435 matches
-
cu îngrijire și acoperit c-un bariz verde, ochii ei mari și sprâncenați aveau o nespusă dulceață. Buzele mici și subțirele se'ncrețeau de un fel de mândrie , rochia de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iar mânecele totdeuna suflecite trădau niște brațe de alabastru . Pe piept cădeau șiruri de hurmuz sur ca mărgăritarul. Astfel îmbla 293. Când amintirile-n trecut/ Încearcă să îl cheme, chipul lui Ilie revine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ieșind pe suprafața apei albastre, un glob de omăt tradând un corp de alabastru 305. Ieșită din mare, iubita apare într-Un negligé ce părea o negură de argint care scălda în albeața sa fantastică și diafană figura ei naltă, mlădioasă, subțire ca o elfă de mare306. Revine des imaginea celor doi îndrăgostiți, împletiți ca lianele în sărutări, fie că este vorba de înălțări sublime cum este acela al zborului în lună fie înlănțuiri terestre, pline de toată candoarea unei iubiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
gura ei umedă îi beam tot sufletul ei cel vergin, curat, copilăreasc, măcar că părul ei aurit se amestecase cu părul cel negru și strălucit al capului meu, măcar că țineam acum ca în lanț cu brațele mele talia cea subțire și mlădioasă a corpului ei, măcar că picioarele mele se-mpletise cu picioruțele ei albe307. Portretul iubitei moarte este realizat și el cu aceiași măsură: Ochii cei mari închiși, fața trasă și slăbită, pleoapele-nvinețite peste ochii înfundați. Haina ei trecea din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o înfățișare cu totul nouă. La capătul eforturilor depuse de ei, tematica poemelor s-a extins de la ceremoniile și distracțiile fastuoase de la curtea imperială la viața socială, a oamenilor de rând. Stilul s-a transformat, de asemenea, de la grațios și mlădios la limpede și proaspăt. Chen Zi'ang, lider al poeților din această etapă, a militat pentru restabilirea tradiției, adică poezia să reflecte viața reală. Creația lui cu un stil viguros și simplu deschide drumul spre dezvoltarea poemelor din dinastia Tang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Geneva, își luă rândul Joița Davila, devenită orfană prin moartea generalului. Într-adevăr, în acel timp Curtea era frumos compusă, căci și aceasta era încântătoare, nu atât de literalmente încântătoare ca sora ei Elena Perticari, dar așa de bine făcută, mlădioasă, grațioasă în toate miș cările ei și împodobită de regină cu toalete potrivite firii ei și elegant purtate, încât era o plăcere să vezi la serbările oficiale cortegiul regal cu impozanta regină Elisabeta în frunte, urmată de acele doamne și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și, probabil, își arătă nemulțumirea cuscrei sale, căci aceasta chemă pe dr. Cantacuzino, dar cu o asprime la care nu era obișnuit, îi porunci să asiste pe doctorul englez. Soțul meu era pe atât de voluntar în fond, pe cât de mlădios în formă; îi răspunse numai cu o voce dulce: „Ceea ce nu am putut face pentru suveranul meu nu pot face pentru nimeni pe lume“. De trei ori repetă aceeași frază, căci de trei ori ducesa insistă din ce în ce mai tare, până [la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dorința de a satisface pe rege, se duse la Goga, care promise un răspuns peste 24 de ore, și la George, care îl primi de sus și... refuză. Puțini, în situația lui Duca ar fi fost așa de îngăduitori și mlădioși. Din fericire, Goga și George refuzară, fiind asigurați de sus că guvernul nu se va face fără ei. Se făcu însă, dar nu fără luptă. Dinu era la Drăgășani. Acolo veni d-rul Costinescu să-l ia. La București se intriga
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ușor peste vârfurile copacilor îmbătrâniți. Aurul verde al planetei ajuta aerul să fie muzical și plin de magie. Solul ca o mare de verdeață împrospătează casele mici și cele mari. Steaua înflăcărată coboară încet, dar în mister, iar luna vine mlădioasă împreună cu steluțele argintii. Bufnița stă cu ochii în patru și apără pădurea, liliacul stă și ascultă glasul dulce al doam nelor parfumate, lupul singuratic strigă după fericire, iar căprioarele adulmecă pericolul... Pădurea ascultă cu interes poveștile micilor cercetași, care adorm
ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
alerge prin cărările tăinuite, prefăcîndu-se a fugi de amorul meu și eu s-o urmăresc... Nu! fără ea ar fi raiul pustiu. Și cine era ea, Maria? Era fiica spătarului Tudor Mesteacăn, un înger blond ca o lacrimă de aur, mlădioasă ca un crin de ceară, cu ochi albaștri și cuvioși precum albastru și cuvios e adâncul cerului și divina sa eternitate. Ades ea privise din cartea de închinăciune la fața adâncită și palidă a călugărului; o văzuse el ades răsărind
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
blană, roșie la față, capișonul alb de lână înconjura {EminescuOpVII 115} fața, fruntea. Ea era blondă, foarte blondă, cu părul ca un caier de cânepă și scurteica - oricât de groasă ar fi fost - accentua totuși liniile unei talii fine și mlădioase. O broască. Râdeau vorbind - adică mai mult râs decât vorbă. Cine nu-și aduce aminte de tinereța sa - și fiecare a avut una - de acele hotărâri de a fi serioși în amor, că-i pe viață, acea defensiune în paragrafe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
privea mereu. Apoi își întinse el mai întîi mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah! cum îmi place acum. Acum se lipi cu-ncetul de chipul ei mlădios și ușor și, aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin, deși cu glasul plin de înfocare: - Privește la lună, luna mieze - nopții - frumoasă ca un copil de patrusprezece zile și - rece... Nu simți tu c-a încetat toată durerea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aude nimic... decât departe-n vro grădină privighetoarea și s-aude vuind încet o roata de apă. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Trandafirii înfloresc pe fața ta... Tu, regină a sufletelor, nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? dulce ca filomela? tânără ca luna plină, copilăroasă ca un canar, iubită ca o Dumnezeire? Privește, zise el și mai încet, strada aceea strâmtă și întunecoasă; numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o privea mereu. Apoi își întinse el întîi mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah, cum îmi place acum. Acum s-apropie cu-ncetul de chipul ei mlădios și ușor și, aplecîndu-și gura la urechea ei, șopti lin, deși cu glasul plin de înfocare: - Privește la lună, luna mieze - nopții... frumoasă ca un copil de 14 zile și rece... Nu simți tu c-a încetat toată durerea vieței
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și s-aude vuind încet o roată de apă... și tu, floarea curățeniei, privești tăcută și inocentă asupra acestei lumi... rozele înfloresc pe fața ta, strălucesc mărgăritarii în gura ta... tu, regină a sufletelor,... nu ești tu curată ca izvorul, mlădioasă ca chiparosul, dulce ca filomela, tânără ca luna plină, copilăroasă {EminescuOpVII 147} ca un canari, iubită ca o divinitate? Privește, zise el și mai încet,... strada acea strâmtă și întunecoasă... numai într-un singur [colț] îi taie umbra o dungă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dulce și voluptoasă lumină. El o privea mereu. Apoi își întinse mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! - gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... cum îmi place acum. Acum se lipi de chipul ei mlădios și ușor și, plecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin - deși cu glasul plin de înfocare {EminescuOpVII 163} Privește luna miezei - nopții - frumoasă ca un copil de patrusprezece zile și - rece... Nu simți tu c-a încetat toată durerea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe râu. Și cu toate acestea centrul acestui tablou ești tu!... Nu s-aude nimic... de cât departe-n vro grădină privighetoarea. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Tu, regină a sufletelor - nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? tânără ca luna plină, iubită ca o Dumnezeire? Privește... strada aceea strâmtă și întunecoasă, numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină, dar în acel loc pare c-a nins... Vino cu mine..., vino
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
privea mereu. Apoi își întinse el mai întîi mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah cum îmi place acum. Acum se lipi cu-ncetul de chipul ei mlădios și ușor și, aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin - {EminescuOpVII 174} deși cu glasul plin de înfocare: Privește la lună, luna mieze - nopții - frumoasă, ca un copil de paisprezece zile și rece... Nu simți tu c-a încetat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nimic... decât departe-n vro grădină privighitoarea [privighetoarea] și s-aude vuind încet o roată de apă. Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei lumi... Trandafirii înfloresc pe fața ta... Tu, regină a sufletelor - nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? dulce ca filomela? tânără ca luna plină, copilăroasă ca un canar, iubită ca o Dumnezeire? Privește? zise el și mai încet - strada aceea strâmtă și întunecoasă; numai într-un singur colț îi taie umbra o dungă de lumină
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gândea și visa ce neci un om nu știe. Un foșnet ușor prin cărările nisipite mă trezi din reveria mea. Era ea. Un neglige ce părea o negură de argint scălda în albeța sa fantastică și diafană figura ei naltă, mlădioasă, subțire ca o elfă de mare. S-apropiase de mine; în momentul când o văzui, ea se așeză molatecă pe genunchii mei și-mi sărută ochii mei, ce se închideau de-o visărie profundă, căci nu-mi venea a crede
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gura ei umedă îi beam tot sufletul ei cel vergin, curat, copilăresc, măcar că părul ei aurit se amestecase cu părul cel negru și strălucit al capului meu, măcar că țineam acum ca în lanț cu brațele mele talia cea subțire și mlădioasă a corpului ei, măcar că picioarele mele se-mpletise cu picioruțele ei albe. {EminescuOpVII 234} "TRĂIA ÎNTR-UN ORĂȘEL SUPUS TURCILOR " 2257 Trăia într-un orășel supus turcilor. Cu capul plin de poezie și de ură-n contra turcilor și văzând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îmbla prin casă, dar nu i se auzeau pașii și ochii-i păreau închiși. El voi să vorbească, dar își simți gura astupată. Atunci simți abia că este cineva lângă el. Tăcu, își întinse numai brațul stâng și cuprinse corpul mlădiosului său companion de pat. Era un corp fin și dulce. El pipăi două glo [b ]uri cu mînile și nu se mai îndoi că e o femeie, {EminescuOpVII 246} AVATARII FARAONULUI TLA 2255 Sara... sara... sfânta și limpedea mare își
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu îngrijire și acoperit c-un bariz verde, ochii ei mari și sprâncenați aveau o nespusă dulceață. Buzele mici și subțirele se-ncrețeau de un fel de mândrie, rochia de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iar mînecele totdeuna suflecite trădau niște brațe de alabastru. Pe piept cădeau șiruri de hurmuz sur ca mărgăritarul. Astfel îmbla. Bietul Porfirie Rufă afirma adevărul. Este caracteristic pentru gineri că mai toți samănă cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fiindcă e atât de devreme dimineața, dar se aude mult mai limpede decât de obicei. Sai, cântă-mi un fragment din Atsumori, ca să dansez. Sai luă docilă mica tobă din mâinile lui Nobunaga și Începu să cânte. De sub degetele ei mlădioase, sunetul tamburinei se auzea clar prin Încăperile largi ale castelului, aproape ca și cum ar fi anunțat: Deșteptarea! Deșteptarea! Când te gândești că omul are Doar cincizeci de ani de viață sub soare... Nobunaga se ridică. Începu să facă pași grațioși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
inima și-n spirit îngrozit de-a' viitorului vedenii Pe care înaintea să grozava-i fantezie le-ntocmea în golul ne-ntocmit. 295 Căci Los și Enitharmon umblară înainte pe Pămîntul cel acoperit cu roua Contractîndu-și ori dilatîndu-și simțurile cele-ntru totul mlădioase, După voința pentru-a murmura în florile mărunte că albină, După voința pentru-a se întinde peste ceruri și a pași din stea în stea, Sau pe Pămînt stînd în picioare drepți, ori pe năvalnicele valuri 300 Furtunile din fața lor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
foșnet; fredonare; fredonez; frumusețe; gălăgie; grai; grai frumos; gură; de haiducie; hit; iad; inimă; instrumente; interpret; interpretare; iubire; iubit; e joi; karaoke; lac; linie sonoră; liniștire; lirică; literă; lung; mama; mamă; al mamei; masă; manea; măiestrie; meditație; melodicitate; melodii; mîngîiere; mlădios; moară; muzicalitate; muzicant; nai; nani-nani; notă muzicală; orchestră; pace; patriotic; păsări; pian; potîrniche; privighetoare; prost; radio; redare; refren; relaxant; rimă; romantic; scenă; scriitor; sentimente; serenadă; simfonie; sirenă; smîntînă; solist; somn ușor; sport; stare; strofă; suav; sufletesc; sufletul omului; nu știu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]