1,480 matches
-
de la responsabilitatea pe care Barthes o cere vorbirii publice. Pus în fața violenței limbajului public, care smulge mărturii și tranșări pentru deliciului publicului care le așteaptă ca o execuție publică la stîlpul infamiei, Barthes încearcă ceva ce, pe vremea lor, încercau misticii (și apoi, tot mai degradat, romanticii): privatizarea teoriei. Dacă te simți vinovat atunci cînd, vorbind public, nu judeci, ce-ar fi să compensezi sentimentul printr- un soi de teorie practicată în registrul intim al observației psihologice și estetice, al detaliului
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
și imprevizibilă (vrea focare de sugestie sau fundaluri de taină), urmărind economia de efort și improvizația ca semn de inovație misterioasă. Filologii au rigoare, dar nu au strictețe în materie de limbă. Scriitorii, invers. Teologii au rigoare de concept divin, misticii au strictețe de simțire a lui. Rigoarea sfîrșește, de obicei, în saturația obiectului, care e epuizat prin aplicarea unor scheme exhaustive, în timp ce restricția duce la sațietatea subiectului, care obosește de căutarea unui decor menit a-l mîntui. La Zeletin, nervul
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
Ioan BUDUCA Abia urma scapă turma, într-adevăr. în alt limbaj, abia matul dă sensul unui joc de șah. Inițiatic vorbind, abia moartea luminează sensul vieții, iar mistic, abia apocalipticul ne scoate din (apoca)lipsa destinului. Așa grăit-a, după Mateiu, asfințitul Crailor, magii împărați decrepiți ai decrepitudinii însăși a timpurilor. E finalul, adică noul început, cum numai Ion Barbu a putut înțelege: " Da, asfințitul Crailor, dar în
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
pîinii și vinului, nici într-o beție a simțurilor". Adăugînd că: "E obositor să cauți în fiecare moment ce e plăcut și să alungi ceea ce aduce suferință". Înțelege a face o singură concesie, pentru omul religios: În lumea noastră numai misticul trăiește autentic clipa. Pentru că el celebrează credința, pentru că el îl vede pe Dumnezeu în fiecare clipă și în fiecare atom". Cum s-ar putea explica această constantă, apăsată rezervă față de prezent a eseistului? Cărturarii Școlii ardelene, intelighenția militantă pentru drepturile
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
și zborul, deși redate independent, coexistă în această juxtapunere ce invită privirea la meditație. Fiecare imagine e un prag pe care se poate trece din realul palpabil în inefabil. Pe următoarea pagină descoperim o fotografie care dă zidului un înțeles mistic. Este un fragment din atelierul artistului. În prim plan, se află un altar cu două sfeșnice de o parte și de alta. Pe zid, în centru, se ridică tabloul emblematic al temelor lui George Tzipoia, crucea-săgeată, pasărea-stea și clepsidra-sarcofag. Pe
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice, în numele cărora semnează nenumărați colonei și generali care și-au mutat lupta de pe frontul muncilor agricole pe frontul înalt al construcției simbolice, s-au hotărît subit să-i ocrotescă mistic pe cei mai sus pomeniți, adică pe Mihai Viteazul, pe Mircea cel Bă-trîn - căruia Ceaușescu îi zicea cel Mare -, pe Bogdan Vodă, pe Mihai Eminescu etc., iar lista poate fi consultată, pentru amănunte, în orice carte de istorie pentru ciclul
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
pămîntene, pe jumătate forme eterne, ipostaziate, de cele mai multe ori, în misterioase nuduri feminine. Indiferent cum se raportează în particular un pictor sau altul la nudca temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității, fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt, fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
o împăcare, dublate, paradoxal, de neliniște, în arta poetului, ca în jocurile manieriste. Din existența totală, cea spre care năzuiește eul liric, face parte și moartea, instalată calm la ospățul ontologic: „mortul nu e un mort: este moartea./ Precum Dumnezeul misticilor,/ căruia trebuie să i se refuze toate predicatele,/ mortul pretutindeni străin/ nu este decât pierzania și absența lumii". (Remușcare pentru orice moarte). În echilibrul de o clipă dintre ființă și neființă, pe linia de demarcație dintre zi și noapte, în
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
de scriitori de esență muzicală: o cadență stranie i se impune în urechi, tactul ei imprimîndu-se apoi asupra cuvintelor. Viziunea, să recunoaștem, are înălțimea vederilor de aristocrat, căci ea cere drept fundal premisa mistică a definirii poeziei. Poetul e un mistic al cărui timbru liric provine dintr-o vibrație cronică cu deschidere în sus. „În sus" însemnînd: transcendentul. Atîta doar că e vorba de un mistic al cărui avînt religios s-a oprit la jumătate, canalul comunicării cu stihiile fiindu-i
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
de aristocrat, căci ea cere drept fundal premisa mistică a definirii poeziei. Poetul e un mistic al cărui timbru liric provine dintr-o vibrație cronică cu deschidere în sus. „În sus" însemnînd: transcendentul. Atîta doar că e vorba de un mistic al cărui avînt religios s-a oprit la jumătate, canalul comunicării cu stihiile fiindu-i cel mai adesea întrerupt, de unde și raritatea momentelor de inspirație. A fi poet e a scrie cu intermitență sau a nu mai scrie deloc, în
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
dominante” de astăzi, modelate de intelectualii și jurnaliștii întrutotul subjugați de realitatea socio-politico-mediatică. Prin urmare, poeții au renunțat la ceea ce le era mai propriu, la „supra-emoția” și „supraraț iunea” lor, de teamă să nu treacă drept obscurantiști sau - Doamne ferește! - drept mistici, sau chiar de-a dreptul săriți de pe fix (modul în care termenul „iluminat” se utilizează mai nou pe internet e îndeajuns de elocvent în acest sens). Poeții au sfîrșit prin a accepta să se lase castrați de ceea ce constituie darul
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
și la cei care-i citesc, împingînd deci un pic mai departe limitele capacităț ilor noastre de dezlimitare personală, spre o zonă depășind achizițiile senzitivemoț ional-raționale ale individului uman standard de astăzi. Dar nu cumva tocmai poeții vizionari, teologii subtili, misticii de odinioară și nebunii dintotdeauna au tatonat și tatonează toți, în felul lor, anumite daruri umane încă insuficient dezvoltate, abia bănuite de unii și de alții, dar delăsate? Și nu cumva experiențele religioasă, mistică, poetică sau a nebuniei au în
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
pe un scafandru în adâncurile sufletului. Nu e vorba de acea intimitate scumpă modernilor, ci de una pur spirituală, care face din Dumnezeu un locuitor statornic al inimii omenești golită de tot ce nu e esențial pentru ființă. Printre admiratorii misticului de la răspântia secolelor XIII și XIV se numără Cioran. Influența gândirii priorului dominican, ale cărui predici îi vrăjeau literalmente pe călugării din 47 de mănăstiri răspândite pe un vast teritoriu între Olanda și Brandeburg, asupra gândirii moderne este considerabilă. Acest
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
Iulian Bol Un „erudit al ingeniozității și un mistic al savanteriei filologice” (Al. Cistelecan) ce a împlinit, la 8 iulie, 70 de ani, Șerban Foarță a fost, pe bună dreptate, considerat de exegeză un artizan al cuvântului poetic șlefuit cu migală, inserat cu obstinată atenție în montura unei fraze
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
hârtie al cărei format se numește foolscap (ceva mai mare decât ce numim noi pagină de caiet „școlăresc”) Hawthorne ajungea să nu mai vadă în lumea exterioară decât o imagine vizibilă a lumii interioare, dar scruta lumea exterioară cum numai misticul și poetul știu să o facă, adică avea o privire precisă și capabilă de cea mai îndelungată atenție. Din jurnalul lui, pe care tot mai trag nădejde că o să-l traducă cineva într-o zi, aflăm o mulțime de lucruri
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
și-a descătușat energiile în slujba rațiunii, ordinii, a unei taxonomii sociale pe înțelesul tuturor, a structurilor predictibile și a creării «omului nou.» Omul Dada era un actor și un om de spectacol, un clown și un nebun beat, un mistic. «Omul nou» era un muncitor cumsecade, care avea în cele din urmă să fie atât de bine dotat cu cele materiale încât avea să devină postuman, o ființă căreia toată natura, rafinată sau motorizată, avea să-i cânte osanale. Dada
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
pesonaje se întrevede și în pregnanța cu care reînvie aici atmosfera inedită a unei întâlniri a lui Tolstoi cu elita științelor socio-umane a universității moscovite, în rânduri de o rară concentrare și pregnanță, în care figura marelui romancier transformat în mistic și reformator social-religios apare evocată în întreaga ei bogăție de nuanțe, contrazicând multe din stereotipurile legate de această latură a personalității scriitorului de la a cărui dramatică moarte s-au împlinit la sfârștul lui noiembrie o sută de ani. N-ați
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
De la ocuparea Bucovinei în 1940 tot șasezeci și șase de ani avem acum. Împărțiți în mod egal între cele două Bucovine actuale - una românească și alta ucraineană - obținem aceeași cifră fatidică, a răstignirii”. Prin urmare e un veritabil ritual al misticii naționale, întregit și de împrejurarea că volumul în cauză a fost editat la Alba Iulia. Să recunoaștem că durerosul simțămînt de patrie care insuflă versurile închinate Bucovinei, pămînt victimizat de imperiul sovietic, care nu mai are speranța unei previzibile reintegrări
O antologie bucovineană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5830_a_7155]
-
ana, Elenă Badea O serie de coincidențe bizare legate de cifră "7" învăluie în mistic prăbușirea aeronavei Boeing 777, ce aparținea companiei Asiana Airlines, pe aeroportul din Sân Francisco în urmă cu două zile, relatează mass-media sud-coreene, care citează rețele sociale, potrivit agenției de presă RIA Novosti. Informații cu privire la anumite coincidențe mistice din jurul cifrei "7
Teorie mistică privind accidentul aviatic din San Francisco: Cifra 7 omniprezentă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/55821_a_57146]
-
tensiunea, vibrația, toate mergînd spre unirea mistică. Romanticii vor dezgrădiri în vederea contopirii, vor depășiri în vederea comuniunii, și nimic nu le displace mai mult ca definițiile seci, convențiile tari și clasificările migăloase. De aceea, în pielea unui romantic se ascunde un mistic care a îmbrăcat haina virtuozității dialectice. Și indiferent dacă virtuozitatea aceasta se exprimă în versuri, în muzică sau în tratate de metafizică, ea tinde spre aceeași țintă: să cuprindă toată lumea în chenarul unei singure minți. Acesta e imboldul romantic: dorința
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
lume, fie și de numai două zile, funcționează ca un soi de deșertăciunea deșertăciunilor. Mi se pare derizoriu tot ce „am de făcut”. Ce-i cu toate prostiile astea, îmi spun. Aflu din cartea lui Curtius despre Balzac că doi mistici din secolul 18 se numeau Bonnet și, celălalt, Robinnet. Un n în plus. Copil, Balzac își spunea, ciocnindu-și fruntea: „E ceva aici!” Eu ar fi trebuit să spun, la aceeași vârstă: „Nu-i nimeni acasă? Cam sună a gol
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
și naive. Jurnalul inițiatic Într-un articol din „Vremea”, decembrie 1943 - avea sub 30 de ani -, autorul nostru discută raportul dintre credo și sciam. Care atitudine este mai potrivită? Cea a scolasticului Abelard care spunea scio ut credam sau a misticului Bernard de Clairvaux care inversa raportul și afirma că adevărul se află în cuvintele credo ut sciam? Vasile Lovinescu pledează cu toată persuasiunea în favoarea celei de-a doua variante. Nu trebuie, așadar, să știm ca să credem, ci invers, prin credință
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
el într-un fel și mâine altfel”, spunea într-o scrisoare către Agnes Meyer, din 18.2.1942. În fond, contradicțiile wagneriene îi lămureau propria ambivalență. Așa cum Wagner primise mesajul de la Jean-Paul, Wackenroder, Tieck, Novalis, Schopenhauer, Hoffmann, Nietzsche, Schumann (cultul misticii cosmosului și a sunetelor, a nostalgiilor absolute, universul „nopții” loiale și al „zilei” înșelătoare...), Thomas Mann prelua de la Wagner motivul unui dublu spațiu uman și a peregrinării între cele două spații, sentimentul maleficității universului, sinteza între mistic și carnal, ba
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
Nietzsche, Schumann (cultul misticii cosmosului și a sunetelor, a nostalgiilor absolute, universul „nopții” loiale și al „zilei” înșelătoare...), Thomas Mann prelua de la Wagner motivul unui dublu spațiu uman și a peregrinării între cele două spații, sentimentul maleficității universului, sinteza între mistic și carnal, ba chiar formula wagneriană din Tetralogie (prezența fluidică a universului - de la nașterea lucrurilor la amurgul lumii, abolind iluzia că există o „salvare prin iubire”). Fiecare secol cere mitul său: noul mit era german. Wotan în loc de Zeus, Fricka în loc de
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
cerești. A intuit că totul e vibrație, sunet, armonie. Anecdota arată nu doar spirit de observație, dar mai ales obișnuința de a converti senzații banale în unități raționale. Tocmai de aceea am greși privindu-l pe Pitagora ca pe un mistic tulbure a cărui minte, cînd nu-i fugea la reîncarnări, căuta remedii facile în numere. Quintilian, în tratatul Despre muzică, scrie: „În ajunul morții sale, Pitagora le-a spus discipolilor că perfecțiunea muzicii se dobîndește mult mai inteligibil prin numere
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]