1,977 matches
-
viață, de aprindere de plămâni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu‑i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S‑a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părând gâtuită și podidită de tuse. Și nu atât din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cântările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pădure. Într‑o pădure de stejari, atât de deasă, Încât razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă câte‑o frunză unduitoare, parcă ezitând, cade agale pe pământ, ca un strop sângeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n‑are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua‑i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iar eu i‑am „ușurat pătimirea“. (A se vedea poeziile geminate „Fiul rătăcitor“ și „Geo și Afrodita“, vol. III, p. 348‑350.) Era o iubire mai presus de „devastatoarea fericire pământeană“, mai presus de dovezi, ea existând În sine și mistuindu‑se la propria‑i flacără. Așadar, vom depăși „vremea despărțirilor furtunoase“, vom deveni prizonieri unul celuilalt, ostatici unul altuia; graficul temperaturii „minunatei noastre boli“ se va stabiliza. Nu mai așteptam nimic de la el, doar statornicia lui dură precum stânca. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îndopase atâtea luni cu lecturi și-și neglijase digestia cu o superioară indiferență. Stomacul i se chircise, i se pliase, i se îngrămădise sub coastă, un măr, o felioară de pâine erau pentru el un adevărat chilipir, secreta acizi și mistuia totul cu un zel desăvârșit, apoi se strângea iarăși ghem și aștepta cu aceeași aleasă răbdare. Auzise ea despre unul care venise de la închisoare și-și pusese nevasta să taie vițelul cel gras. Se îndopase cu încrâncenare, ca să recupereze, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se urcă în tei, bagă mâna printre ramurile noduroase ale copacului și scoate de acolo o biată pupăză. Băiatul nostru însă nu mai văzuse niciodată o astfel de pasăre, așa că se sperie de creasta ei cea rotată. Pupăza, înspăimântată, se mistui prin cotloanele scorburii. Nică, negăsind-o, pune o lespede în locul unde se ascunsese pupăza și pleacă. Atunci, după ce m-am suit în copac, am ridicat lespedea și pupăza își luă zborul rotindu-se de câteva ori pe deasupra teiului. Între timp
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acea ,,alcătuire măiestrită de cuvinte”, care trece ca timpul, nu peste oameni, ci prin ei, preschimbată în cuvinte. Laudă celor care au făcut nașterea cuvântului mai ușoară și mai rodnică! Și mai ales laudă celor care știu să-i asculte, mistuindu-se pe propriul rug, rugul unei inflexibile dorințe de a fi. Căci: ,, Nu este altă mai plăcută zăbavă decât cetitul cărților”, spune cu dreptate cronicarul. Lectura îl încălzește pe om, îl luminează, relevându-i valorile esențiale, îl ferește de umbrele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
doamna de companie a Elenei?" După Leandru, lăudam pe cine nu trebuia, criticam pe cine nu trebuia. Mai strecurasem și o poezie de dragoste a lui Ovidiu Genaru, unde poetul băcăuan își exprima cam așa sentimentul: "Ard ca Jan Pálach, mistuit de viu, în focul..." Or, protestatarul Jan Pálach devenise tot peste noapte, ca și onirismul, indezirabil. Suficientul Mistrie, insuficient informat, își făcuse din nou apariția în coloanele revistei, în adînca înțelegere a realismului socialist. Și reportajele lui Gil Briceag, Cristoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
al Hipogrifului ce lasă rând pe rând în urmă curcubeul de ceruri: cerul albastru, cerul verde, cel violet... Pe măsură ce urcăm vertical către soare, în pragul cerului roșu, simțeam precum Icar nesăbuința îndrăznelii mele ca pe o flacără uriașă ce-mi mistuie toată ființa. Să ne întoarcem, îmi strigă Hipogriful, gândul tău a luat-o razna, iar eu sunt deja foarte obosit! Era atâta liniște acolo sus, nu se auzea decât din când în când nechezatul catartic al Hipogrifului, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
răspunde celei mai intime dorințe a ta, pe care ți-a fost teamă s-o admiți și s-o rostești. Noi îți urăm să ți se deschidă sufletul și să eliberezi necondiționat iubirea pe care o ții arestată și te mistuie și chinuiește de-atâta vreme. Să te lași în voia ei fără nicio restricție, s-o lași să te copleșească și să te exprime! Atunci se va întoarce către tine ceea ce tu aștepți de atâta vreme, ceea ce ai primit mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adorate. Soarele nu se arătase de câteva zile și nu aveam chef să ies pur și simplu nicăieri. Astăzi a plouat toată ziua torențial. Nu am mâncat și nu am băut nimic de ieri, iar dorul pentru iubita mea îmi mistuia fiecare mădular. Gândul fugii și ascunderii în pădure mi se părea superfluu și neesențial. Cuvântul acesta, "dor", pe care ea îl repeta de multe ori sub formă de versuri în fiecare dimineață când apărea în coliba mea, îmi suna atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cunoști destul de bine, știi că natura mea e departe de-a fi pozitivă sau optimistă. Nici pesimistă nu e, în fapt am fost întotdeauna atrasă de miracolul vieții. Nicio istorie nu era destul de neadevărată pentru mine. Și iată-mă, acum, mistuită de îndoieli, incapabilă de inefabil. Cât de mari sunt durerile tale? Le controlez deocamdată, dacă-mi iau medicamentele la timp. Nu știu însă încă pentru câtă vreme. Ai încercat să-ți dai în cărți? întreabă el. Să-mi dau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s...-l fi auzit spunând nu atunci când i se solicită ajutorul. Aceast... generozitate era de deslușit în ochii s...i plini de inteligent.... Discuțiile cu Pilat și cu Lemnij erau veritabile regaluri pentru cei care doreau s... înțeleag... și erau mistuiți de c...utarea drumului cel bun. Caut s... nu folosesc calificative excesive, ce nu au acoperire în fapte, pentru a contura dimensiunea uman... a lui Vasile Pilat. Spun această întrucât, pentru cei din breaslă noastr..., este cunoscut... prietenia ce ne-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
a prăbușit peste morminte. Clopotul, precum comandantul corăbiei, moare ultimul, așchiile de oțel din epiderma crucilor prevesteau altfel de priorități. Chiliile s-au aprins aproape instantaneu; rugăciunea este precum un rug, somnul animă arderea când inima imploră mântuire. Trapeza își mistuia cele peste 25 de înfometări, focul mesteca ferestrele ca pe niște bucăți de carne crudă, apoi scuipă jar până în magaziile chelăriei. (Starețul nu a cunoscut niciodată cum arde a secetă esofagul în postul mare.) Acareturile se topeau unul câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
interpelîndu-mă cu diverse prilejuri, se grăbesc să ocolească țintele principale ale dialogului și lunecă În curiozități biografico-senzoriale. Semnalmentul cel mai evident al apariției mele, detectabil de oricine la prima privire, e suprasolicitat, riscînd să eclipseze, ba să Înghită și să mistuie Întreaga-mi identitate. Înainte de 1990, lucrurile stăteau diferit: pesemne cenzura de fond a sistemului infiltra misterios și securistic un fel de lichid de frînă În popularul instinct băgăcios. Inti mitatea omului nu era asaltată, ci tratată cu precauție, cu introduceri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o balanță. La stânga, în spatele îngerului scrib, ne închipuim noi, un al cincilea înger din „comisia de judecată”, „barbar și crud”, are o trompetă din care, suflând puternic, țâșnesc limbi de flăcări. Faptele sufletelor trec obligatoriu prin aceste flăcări: dacă sunt mistuite, n-au nici o valoare; dacă rămân intacte, se socotesc valabile. Capitolul al XII-lea relatează o scenă de judecată, iar al XIII-lea îi prezintă pe membrii „comisiei”. Judecătorul asemănător fiilor lui Dumnezeu nu este altul decât Abel, numit, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Restul vorbelor i se pierdură în urmă. Badea Petre plesni din bici, trăgând de hățuri și căruța începu să gonească la vale. Culae își întoarse capul și mai apucă să zărească o umbră stând nemișcată în drum, apoi umbra se mistui în noapte. 3 Căruța continua să gonească la vale, zgâlțâindu-se și scrâșnind din toate încheieturile, apoi o cârmi într-o șosea pietruită și largă, unde își mai domoli mersul. Culae recunoscu drumul pe care venise cu o seară mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
confiscă pentru hrana armiei noastre pospolite. Dar, Măria Ta, să ai în vedere că în fața noastră totul este numai un pârjol, a îndrăznit să-i atragă atenția generalul Potoțki. Călăreții trimiși în față spun că fânurile și paiele au dispărut mistuite de flăcări, adăposturile așijderi, grânele au fost dosite în gropane de negăsit, animalele și-au pierdut urma prin păduri, fântânile sunt pline de mătrăgună pisată și măsălariță... Satele s-au pustiit.. Ordinul rămâne ordin, generale. * * * Un plăieș bătrân, cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nemaivăzută, ci doar amintită arar de oamenii cu plete cărunte și unse cu unt din belșug, care au văzut urmele monstrului cu limbi de foc pe care le-a lăsat de pe la izvoarele Tisei și până hăt către Slovăcie. Parcă a mistuit totul ce i-a stat în cale după care a pârjolit munții și i-a lăsat numai cremene, încât oamenii nici nu mai cutezau să-i numească cei păduroși, precum erau cunoscuți încă din negura vremii. Odată cu pădurile, nemilosul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ești fericit cu tine, spui: "It's alive in my heart and my heart will go on." Însă când ești singur cu tine, ce îți spui? Îți spui: "Nothing compares to you". Și îți e suficient. Între focul roșu, ce mistuie tot, macină, lasă-n fărâme cenușă gri, sau gheața țurțurii cristalini ce te păstrează intact ce alegi? Viața sau imortalitatea? Iubirea sau moartea? Îți pui privirea pe o luminiță veselă, sclipitoare, încântătoare și vrei să te ducă departe. Îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu seamă, din prima categorie, decât din cea de a doua, numai după o simplă vânturare a buclelor sale minunate prin fața mea și o privire galeșă, m-am lăsat cuprins de o văpaie interioară cu origini lesne de ghicit, care mistuia vlaga din mine, zăpăcindu-mă și dândumi acele furnicături de nesuportat în stomac, despre care se tot pomenește atât. Astfel, mă și vedeam alături de ea, lăsându-mă învăluit de voluptatea presupusei sale iubiri pentru mine, căci, atunci când flămânzești timp îndelung
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de parcă aș sta așezată în vecinătatea unui rug încins, de care nu pot să mă despart, pentru că sunt legată strâns, și dedesubtul meu se află focul puternic, care arde necontenit. Iar, pe măsură ce vremea trece, flăcările încep amenințător să se înalțe, mistuindu-mă în văpaia lor, până când voi dispărea de tot. Și nu am puterea să strig la nimeni, fiindcă vocea mea în zadar s-ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o nemărginită mâhnire îi cuprindea sufletul din toate părțile, istovindu-l, iar atmosfera generală din jurul său, sub impresia dramatică a celor văzute cu puțin timp înainte, căpăta aproape întotdeauna o amploare biblică. „O văd, pe zi ce trece, cum se mistuie sub ochii mei...”, ajunsese bărbatul să reflecteze descurajat, din ce în ce mai des. Uneori, femeia spunea că poate să audă glasul blând al lui Dumnezeu, care, deși nu semăna cu niciun alt glas auzit de ea vreodată până atunci, totuși îi era prieten
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru ei toți nu există nici o unitate între Dumnezeu creatorul și creatura sa imperfectă atinsă de păcat, ci mai curând o diferență de neeliminat. O vedem la Moise care își ascunde chipul în fața Domnului în rugul arzător care nu se mistuia. O arată Isus adresându-se astfel unui discipol: "De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu" (Marcu, 10, 18). O arată Mahomed care recunoaște esența religiei în "Islam = supunere, dăruire lui Dumnezeu". Toate acestea trimit la diferența
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a arătat slava și mărirea Lui și noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, și totuși au rămas vii. Și acum pentru ce murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi și mai departe glasul Domnului Dumnezeului nostru, vom muri. Cine este în adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului și totuși să fi rămas viu?" (Deut
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]