981 matches
-
supremație între surorile mele canare mai mari, mai înalte, mai verzi sau mai bogate, dar îmi râde inima când știu că din toată Spania, cu encalve și insule cu tot, doar arhipelagul Chinijo, format din mine și din suratele mele mititele de la nord ˗ La Graciosa, Alegranza și Montaña Clara ˗ suntem prima Rezervație Maritimă spaniolă. Inima mea are cotloane ascunse, ascunde tuneluri lungi, de kilometri și peșteri tenebroase, săpate de lava incandescentă care mi-a curs prin vene înainte de a se revărsa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
de supraviețuire se dovediseră atât de puternice, încât Mircea fusese în cele din urmă incapabil să se arunce în fața trenului. De fapt, speranța, instinctul de supraviețuire și încă ceva. Și anume amintirea faptului că scriitorul avea dosiți într-un cont mititel niște bani pentru situații speciale. Situații ca aceasta, poate. Situații-limită, în care scriitorul presimțise că va ajunge cândva și cărora același instinct de supraviețuire vroia să le facă față cu orice preț, se pare. De ce vroia asta instinctul respectiv, Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bărbați ieșise din apă cu tipsia în mână și se apropia de bătrânul ce ședea așezat pe un scăunel cu trei picioare foarte aproape de mal. Acesta examină talerul pe care i-l arăta bărbatul și scoase de la brâu un săculeț mititel de piele. Desfăcu cu grijă băierile și deschise larg gura punguței. Apoi, cu vârful degetelor culese ceva de acolo și îi dădu drumul înăuntru. Ăla-i starostele, îi explică Vasilică. El e șeful. Cristi îl privi mai atent. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urcat pe Muntele Rău de ani buni. Bătrânul nu mai era atât de bățos ca mai înainte. Devenise un moșneag peste care vârsta înaintată își lăsase amprenta. Îmbrăcat în hainele acelea din pânză țesută în casă, se făcuse și mai mititel și acum părea mai aplecat peste toiagul în care se sprijinea. Traista care-i atârna pe umărul stâng părea că îl trage în jos cu greutatea ei, dar încheieturile pumnului se albiseră strângând toiagul de lemn lustruit. Ileana îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu cunosc nici un inspector din poliția română, cu atât mai puțin pe acest Toma Cristian, nu am de unde să știu unde se află. Nemaiputându-se stăpâni, Simion Pop sări de pe scaun și îl apucă de reverele hainei. Cât era de mititel basarabeanul, masivul ardelean îl ridică de la pământ ca pe un fulg. Îți mai bați mult joc de mine? strigă el zgâlțâindu-l cu putere. Domnule comisar, domnule comisar, protestă Vlad cu vocea gâtuită de strânsoarea lui Pop, vă rog... potoliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Săi dau drumu să mă duc, Să mă ducă la Câmpulung Să-mi aleg un cal porumb Să pun șeaua să mă ducă ...* Foaie verde, foaie lat Dragă mi-e lelișa-nalt Că-mi dă gura peste poart De era mai mititea, Se-ntindea și m-ajungea Mai mare ciudă-mi făcea. * Fata popii de la noi Are-un plug cu șase boli i-o tânjală aurit și tot nu se mai mărită. Cine dracu’ s-o mai ia Că-i urâtă ca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dinspre Sud, începea de lângă Curtea lui Sterian și se întindea, în Nord, până la Vasile a Luchii (Bârgăuanu). Pârâul l-a apucat curgând pe unde curge și acum. Descântece: nu știe. Cimilituri: Curelușă unsă pe sub pământ - Șarpele Am o căsuță frumoasă, mititică frumosă văruit și nicăieri bortilită. - Oul Susă bat tobele, josă curg negurile. - Sita 471 Forme de desfășurare: bătrânii mergeau la crâșmă; tinerii făceau horă tot pe lângă crâșmă. Crâșmarul tocmea lăutarii și flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii cumpărau hanul (închiriau pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a așteptat toată tinerețea, s-a uitat pe cer după avioanele lor, ofta când nu vedea nici un semn, zicea încet, să nu-l audă ăia care înlocuiseră pălăria cu șapca: nu-u mai vin americanii!!! El mi-a spus, de când eram mititel, că în muzica populară românească, vorbesc de muzica din toate părțile țării, Oltenia, Moldova, Ardeal, Maramureș, voi găsi de toate... Vrei codru?, ai să găsești imagini mai frumoase ca realitatea asta nefericită, ia ascultă, și vocea preotului se ridica spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de dincolo și ceva nu e bine aici, de parcă lumea asta n-ar vrea-o, el nu știe de ce, începe să-i cânte cald, ușooor, înceeet: Liuliu, liuliu, lângă tine/ Somnul cum de nu mai vine?/ Ce-ți tragi mâna mititică/ Somnul fraged când ți-e frică?/ Nani, nani, pui sărac,/ Cu ce cântec să te-mpac?/ Nani, ochișorii tăi/ Cât timp nu știi viața ce-i... / Naaa-ni (și-l rupe pe „na-ni” în două atât de măiestru, că ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tensionați, că săptămâna asta... (Are o voce bizar de bătrână. Ea vine la el și, luându-i capul În palme, Îl sărută.) ROSALIND: Nu pot, Amory. Nu mă pot lăsa zăvorâtă departe de copaci și flori, pitită Într-un apartament mititel, unde să te aștept. Într-o atmosferă sufocantă m-ai urî. Te-aș face eu să mă urăști. (Țâșnirea necontrolată a lacrimilor o orbește din nou.) AMORY: Rosalind... ROSALIND: O, scumpule, pleacă! Nu Înrăutăți lucrurile. Nu suport... AMORY (cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
foarte fericiți. Pe urmă și-a dat drumul din nou, Îngenunchind lângă pat, cu fața Îngropată În pernă. — Fetița mea... a mea... Ooo... A strâns din dinți, ca lacrimile să-i țâșnească din ochi și mai puternic. — O, fata mea mititică, tot ce-am avut... tot ce mi-am dorit... O, fata mea, Întoarce-te, Întoarce-te la mine! Am nevoie de tine... am nevoie... Ce vrednici de milă suntem, nu ne-am dat unul celuilalt decât nefericire... O vor Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spus Luminiței, prima mea soție, că gata, m-am angajat, sunt acum și eu om cu treburile lui. Mi-au dat casă după multă vreme, vreo trei, patru luni, dar mi-au dat. O cabină la ultimul etaj, o cabinuță mititică, avea o chicinetă și un duș, dar ce minune mi s-a părut, și chiar era, gândiți-vă, să stai în centrul centrului, peste drum era Casa Centrală a Armatei, era lângă ea un magazin care avea la subsol un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mâncare. Din ăștia, îmi pun deoparte 200 pentru apreschiurile Luminiței și ale lui Mihai, așa că 100 îi dau pe un abonament la metrou și de 100, cât mi-au mai rămas, voi mânca. Asta e, mă duc într-un butic mititel de lângă hotel, mă uit până mă apucă durerea de cap și constat că va trebui să mănânc o baghetă și o jumătate de kilogram de lapte pe zi. Timp de o lună am intrat zilnic în dugheana aceea, mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
părea să se sinchisească. Mă opresc, dau să zic bună ziua și omul care ungea feliile se întoarce o clipită către mine și-mi spune, aproape fără să mă privească: ― Salut, Mihai! Ai venit mai devreme. Ce faci? Era Peter Schumann. Mititel, slab, chiar ogârjit, foarte vioi în gesturi, cu o privire ageră, unul din cei mai interesanți oameni de teatru ai Americii și ai lumii mă întreba ce mai fac, de parcă nu ne mai văzuserăm de vreo două săptămâni bune. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se chema că ești lipsit de șansă. Și au fost mulți aceia, căci Fialka a făcut enorm de multe turnee în lume, cel puțin așa lăsa să se înțeleagă programul pe care îl aveam în față. Intrasem într-un teatru mititel, să tot fi avut vreo 200 de locuri, cu tot cu balcon, cortina se trage și începe un fel de farandolă frăsuită de colo-colo, apoi se intră direct în subiect, ceva întâmplări cu Pierrot, dar stilul era ciudat de tot, căci nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a-l refuza. Când am ajuns la București, avionul avea întârziere cam două ore și l-am găsit pe Mihai în brațele socrului meu, Tinuță, roșu de plâns. M-a îmbrățișat de parcă nu mai voia să-mi mai dea drumul, mititelul. Mai sunt câteva ore până trecem în noul an. E un sentiment cu totul aparte, această felie de viață, această trecere, care ne apropie din ce în ce mai mult de marea trecere. Fac de când mă știu bilanțuri, proiecte, astăzi mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ales hai să nu discutăm despre așa ceva Într-un loc public! Ne aflam Într-o cafenea obișnuită de la marginea cartierului Setagaya Înspre zona Chofu, În care lucrau două chelnerițe care urmau cursurile unei școli de coafură. Patronul era un bărbat mititel de statură care gătea un dry curry lipicios și care nu era interesat decât de baseball și de bursa de acțiuni. Clientela localului era formată din elevii de la liceul industrial din apropiere care veneau să se joace la un joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dată pe Mie, când s-a dus special pentru ea la Nagano, deși nu avea nici o altă treabă acolo. — Ție nu am nimic să-ți ascund, așa că o să-ți spun sincer: vroiam să mai strâng o dată În brațe acel corp mititel. Orice-ai spune, nu puteam rezista sentimentului ciudat pe care mi-l oferea nepotrivirea dintre noi. Cu tine și cu Reiko mă potrivesc de minune: aveți picioarele lungi, inspirați noblețe prin felul În care arătați, machiajul vostru arată impecabil, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Când se deschise ușa, am dat peste un grilaj din oțel pe care Yazaki Îl descuie cu o cheie specială. Am intrat și Înăuntru am văzut o scară și un culoar. Spre surprinderea mea, capătul culoarului dădea Înspre un restaurant mititel. Un bărbat alb, mic de Înălțime Îl salută pe Yazaki În japoneză, urându-i bun venit. Restaurantul era Într-adevăr foarte mic și neîncăpător. Probabil că nu putea adăposti decât patru sau cinci mese. Înăuntru nu erau decât doi clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Să miroși a tămâioară; Din pumnii tăi vreau să beau! Draga mea, acum te iau!... Te duc, mândruță, cu dor - Sus, în Dealul Viilor - La căsuța cu pridvor, Unde florile te vor: Să-mi fii floare printre ele - Cu petale mititele, Să-nflorești în casa mea, Să fii mândră ca o stea, Cu parfumul să mă-mbii... Hai căluțule!... că știi Unde-i rariștea de ulmi Și cărarea care urcă; Zboară tu, ca o nălucă!... Calul trece prin pădure, În brațe
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
obosit un tată cuminte, Care vede în orice femeie tristă o mamă duioasă. E ziua ta, țară! Și nu-ți oferă nimeni o floare? E ziua ta, țară, și n-am pentru tine să-nchin un pahar Și nici măcar un mititel să gust nu mai pot, Căci te-au otrăvit cu un codex alimentar străinii, Dar și ai tăi, cei care trebuiau să- ți poarte de grijă. Spune-mi, țara mea, ți-a fost vreodată bine? Atunci, vino și plângi pe
E ZIUA TA, ŢARA MEA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364568_a_365897]
-
pasul, ca să ajungă cât mai repede în parcare. Parcă începuse a-l lua cu amețeli. Simțea totodată că, după atâta sforțare, parcă ar fi mâncat și el ceva. Se opri la terasa de la ieșirea din piață, unde putea gusta un mititel sau un cârnat prăjit, cu muștar. Simți că i se taie picioarele și se așeză pe iarba aceea bătrână și prăfuită, din spatele terasei, decorată cu tot felul de resturi de la presupuse dejunuri. Auzea prin foia de cort ce despărțea terenul
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
Cum de-apare înturnarea? Și gândind în logică dreaptă, Cred că-n saltul de pe treaptă, Hotările ce s-au dat, Compromit un magistrat: Fie cel de la Recurs, Fie cel de mai de sus, Fie cel de la Apel, Fie cel mai mititel! Ș-atunci astă inconsecvență, Seamănă a delicvență Ori a incompentență! Ori aceste mari cutume, Va trebui atunci, pe bune, Cineva să și le asume! Și atunci din astă pasă, Cineva să plece acasă, Ori pentru delicvență, Ori pentru incompetență! Gabriel
JUSTIŢIE DREAPTĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362935_a_364264]
-
16, dau de un restaurant pe care îl știam. Aici se mănâncă niște frigărui delicioase din carne de pui sau de vacă. Proaspete, făcute pe grătar la foc de mangal. 40 de cenți singaporezi bucată... Înfulec zece! Minunate. Dar cam mititele. Cam două-trei îmbucături una. Beau o băutură răcoritoare dintr-o nucă de cocos și o iau din nou la picior. Încă nu mi-e somn, așa că opresc un taxiu, mă așez desigur pe bancheta din spate - și-i spun șoferului
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
desfășurat de durata a trei zile. Arta populară și cultura României expuse cu stil la Washington D.C. Ca de fiecare dată, româncele din comunitate au preparat bucate tradiționale după rețete transmise din generație în generație. Din meniu nu au lipsit mititeii, sarmalele, ciorbele, prăjiturile, kurtos colacs, plăcinte și mule alte bunătăți tradiționale. S-au servit vinuri de Jidvei, Cotnari și Recaș, must, bere Timișoreana și Ciuc, dar și diferite sortimente de țuica și pălincă ardelenească. Festivalul a inclus momente muzicale, dansuri
ROMANIAN FOOD FESTIVAL 2012 LA WASHINGTON D.C. de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362475_a_363804]