21,271 matches
-
Din cuvînt vin, în cuvînt mă întorc/ Între timp la ce bun să mor, îngerai,/ Treacă de la mine la tine noroc / De n-aș fi scris eu, ce omorai?" ( Ex libris). Să mai adăugăm că Ileana Roman are obsesia Dunării ( mit geografic), pe care o conduce la textualizare, la simbolul livresc, înghiocat în cel cosmic. Lumina solară, Rîul, Cerul, se întrepătrund cu Cartea, concept polivalent căci poate desemna și opera poetică și Cartea Lumii: Lumina se întoarce goală/ Soarele pleacă din
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
mare subtilitate psihologică, au făcut-o pe Ana Simion să se deconspire, surorile adăpostindu-se de autorități alți 5 ani, în podul plin de păduchi al unui consătean). Rănile memoriei e o carte care, punînd în discuție realitățile psihologice din spatele mitului rezistenței muscelene, îl face pe cititor, cel puțin, să-și privească mai bine trecutul oarecum mai înțelegător, oarecum mai realist. E o carte pentru memorie, dar nu una care, prin osificare, să devină o altă formă a uitării, ci o
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
CD cu versuri în propria lectură): "Un pat de țărână / Un căpătâi de vise... O cergă de speranță; Culcuș de veghe, - / împruncirii. / Vă strig de aici, - / din vatra timpului, / Cu ce-a fost / și va să fie / cuvânt." ( Veșmânt de mit) Versurile sunt, uneori, atât de penibile încât fac lectura de un haz nebun, iar cartea greu de lăsat din mână: "Nori de izbândă pe cer, - / Românește să plouă", "Sângele meu, - prima / Gânditoare țărână / A vorbit în Limba Română", "Într-o
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
intra în volumul Eseuri critice face o analiză a Gumelor care se erijează în proces al literaturii. Cu toate acestea, Robbe-Grillet va mărturisi ceva mai tîrziu că nimeni nu observase pînă atunci cum Gumele este un roman-palimpsest, scris pe ruinele mitului lui Oedip. În orice caz, Noul Roman va discredita atît ideea literaturii agorafile cu zumzăiala ei factice, cît și pe aceea a literaturii claustrofile cu eroii săi nu mai puțin artificiali. Nu știm, desigur, cît scria Barthes într-un soi
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
eroul epopeii homeriene a fost un aventurier și nu un emigrant sau un exilat, chiar dacă exilul înseamnă o aventură în necunoscut. În memoria afectivă și culturală a Irenei se nasc puzderii de asociații roind în jurul temei „Marii Reîntoarceri". Astfel, un mit străvechi devine parțial compatibil cu destinele eroilor contemporani ai romanului. Următoarea secvență este o digresiune lingvistico-mitologică pornind de la titlul cărții. Reîntoarcerea înseamnă în greaca veche „nostos", ne instruiește doct autorul. „Algos" înseamnă suferință. Ecuația este simplă, deduce Kundera, nostalgia fiind
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
altfel nici pe satana, deși, pe de altă parte, ei nu mai află nimic despre dinozauri, a căror realitate ar contrazice teza creaționistă dînd apă la moară darwinismului. l În Literele pe aprilie, citim un fragment din Marin Preda și mitul omului nou, un studiu al lui George Geacăr din care România literară publică ea însăși, chiar în numărul de față, capitolul despre povestirile de la debutul scriitorului. Un punct de vedere curajos și nou, care pe mulți îi va surprinde. Poate
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
opinii solicitate de pe un întins areal epocal. Asistăm astfel la o părelnică regenerare a creațiilor (de fapt o aprofundare a substanței lor înzestrate cu o infinitate de latențe), dată de o reală regenerare a interpretării ,,actualizate". Astfel balada Meșterul Manole, ,,mit estetic" de bază la români, apare abordată prin prisma mitului dedalic, pe urma unor sugestii din eseul lui Dan Botta, Unduire și moarte. Negru Vodă și curtenii săi rătăcesc fără speranță de ieșire printr-un labirint de proporțiile unei țări
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
o părelnică regenerare a creațiilor (de fapt o aprofundare a substanței lor înzestrate cu o infinitate de latențe), dată de o reală regenerare a interpretării ,,actualizate". Astfel balada Meșterul Manole, ,,mit estetic" de bază la români, apare abordată prin prisma mitului dedalic, pe urma unor sugestii din eseul lui Dan Botta, Unduire și moarte. Negru Vodă și curtenii săi rătăcesc fără speranță de ieșire printr-un labirint de proporțiile unei țări. Planul acestui traseu inițiatic e cunoscut doar de un personaj
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
Oprea Magicul în proza lui V. Voiculescu îmi amintește de culegerile de texte comentate pentru diferite admiteri. Este vorba de o lucrare care propune o metodă riguroasă de abordare a magicului voiculescian (având drept punct de plecare teoria blagiană despre mit și magie din Trilogia valorilor), care pornește de la "banca de informații" a filologului de profesie. Caracteristica din urmă, însă, este și sursa impresiei despre care vorbeam mai sus: prea mult din profesorul de română transpare din rândurile cărții și prea
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
fapt: o nouă țară se construia prin propriile lor forțe; este adevărat, cu urmări nefaste pentru populația băștinașă, dacă ne gîndim că marșul spre vest luase un nou avînt chiar în deceniile cînd Emerson își scria opera. În același timp, mitul încrederii în sine, legat de numele său, avea darul să primenească o mentalitate moștenită la un mod ce spulbera credința puritanilor că eului trebuie să i te împotrivești din toate puterile, credință consemnată de lexiconul secolului al XVII-lea. Este
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
prospețimea și puritatea lumii din starea sa primordială, sau putința de "a păși desculț în realitate", ca să-l cităm pe Wallace Stevens despre care nu s-ar putea spune că nu a voiajat în sfere înalte ale gândirii. Atrași de mitul săracului ajuns milionar prin propriile sale resurse, un mit cu o istorie mai veche, este drept, romancierii, la rîndul lor, au făcut adesea din pledoaria emersoniană pentru "încrede-te în tine" o temă predilectă, explorînd-o din multiple unghiuri. O observație
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
putința de "a păși desculț în realitate", ca să-l cităm pe Wallace Stevens despre care nu s-ar putea spune că nu a voiajat în sfere înalte ale gândirii. Atrași de mitul săracului ajuns milionar prin propriile sale resurse, un mit cu o istorie mai veche, este drept, romancierii, la rîndul lor, au făcut adesea din pledoaria emersoniană pentru "încrede-te în tine" o temă predilectă, explorînd-o din multiple unghiuri. O observație se impune, totuși. Probabil că și fără Emerson, literatura
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
se apere: "simțind că izvoarele discursului au fost contaminate, șelț preferă să tacă" (p. 21). Desigur, afirmațiile lui Toma Pavel sînt perfect valabile. Pentru textele amintite, dar și pentru literatură în general. «Literatura - spune autorul - este și o sumă de mituri ale limbajului» (p. 136). O știe orice om de litere. Care, lucid, ficționalizează prin fiecare dintre actele sale de discurs. Ca și în cazul creației literare, vorbirea unui om de carte nu poate fi decît minciună (adică, trebuie repetat, divertisment
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
afișat protector pe chipul vulnerabil ("fața stricată de frică"), primește, la rândul său, forma fie a unei "folii de latex", fie a unei "măști de plastic" sau de cauciuc, - surogate, într-un fel, ale altor văluri, ce făceau invizibil prin mituri pe un câte un mare erou. "Terorismul" despre care vorbește titlul cărții e, mai tot, aici: expresie în fond elegiacă a eroismului imposibil, coborât la măsura modestă și banală a imaginilor de benzi desenate sau de internet, care fac și
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
același timp jenați de propria îndrăzneală; pot fi, cu meticulozitate, prețioși, lipsindu-le însă adevăratul gust pentru limbă. În cel mai bun caz, ei dau ture dintr-o parte în alta, ca niște animale în cușcă, valorificîndu-și, unul cîte unul, miturile personale, făcînd iar și iar inventarul eșecurilor moștenite. În cel mai rău caz, adoptă anumite poze, confundă imitația cu masca, vorbind despre ei înșiși fără oprire și fără să trezească vreun interes prin intermediul unor citate luate, minuțios, de la alții." Nu
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
Faptul este evident. Când intri într-o librărie franceză, vezi că ceea ce domină nu este romanul (ca pe vremuri), ci literatura de informație: dicționare, istorii literare, biografii, culegeri de clasici etc. Franța nu mai are, azi, mari prozatori. În general, mitul marelui scriitor a dispărut. Barthes a observat această tendință încă din anii ’70. În locul lui a apărut mitul teoreticianului, mitul profesorului. A dispărut și el. Ce putem aștepta? O întoarcere a romanului. Condiția este ca, după ce a trecut prin experiența
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
vremuri), ci literatura de informație: dicționare, istorii literare, biografii, culegeri de clasici etc. Franța nu mai are, azi, mari prozatori. În general, mitul marelui scriitor a dispărut. Barthes a observat această tendință încă din anii ’70. În locul lui a apărut mitul teoreticianului, mitul profesorului. A dispărut și el. Ce putem aștepta? O întoarcere a romanului. Condiția este ca, după ce a trecut prin experiența postmodernismului, romanul să se întoarcă la epic. Nu zic la realism, la narațiunea de tip secolul 19, dar
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
literatura de informație: dicționare, istorii literare, biografii, culegeri de clasici etc. Franța nu mai are, azi, mari prozatori. În general, mitul marelui scriitor a dispărut. Barthes a observat această tendință încă din anii ’70. În locul lui a apărut mitul teoreticianului, mitul profesorului. A dispărut și el. Ce putem aștepta? O întoarcere a romanului. Condiția este ca, după ce a trecut prin experiența postmodernismului, romanul să se întoarcă la epic. Nu zic la realism, la narațiunea de tip secolul 19, dar la condiția
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Henry Miller, Artaud, Gide, Beckett... A povesti ceva - orice fapt ce scapă legendei știute de mai toți și care întotdeauna încape într-o prefață - despre omul din spatele scriitorului pare, inevitabil, să fie echivalentul gestului care dă jos de pe soclu un mit. E și motivul pentru care, adesea, cărțile cu amintiri despre scriitori nu plac. Dar Nadeau „trișează" inteligent, aproape de neobservat. Nu dărîmă statui, ci le îmblînzește dîndu-le, asemenea eroului din Narcis și Gură de aur, consistența vieții umane cunoscute îndeaproape. Povestește
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
Nu dărîmă statui, ci le îmblînzește dîndu-le, asemenea eroului din Narcis și Gură de aur, consistența vieții umane cunoscute îndeaproape. Povestește despre toți lucruri neștiute de marele public, neștiute chiar de istoricii literari, lucruri cît se poate de omenești, dar mitul rămîne mit. Vorbește despre om, fără a-l separa de scriitor, fără a-l pune pe acesta din urmă să pălească în umbra primului, nici măcar atunci cînd amintirile nu sînt plăcute. E marele merit, marea reușită a cărții. Despre oameni
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
statui, ci le îmblînzește dîndu-le, asemenea eroului din Narcis și Gură de aur, consistența vieții umane cunoscute îndeaproape. Povestește despre toți lucruri neștiute de marele public, neștiute chiar de istoricii literari, lucruri cît se poate de omenești, dar mitul rămîne mit. Vorbește despre om, fără a-l separa de scriitor, fără a-l pune pe acesta din urmă să pălească în umbra primului, nici măcar atunci cînd amintirile nu sînt plăcute. E marele merit, marea reușită a cărții. Despre oameni, și totuși
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
de critică cinematografică publicate în Spania, Francisco Ayala este autorul unei vaste și diverse opere. Povestirea aleasă pentru Premiul de traducere "Don Quijote", acordat anul acesta de Institutul Cervantes are un pretext românesc și mai multe subtexte: puterea și izolarea ei, mitul tinereții și "omul nou", libertatea personală și pierderea ei treptată. La Început a fost ceva ca un secret între inițiați: magnați ai industriei, celebri playboys hîrbuiți, dictatori, neînduplecați, bătrîne stele de cinema, mari lideri sindicali căliți în luptă, cîntăreți veterani
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
oricâte șantaje, amenințări sau momeli vor veni din partea dubioasă a Occidentului. O parte reprezentată, vai, de țări cu un mare trecut, dar incapabile, în momentul de față, să treacă, politic și economic, din modernitate în postmodernitate. Dar poate că prăbușirea mitului hoțului din Bagdad le va deschide ochii.
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
fir epic. Volumul este, pe ansamblu, o încercare în poetica postmodernă: o deplasare spre epic, alegoric, figurile rococoului, formele intertextualității, îndeosebi rescriere și pastișă. Drumul spre epic trece, pentru Gheorghe Pituț, prin suprarealism, baladescul folcloric sau mai vechile obsesii moderniste, miturile genezei. Cele trei poeme sînt foarte diferite ca tehnică și valoare. Primul poem, cel care dă și titlul cărții, Primul alfabet sau călătorie în Uriaș, este și eșecul cel mai spectaculos - poate și pentru că aici autorul încearcă o temă fetiș
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
casă...". Ultimul poem este și cel mai reușit din volum: Geneză sau Cele douăsprezece poeme ale gigantului ou. Aici Gheorghe Pituț își asumă decorativismul și manierismul imaginilor, iar oul dogmatic din obsesiile noastre moderne se epicizează și se colorează eminescian. Mitul genezei pe care îl dezvoltă aici poetul nu mai este valorizat ca posedînd sensurile ultime ale cunoașterii, ci devine o poveste între altele, ba chiar de același tip cu povestirile fantastice din relatările de călătorie. Singurul lucru care ne provoacă
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]