3,411 matches
-
prin examen la nivel de stat, la care candidații trebuiau să redacteze o disertație într-o formă standard, compusă din opt părți simetrice. În timpul acestei dinastii a înflorit literatura, în special romanele. Atunci au fost scrise Pe malul apei (Osândiții mlaștinilor), Cronica celor trei regate, Călătorie spre soare apune, Lotusul de aur etc. În afară de acestea, tot în perioada Ming au fost redactate lucrări geografice precum Însemnările de călătorie ale lui Xu Xiake, de medicină, printre care celebrul Compendiu farmacologic chinez scris
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acestea este cea a regelui cerealelor. Haideți să o aflați. A fost odată o fată pe nume Jiang Yuan care locuia în Youtai. Într-o zi, ea se juca afară, când deodată văzu o urmă uriașă de picior într-o mlaștină. Mirată, fata puse piciorul ei pe urma piciorului uriaș, moment în care simți o puternică zguduitură în pântec. La puțin timp după aceea, fata rămase însărcinată. După zece luni, născu un băiat. Pentru că pruncul nu avea tată, vecinii au spus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a uitat ce înseamnă: cât de pro sau anti era Parisul când au debarcat americanii și englezii în Normandia? România vede în Statele Unite, în clipa de față, cea mai puternică garanție că nu va fi nevoită să se întoarcă în mlaștină. De aceea se agață, cu disperare și exasperare, de poziția de forță, în detrimentul rațiunii și democrației, pe care o adoptă America. Un contraargument la cele spuse ar fi că România procedează astfel potrivit unui interes propriu, local, și nu potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vor fi niciodată. Contraceptivul și prezervativul sunt stâlpii moi ai altarului dragostei, votca și nicotina - agheasma și tămâia ei. Fantasmele comunismului, proletarul, muncitorul, lenin, anapauker, „sentimentul sovietic”, petrugroza, venind din coșmarurile vieții intrauterine, se înalță ca niște aburi grei peste mlaștina vieții românești. Pungi, gunoaie, alcool, hălci sângerânde, seringi, plouă și e frig fără binecuvântarea zăpezii, îngeri cu aripioare always, avortoni și aurolaci fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul mormintelor cu lacrimi sfărâmicioase (imagine demnă de Bacovia sau Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
agil, iscusit în mânuirea armelor și curtenitor cu femeile de grotă. A suferit nespus când acel homo sapiens exemplar, revoltat de apucăturile exploatatorilor rupeștri, a fost atins de-o săgeată otrăvită și s-a prăbușit fără suflare la marginea unei mlaștini. Atunci am văzut cu ochii mei că o săptămână poate fi plumburie chiar și pentru un puști de grădiniță. Noroc că-n epoca de piatră ploua câteodată torențial, stropii erau atât de deși, de mari și de pătrunzători încât au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aceeași persoană cu Mateiul ăla din capitolul 6 care „a suferit nespus când acel homo sapiens exemplar (exemplar? - n.m.), revoltat de apucăturile exploatatorilor rupeștri, a fost atins de o săgeată otrăvită și s-a prăbușit fără suflare la marginea unei mlaștini“. Cum poate suferi, și mai ales nespus, un astfel de ticălos fără inimă? Nici eu nu prea pot să-mi explic cum vine treaba, dar vă asigur, pe ce am eu mai scump, că poate. Acum nu prea are rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Khmerii roșii), ne putem aștepta ca în societăți marcate de o întârziere a modernității să se producă asemenea combinații baroce de nativism, autarhie, pseudopatriotism, populism și cultul unui lider presupus providențial. [...] Chiar și Ceaușescu, în jurul căruia se dezvoltase o întreagă mlaștină a corupției și nepotismului, nu era interesat doar în păstrarea puterii cu orice preț. Nu era vorba de un sistem pur și simplu sultanic, ori faraonic, în care singurul obiectiv era îmbogățirea nomenklaturii. Acest tip de tiranie era inspirat de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
așa, deodată? Că până acum nu prea ne-au alintat. [...] Primul privește poziția geopolitică a României, pe care nu o putea descoperi decât un englez, Tony Blair, și asta după Bosnia și Kosovo. Dacă lăsăm România să se afunde în mlaștina sărăciei și mizeriei, ce se va alege de sud-estul Europei? Cine va mai putea stăvili forțele barbare care amenință Europa - tăvălugul emigrației clandestine din Est, terorismul, traficul cu arme, drogurile și materialele radioactive? [...] Al doilea motiv - conjunctura europeană. Prin crearea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la această întrebare, pot spune cu certitudine că putem să facem schimbări chiar dacă am acumulat întârzieri importante. Important este că, dacă vom fi hotărâți să învățăm din greșelile trecutului nostru și vom pune umăr lângă umăr la ridicarea țării din mlaștina în care se află, vom reuși să evadăm din cercul vicios al sărăciei și corupției, și vom schimba chiar cursul istoriei noastre. Această schimbare majoră nu poate fi făcută însă fără a opera mai întâi schimbări în cadrul societății (mai ales
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
șapca. - Greu... răsuflă în timp ce rupe filtrul de la țigară, nu e obișnuit cu astea. A, ați auzit de luminile acelea care joacă de la o vreme-ncoace în grâu, în Bărăgan? - S-a mai făcut grâul? Eu n-am văzut decât o mlaștină până-n Balta Brăilei... Și gloduri. - Au fost filmate și date la televizor, nu mai știu dacă la ProTV sau la ăla, fotbalistul, care și-a făcut și firmă de strâns gunoaiele, și televiziune în București. Mi-a arătat nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zi, regele Arhipelagului Galápagos. Nu mai era nevoie să se scuze pentru aspectul și prezența lui, nici să-și petreacă nopțile treaz și aducîndu-i sacrificii Elegbei pentru a-i schimba trăsăturile. TÎrfa aceea de zeiță neagră putea să putrezească În mlaștinile pestilențiale din Dahomey, pentru că el, Oberlus, nu avea să mai ceară nimic nimănui. Nici măcar zeilor. Ceea ce dorea lua cu forța, iar pe cel care i se opunea Îl anihila. Și astfel, lumea Înțelegea. Lungit pe stînca lui, Își plimba luneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atrăsese nimic. Știa că mai are foarte puțin, vreo patruzeci de kilometri pînă la mal, dar nimic nu arăta. Gara mirosea a trandafiri și după ce a trecut de ea, nădăjduind că se va descurca în orășel, a intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și transpiratul prinț Cantacuzino își făcu repede, aproape pe furiș, semnul crucii. "Trebuie să scăpăm de troica asta de papă-lapte și să aducem un om sănătos și vînjos sus pe capră, să țină hățurile bine și să ieșim o dată din mlaștina în care ne cufundăm pe zi ce trece. Ia uită-te, domnule Bîlbîie. toți unul și unul. Cu oameni ca ăștia nu piere țara." L-a ascultat pe emoționatul prinț și a privit în sală. Mai toți se descheiaseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
după cum spune Popianu, culmea e că le și place. Nu mai au imaginație, nu mai gîndesc. Și singurul merit al provinciei ăleia nenorocite era că oamenii de acolo din lipsă de ocupație aveau o imaginație teribilă. O imaginație ca o mlaștină, te putea înghiți cu totul, puteai dispare în adâncurile ei. În garsoniera mea de pe Calea Victoriei Leonard Bîlbîie mi-a spus prima dată că lucrează la un caz de imaginație. Mihai Mihail l-a oprit făcîndu-i un semn scurt cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și-n stânga de parcă s-ar fi strecurat printr-un frunziș des și greu de pătruns. Ocupați să scruteze ceva nevăzut de la depărtare, cei din jur i-au lăsat să treacă fără prea multă Împotrivire. Cum se tot adânceau În mlaștina aceea, Adam a recunoscut glasul dinainte, ritmic, ispititor, năvalnic. Cu neputință de spus unde se afla vorbitorul, cuvintele lui veneau din toate părțile, sporindu-și forța pe măsură ce Înaintau. Glasul plăcut de bariton devenea Încă și mai imperios, repezit pe alocuri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bine! În a doua jumătate a secolului al optsprezecelea, europenii din Batavia au Început să se deplaseze spre sud În căutarea unor condiții mai bune de viață, departe de vechiul fort de pe coastă, devenit aglomerat și nesănătos. Au trecut dincolo de mlaștinile de unde venea malaria, dincolo de Întinderea prost asanată din jurul orașului, care pe atunci se numea Jakatraweg, ajungând În cele din urmă să construiască un cartier elegant, cu clădiri trainice, albe, cu verande sprijinite de colonade, Înălțate pe marginea unor alei străjuite
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
părăsesc. Dormi. 34 Marele Drum Poștal se Întinde pe o mie de kilometri de-a lungul Întregii coaste a Insulei Java, din vest, de la Anyer, până În est, la Panarukan. E surprinzător de plat, mai cu seamă În raport cu terenul străbătut. Taie mlaștinile pline de țânțari de pe coasta Javei și nu se sperie când Începe urcușul peste dealurile care Înconjoară Sumedangul. E cu atât mai remarcabil dacă se ține seamă de faptul că a fost construit În mai puțin de un an, În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa cum pădurile sunt cuprinse-n cer. Ei nu trebuie să fie aici, aproape, pentru ca să fie cu noi... Ne leagă de ei pământul, ne leagă adânc, pentru că ei au trecut pe aici, pentru că ei ne-au croit cărare peste hățiș și mlaștini, pentru că ei au rostit înaintea noastră cuvinte, le-au rostit mai frumos și mai apăsat. Și foarte românește. Călătorind pe drumul acesta șerpuitor, întorc capul și nici unde pornește cărarea, și nici unde au rămas răscrucile vechi, nu știu; câmpia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lucru pe care mi-l spusese. Apoi - Peninii. Era un om al frânturilor. Discursul lui nu era deloc închegat și nu avea ritm; totul era izolat și disparat. Pe deasupra, avea în el ceva păsăresc, hotărâsem; Golașul Dean Rush, corbul de mlaștină. Scoase dintre rămășițele sendvișului său o fâșie subțire și albă de grăsime de la șuncă, se uită atent la ea cum se bălăngănește în aer, apoi o așeză pe marginea farfuriei. Clipi o dată, de două ori. La celălalt capăt al barului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înnămolite. — Au spus că vor trece cel puțin douăzeci și patru de ore, dragule, poate chiar două zile, până când vor putea trimite pe cineva. Aș fi putut să încerc la un service dintr-o altă localitate. Să sun la Sheffield, poate, dincolo de mlaștini, dar n-am făcut-o. Mi-am spus că o așteptare de câteva zile la hotelul Willows va fi productivă. Cu o ultimă sforțare aș fi putut decoda tot restul Fragmentului becului. Pe deasupra trebuia să strâng un nou set de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Feng Deying, 480 pagini, Editura Militară, 1986; Poezie chineză contemporană, antologie a 330 poezii de 77 poeți din secolul 20, 420 pagini, Editura Dacia, 1986; reeditare într-o ediție cu 155 poezii, 23 poeți, 224 pagini, Editura Miracol, 1996; Osândiții mlaștinilor, roman de Shi Naian, secolul 15, trei din cele patru volume originale, cu 464, 528, 368 pagini, Editura Militară, 1987, 1988, 1989; Poeme, poezie modernă de Ai Qing, 144 pagini, Editura Univers, 1988; Trei cazuri uluitoare, roman polițist din secolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în altă direcție, fiecare cu perechea ei de mâini și de picioare luptând cu disperare contra curentului. Au mai trecut câteva zile. Ploile s-au oprit, cerul s-a limpezit și apele au început să se retragă. Lumea devenise o mlaștină uriașă fără oameni sau animale, doar cu soarele și luna pe cer. Iar eu, împărțit în două, mă căutam și mă strigam în disperare, rătăcind printre munți și văi. Deodată, am dat un strigăt de bucurie și recunoaștere în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
toate simțurile în acel moment acut, ca o insuportabilă durere lăuntrică, ce probabil o poți experimenta aievea o singură dată, în vecinătatea morții. În acea clipă, încăperea s-a umplut cu un fum de praf cenușiu și dens ca o mlaștină, prin care abia am putut să-mi croiesc drum înapoi către locul dezastrului, unde probabil zăcea prăbușit însoțitorul meu "cățărat" și înghițit de vintrele bibliotecii. Și drumul spre locul damnat a durat o eternitate... cu respirația tăiată, ... căci aerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ordine nouă. Mioara va exista, te asigur, așa obscură și criptică. Lumina ei mă va purta spre lumină. La drum! Presară-te cu primejdii! Nu pot, spuse drumul, știi să le ocolești, plantează-ți mine antipersonal, le vei ocoli, fii mlaștină, o vei face pământ reavăn cu bălegar, mișunând de cârtițe și buruieni care se străduiesc să crească și moarte pentru că nicio otravă nu le poate distruge, nicio sapă nu le poate decapita, niciun hârleț nu le poate smulge, pentru că rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am fugit spre locul nostru lăsând în urmă pe vizionarii Bau, Ghiborț și Cargobot. Încă puțin mi-am zis și totul se va acoperi de uitare. Viitorul e la fel de nesigur și prevăd un drum îngust printre flăcări vrăjmașe sau prin mlaștini în care câini din Baskerville ne pândesc. Cineva, sigur a asmuțit pe urma noastră Vocile Mioarei ieșite dintre file, mai era și o Mamă care o căuta, ba chiar mi s-a părut că-i văd furioși și pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]