea mare", ce ilustrează toate nuanțele posibile ale erotismului, Călinescu reproșează creatorului autohton misoginismul, suficiența virilă (semn de primitivitate și, implicit, de "idealism"), meteahnă ce-l constrânge să aprecieze femeia numai ca realitate empirică. Concluzia: iubirea pentru femeia-entitate metafizică lipsește aproape cu desăvârșire din repertoriul imaginarului erotic al literaturii noastre. Când făcea această observație
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu provocări la duel ale nevinovaților soți, în scene care amintesc și de furtunoasele gelozii manifestate isteric în Five o'clock. Elvira Vasiliu, autoare a unor romane precum Dezrobită, Sub jugul lor, Lacrimi otrăvite etc. se crede îndreptățită să acuze misoginismul și obtuzitatea semenilor pentru obscuritatea în care îi este hărăzit să creeze capodopere pentru care Zița cu siguranță "s-ar fi înnebunit". Galeria de scriitoare în care se crede încadrabilă nu lasă nici un dubiu legat de infatuarea și gusturile literare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]